QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente psihologie

Obiectul psihologiei



Obiectul psihologiei


Daca spre sfarsitul secolului XIX, psihologia a inceput sa-si afirme treptat statutul sau de stiinta, delimitandu-si problemele si stabilindu-si metodele de cercetare, la sfirsitul secolului XX si apoi in decursul lui s-au elaborat si inchegat marile constructii teoretice, s-au rafinat metodele de investigatie. Asociationismul, behaviorismul, gestaltismul, psihanaliza, psihologia umanista sunt marile curente care au jalonat intreaga istorie a psihologiei, fiecare dintre ele propunand diverse modele explicative asupra vietii psihice.

Obiectul psihologiei poate fi analizat din perspectiva urmatoarelor abordari:

  1. Viata psihica interioara ca obiect al psihologiei
  2. Comportamentul ca obiect al psihologiei
  3. Activitatea ca obiect al psihologiei
  4. Omul concret ca obiect al psihologiei



  1. Viata psihica interioara ca obiect al psihologiei

Aceasta modalitate de concepere a obiectului psihologiei a imbracat forma conceptiei si metodei introspectiei.

Din perspectiva introspectiei, psihicul este conceput ca un cerc de fenomene ce isi au izvorul in ele insele fara nici o legatura determinativa cu exteriorul. Psihicul este o lume aparte, interioara, formata din trairi exclusiv subiective: el este izolat de lumea externa si exista numai in masura in care se reflecta in constiinta, existenta lui fiind redusa la trairea lui. Psihicul este o realitate primara, nemijlocita, el constituie o lume inchisa in sine, un bun personal al fiecarui individ.

Pentru a studia aceasta realitate interioara, cercetatorul trebuie sa se dedubleze in obiect si subiect al cercetarii. Cum insa dedublarea cercetatorului n-ar da decat posibilitatea studierii propriilor lui functii psihice nu si a altor persoane, atunci pentru a se putea realiza si acest deziderat, introspectionistii recomanda empatia, adica transpunerera cercetatorului in trairile si starile psihice ale altor persoane.

Introspectionistii pun in centrul psihologiei studierea fenomenelor de constiinta, de aceea introspectia s-a mai numit si psihologia constiintei. Introspectia isi are originea in Germania la Laboratorul de Psihologie infiintat de Wundt la Leipzig.

Introspectia a fost vehement criticata inca de la aparitia ei, iar pe considerentul practicarii ei, psihologia a fost contestata ca stiinta.

In ciuda acestor limite, psihologia introspectiva s-a dezvoltat tot mai mult, a patruns in universitati, in laboratoare, in cercetarile concrete, iar introspectia ca metoda de cercetare a devenit metoda regala de studiu a psihologiei. Ramanand insa inchisa dintr-o perspectiva idealista, si mentalista, fiind in esenta reductionista (reducea intreaga viata psihica doar la o parte a ei), introspectia nu putea constitui pentru multa vreme obiectul psihologiei. In felul acesta s-a constientizat ca viata psihica interioara functioneaza nu doar la nivelul constient ci si la alte niveluri.

Sigmund Freud este cel care fara a descoperi inconstientul il propune ca obiect de cercetare al psihologiei. El introduce conceptul de aparat psihic, elaboreaza o viziune dinamica asupra componentelor acestuia si pune la punct o tehnica de sondare a inconstientului, schimband insasi finalitatea psihologiei.

Inainte de 1920, aparatul psihic era imaginat de Freud ca dispunind de trei nivele supraetajate: inconstient, preconstient, constient, rolul esential revenindu-i inconstientului. Dupa Freud, inconstientul este sediul instinctelor sexuale inscrise in structura biologica, somatica a organismului. El considera ca inconstientul functiona dupa principiul placerii, caruia ii acorda statutul de principiu fundamental al vietii, in timp ce constiinta actioneaza dupa principiul realitatii, principiu care presupune gandirea, adica stabilirea unui plan de actiune, a unor situatii problematice. Atata timp cat in aceste instante exista un echilibru, viata psihica a individului este normala, se desfasoara firesc. Cand intervin insa dezechilibrari, schimbari de forte, distorsiuni, apar noi modele interactionale care de obicei sunt de ordin patologic. Atunci cand instinctele sexuale nu sunt satisfacute neconditionat, deci indiferent de conditiile permisive ale mediului social, ele sunt refulate, sunt trimise din nou in inconstient. Odata refulate ele nu dispar, nu raman inactive, ci actioneaza cu mai multa forta asupra individului, cer si cu mai multa tarie sa fie satisfacute. Ele pot fi satisfacute sub forma unor acte comportamentale curioase, ciudate sau absurde numite de Freud acte ratate (lapsusuri inexplicabile, uitari totale de nume proprii, de cuvinte straine, erori de citit si scris, stangacii), sub forma visului si in cazuri mai grave sub forma unor acte nevrotice.

