Strategii de invatare

Orice metoda de invatare selectata si utilizata pentru a atinge un scop anterior stabilit poate fi considerata drept strategie de invatare. Strategiile de invatare sunt, de cele mai multe ori, specifice domeniului de studiu (istoria se invata diferit fata de chimie). Exista insa metode si tehnici de invatare care au un caracter general (pot fi folosite pentru a studia domenii diferite) si pot fi transferate dintr-un domeniu de studiu in altul.

1. Strategii de elaborare asupra materialului

Elaborarea consta in utilizarea cunostintelor anterioare pentru interpretarea si imbogatirea materialului ce trebuie invatat. Scopul elaborarii este intelegerea, adica relationarea noilor cunostinte cu cele deja stocate pentru formarea unor structuri de cunostinte active si flexibile. Eficienta elaborarii se dovedeste in special pe termen lung sau in cazul evaluarii pe baza de eseuri si aplicatii practice ale materialului invatat.

A. Gandirea critica

Gandirea critica reprezinta deprinderea de a interactiona cu textul/ informatia in mod activ, de a obtine, interpreta si evalua informatia continuta intr-un material. Cand gandim critic, formulam o serie de intrebari la adresa textului.

Exemple de intrebari care demonstreaza gandirea critica asupra unui material de invatat:

Ce semnificatie au aceste idei?

Cum e mai probabil sa continue textul din acest punct?

Ce exemple sustin aceste idei?

Cunosc exemple care sustin/nu sustin aceste idei?

Ce idei sau fapte asemanatoare am mai intalnit?

In ce fel difera aceste informatii de ceea ce stiam deja in legatura cu acest subiect?

Cum se relationeaza aceste informatii? Este o relatie de tip cauza-efect sau de parte-intreg?

Cum se pot utiliza cunostintele?

Care ar fi consecintele aplicarii in practica a acestor idei, pentru mine si pentru ceilalti?

A nu gandi critic inseamna a nu pune intrebari legate de informatiile sau ideile prezentate. O persoana care nu gandeste critic, tinde sa accepte sau sa refuze o informatie sau o idee fara a o analiza in prealabil

In urma unor studii despre felul in care gandesc elevii, s-au delimitat sapte operatii mentale de baza care sunt parti componente ale gandirii critice. Formuland intrebari asupra unui text, utilizam de fapt urmatoarele operatii mentale:

• reactualizarea informatiilor, a secventei lor si a descrierilor lor - cum se numeste fiecare obiect, cum poate fi descris si care este ordinea de aparitie a obiectelor;
• realizarea de analogii si comparatii - surprinderea elementelor care fac ca unul sau mai multe obiecte, situatii, idei, etc. sa semene;
• surprinderea diferentelor si a contrastelor - examinarea elementelor care deosebesc una sau mai multe situatii, evenimente, fapte si care le fac diferite;
• surprinderea cauzalitatii - identificarea situatiilor care au determinat un anumit eveniment sau o stare de lucruri;
• generalizarea, clasificarea, conceptualizarea - trecerea de la particular la general, de la exemplu la ideea generala;
• exemplificarea - particularizarea unei teorii sau idei, se pleaca de la general si se cauta un exemplu particular si specific care sa ilustreze si/sau sa sustina ideea sau teoria.

B. Monitorizarea invatarii

Monitorizarea invatarii reprezinta deprinderea de verificare sistematica a gradului de intelegere si integrare a ideilor continute in text. Copiii cu performante superioare in invatare utilizeaza de regula strategii de monitorizare "cu voce tare". Dintre acestea amintim:

trecerea in revista sau survolarea textului - parcurgerea rapida a textului pentru identificarea elementelor esentiale:

titlurile si subtitlurile sectiunilor - furnizeaza structura de baza a materialului

definitiile si graficele, hartile, figurile, fotografiile

intrebarile de la sfarsitul capitolului, sumarizarea principalelor teme

Aceasta etapa creeaza o "harta" pentru citirea propriu-zisa, astfel incat elevul sa stie in fiecare moment unde anume se gaseste in structura logica a textului. De asemenea, aceasta etapa sprijina activarea cunostintelor relevante pentru textul ce urmeaza a fi parcurs.

formularea de intrebari asupra textului ce va fi parcurs - directioneaza citirea si permite focalizarea pe informatia de interes. Formularea de intrebari se realizeaza automat cand un text cuprinde informatii relationate cu un set de cunostinte anterioare sau cu domeniile de interes. Transformarea titlurilor si a subtitlurilor in intrebari poate fi, de asemenea, o solutie utila;

citirea textului pe baza hartii unitatilor de sens stabilita la inceput; dupa fiecare fragment astfel parcurs se poate face o verificare a intelegerii respectivului freagment;

clarificarea ideilor care pun probleme de intelegere - se poate realiza facand apel la cunostintele prezentate anterior in text sau la cunostinte anterioare relationate cu acestea;

sumarizarea textului, pentru extragerea ideilor importante care vor constitui scheletul reactualizarii.

C. Mnemotehnicile

Mnemotehnicile sau strategiile de memorare sprijina fixarea informatiilor si accesul la cunostinte. Prin natura lor insa, ele se bazeaza intr-o oarecare masura si pe capacitatea de elaborare asupra materialului de studiat, prin realizarea de analogii si legaturi, uneori artificiale, intre diverse idei si concepte.

Aceste tehnici de memorare provin in special din valorificarea unor cunostinte legate de memorie si uitare:

• informatia cu sens este retinuta mult mai usor decat cea fara sens;
• uitarea are ritmul cel mai accelerat imediat dupa invatare, dupa care rata de uitare scade simtitor;
• dintr-o serie de lucruri similare care trebuie memorate (de exemplu, o lista cu numele unor fructe: banana, kiwi, portocale, prune, nectarine, curmale, pere, gutui, visine, smochine, piersici, struguri, pepeni, caise, cirese, zmeura, agrese, mere) vor fi retinute cel mai bine cele de la inceputul listei si cele de la sfarsitul listei. Regula se pastreaza, in mare, pentru orice material de memorat: inceputul si sfarsitul sunt mai usor de retinut, partea din mijloc se uita mai usor;
• cifra optima de elemente cu care o persoana poate "lucra" mental in acelasi timp este 7 plus/minus 2. Astfel si numarul de elemente care pot fi redate in succesiune imediata este tot in jur de 7 plus/minus 2 (mai degraba 5 decat 9);
• este mai greu de retinut o lista de elemente similare, sau de studiat doua subiecte asemanatoare, deoarece interferenta dintre elementele care trebuie retinute este mai mare.

De aici decurg o serie de strategii generale si specifice de imbunatatire a memoriei.

a) Strategii generale pentru imbunatatirea performantelor mnezice

1. Intelegerea materialului de invatat este foarte importanta pentru usurinta cu care este memorat si mai apoi redat.
2. Se recomanda organizarea studiului in sesiuni scurte si apropiate in timp. Introducerea unor pauze scurte (5-10 minute) pentru odihna creste eficienta invatarii. Studiul pentru o perioada mai lunga de timp, fara pauze, duce la scaderea capacitatii de concentrare. In plus, datorita faptului ca materialul studiat contine mai multe idei, interferenta dintre acestea este mai mare.
3. Studierea consecutiva a doua subiecte asemanatoare sau care au multe elemente in comun (de exemplu, biologie si chimie) poate crea o interferenta intre informatii. Este recomandat ca subiectele studiate consecutiv sa fie cat mai diferite (de exemplu, e preferabil sa se studieze istoria dupa chimie, mai degraba decat biologia).
4. Gruparea in secvente cu sens a materialului. Daca trebuie retinut un numar mare de informatii sau idei, este foarte util ca acestea sa fie grupate in clase de aproximativ 5 elemente, in functie de un anumit criteriu. Criteriile nu sunt fixe. Ele pot sa difere in functie de informatia de retinut, de scopul pentru care este retinuta si de persoana care face gruparea. De exemplu un numar de telefon - 0264500228 - este mai usor retinut daca este impartit dupa cum urmeaza: 0264 (prefix) 500 (numar rotund) 228 (22 august).
5. Este indicata folosirea unor metode de fixare a cunostintelor precum recitarea, recapitularea cu glas tare, scrierea ideilor principale sau alcatuirea unei schite pentru imbunatatirea performantelor mnezice.
6. Se repeta de mai multe ori informatiile aflate la mijlocul materialului de studiat, deoarece acestea se uita mai usor.
7. Se repeta materialul care trebuie retinut si dupa un interval mai mare de timp. Rata de "aducere aminte" creste foarte mult daca materialul este repetat si la intervale mari de timp - o zi sau mai multe. Este mai eficienta spatierea materialului, decat repetarea lui de mai multe ori in aceeasi zi. In cazul in care s-a stabilit ca scop repetarea materialului de 4 ori, este mai eficient ca acesta sa fie repetat de doua ori in prima zi in care este invatat, iar urmatoarele sesiuni de studiu sa fie programate peste una-doua, respectiv trei-patru zile.

b) Strategii specifice pentru imbunatatirea performantelor mnezice

In general, aceste strategii specifice, numite si mnemotehnici, se utilizeaza atunci cand textul este dificil sau cuprinde multe idei importante si presupun asocierea acestora cu alte informatii mai simple sau cunoscute deja, pentru ca prin aceasta asociere sa se faciliteze accesul la ele.

Acronimele

De exemplu, pentru a retine ordinea culorilor din spectrul vizibil, putem apela la acronimul ROGVAIV - rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet. Un alt exemplu este modul in care pot fi retinute numele Marilor Lacuri Nord Americane: Huron, Ontario, Michigan, Erie, Superior - HOMES.

Formarea de propozitii, cu ajutorul cuvintelor care se asociaza cu informatia de retinut. De exemplu, prima litera a fiecarui cuvint din propozitia "Latra cainii dupa mancare" semnifica numeralele romane, iar ordinea cuvintelor da ordinea crescatoare a numeralelor: L C D M.

Un alt exemplu despre felul in care o propozitie poate fi legata de o informatie este felul in care pot fi retinute primele cifre ale numarului π -  numararea literelor din fiecare cuvant al propozitiei "Zoe a avut o clasa linistita." π - 3,14159.

Asocierea unei liste de cuvinte cu o melodie foarte cunoscuta este o alta metoda de a retine elementele listei.

Vizualizarea

Vizualizarea este un procedeu foarte eficient de a retine informatii cu un caracter mai abstract. Exista multe modalitati de a folosi imaginile pentru a retine un concept.

Pentru a retine, de exemplu, data la care Mihai Viteazul preia tronul Tarii Romanesti, se poate imagina intrarea acestuia in Bucuresti, pe sub o pancarta pe care scrie mare 11 octombrie 1593. Chiar daca uneori imaginile rezultate s-ar putea sa fie bizare sau caraghioase, nu trebuie evitata aceasta situatie, dimpotriva, astfel de imagini se retin si mai usor.

Itinerariul

Itinerariul presupune asocierea informatiei care trebuie retinuta cu un traseu familiar celui care invata. De exemplu, pentru a retine principalele glande endocrine (de sus in jos) numele lor pot fi asociate cu anumite repere aflate pe traseul pe care elevul il parcurge in fiecare dimineata de acasa la scoala. Plecand de acasa  elevul trece pe langa casa memoriala "Agarbiceanu" cu care asociaza hipofiza si hipotalamusul. Mergand mai departe el trece pe langa cladirea "Serviciului Pasapoarte" cu care asociaza tiroida si in imediata apropiere, "Piata Cipariu" cu paratiroidele. Continuand, asociaza "Bastionul Croitorilor" cu glandele suprarenale iar ceva mai incolo, fostei cladiri a Centrului Cultural Francez cu pancreasul endocrin; cinematograful "Arta" cu testiculele si ovarele; "Piata Unirii" cu epifiza. Astfel, pentru a recapitula numele si succesiunea glandelor endocrine, elevul poate intreprinde o "plimbare" mentala. Aceste asociatii, combinate cu tehnica vizualizarii (pe fiecare cladire se poate imagina o pancarta enorma cu numele si eventual cu reprezentarea grafica a fiecarei glande), pot sprijini reactualizarea informatiei invatate.

2. Strategii de organizare a materialului

Organizarea materialului se refera la gruparea informatiilor relationate in categorii si structuri pentru a asigura o mai buna memorare a materialului. Materialul scolar este de cele mai multe ori un material organizat. Exista insa si cazuri in care structura materialului, chiar daca exista, nu este transparenta, fie datorita dificultatii materialului, fie datorita nesuprapunerii acesteia peste expectantele cititorului. In aceste cazuri se impune utilizarea unor strategii de organizare a materialului:

• extragerea ideilor principale din materialul de invatat si ordonarea lor;
• schematizarea continutului pe baza relatiilor existente intre idei; relatia poate fi de tip: cauza-efect, supraordonare sau subordonare (parte-intreg), ordine cronologica, naratiune;
• reprezentarea grafica a materialului sub forma de harta, grafic, matrice, retea, tabel (evenimentele istorice se retin mai usor de catre elevi atunci cand sunt relationate cu o harta sau daca sunt incluse intr-un tabel; evolutia curentelor in arta sau literatura poate fi reprezentata pe o linie a timpului);
• realizarea unui sumar al textului care sa cuprinda ideile si exemplele cele mai relevante, care vor constitui suportul de reactualizare al celorlalte idei.

