Reusita si esec in activitatea scolara

Reusita si esec in activitatea scolara.

Succesul, ca reactie sociala la performanta umana este o problema intens cercetata in diferite contexte sociale, inclusiv in cel al scolii, in care se opereaza cu notiunile de succes si insucces scolar, de reusita sau esec scolar. Desi este acceptat faptul ca succesul sau esecul scolar nu pot fi identificate cu reusita sau esecul in invatare (chiar in invatarea scolara, asa cum a fost definit conceptul) nu exista prea multe studii cu privire la conditiile de natura strict psihologica in baza carora sa se diferentieze clar cele doua situatii. De ce o invatare reusita nu devine automat si reusita in activitatea scolara, de ce diflicultatile in invatare, nu reprezinta si esec scolar - sunt intrebari la care psihologia educatiei inca prefera sa raspunda cu instrumentarul teoretico-metodologic al pedagogiei.

Din perspectiva teoriei pedagogice si a practicii scolare, rezultatele scolare ale elevilor sunt "efecte ale activitatii didactice, diferite prin natura lor', performante pasibile de masurare si apreciere (I.T.Radu, 2000, p.183). Ele se raporteaza la obiectivele pedagogice si la nivelul performantei in atingerea acestor obiective. Sunt descrise ca rezultate scolare:

cunostintele acumulate;

capacitatea de aplicare a cunostintelor (priceperi si deprinderi);

capacitati intelectuale;

trasaturi de personalitate, atitudini, conduite; (conform I.T.Radu, 2000, p.184).

Nivelurile inalte (cantitativ si calitativ) ale acestor rezultate se obtin printr-o mobilizare optima a tuturor resurselor adaptative ale elevului si a tuturor resurselor de interventie formativa a mediului scolar si corespund reusitei in activitatea scolara.

Succesul scolar (apreciat in general prin notele care exprima rezultatele invatarii si prin rezultatele la examene, concursuri, olimpiade) reprezinta, de fapt, un nivel maxim al adaptarii scolare, ceea ce atrage o data in plus atentia asupra faptului ca notiunea de succes sau reusita scolara se raporteaza mai degraba la activitatea scolara in ansamblul sau, decat la "activitatea de invatare in scoala' asa cum a facut ea obiectul analizei noastre.Succesul scolar sau succesul in activitatea scolara exprima de fapt concordanta intre abilitatile si interesele elevului si exigentele sau normele scolii. Activitatea scolara este o activitate reglata de obiectivele instructiv - educative iar reusita elevului exprima capacitatea lui de a se conforma acestor obiective.

Eforturile teoretice de delimitare a notiunii de reusita scolara de cea de invatare optima in scoala pot servi identificarii unor factori specifici optimizarii invatarii in scoala, diferiti de cei ai facilitarii adaptarii la mediul scolar.

"Gradul de adaptare la activitatea scolara arata capacitatea si trebuinta elevului de a cunoaste, de a interpreta cerintele externe, influentele instructiv-educative programate, alaturi de dorinta si capacitatea lui de a se modela, de a se acomoda, de a se exterioriza" (Kulcsar, 1978, p.37).

Dintr-o perspectiva mai accentuat psihologica, Carmen Cretu leaga conceptul de succes scolar de conceptul de 'succes global'. ' succesul scolar al unui elev trebuie tratat de educator in unitate cu succesul global, pe toate registrele de aspiratii ale copilului respectiv. Nivelul si functionalitatea succesului global nu depind numai de componentele sale performantiale, ci si de armonia, echilibrul individual-optim dintre comonente si totalitatea lor."

Daca descriem succesul scolar dupa schema de descriere a succesului global, atunci putem identifica dimensiuni ale acestuia determinate de natura abilitatilor care il sustin, de ariile de expresie sociala in care se produce, de contributia anumitor procese psihice la realizarea lui, de contributia factorilor de dezvoltare aptitudinala (ereditari, de mediu social, de mediu educational) la afirmarea lui precum si de natura aspiratiilor si de stilul personal care il sustine (competitional, cooperativ, demonstrativ, agresiv, retinut, asertiv etc) (C.Cretu, 1997).

T.Kulcsar, focalizandu-si atentia pe determinantii reusitei scolare care se origineaza in interioritatea elevului, mentioneaza doua categorii de factori: intelectuali si nonintelectuali. Factorii intelectuali ai reusitei scolare sunt analizati sub termenul generic de inteligenta scolara (T.Kulcsar, 1978, pp.40-51). Ca factori nonintelectuali ai reusitei scolare sunt mentionati motivatia elevului pentru activitatea scolara, nivelul de aspiratie si angajarea eului elevului in sarcina scolara, dimensiuni ale personalitatii elevului ca astenie/stenie, stabilitate/instabilitate emotionala.

Unele dintre cele mai semnificative cercetari asupra factorilor noncognitivi  invatarii au fost realizate de H.G.Gough, 1964. Utilizand CPI, a izolat 18 factori. Cercetarile au aratat un nivel inalt al corelatiei intre succesul scolar si cel putin 8 factori: dominanta, capacitate de statut, responsabilitate, socializare, toleranta, realizare prin conformism, realizare prin independenta, eficienta intelectuala (Lindgren, 1967, p.298).

Atitudinea elevilor fata de succes sau esec este unul dintre factorii importanti  ai succesului scolar. De asemenea, un factor important este nivelul de aspiratie - s-a demonstrat ca elevii cu inadecvare, autorespingere si sentimentul inferioritatii isi fixeaza scopuri prea inalte sau prea joase. Analiza comparativa a aspiratiilor unor elevi de clasa a IV-a - a VI-a cu rezultate bune si cu rezultate slabe a stabilit ca primii isi fixeaza standarde rezonabile si realiste in timp ce ceilalti au standarde fie prea joase fie extravagante (Lindgren, 1967, p.304).

Din perspectiva pedagogica se diferentiaza doua categorii de factori ai reusitei scolare (ca si ai esecului, de altfel), una care tine de interioritatea elevului, alta care tine de mediul extern. Factorii interni, subiectivi, care sustin reusita in activitatea scolara sunt maturizarea psiho-sociala, capacitatea intelectuala, abilitatile, motivatia pentru invatatura si motivatia pentru succes. Ca factori externi ai succesului scolar sunt enumerati mediul socio-cultural, familial, grupul de prieteni, politica scolara, organizarea pedagogica, structura, continutul, competenta profesorului, competenta conducerii scolii. Structura si continutul invatarii (reflectat in planuri si programe) sunt de asemenea factori de care depinde reusita scolara a elevilor. (E. Macavei, 1997, p.488-489).

Daca succesul exprima concordanta intre posibilitatile elevului si exigentele scolare, esecul scolar exprima 'situatia unui elev ale carui rezultate nu satisfac normele scolii' (D.Manese, in: Doron, Perot, 1991, p.295), situatie creata de faptul ca scoala impune programe de baza si ritmuri identice pentru toti copiii.

Insuccesul scolar exprima un randament deficitar al invatarii si se manifesta sub doua aspecte:

a.  ramanerea in urma la invatatura sau retardul scolar;

b.  esecul scolar care se manifesta, la randul lui, sub doua forme: abandonul si repetentia.

a. Ramanerea in urma la invatatura sau retardul scolar este determinat de dificultati (obiective sau subiective) temporare de a face fata obligatiilor scolare sau de refuzul de a invata. Retardul in achizitia cunostintelor specifice varstei si nivelului intelectual ale elevului se poate datora unei mari diversitati de factori:

Probleme de natura fizica (slabirea vederii, auzului, tulburarilor neurologice care afecteaza coordonarea motorie) care nu sunt sesizate nici de copil nici de adultii din jurul lui.

Probleme personale ca schimbarile frecvente de clasa sau de scoala care impun acomodari cu noi metode de predare, eforturi de castigare a statutului in noul mediu, de invatare de noi reguli si standarde de competenta.

Probleme de mediu ca deprivarile fizice (hrana, somn, adapost chiar, in cazul unor familii dezorganizate) sau intelectual-afective (substimulare in ce priveste lectura sau conversatia).

Probleme emotionale determinate de relatiile cu colegii sau chiar cu profesorul (sentimentul rejectiei, al marginalizarii de catre colegi, criticismul exagerat al profesorului sau chiar teama fizica de colegi sau de profesor) (Fontana, 1997)

b. Esecul scolar ca forma severa a insuccesului scolar se manifesta prin abandon scolar si prin repetentie (incapacitatea de a promova). "Esecul scolar se exprima prin masuri institutionale  (repetari ale clasei, orientari impuse) si una din consecintele sale este iesirea din sistemul educativ a unui numar de tineri care nu au putut dobandi nici o diploma,   nici calificare profesionala"  (Manese, 1991, p.295). Incapacitatea de a promova la un nivel superior de scolarizare se datoreaza unor dificultati severe de invatare de diverse etiologii si necesita o expertiza competenta si o interventie psihopedagogica specializata.

Refuzul de a merge la scoala, absenteismul care se soldeaza cu ramaneri in urma la invatatura si in final cu abandonul scolar, este determinat in mod frecvent de cauze ca:

Teama excesiva a copilului de unul sau mai multi membri ai grupului scolar (elevi sau profesori);

Perceptia scolii ca factor agresor al stimei si respectului de sine;

Presiunea familiei (frati sau parinti) de a ramane acasa sa ajute la diverse munci;

Implicarea copilului in activitati delincvente (inclusiv consum de bauturi alcoolice sau droguri);

Plictiseala si tentatia de face alte lucruri pe care le apreciaza ca mai interesante. (Fontana, 1997)

Fiecare dintre aceste cauze generatoare de esec scolar necesita masuri specifice de combatere si remediere. Pentru profesori este important sa diferentieze intre:

Dificultatile de invatare determinate de handicapul in dezvoltarea psihica a elevului si dificultatile de adptare la cerintele activitatii din scoala;

performantele in invatare si usurinta cu care elevul se adapteaza la cerintele activitatii din scoala.

Interventia instructiv-educativa in functie de notele particulare, specifice fiecareia dintre aceste situatii implica:

Masuri de reducere a handicapului in dezvoltare prin asigurarea cerintelor speciale de educatie ale elevilor;

Masuri de limitare sau eliminare a cauzelor care determina adaptarea deficitara a elevului la normele vietii scolare (inclusiv masuri de natura administrativ-juridica);

Masuri de valorizare a performantelor elevilor in invatare;

Masuri de directionare a potentialului adaptativ al elevilor in directia optimizarii randamentului  (inclusiv consilierea psihologica).

Observam ca notiunile de succes si esec scolar(si desigur realitatea psihosociala pe care o desemneaza) sunt corelate celor de adaptare/inadaptare (sociala si scolara).