Definirea obiectului sociologiei

Definirea obiectului sociologiei

Exista numeroase modalitati de definire a obiectului unei stiinte. Pentru a defini obiectul siciologiei putem porni de la fapte curente si direct observabile, pentru ca le intalnim in viata sociala cotidiana si suntem partasi la ele. In cadrul convietuirii sociale, intram in nenumarate interactiuni, adica comunicam la actele celorlalti, colaboram si ne asociem, facum si desfacem prietenii, ne constituin in grupuri etc.

Prinsi intr-o retea de relatii, noi ne comportam intr-un anumit fel, dar asteptam anumite comportamente din partea altora. De altfel, si ceilalti indivizi cu care intram in interactiune asteapta si ei un anumit raspuns la comportamentul lor.

Astfel de fapte de intractiune poat fi observate si descrise nu numai la nivelul cunoasterii comune, contingente. In ciuda marii lor diversitati, ele pot fi orbsevate si descrise, analizate si interpretate din punct de vedere stiintific, deoarece exista anumite elemente esentiale, o anumita regularitate in comportamentul oamenilor.

Comportamentul uman este studiat de sociologie. Exista situatii pe care sociologia nu-si propune sa le studieze, de comportamentul uman ocupandu-se si alte stiinte ca biologia si psihologia, care abordeaza comportamentul uman fie la nivelul biologiei, fie la nivelul psihologiei.

Studiind comportamentul uman, sociologia identifica inainte de toate modele ale interactiunii si felul cum acestea isi spun cuvantul asupra comportamentului uman, asupra organizarii si functionarii grupurilor si a societatii. Sociologia studiaza schemele de comportament care modeleaza interactiunile umane.

Sociologia nu se ocupa de orice fel de actiuni, deci nu se intereseaza de orice fel de scheme sau modele de comportament.

Schemele nomotetice prezinta interes din punct de vedere sociologic:

● regularitatile generale, impartasite de un numar mare de membrii ai societatii. Astfel de modele nu sunt altceva decat moduri uniforme si constante de a actiona si a gandi, intalnite la un numar relativ mare de oameni.

ca orice fapt social, aceste modele sunt exterioare si exercita asupra noastra o anumita presiune, in sensul ca ne ofera un ghid mai mult sau mai putin obligatoriu pentru comportamentul nostru social. Caracterul exterior al individului al acestor paternuri si totodata convingator ne arata ca prin intermediul acestor modele de comportament, societatea exercita controlul asupra membrilor sai.

Studiul schemelor nomotetice ofera posibilitatea:

● generalizarilor stiintifice

● descoperirii de legi, corelatii

● predictiilor in materie de comportament social 

Pana acum catva timp se sustineau urmatoarele teze dogmatice, cand mai existau voci car sa nege posibilittaea sociologiei ca stiinta:

● comportamentul uman este prea schimbator si instabil in timp pentru ca sa se poata face previziuni stiintifice exacte asupra lui

● comportamentul uman este prea complex si prea nesesizabil pentru a putea fi cuprins in categorii de catre instrumentele imperfecte ale stiintei

● comportamentul uman, fiind studiat de catre alte fiinte umane, care denatureaza faptele observate, nu pot sa existe proceduri obiective pentru cunoasterea adevarului

● fiintele umane, facand obiectul unor previziuni, ele pot sa le informe, deoarece au capacitatea de a eluda astfel de previziuni.

Daca punctele de mai sus ar fi adevarate, sociologia ar avea un fundament stiintific foarte subred.

Se poate da o definitie mai pertinenta, ajunsi la acest nivel al precizarilor.

Sociologia este studiul stiintific al comportamentului uman modelat si socialmente impartasit. Comportamentul uman socialmente modelat si impartasit este sinonim cu comportamentul social.

Comportamentul social se intalneste la oamenii reali, dar pentru a-l analiza si explica stiintific trebuie sa-l conceptualizam, adica sa cream concepte care sa exprime generalizari esentiale.

Fiind o stiinta sociala, sociologia are multe puncte de contact cu celelalte stiinte sociale. In ultima instanta, toate stiintele sociale  particulare studiaza o latura sau alta a societatii, intr-un cuvant - societatea.

Sociologia studiaza societatea ca intreg, deosebindu-se de stiintele sociale particulare. Sociologia nu fragmenteaza societatea, ci o studiaza in ansamblul sau. Sociologia studiaza un aspect sau altul al sistemului social global sau un anumit subsistem al societatii. Sociologia retuseaza diferitele aspecte partiale sau segmentare la totalitate, integrandu-le in functionalitatea generala. 

Asa cum sustine si sociologul Georges Gurvitch: " nimic nu poate ilustra mai bine diferenta dintre sociologie si stiintele sociale particulare, decat insasi ramurile speciale ale sociologiei, cum ar fi sociologia economica, sociologia morfologica sau demografica, sociologia industriala, sociologia dreptului, a limbajului, a cunoasterii, a religiei, a psihologiei colective. Caci daca, asemenea stiintelor sociale particulare, pleaca de la unul din palierele sau sectoarele realitatii sociale pe care il accentueaza, atunci fac totul pentru a nu ramane pe loc si termina intotdeauna prin a lega punctul lor de plecare cu toate celelalte etajari si sectoare, ceea ce  inseamna ca il integreaza in fenomenul social total, in cadrele si in miscarea sa".

Sistemul stiintelor sociologice consta la ora actuala din peste 50 de ramuri. Ar fi gresit sa se traga concluzia ca exista 50 de "obiecte" ale sociologiei. Sociologia si-a largit mereu campul de investigare, aplicandu-se asupra noi domenii sau extinzandu-si studiul asupra unor noi paliere sau orizonturi ale realitatii sociale. Astfel au aparut numeroase ramuri ale sociologiei, organic legate intre ele, care alcatuiesc sistemul stiintelor sociologice. Acest sistem este unitar, atat datorita obiectului unic pe care il poseda toate "sociologiile", cat si aparatul conceptual comun si unitatea existenta pe plan metodologic.

In afara de Sociologia  generala  exista numeroase sociologii speciale, care se pot grupa dupa diferite criterii.  O serie de ramuri ale sociologiei si-au fixat drept domeniu de studiu institutii, aparand astfel: sociologia familiei, sociologia invatamantului, sociologia organizatiilor. Necesitatea studierii cadrelor naturale si sociale ale societatii a dus la constituirea unor ramuri ca: sociologia geografica, sociologia juridica. Ca urmare a diviziunii interne au aparut: sociologia moralei, sociologia culturii, sociologia stiintei, sociologia cunoasterii, sociologia educatiei, sociologia medicinei, sociologia rurala, sociologia urbana, sociologia sportului, sociologia militara, sociologia relatiilor internationale, sociologia economica.