Organizarea si planificarea timpului de studiu

Organizarea timpului de studiu se refera la deprinderile de utilizare eficienta a momentelor dedicate invatarii. O buna planificare a timpului presupune:

A. Stabilirea scopurilor

Stabilirea scopurilor incepe prin formularea celor de lunga durata, care pot fi atinse intr-o perioada de timp mai indelungata (de la cateva luni la ani). De exemplu: "Vreau sa devin medic." sau "Vreau sa iau premiul intai anul acesta.". Scopurile de lunga durata au un grad de generalitate mare si sunt mai putin utile in controlul comportamentului actual de studiu. Pentru a deveni utile, ele trebuie sa se divizeaza in subscopuri mai specifice, de scurta durata.

Scopurile de scurta durata sunt etape in atingerea scopurilor de lunga durata. De exemplu, "Vreau sa iau premiul intai anul acesta." "Voi lua note mari la toate materiile." "Voi studia in plus la materiile care mi se par mai dificile: matematica si germana." , etc.

B. Identificarea prioritatilor

Dintre toate scopurile pe care le urmarim la un moment dat unele sunt mai importante, iar altele mai putin importante. Stabilirea prioritatilor ajuta elevul sa se concentreze asupra celor mai importante. De foarte multe ori exista tendinta de a aborda mai intai scopurile mai facile si de a amana implicarea in cele mai dificile, chiar daca acestea sunt mai importante. Actionand astfel, exista pericolul ca elevul sa nu realizeze activitati importante pentru succesul personal.

C. Identificarea modalitatilor actuale de utilizare a timpului

Fiecare persoana are un anumit ritm in desfasurarea activitatilor. Analizand atent felul in care o anumita persoana isi petrece timpul in fiecare zi vom descoperi anumite regularitati - prefera sa inceapa ziua cu o activitate anume, amana de fiecare data un anumit tip de sarcina, dupa intoarcerea de la scoala face acelasi lucru de fiecare data, ia pauze la anumite ore, s.a.m.d. Realizarea unui jurnal care sa cuprinda activitatile desfasurate zilnic, serveste la identificarea si constientizarea aspectelor pozitive si negative ce tin de organizarea timpului (de exemplu, a perioadelor de eficienta maxima, a activitatilor care nu sunt importante si a timpilor morti). Pornind de la aceste informatii, se poate incepe optimizarea modului in care este planificata si organizata activitatea.

D. Planificarea studiului

Putem vorbi de mai multe tipuri de planificare in functie de cat de intinsa e perioada de timp pe care o organizam: planificare anuala, lunara, saptamanala si zilnica. Planificarile cel mai des folosite sunt cele saptamanale si zilnice.

Programul saptamanal se poate realiza parcurgand urmatorii pasi:

E. Identificarea dificultatilor care pot aparea in aplicarea planului/programului

Uneori pot aparea dificultati in aplicarea programului de studiu, chiar daca organizarea timpului s-a realizat corect.

Anticiparea dificultatilor si obstacolelor care pot impiedica aplicarea planului are doua avantaje:

contribuie la elaborarea unor strategii de contracarare a obstacolelor. Atunci cand apare situatia dificila, elevul va avea deja pregatita o modalitate de actiune si nu vor mai fi cheltuite resurse personale (efort, timp) pentru a face fata acesteia;

asigura o planificare temeinica a timpului de studiu, obligand la o examinare amanuntita a intregului program.

F. Punerea in practica a programului. Automonitorizarea

Punerea in practica a unui program de studiu include: alegerea momentelor propice pentru studiu, utilizarea eficienta a timpului acordat studiului, controlul contextului in care se realizeaza invatarea si evitarea amanarii sarcinilor de lucru. In acest sens e bine ca elevul:

sa aleaga un loc propice pentru invatare, cu cat mai putini distractori (televizor, telefon, zgomot); pe cat posibil acest spatiu sa fie destinat doar invatatului, nu si altor activitati concurente - daca un elev incearca sa invete la biroul pe care este asezat si computerul unde in mod normal joaca diferite jocuri, va exista in permanenta tentatia de a renunta la studiu "doar pentru putin timp";

sa adopte o pozitie care sa il mentina activ, treaz; o canapea confortabila, un fotoliu sau un pat sunt prea comode si induc adesea o stare de somnolenta si deci nu sunt menite sa stimuleze studiul;

sa aiba acces cu usurinta la toate manualele, cartile, caietele si instrumentele de scris necesare, pe tot parcursul activitatii de invatare; daca invatatul trebuie intrerupt de fiecare data cand este necesara o anumita informatie dintr-o anumita carte, ce trebuie cautata, eficienta invatarii va avea mult de suferit;

sa comunice si celorlalti programul de studiu (eventual afisat pe usa camerei);

sa invete sa spuna nu eventualelor tentatii (de a iesi cu un prieten care l-a sunat, de a se uita la televizor chiar daca este emisiunea sa preferata);

sa isi monitorizeze modul de utilizare a timpului.