Familia contemporana
In cadrul familiei nucleare
traditionale, sotul este principala sursa de venituri si
autoritate a familiei. Sotia se ocupa de problemele
gospodaresti si de cresterea copiilor depinzand din punct
de vedere economic de sot. Varsta partenerilor la casatorie era
relativ scazuta, numarul de copii asigura cresterea
demografica iar rata divorturilor era relativ redusa. Acestea au
fost, in linii mari, caracteristicile familiei nucleare din secolul XIX si
pana in deceniul 7 al secolului XX. Dupa aceasta
data, acest tip de familie a cunoscut un continuu si rapid declin. In multe din
societatile occidentale ea nu mai reprezinta azi decat 7-10% din
totalul grupurilor familiale. Principala cauza a acestui regres se
presupune a fi cresterea ponderii femeilor ocupate profesional. Acest fapt
a dus la cresterea independentei economice a femeilor, a
satisfactiei lor psiho-sociale si a posibilitatii de
egalizare in raport cu partenerul - a pozitiilor sale de autoritate
si putere.
Pe de alta parte, insa,
se presupune ca ocuparea femeilor in activitati extrafamiliale a
dus la diminuarea functiilor familiei, ingrijirii si supravegherii
copiilor.
Cercetarile sociologice dovedesc
ca rata casatoriilor (sanctionate legal) a scazut
dupa 1970 si mai drastic dupa 1990 (tarile
scandinavice, SUA etc.). Romania prezinta una dintre cele mai inalte rate
ale casatoriilor legale din Europa cu oate ca ea a scazut
comparativ cu anii '70-'80. Varsta la prima casatorie a crescut
concomitent cu cresterea ratei divorturilor. Casatoriile se
incheie deci, mai tarziu si se destrama mai repede. Ne
indreptateste acest lucru sa spunem ca familia este o
institutie sociala pe cale de disparitie? Consideram
ca ingrijorarea celor care cred acest lucru este
neindreptatita pentru ca odata cu cresterea ratei
divorturilor, creste si rata casatoriilor.
Alte
caracteristici ale familiei contemporane ar mai fi scaderea ratei
natalitatii si a numarului de copii, cresterea
ponderii nasterilor in afara casatoriilor legale, amanarea
fertilitatii cuplului pana la demararea activitatii
profesionale, cresterea ponderii cuplurilor in care partenerii au
relatii extraconjugale si cresterea gradului de acceptanta
fata de aceste comportamente si schimbarea diviziunii rolurilor
in cadrul familiei.
Cu privire la rata inalta a
divorturilor, numeroase studii realizate de sociologi americani evidentiaza faptul ca ea nu
afecteaza in aceeasi masura toate categoriile
socio-profesionale. S-a constata ca cei care se casatoresc mai
devreme in adolescenta divorteaza intr-un procent mai mare
decat cei care se casatoresc mai tarziu. De asemenea, rata
divorturilor este mai ridicata in randul clasei muncitoare decat al
clasei de mijloc, probabil si datorita tensiunilor financiare care o
macina. doi parteneri sunt mai
mari, cu atat creste rata divorturilor.
Aceleasi studii
evidentiaza o mai mare vulnerabilitate la divort a celor care
sunt mai mobili din punct de vedere geografic.
In concluzie, principalele cauze
care provoaca destramarea familiilor contemporane sunt :
A)
Cresterea
mobilitatii geografice si sociale ce au determinat slabirea
legaturilor comunitare si au contribuit la schimbarea
mentalitatilor privind familia si casatoria. Reticenta
si stigmatul social legate de divort au scazut semnificativ.
B)
In multe din
societatile contemporane au fost simplificate legile privind
divortul si a fost instituit divortul "fara
vina", fapt ce a jucat si el un rol important in cresterea
divorturilor.
Relativ la consecintele
divorturilor, Spanier, Thompson
si Weitzman (1984, 1985)
sustin ca acesta poate genera sentimente de esec personal,
singuratate si dificultati de ordin economic-financiar.
Divorturile in familiile cu
copii sunt mai complicate, ridicand problema evaluarii corecte a
situatiei, astfel incat decizia privind ingrijirea ulterioara a
copiilor, fie de catre unul dintre parinti, fie de catre
ambii, sa fie favorabila celor dintai.
In trecut, se considera ca
divorturile erau foarte nocive pentru copii, ducand la insuccese
scolare si cresterea delincventei. Cercetarile actuale
realizate de Spanier si Thompson par sa indice ca este
preferabil un divort, atunci cand atmosfera in familie devine
insuportabila, se caracterizeaza prin ura, violenta
verbala, fizica, psihologica.
Cu privire la violenta in
familie, se constata ca aceasta este in crestere in multe din
societatile contemporane. Initial s-a considerat ca
violenta este un fenomen tipic clasei muncitoare. In realitate insa,
ea apare in toate clasele sociale, dar posibilitatea ei creste in
conditii de somaj si dificultati financiare.
Victimele
violentei in familie sunt (de regula) femeile si copii. Multe
dintre femei se complac in situatii si nu divorteaza pentru
ca nu au nici o alternativa economica, nu-si pot
intertine singure copiii.Agresivitatea fata de copii
creeaza conditiile perpetuarii ciclului de violente : in
multe cazuri cei care maltrateaza au fost maltratati in
copilarie.
In SUA in
fiecare an sunt maltratate doua milioane de femei si cam tot pe atat
copii. Astazi, exista multe organizatii care au ca obiect de
activitate, monitorizarea, preintampinarea actelor de violenta in
familie si ocrotirea victimelor mentalitatilor privind familia
si casatoria. Reticenta si stigmatul social legate de
divort au scazut semnificativ.
