QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Denumirea Expresiva a Comportamentelor








Denumirea Expresiva a Comportamentelor


In Programul de Denumire Expresiva a Comportamentelor, elevul este invatat sa identifice comportamente prin verbalizarea denumirilor acestora. Pentru a invata cum sa denumeasca expresiv comportamente, elevul trebuie sa stapaneasca aceleasi aptitudini preliminare necesare pentru invatarea Programului de Denumire Expresiva a Obiectelor (cap.23). Pentru a recapitula, elevul trebuie sa fi invatat potrivirea pozelor cu comportamentele ce trebuiesc denumite (cap.12), imitarea comportamentelor ce trebuiesc denumite (cap.13) si identificarea receptiva a acestor comportamente (cap.18). (Retineti ca unii elevi achizitioneaza denumirile expresive inaintea denumirilor receptive). Elevul trebuie de asemenea sa fie capabil sa imite verbal o varietate de verbe de actiune in forma lor de indicativ prezent, pers.III-a (“inoata”, “fuge”, “mananca”, “zambeste”). Nota traducatorului: in varianta engleza este propusa forma de gerunziu, “swimming”, “running” etc, cu valoare de actiune care are loc in prezent – situatie neintalnita in limba romana. De aceea, am propus forma de indicativ prezent.




In plus, este recomandat sa incepeti cu cuvinte pe care elevul a invatat sa le imite cu claritate in Programul de Imitatie Verbala (cap.22).

Pentru usurinta prezentarii, termenul “denumirea actiunilor” este utilizat in loc de “denumirile comportamentelor”, si “poze cu actiuni” in loc de “poze ale comportamentelor”. In toate programele care necesita utilizarea stimulilor fizici, stimuli dissimilari perceptivi faciliteaza invatarea discriminarii intre acei stimuli. De aceea, incepeti cu poze de actiuni care difera considerabil in ceea ce priveste aparenta fizica. De ex, poze ale unei persoane care mananca sunt mai distinctive decat poze ale unei persoane care face cu mana, fata de situatia in care prezentati poze ale unei persoane care mananca si poze ale unei persoane care zambeste, ori poze ale unei persoane care face cu mana versus poze ale unei persoane care bate din palme. Diferentele mai subtile intre stimuli (de ex, diferenta intre zambet si incruntare) pot fi introduse in stadii mai tarzii.

Puteti incepe Programul de Denumire Expresiva a Comportamentelor utilizand reprezentari 2D (poze) ale comportamentelor, si nu comportamente executate in vivo (3D) data fiind relativa usurinta de prezentare 2D a stimulilor, spre deosebire de stimuli 3D. Unii elevi insa invata formatul 3D ale acestui program cu mult mai putina dificultate decat formatul 2D. De aceea, daca intampinati probleme serioase cand invatati denumirile actiunilor folosind poze, treceti la stimuli 3D.

Secventa de pasi utilizata pentru a invata acest program este identica cu secventa prezentata in cap.23, Denumirea Expresiva a Obiectelor. Unica distinctie este ca stimulii utilizati in acest program reprezinta actiuni si nu obiecte. Pentru a ilustra progresul elevului in invatarea denumirii expresive a comportamentelor, folosim denumirile actiunilor “a face cu mana”, “a manca” si “a dormi”.


q    Pasul 1

Prezentati SD1, care consta in intrebarea “Ce face ea (sau el)?” accentuand cuvantul “face”, in timp ce ii aratati poza unei persoane care face cu mana. Imediat promptati raspunsul corect, prin afirmatia: “Face cu mana”. Daca elevul repeta echolalic instructiunea, ca parte a raspunsului, rostiti SD cu un volum scazut si imediat prezentati prompterul “Face cu mana”, cu glas tare. Daca elevul continua sa repete echolalic, spuneti pur si simplu “face” ca SD, si introduceti apoi treptat restul intrebarii (“Ce face el?”) mai tarziu. Recompensati elevul pentru fiecare raspuns corect. Treptat, descresteti volumul prompterului verbal si intermitent incercati sa nu dati prompter. Asa cum am discutat in capitolul precedent, asigurati-va sa eliminati prompterii inadvertenti si estompati complet prompterii partiali (de ex, sa va citeasca de pe buze intregul cuvant sau parte din expresia “face cu mana”). Repetati SD1 pana la criteriul 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate. Observati ca raspunsul corect in aceasta etapa a invatarii este un raspuns intr-un singur cuvant. In stadii ulterioare (dupa ce elevul invata cateva denumiri de actiuni, pronume si imitari verbale ale frazelor) elevul poate fi invatat sa raspunda in propozitii complete (“El face cu mana”).

Nota traducatorului: verbul utilizat in engleza pentru “a face cu mana” este “waving”, care e un singur cuvant. In limba romana ar trebui aleasa o actiune denumita printr-un singur cuvant (de ex, “fuge”) si nu printr-o expresie verbala.


q    Pasul 2

Dati SD2, care consta in intrebarea:”Ce face el?”. (Accentuati cuvantul “face”), in timp ce ii aratati o poza a unei persoane care mananca. Imediat promptati raspunsul corect, afirmand tare cuvantul actiunii “manaca”. Recompensati raspunsurile corecte si sistematic estompati utilizarea prompterilor verbali. Exersati SD2 pana cand este indeplinit criteriul de 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte nepromptate.


q    Pasul 3



Amestecati SD1 si SD2 dupa descrierea din capitolul despre invatarea discriminarii (cap.16). Dupa alternari sistematice intre SD1 si SD2, amestecati aceste SD – uri conform paradigmei rotatiei randomizate. Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate.


q    Pasul 4

Prezentati SD3, ce consta in intrebarea “Ce face el (ea)?” (accentuati cuvantul “face”), in timp ce aratati poza unei persoane care doarme. Invatati SD3 urmand aceleasi proceduri utilizate pentru a invata SD1 si SD2. Cand raspunsul la SD3 este invatat prin multiple incercari, amestecati sistematic SD3 cu SD1 si apoi SD3 cu SD2, conform paradigmei de invatare a discriminarii. In final, amestecati toate trei SD-urile. Invatati urmatoarele 7 – 10 denumiri de actiuni urmand aceleasi proceduri de training utilizate in pasii 1-4.


Denumirea actiunilor in vivo

Dupa ce elevul invata sa denumeasca 15-20 actiuni in formatele descrise mai sus, treceti la a-l invata pe elev sa denumeasca aceleasi actiuni efectuate in vivo. Invatati-l pe elev sa raspunda la intrebarea “Ce fac eu?”. Puneti aceasta intrebare in timp ce efectuati simultan actiunea-obiectiv. De ex, intrebati-l pe elev “ce fac eu?”, in timp ce, simultan, faceti cu mana. Elevul trebuie imediat promptat sa spuna “Faci cu mana”. In acest format, elevul trebuie sa urmareasca actiunea unei persoane reale si nu poza unei persoane. Odata ce actiunea in vivo este invatata in multiple incercari, introduceti denumirea unei a doua actiuni (de ex, saritul), invatati-o in multiple incercari si apoi amestecati denumirile, conform paradigmei de invatare a discriminarilor. Odata ce a invatat, continuati prin a introduce o alta denumire de actiune. Deoarece denumirile actiunilor invatate in acest format au fost deja invatate in alt format, achizitia denumirilor corecte ar trebui sa aiba loc relativ repede, si cu probabilitate va fi necesar un prompter minor pentru a finaliza invatarea.


Generalizarea denumirii expresive a comportamentelor

Dupa ce elevul invata sa denumeasca 10-15 actiuni prezentate in forma 2D, invatati-l sa denumeasca alte exemplare din aceste actiuni. Cu alte cuvinte, invatati-l pe elev sa denumeasca poze care ilustreaza aceeasi actiune, dar difera persoana din poze. De ex, dupa ce elevul invata sa denumeasca o poza ce arata o fetita care sare, invatati-l sa denumeasca poza cu un barbat care sare, o femeie care sare, un baiat care sare. O astfel de generalizare este importanta deoarece elevul trebuie sa invete sa denumeasca o anumita actiune, fara sa aiba importanta cine o executa. Similar, elevul trebuie sa invete sa denumeasca anumite comportamente, chiar daca formele comportamentelor pot diferi usor de la o poza la urmatoarea. Amintiti-va sa generalizati denumirile in reviste, postere si carti. De asemenea, generalizati in diferite ambiente, mutandu-va din incaperea de terapie in alte camere. Eventual generalizati in ambiente in afara casei, de exemplu denumind pozele din reclamele din vitrine sau de pe strada. Retineti ca stimulii de distractibilitate din aceste ambiente noi pot interfera denumirea corecta. Daca acest lucru apare, treceti gradat de la contexte relativ simple catre unele mai complexe.


Descrierea propriilor comportamente

Incepeti sa-l invatati pe elev sa-si descrie propriile comportamente, prin modelarea unei actiuni invatate anterior intr-un alt format din acest program. In timp ce elevul va imita actiunea, intrebati-l “Ce faci?”. Elevul trebuie atunci invatat sa exprime denumirea adecvata a actiunii, urmand pasii prezentati mai sus. Pentru a ilustra un exemplu, spuneti elevului:”Fa asa”, in timp ce ciocaniti in masa. In timp ce elevul ciocaneste, intrebati-l “Ce faci?” si imediat promptati-i raspunsul spunand “ciocanesc”. Repetati incercarea si estompati prompterul verbal in incercarile subsecvente. Daca elevul a invatat sa execute comportamentul prin aptitudinile invatate in cap.18, puteti invata elevul sa se angajeze in comportament (de ex, “ciocaneste”) in loc de a folosi modelarea ca prompter. Observati ca instructia dv poate ajuta raspunsul corect (“ciocanesc”). Efectuati trainingul discriminarii prin introducerea de noi comportamente in serii de incercari, apoi amestecati aceste comportamente pana cand este atinsa rotatia randomizata. Odata ce elevul invata sa denumeasca comportamentele dv si ale sale, generalizati denumirile la alte persoane, cum ar fi parinti, bunici, frati, vecini. De asemenea, generalizati in diferite ambiente.



Pronumele “el”, “ea”, “eu” si “tu” sunt incluse in unele comenzi prezentate in acest capitol. Nu exista dovezi ca elevul intelege pronume in acest stadiu de invatare sau ca va achizitiona utilizarea pronumelor pe baza programului de fata (pronumele vor fi invatate intr-un manual viitor,cu programe avansate).


Denumirea actiunilor si obiectelor in carti

Invatati-l pe elev sa denumeasca expresiv 15-20 comportamente diferite in format 2D, apoi continuati prin a-l invata pe elev sa denumeasca aceleasi comportamente in carti cu poze. Incepeti cu carti care au reprodusa o singura persoana pe pagina. Mai tarziu, treceti la carti cu doua, apoi cu trei si mai multe persoane pe pagina. Daca exista itemi pe pagina care distrag atentia elevului de la persoana care executa comportamentele-obiectiv, acoperiti initial acesti itemi sau aratati cu degetul persoana vizata. Sistematic estompati toti prompterii in timp ce pastrati descrierea de catre elev a comportamentelor. Odata ce acest format este invatat, trebuie extins ca elevul sa descrie ce anume vede (obiecte si comportamente) in diferite carti cu poze. Aceasta sarcina il ajuta pe elev sa dezvolte o aptitudine pre-rechizita pentru o invatare ulterioara mai complexa a limbajului. (cap.26).


Arii de dificultate

Daca elevul repeta in ecou intrebarea dv “ce face el?”, prezentati intrebarea pe un volum scazut (ca in soapta) si promptati raspunsul corect imediat si tare. Dati o recompensa contingenta la raspunsul dat la prompter si nu la intrebare. In incercari succesive, cresteti gradat volumul intrebarii si descresteti volumul prompterului, pana cand elevul raspunde adecvat doar la intrebare.

Cand il invatati pe elev sa identifice expresiv cateva actiuni (si denumiri de obiecte) in carti, reviste si altele asemenatoare, elevul poate intampina dificultati la scanarea fotografiei pentru a identifica o singura actiune. Pentru a remedia problema, utilizati un poster artizanal care initial ilustreaza o singura actiune. Cand elevul reuseste sa denumeasca aceasta actiune, adaugati un obiect, apoi includeti doua actiuni si un obiect si asa mai departe. Daca este necesar, promptati prin indicarea cu degetul a diferitilor itemi. Estompati toti prompterii si dati o recompensa contingenta, cand elevul denumeste un numar tot mai mare de itemi. Pentru a facilita in continuare spontaneitatea, ajutati elevul sa examineze pozele insirand itemii pe un rand si invatati-l pe elev sa denumeasca itemii urmarindu-i de la stanga la dreapta. Treptat, cresteti numarul de randuri. Odata ce elevul poate denumi cei mai multi sau toti itemii intr-o astfel de dispunere, inlaturati treptat efectul de prompter al randurilor.

Unii elevi intampina dificultati considerabile la denumirea actiunilor persoanelor in vivo. Acest lucru poate surveni chiar daca anterior elevul a invatat sa denumeasca actiunile in reprezentari 2D ale acelorasi persoane. Un prompter util intr-o astfel de circumstanta este de a tine o poza cu un comportament invatat in fata dv, in timp ce executati acelasi comportament, estompand apoi poza. Invatarea de catre elev a denumirii actiunilor in vivo poate de asemenea sa fie facilitata, daca dv stati in spatele unei rame in timp ce executati actiunile care urmeaza a fi denumite (de ex, zambitul sau mancatul). Utilizarea unei rame il poate ajuta pe elev sa se concentreze asupra stimulilor relevanti. O astfel de tactica este un prompter care evident va trebui estompat.

Ca in toate celelalte programe, diferentele individuale devin evidente in Programul de Denumire Expresiva a Comportamentelor. In timp, veti atinge mai multa flexibilitate si creativitate in a invata cum se abordeaza unicitatea fiecarui elev.







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }