Clinica tulburarilor de comportament

Clinica tulburarilor de comportament

In ceea ce priveste cauzele tulburarilor de comportament, se constata multitudinea factorilor de ordin somatic, psihologic, familial, scolar si social.

Toleranta mediului socio- familial al copilului, este cu atat mai mica fata de manifestarile copilului, cu cat societatea este mai evoluata, mai perfectionata.

Limitele dintre normal si patologic in cursul copilariei sunt foarte greu de stabilit. In psihiatria infantila, valoarea diagnostica si in special prognostica a unui simptom, este deosebit de dificila si riscanta, stiut fiind ca unele simptome dispar spontan, altele se amelioreaza si evident altele se restructureaza.

In 1950, Comisia de nomenclatura a propus o clasificare descriptiva a tulburarilor de comportament, de asemenea si una dinamica :

1. In privinta evidentierii si semnalarii tulburarilor, exista cateva eventualitati :

- tulburarile pot fi semnalate spontan, de catre parinti sau de cei ce se ocupa de copil;

- tulburarile sunt puse in evidenta in cursul cercetarii anamnestice;

- tulburarile por fi tolerate sau nu de mediul copilului, in sens larg; 

2. Referitor la tipul tulburarilor, a corelatiei lor in timp, se remarca cateva eventualitati :

- tulburarile pot fi vechi si persistente;

- tulburarile pot fi vechi si temporare;

- tulburarile pot fi de aparitie recenta.

3. Tipurile tulburarilor sunt enumerate in functie de varsta :

a.) Tulburari in cursul primei copilarii (0- 2 ani):

Anorexia.

- Tulburari de somn.

Tulburari cu alura neurologica.

b.) Tulburari de comportament in cursul celei de a doua copilarii (2- 5 ani)

Anorexia.

- Tulburari sfincteriene.

- Masturbatia.

- Dificultati familiale :

indisciplina in familie, gradinita;

gelozie fata de frati sau surori mai mici in cazul in care este primul nascut, care uneori poate ajunge pana la dorinta de moarte a acestora.

- Anxietate

- Tulburari de limbaj

Dificultati de contact social:

c.) Tulburari de comportament in cursul celei de a treia copilarii (5- 8ani)

- Tulburari remarcate in familie

Dificultati in raporturile familiale

Minciuna

- Furturi

Anxietate

- Tulburari de limbaj

- Tulburari psiho-motorii, in special ticuri.

Tulburari de isterie, pseudoparalizii, convulsii, etc.

Dificultati specifice :

dislexii;

disortografii;

discalculii;

Instabilitate psiho-motrica.

- Tulburari remarcate in viata sociala:

d.) Tulburari de comportament in perioada prepuberala (8- 11 ani).

In familie se pot observa aceleasi tulburari ca in perioada anterioara.

In mediul scolar dificultatile precedente se pot acompania cu retard scolar global sau partial.

In viata sociala comportamentul dissocial duce la predelicventa sau delicventa patenta.

e.) Tulburari de comportament in perioada puberala ( 12 ani)

In familie si mediu scolar dificultatile sunt aceleasi.

Simptome nevrotice sau psihotice, se pot manifesta tot mai apropiate de coloratura celor de la adult.

- furturi tot mai organizate;

- fugi si vagabondaj;

- homosexualitate.

F. Redl distinge :

- individul sanatos, care devine delicvent drept reactie la cauze educative, situatii inadecvate, experiente traumatice;

- individul sanatos, care devine delicvent in cursul unei crize;

- individul nevrotic;

- individul cu tulburari ale impulsiunilor, adevaratul delicvent.

Flavigny remarca urmatoarele caracteristici psihologice individuale :

- pasivitatea. Ea este in general foarte mare, caracterizata printr-o lene care-i permite sa lancezeasca ore intregi fara un scop precis;

- instabilitatea. Se manifesta in privinta umorului care se modifica foarte usor, il impiedica sa aiba o activitate organizata, are o instabilitate motorie, care de multe ori il face inabil manual;

- agresivitatea. Este variabila, uneori chiar si la cei foarte pasivi se poate desfasura. Ea se manifesta in cadrul grupului, cu persoane de sex opus, cu ocazia delictelor;

- impulsivitatea. Este o trasatura oarecum comuna adolescentilor dar in acest caz capata o importanta deosebita, deoarece nu sunt in stare sa-si controleze pulsiunile. Furturile, fugile, sunt marcate de aceasta impulsivitate.

- nevoia de satisfactii imediate, intareste impulsivitatea. La copii valoarea unui obiect nu este in raport cu valoarea reala.

Sentimentul de insecuritate fata de adulti, fata de munca, le schimba habitusul. Frica de esec de multe ori ii determina sa nu reuseasca intr-o actiune, sau pur si simplu sa n-o abordeze.

Demarcatia tulburare de comportament, predilect, delict, este artificiala, deoarece aceste trei etape reprezinta verigi ale inadaptarii copilului, ce au legaturi stranse, conditionandu-se reciproc.

1. Fuga si vagabondajul

M. Tramer, explica vagabondajul prin factorii psihici ce actioneaza la varsta mica: exagerarea instabilitatii afective, nesiguranta, instabilitatea interna, impulsurile de autonomie, aventura, libertate, tendinta de a se elibera de piedici.

Fuga poate fi considerata simpla intarziere de acasa sau scoala, pana la marea fuga organizata, cu durata de zile  pana la luni, putandu-se transforma in vagabondaj cronic.

Cand se examineaza un fugar, pedopsihiatrul, este de multe orientat, sa caute in antecedente cauze care sa explice un substrat organic al acestui comportament.

Dar experienta clinica, studiile statistice au dovedit ca fuga, ca act, poate fi savarsit de copii cu diverse personalitati, nefiind specifica sau caracteristica unui anumit tip, acelasi tip putandu-se sau nu asocia cu fuga.

Fuga, poate fi rezultatul unei stari de tensiune penibila, este un mod prin care tinde, sa faca, sa scada o tensiune psihica conflictuala pe care nu se simte in stare sa o domine.

Fuga si vagabondajul reprezinta niste experiente de socializare pe care le incearca o serie de tineri, copii sau adolescenti, aflati intr-un impas existential, legat de perioada de trecere de la copilarie la viata adulta.

2. Furtul

Notiunea de furt la copil presupune notiunea clara a proprietatii. Nu exista copil sau om , in general, care sa nu fi furat cel putin o data in viata, acest lucru neinsemnand ca este un delicvent. Pentru a putea vorbi de furt, trebuie sa intervina un factor cantitativ, o obisnuinta in a comite delicte.

Cleptomania este un mod de exprimare a fenomenului conflictual la copil caracteristic pentru varsta mai mica.

Pe masura ce copilul creste, gradul de constiinta a faptului comis, creste. In momentul in care sensul utilitar al obiectului furat este constientizat, furtul devine socialmente un act periculos, necesitand masurile de rigoare.

3. Delictele de violenta

Agresiunea fizica poate rezulta din combinarea unei excitatii forte cu o frustratie grava. Daca unele agresiuni pot fi in raport cu tulburari organice, sau sunt consecinta unei impregnatii alcoolice, cazurile cele mai grave sunt cele ale adolescentilor care sufera de o agresivitate profund inradacinata, corespunzand unui regret parintesc precoce insotit de frustratii grave.

S-a constatat  ca de multe ori copii agresivi provin din familii agresive, unde pedepsele sunt disproportionate fata de faptele comise.

Exista parerea ca agresivitatea, virilitatea, este un atribut al masculinitatii, fapt pentru care este tolerat sau chiar cultivat.

4. Suicidul

Este un fenomen de autoagresiune si nu se considera delict, deoarece nu intra in sfera antisociala, ci intra in sfera tulburarilor de adaptare.

In tulburarile de comportament trebuie sa cunoastem si aceasta eventualitate, deoarece in anumite situatii si momente ale acestora pot aparea episoade depresive ce se pot sfarsi intr-o tentativa sau chiar un suicid desavarsit.

5. Delictele sexuale

Prostitutia ce apare la tinerele fete este ingrijoratoare. Acceptarea pasiva a unui protector, a primirii de cadouri, urmata de relatii sexuale, este un fenomen tot mai frecvent. Fete neincadrate profesional datorita unei indolente condamnabile a parintilor, de dragul unor plimbari cu masina sau a unui cadou dat de un strain accepta o aventura sexuala.

Toxicomaniile

Aceasta problema este deosebit de grava si in centrul actualitatii pe plan national si international.

Explicarea extinderii ingrijoratoare si fara precedent a traficului de stupefiante se afla in profilurile extraordinare ce rezulta din acest comert, in marele libertinaj si decadentism dintr-o serie de tari, in dorinta unora  de a gasi in droguri un paradis artificial.

Primele relatii cu drogul sunt diverse : curiozitatea, imitatia, sugestibilitatea, neuitand ca uneori motivul este revolta contra lumii, nevoia unei satisfactii imediate.

Mecanismul de evitare antreneaza uneori comportamente de fuga in drog si prin aceasta gasirea unei lumi noi si mai bune intr-un viitor mereu reinnoit.