REFERAT 

INVATARE MOTRICA

ASPECT PRIVIND PARTICULARITATILE INVATARII MOTRICE

Invatarea este o activitate prin care se obtin achizitii, progrese in adaptare, care vizeaza cunostinte, operatii intelectuale si insusiri de personalitate, achizitii care apar la nivelul individului ca "bunuri" personale, obtinandu-se predominant pe baza de exercitiu.

Invatarea umana luata ca unitatea dintre particularitatile individuale si situatia educationala este un rezultat si proces deosebit de complex. Un manunchi intreg de stiinte studiaza din puncte diferite de vedere invatarea umana.

Sub aspect pedagogic invatarea constituie procesul de asimilare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor necesare activitatii prezente si viitoare.

Psihologic, invatarea constituie dobandirea unor noi forme de comportament ca urmare a exersarii, stabilindu-se si principalele conditii ale invatarii:

stabilirea scopului

recompense si intariri

exersare - repetare.

Psihopedagogic, invatarea ca rezultat al actiunii educationale, presupune:

cunostinte

priceperi si deprinderi

obisnuinte

familiarizare, aclimatizare, adaptare

performante etc.

Ca proces, invatarea presupune:

insusire

asimilare

modificare

restructurare

intarire

iar ca actiune operationala dirijata pedagogic:

A. predare

B. instruire

C. exersare

D. autoinstruire

E.  verificare - instruire.

Invatarea umana, spre deosebire de invatarea la alte vietuitoare prezinta anumite caracteristici:

a)  Are caracter intentionat si constient, in functie de obiectivele stabilite

b)  Este rationala

c)  Are caracter organizat si planificat

d)  Este sistematizata si integrata sistematic

e)  Are la baza:

creativitatea

selectivitatea

decizia

dependenta omului.

Literatura de specialitate prezenta, in conformitate cu formatia diferitilor psihologi si pedagogi, mai multe tipuri de invatare. Astfel, Montpellier descrie urmatoarele tipuri de invatare umana (dupa M. Epuran):

Procesul conditionarii (preparatii anticipate)

Invatarea perceptiva

Invatarea senzorio-motrica (comportamentala)

Invatarea motrica (pe baza raspunsului kinestezic)

Invatarea verbala

Invatarea inteligenta (prin descoperire)

La noi in tara, Ana Tucicov-Bogdan[1] descrie urmatoarele tipuri de invatare:

directa

prin inlantuirea unor evenimente succesive

prin asociere verbala

prin discriminare multipla.

Ana Tucicov-Bogdan propune si alte criterii de clasificare pentru invatarea umana:

Din punct de vedere al nivelului activitatii psihice:

latenta (neconstientizata imediat)

spontana (neintentionata)

de tip hipnotic

constienta (prin descoperire creatoare)

Dupa modul de administrare a experientei umane:

invatare algoritmica, euristica (prin descoperire)

invatare programata

invatare prin modelare si analogie

invatare prin creatie proprie

Dupa principalele procese si calitati psihice angajate:

invatarea senzoriala (bazata pe simturi)

invatarea cognitiv-mintala

invatarea prin operatii intelectuale

Dupa scopul urmarit:

informationala (instructiva)

formativa (educativa)

formatia anormala (gresita)

Didactica, stiinta al carui obiect de studiu il constituie teoria si practica invatarii descrie mai multe teorii ale invatarii[2]:

teorii asociationiste (de tip stimul-raspuns, S-R)

teorii cognitive (de forma organizarii perceptive conditionate, a reflexelor conditionate de tip pavlovian)

teorii ale actiunii (de invatare prin actiune proprie asupra obiectelor si fenomenelor, avandu-i ca principali reprezentanti pe J. Piaget si la noi pe P. P. Neveranu)

alte teorii (neuro-fiziologice, informatie si comunicare, modelare, legea efectului, configuratiei etc.)

teorii mai noi ale invatarii:

prin conditionare operativa (Skinner)

prin cercetare - descoperire (Galperin)

prin determinism si probabilitate (Linhard)

de tip prescriptiv, problematizator (Brunner)

invatarea dirijata pe baza de obiective (R. Gagné)

Specialistii sunt de parere ca exista anumite etape ale invatarii, indiferent de tipul acesteia:

a)  Familiarizarea cu sarcina

b)  Executia actiunii

c)  Transferarea actiunii in planul vorbirii cu glas tare (invatarea mintala)

d)  Transferul in planul vorbirii launtrice

e)  Formarea actiunii intelectuale in limbaj interior

Sunt descrisi urmatorii factori mai importanti ai invatarii, de care trebuie sa se tina seama si pe bata carora sa se organizeze intregul proces instructiv-educativ:

Factori interni (atitudini, motive)

Stabilirea scopului (nivel de aspiratie posibil)

Recompense si intariri

Exersarea (repetarea)

Transferul si interferenta

Aptitudini (generale sau preferentiale)

Dupa Rudik exista urmatoarele secvente temporale ale invatarii:

Insusirea preliminara a miscarilor

Insusirea precizata a miscarilor

Consolidarea si perfectionarea deprinderii

Gh. Zapan stabileste tot trei secvente temporale ale aceluiasi proces-rezultat:

Executie pe baza instructiei verbale

Control vizual al executiei

Control motric

Ana Tucicov-Bogdan descrie:

Etapa operationala cu caracter reproductiv

Etapa constituirii si organizarii actiunilor complexe

Etapa rezolvarii integrale a sarcinii pe baza autocontrolului

Mihai Epuran prezinta schematic modalitatile de exprimare ale invatarii motrice (figura 1), in felul acesta putandu-se aprecia ca invatarea este procesul complex prin care omul isi formeaza priceperi si deprinderi, cunostinte de specialitate etc., etapele invatarii fiind insasi etapele formarii deprinderilor motrice (in cazul invatarii motrice).

FIGURA 1. Modalitati de exprimare ale invatarii motrice.

Dupa cum este stiut invatarea este activitatea comuna a profesorului cu elevul (figura 2)

FIGURA 2. Procesul instruirii: raportul dintre continut-profesor-elev-rezultat (dupa M. Epuran)

PROFESOR

CONTINUT

activitate de organizare

si planificare

aplicare-verificare  predare

ELEV

REZULTAT

activitate de invatare

	reprezentari, idei, notiuni, priceperi, deprinderi etc.		perceptii, gandire, activitate voluntara, emotii, sentimente, memorie, atentie, interese etc.

Dupa cum reiese si din figura 2 problematica invatarii este deosebit de complexa, studierea ei presupunand gasirea celor mai importanti factori pentru a-i spori eficienta. Mihai Epuran si Irina Holdevici sunt de parere ca acesti factori sunt:

a)  Continutul invatamantului (ce anume trebuie invatat)

b)  Metodele predarii (metodologia didactica)

c)  Particularitatile celui care preda (profesorul, pedagogul)

d)  Activitatea psihica a elevului in timpul predarii (activismul, receptivitatea, gradul de intelegere a materialului)

e)  Activitatea elevului pentru fiecare continut al invatarii (cum invata etc.)

f)   Particularitatile si structura personalitatii elevului (trebuinte, aptitudini, interese)

g)  Aplicarea in practica a celor invatate

O cerinta fundamentala a procesului instructiv-educativ este asimilarea trainica a celor invatate, astfel incat rezultatele sa devina un bun optim si aparent al celui care a invatat.

Intregul proces al invatarii este conditionat de atentie si memorie, ca functii organizatoare ale vietii psihice.

G. Zapan este de parere ca urmatorii factori duc la progres in invatare:

Cunoasterea si intelegerea sensului activitatii

Asimilarea scopului imediat si al celui social

Cunoasterea si stimularea motivatiei

Cunoasterea conditiilor, posibilitatilor si fazelor de desfasurare

Planificarea individuala a muncii

Organizarea prealabila si continua a muncii pe baza factorilor de progres

Dezvoltarea unei preocupari permanente si adancite pentru buna desfasurare a activitatii (perseverenta)

Folosirea instructajului verbal, a intaririi verbale si a demonstratiilor

Utilizarea schitelor, graficelor, planurilor

Organizarea locului de munca

Sprijinirea activitatii de invatare pe date intuitive, cat si pe cunostinte anterioare si activitati invatate in prealabil

Coordonarea partilor

Evitarea timpilor morti

Subordonarea partilor materialului de invatat fata de intreg

Mentinerea unei constante relative in ceea ce priveste materialul, personalul care-l preda si metoda de predare, in fiecare stadiu al procesului de invatare

Sesizarea dificultatilor si inlaturarea lor

Sesizarea erorilor si indreptarea lor

Orientarea si concentrarea maximala a activitatii psihice spre activitatea care se desfasoara

Utilizarea compensarilor in activitate

Punerea in valoare si ierarhizarea partilor esentiale ale materialului si eliminarea celor neesentiale

Utilizarea unor automatisme psihologice (cand este cazul)

Realizarea generalizarilor

Evitarea monotoniei

Inlaturarea excitantilor perturbatori

Stimularea efortului voluntar al elevului

Realizarea unui climat favorabil invatarii

Evitarea formarii unor deprinderi rigide, care pot impiedica progresul

Exersarea cu ingreunare pentru marirea excitabilitatii scoartei cerebrale

Folosirea repetarilor concentrate, cu control si autocontrol, urmate de repetari esalonate

Schimbarea ambiantei de invatare in cazul necesitatii modificarii unor deprinderi

Stimularea independentei si a activitatii creatoare

Exigenta si autoexigenta in activitate

Utilizarea in cadrul invatarii a unor mijloace moderne audio-vizuale

Din aceste cerinte multiple se evidentiaza trei directii principale de actionare:

Stimularea si motivarea elevului

Organizarea si structurarea materialului

Asigurarea controlului si autocontrolului