In cazul nevrozelor, metoda psihoterapeutica propusa de Freud a fost denumita metoda psihanalizei si consta in readucerea in constiinta bolnavului a elementelor psihice patogene in vederea dizolvarii si inlaturarii lor.

Daca pana in 1920 accentul cazuse pe inconstient si pe sexualitate, odata cu lucrarea sa Sinele si Eul din 1922, Freud se orienteaza spre segmentele superioare ale vietii psihice pe care le analizeaza mult mai amanuntit si nuantat. Aparatul psihic este impartit in trei organizari structurale denumite: Sine, Eu si Supraeu sau Id, Ego si Superego. Sinele este echivalentul inconstientului din vechea clasificare, sediul instinctelor, sursa primara a energiei psihice care trebuie consumata fundamentul pe care se construieste personalitatea individului. Eul este o portiune a Sinelui care sub influenta lumii exterioare, a mediului inconjurator sufera o dezvoltare speciala in sensul ca din simplu organ receptor si protector in raport cu stimulii devine un intermediar intre sine si lumea exterioara.

Esenta conceptiei lui Freud poate fi sintetizata in urmatoarele idei:

-o incercare de explicare a functionarii psihismului legat de biologic, genetic, metapsihologic care privilegiaza  registrul intrinsec al psihicului;

-dincolo de aspectele fragmentare ale teoriei psihanalitice (inconstient, refulare, conflicte, libidou), elementul de baza, de coeziune ramane legatura dintre ele.

  1. Comportamentul ca obiect al psihologiei

Cel care a dat lovitura de gratie psihologiei traditionale, introspectioniste a fost J.B.Watson care a publicat un articol de 20 de pagini considerat apoi a fi manifestul program al unei noi orientari psihologice care a capatat numele de behaviorism.

In conceptia lui Watson, daca psihologia vrea sa devina intre-adevar stiintifica,o stiinta practica, utila, deschisa, populara, accesibila tuturor ar trebui sa realizeze urmatoarele deziderate:

-sa schimbe obiectul de studiu al psihologiei, sa inlature constiinta si s-o inlocuiasca cu comportamentul;

sa schimbe metoda de investigare: introspectia cu metode obiective:

sa schimbe finalitatea: sa-si propuna formularea unor legi al comportamentului.

Comportamentul, considerat de Watson ca noul obiect de studiu al psihologiei este un ansamblu de raspunsuri ajustate stimulilor care il declanseaza .

Psihologia reprezinta studiul cuplului Stimul-Reactie.

Behaviorismul clasic ca noua orientare psihologica corespunde in mai mare masura spiritului american concret si practic, firii mult mai active si dinamice a americanilor decat introspectia, conceptie pasiva si academica .

Meritul cel mai mare al behaviorismului este acela ca leaga omul de lumea obiectelor si de lumea oamenilor.Omul behaviorismului este concret, real, viu, solicitat si determinat in actiunile sale de mediul natural si social in care traieste. Mai tarziu conceptiile behavioriste au fost exacerbate. Psihologia behaviorista a fundat cele doua ideologii considerate ca incompatibile liberalismul si comunismul, ambele bazandu-se pe aceeasi conceptie despre individ, si interpretat ca organism maleabil in fata vointei, ca si o ceara moale, obiect de control si de stapanire de sine si niciodata subiect pentru el insusi.


Activitatea ca obiect de studiu al psihologiei

P. Janet arata ca psihologia nu este altceva decat studiul actiunilor umane, stiinta conduitei sau si mai exact studiul omului in raport cu universul si mai ales in raporturile sale cu ceilalti oameni.

Janet introduce in psihologie termenul de conduita, intelegand prin aceasta din urma totalitatea manifestarilor vizibile, orientate catre afara, cat si totalitatea principiilor de organizare si reglare a ei. Conduita este ansamblul actelor unui individ de la cele mai simple la cele mai complexe, orientate spre un scop si incarcate de un sens. In conceptia psihologului francez, conduita unifica si sincronizeaza intr-un tot unitar comportamentul si viata interioara subiectiva.

Psihologia conduitei ar trebui sa satisfaca dupa opinia lui Janet doua conditii fundamentale:

sa faca loc fenomenelor de constiinta, ca o conduita particulara, ca o complicare a actului care se supraadauga actiunilor elementare;

sa se preocupe de studiul conduitelor superioare, credinte, reflexii, rationamente, experiente.

Conduita nu se reduce la reactiile motrice si secretorii ale organismului, ca la behaviorism ci angajeaza intreaga personalitate a omului aflata in interdependenta cu mediul. Ea nu depinde numai de stimulare, ci si de reglare evidentiind reactiile care exista intre actiunea externa si conditiile interne prin care se reflecta exteriorul.

Janet propune si o noua metoda de studiere a conduitei, oarecum diferita de metodele obiective de laborator si anume metoda clinica, privita ca un fel de studiu de caz individual dintr-o perspectiva dinamica deoarece imbina ascultarea relatarilor subiectului cu observarea aprofundata a acestuia intr-un numar mare de sedinte.

Considerarea activitatii ca obiect de studiu al psihologiei obliga la tratarea psihicului ca un mare sistem aflat in perpetua organizare si sporindu-si continuu capacitatea de autoreglare.


4.Omul concret ca obiect al psihologiei

Considerata de unul dintre initiatorii ei, A.Maslow (1908-1970), ca a treia forta in psihologie, inca de la inceput psihologia umanista a reprezentat o reactie impotriva celorlalte doua mari orientari existente si practicate in occident (behaviorismul si psihanaliza), taxate insa ca incapabile de a studia si mai ales de a solutiona problematica concreta, reala a omului contemporan.

Asociatia Americana de Psihologie Umanista a formulat patru caracteristici ale celor care adera la noua orientare si care exprima de fapt scopurile ei:

centrarea atentiei pe experienta persoanei ca fenomen primar in studiul omului si considerarea explicatiilor teoretice si a comportamentelor manifeste ca fiind secundare in raport cu experienta insasi si semnificatia ei pentru persoana;

accent pe unele calitati umane cum ar fi alegerea, creativitatea, valorizarea si autoactualizarea, opuse conceperii omului in termeni reductionisti;

accent in selectarea problemelor si procedeelor de cercetare, pe incarcatura de semnificatii: preocuparea pentru valorizarea demnitatii si calitatii umane, pentru dezvoltarea potentialului inerent oricarei persoane;

accent pe persoana care are o pozitie centrala fiind vazuta in procesul descoperirii propriei sale existente si in relatiile sale cu alte persoane si cu grupurile sociale.

In psihologia umanista nu se promoveaza ideea omului autonom total nedeterminat si independent de mediul inconjurator, nici ideea omului divizat al lui Freud care se zbate intre constient si inconstient, intre Eu si Supraeu ci de omul proactiv, care se construieste si se autoactualizeaza.

Printre caracteristicile conceptiei umaniste remarcam:

-conceptia totalitara, holista asupra omului, considerarea lui ca un intreg ca un tot unitar, in care elementele simple de ordin natural-biologic se imbina cu elementele complexe de ordin spiritual sau social;

-conceptia caracterului unic al fiintei umane, fiinta ce este valoroasa in ea insasi, deoarece este capabila sa -si dirijeze in mod responsabil propria sa devenire, de aici decurgand libertatea umanaalegerea libera a propriilor cai de formare si evolutie, a modalitatilor de reactualizare si valorificare a potentialitatilor de care dispune ;

-caracterul deschis si autoreglabil al fiintei umane capabila de a-si lua soarta in propriile sale maini, de a se schimba de a elabora o perspectiva lucida asupra propriului sau destin.

In studiul personalitatii se propune utilizarea unor metode obiective, subiective si proiective cum ar fi cunoasterea directa, prin perceptie, metoda intelegerii configurale, metoda familiarizarii cu, metoda autoobservatiei, cea a autoevaluarii.


Concluzii

Intre aceste abordari se afla raporturi de interdependenta, abordarile fiind elective si complementare.

Concluzionand aratam ca obiectul psihologiei trebuie sa-l constituie studiul activitatii psihice a omului concret sau studiul sub aspect psihologic a omului concret care actioneaza.


Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }