Momente mai importante in constituirea si evolutia psihologiei sociale

MOMENTE MAI IMPORTANTE IN CONSTITUIREA SI EVOLUTIA PSIHOLOGIEI SOCIALE

Mihai Ralea si Traian Herseni au considerat ca psihologia sociala (psihosociologia) poate primi urmatoarea definitie: "a trai inseamna a simti si a cunoaste; in consecinta, a trai laolalta inseamna a simti impreuna si a cunoaste impreuna", Introducere in psihologia sociala, 1966, Editura Stiintifica, Bucuresti).

Septimiu Chelcea considera ca psihosociologia reprezinta - studiul interactiunii comportamentelor prezente, reale sau imaginare in context social; ea studiaza totodata rezultatele acestei interactiuni: starile si procesele psihice colective, situatiile de grup, personalitatea.

O asemenea definire, a fost determinata pe de o parte de nevoia de a delimita obiectul de studiu al psihosociologiei si pe de alta de a depasi etapa in care fenomenele psihosociale la care se facea referire apartineau la doua trei persoane sau grupului restrans. Azi domeniul psihosociologiei este extins si asupra fenomenelor caracteristice marilor ansambluri umane: multimi, clase, natiuni, cat si in sensul studierii izolarii sociale, a situatiei individului in societate.

Din stiinta de granita - intre psihologie si sociologie, psihologia sociala a devenit o data cu evolutia in timp, o stiinta interdisciplinara.

Problema cand s-a nascut psihologia sociala este una ce imprima un caracter istoric, diacronic, unul sincron - ceea ce reprezinta azi psihologia sociala in lume, dar si caracter socio-politic, economic si antropologic, pentru a sublinia caracterul interdisciplinaritatii.

Asa cum remarca Septimiu Chelcea, in lucrarea "Un secol de Psihosociologie, 1999, Bucuresti, Editura INI, ne place sau nu, psihologia sociala este un produs al societatilor industriale din Vest. Nascuta in Europa de Vest, a fost exportata in S.U.A., unde si-a consolidat statutul de stiinta si de unde a fost importata la jumatatea secolului al XX-lea din nou in Europa de unde plecase.

Influentarea stiintelor socioumane de catre modele americane, asiatice s.a. trebuie sa tina seama de barierele culturale, ideologice si politice. Verificarea unor constante ale psihologiei sociale, de oriunde ar veni ele se impune, mai ales, in conditiile in care este acceptat pluralismul ca valoare sociala.

Pentru a fi universala psihosociologia trebuie sa fie transculturala si acest lucru cum subliniaza Septimiu Chelcea nu se poate realiza decat printr-o larga cooperare intre specialistii din domeniul psihosociologiei.

Dupa 1989 sub coordonarea lui Adrian Neculau la Iasi s-a publicat un tratat de psihologie sociala semnat de autori din Belgia, Elvetia, Franta, Italia, Spania si Romania. Cum cu o floare nu se poate face primavara, au urmat alte serii de lucrari si tratate semnate de S.Chelcea, P.Ilut, A.Neculau, Elena Zamfir, Aurora Liiceanu, Iolanda Mitrofan s.a.

Traditia europeana a psihosociologiei se inscrie pe coordonatele date de Gabriel Tarde si Gustave Le Bon apoi de Emil Durkheim, erau studiate fenomenele colective; traditia americana se ocupa cu studiul comportamentului individual sub influenta altora, a societatii.

O data cu introducerea experimentului in psihosociologie se poate vorbi de statutul stiintific.

In anul 1880, Max Ringelmann, inginer agronom francez, a incercat sa masoare performanta individuala si in grup pentru sarcini simple, cum ar fi forta cu care este trasa o franghie. Ceva mai tarziu, se descopera ca acest experiment punea in evidenta fenomenul ce avea sa fie denumit franarea sociala.

S-ar fi putut afirma ca, acesta ar fi fost actul de nastere al psihologiei sociale, daca nu i-ar fi revenit acest merit lui Norman Triplett ca fiind de fapt fondatorul psihosociologiei, in 1897, 1898, el a efectuat niste experimente cu privire la competitie, care au scos in evidenta fenomenul invers franarii sociale si anume cel al facilitarii sociale, denumit asa de Floyd Allport.

Etapele evolutiei psihosociologiei dupa opinia unor autori sunt:

- reunirea fortelor 1880-1935, de al carei nume se leaga: Max Ringelmann, Norman Triplett, William McDougall, Edward Ross, Floyd Allport considerati ca fondatori ai unui nou domeniu ce se ocupa cu studiul aspectelor sociale ale comportamentului uman;

- marele salt inainte 1936-1945, este etapa care confera identitate psihologiei sociale, prin studiile lui Muzafer Sherif asupra influentei sociale, Kurt Lewin asupra teoriei campului, conform careia comportamentul unei persoane era determinat de interactiunea dintre persoana si mediu;

- perioada clasica 1946-1960, reuneste eforturile si contributiile urmatorilor: Gordon W.Allport, Solomon Asch, Leon Festinger, Fritz Heider, Carl I.Hovland, John W Thibaut si Harold H. Kelley - privitoare la - analiza prejudecatilor si a stereotipurilor, studiul conformarii si al perceptiei persoanei, teoria compararii sociale, disonanta cognitiva, atribuirea si echilibrul, persuasiunea, schimbarea atitudinala si schimbul social;

- incredere si crize 1961-1975 in care, Stanley Sachter, Bibb Latane, John M. Darley, Serge Moscovici, Marisa Zavalloni, David C. Class, Jerome E.Singer, Albert Bandura, Ellen Berscheid s.a. au intreprins studii si cercetari asupra gandirii, afectivitatii, interactiunilor in grup, problemelor sociale si stresului, atractivitatii fizice in relatiile interpersonale;

- era pluralismului 1976 - pana in prezent, se defineste prin recunoasterea faptului ca diferite subiecte reclama diferite moduri de investigare si utilizarea unor tehnici variate, fiecare metoda avand virtuti si limite intrinseci. Dupa revolutia cognitivista din deceniul opt al acestui secol psihologia sociala studiaza nu numai ce si cum gandesc oamenii, dar si ce simt, ce doresc etc.

Folosirea termenului de psihosociologie, in locul celui de psihologie sociala, dupa opinia lui S.Chelcea conform cu Guy Barbichon, sugereaza ca exista un camp de cunoastere unic, chiar daca in cadrul lui pot fi identificati doi poli de interese: intelegerea proceselor psihice ale persoanei in contact cu socialul - determinarea starilor emotionale si a comportamentelor de catre factorii de mediu, perceptia situatiilor sociale, formarea opiniilor, influenta rol-status-urilor sociale asupra personalitatii etc. precum si intelegerea functionarii societatii - prin studiul raporturilor dintre indivizi si organizatii sociale, prin cercetarea proceselor de socializare, de asimilare a modelelor sociale si de adoptare a valorilor sociale.

Psihosociologia oricum ar fi ea definita studiaza relatiile interumane in cadrul social concret, fiind prin aceasta intim legata de evolutia societatii.

Ca argument pentru asertiunea de mai sus, S. Chelcea aduce in discursul sau contributia lui Gustave Le Bon, prin lucrarea - Psihologia multimilor, 1895, in care sunt subliniate elemente legate de actiunea maselor si greselile de guvernare ale clasei dominante, si in finalul careia, Gustave Le Bon militeaza pentru educarea elitelor in spiritul sporirii responsabilitatii politico-militare.

Este de remarcat ca psihosociologia isi trage seva din contextul social imediat, Serge Moscovici in spiritul aceste idei, sublinia ca acum se deruleaza cel de al doilea mare episod istoric si cultural din evolutia psihologiei sociale, primul fiind legat de prabusirea in deceniul sapte al acestui secol a imperiilor coloniale iar al doilea de schimbarile din fostul lagar socialist. Aceasta nu inseamna reintoarcerea la studierea trecutului si nici faptul ca Estul va trebui sa repete sau sa copieze Vestul.

Deschiderea la dialog si comunicare intre indivizi si grupuri umane functioneaza, dupa opinia lui S. Chelcea, ca ideal in contemporaneitatea europeana - .."noi avem un fel de a fi si o traditie de viata comunitara. Sa nu le ignoram. Sa ne fundamentam aspiratiile pe traditiile poporului nostru, sa nu reluam drumul parcurs de altii. Altfel ne indepartam, nu intram in Europa"!

Ca imperativ, se impune ca psihsociologia romaneasca, sa urmeze calea studiului concret al schimbarii la nivel national si comparativ intercultural.

Referindu-ne la etapa contemporana a psihosociologiei 1990, sunt de remarcat urmatoarele preocupari:

- teoria alegerii rationale - formulata de James Coleman si bazata pe ideea alegerii celei mai eficiente actiuni in urma compararii costurilor si beneficiilor in sens larg;

- cognitia, reprezentarea si comunicarea sunt analizate in "Tratatul de psihologie cognitiva" , 1990, Bordas, Paris. Noua paradigma cognitivista presupune "trecerea de la studiul functiilor, a facultatilor, la studiul modului de procesare a informatiilor, cu accent pe conditiile concrete de functionare, pe efectele contextului, situatiilor, sarcinilor";

- competenta sociala si apartenenta la gen - competenta sociala gaseste diferente legate de apartenenta la gen: femeile, comparativ cu barbatii, sunt mai empatice, mai cooperante, mai gratifiante, au o competenta verbala superioara si dau dovada de competenta si in comunicarea nonverbala;

- gender - Linda L. Carli stabileste ca in conversatiile cotidiene barbatii se manifesta ca persoane care detin puterea: se adreseaza asertiv, intrerup interlocutorii, ii ating cu mana, zambesc rar, spre deosebire de femei, care, de obicei, intrerup interlocutorii mai rar, sunt mai sensibile, mai politicoase;

- atractivitatea fizica si inferentele privind persoana pun in evidenta tendinta de a ne forma impresia asupra unei persoane pe baza inferentei de la perceperea unei singure trasaturi;

- psihologia sociala interculturala - este noul context care permite formarea unui nou tip uman "homo europaeus" si instaurarea unui nou tip de cultura "cultura democratiei" care va penetra toate relatiile interumane ce se deruleaza in familie, scoala, industrie, armata; psihosociologia trebuie sa raspunda acestor noi provocari ale istoriei;

- psihologia transculturala - este o directie moderna de cercetare in psihosociologie ce are ca obiect: dezvoltarea psihica, comportamentul social, personalitatea, cognitia si perceptia cu aplicatii in procesele de aculturatie, munca, sanatate, comunicare si dezvoltare nationala;

- teoria elaborarii conflictului - constituie o incercare de comparare, clasificare si integrare a cercetarilor din trecut si a celor recente asupra procesului de influenta sociala: sunt incluse studii despre complianta, imitatie, discriminare si rasism, identificare, schimbare, comunicare si influenta sociala. Antonio Perez si Gabriel Mugny considera ca instrumentul de interventie si de influenta cel mai eficace il constituie recurgerea la conflict. Se porneste de la raspunsurile la doua intrebari: Cine vrea sa schimbe? Ce vrea sa schimbe? La prima intrebare vizand sursa perceputa a influentarii sau a interventiei pot fi luate in calcul grupurile de apartenenta si grupurile de referinta; majoritatea sau minoritatea, o persoana cu aceleasi caracteristici (varsta, sex, categorie sociala etc.)ca si grupul tinta sau o persoana cu caracteristici diferite, un expert s.a. In legatura cu cea de a doua intrebare se pune problema de a determina natura atitudinii sau a cunostintei pe care intentionam sa le schimbam. Este o atitudine puternica - alcoolism, tabagism, rasism, xenofobie) sau o atitudine superficiala - preferinta pentru un actor sau pentru o anumita piesa muzicala ? Autorii teoriei apreciaza ca "pentru a influenta trebuie sa determinam clar pozitia noua sau alternativa" si sa cream "un conflict de receptor", adica sursa de influentare sa elaboreze un conflict specific la persoanele a caror atitudine trebuie schimbata, prin evidentierea divergentei dintre comportamentul actual al acestora si comportamentul propus. Teoria elaborarii conflictului prognozeaza cu un grad de probabilitate satisfacator influentele manifeste si latente, in functie de activitatea socio-cognitiva dominanta;

- identitatea nationala a fost discutata la cea de a X-a Conferinta Generala a Asociatiei Europene de Psihologie Sociala Experimentala, referitor la conflictele etno-religioase s.a.;

- strategiile identitare - dezvolta teme precum: abordarea dinamica a strategiilor identitare ale actorilor sociali, strategiile identitare si identitatile, polii identitari, procesul de devalorizare a identitatii, identitatea negativa, identitati trucate, identitate si schimbare;

- manipularea comportamentala - Septimiu Chelcea reuneste in volumul: "Personalitate si societate in tranzitie", 1994, Bucuresti, Editura Sttinta si Tehnica, studii teoretice si de cercetare concreta cu privire la psihosociologia personalitatii, locul controlului si acceptarea valorilor sociale, valorile profesionale ale studentilor din Romania in conditiile tranzitiei la economia de piata, manipularea comportamentala, emergenta zvonurilor, schimbarea atitudinala, reprezentarea sociala a identitatii nationale a romanilor, atitudinile etnice ale romanilor;

- reputatia sociala - Nicholas Emler defineste reputatia ca referire la calitatile umane rare si importante pentru ansamblul colectivitatii cum ar fi - talentul, generozitatea, curajul s.a. si care nu pot fi corect evaluate prin observatie directa, fiind necesara observarea de mai lunga durata pe care o a treia persoana a avut posibilitatea sa o faca si are disponibilitatea sa ne comunice aceste informatii sociale;

stereotipurile - in lucrarea "Stereotipuri si cognitie sociala" sunt analizate definitiile stereotipurilor si procesele stereotipizante, modalitatile de masurare a stereotipurilor, teoriile clasice ale stereotipurilor, identitatea sociala, cognitia sociala, fenomenele de intergrup si informatia categoriala, diluarea stereotipurilor. Concluzia autorilor - Jacques-Philippe Leyens, Vincent Yzerbyt si Georges Schadron, este contrara conceptiei clasice conform careia stereotipurile sunt judecati rigide, suprasimplificatoare si eronate, ei spun ca sterotipurile fac parte din perceptia sociala si ca ele functioneaza ca "explicatii teoretice naďve ale lumii".