Predarea Interdisciplinara - Obiectiv Major al Invatamantului in Lumina Reformei

Predarea Interdisciplinara - Obiectiv Major al Invatamantului in Lumina Reformei

Interdisciplinaritatea, in conditiile actuale ale desfasurarii procesului de inatamant, se impune ca o directie principala a renovarii activitatii profesorilor. Aceasta renovare presupune atat continutul lectiilor, cat si metodele si strategiile de lucru.

'Intedisciplinaritatea este un proces de cooperare, unificarea si codificarea unitara a disciplinelor stiintifice contemporane, caracteritic actualei etape de dezvoltare a cunoasterii stiintifice, in care fiecare disciplina isi pastreaza autonomia gnoseologica, specializarea si independenta relativa si in acelasi timp se integreaza in sistemul global de cunostinte', spunea A. Becleanu Iancu.

In mod traditional, continutul disciplinelor scolare a fost conceput cu o accentuata independenta a unor discipline fata de altele, adica fiecare disciplina de invatamant sa fie de sine statatoare. Astfel, cunostintele pe care elevii le acumuleaza, reprezinta cel mai adesea un ansamblu de elemente izolate, ducand la o cunoastere statica a lumii. Aceste aspecte sunt in contradictie cu varietatea mare a legaturilor si interactiunilor dintre fenomene si cu caracterul dinamic al acestora.

Abordarea interdisciplinara porneste de la ideea ca nici o disciplina de invatamant nu constituie un domeniu inchis, ci se pot stabili legaturi intre discipline. Succesul in activitatea tinerilor este posibil, numai daca acestia pot sa coreleze interdisciplinar informatiile obtinute din lectii.

In aria curriculara matematica si stiinte ale naturii, interdisciplinaritatea este absolut obligatorie, avand in vedere aplicabilitatea directa in practica a chimiei, fizicii, biologiei si matematicii. Interdisciplinaritatea in cadrul acestei arii curriculare inseamna studii si actiuni in planul continuturilor si al metodologiilor, care sa ofere cunoasterea fenomenelor in dinamica lor, deschizand calea spre sinteze generalizatoare.

Interdisciplinaritatea intre chimie si fizica, chimie si matematica, chimie si biologie, fizica si matematica, se realizeaza in special in planul continuturilor, avand matematica drept instrument de lucru, fiecare demers (observare, experimentare, formulare de legi, teoretizare) fiind realizat in spirit matematic. Chimia, fizica si biologia au devenit mari consumatoare de instrumente matematice.

De cele mai multe ori, matematica devanseaza teoretic celelalte stiinte, deschizand drumuri, construind modele. Profesorul de chimie si fizica priveste deci, matematica ca pe un instrument absolut obligatoriu. El stie clar ca 'X'-ul de la matematica poate si trebuie sa fie o concentratie, o masa de substanta, un coeficient, un indice, etc. O ecuatie matematica poate fi o lege in chimie sau fizica. Proportiile, functiile trigonometrice, ca si alte abstractizari ale matematicii se intalnesc in fizica si chimie la orice pas pentru descifrarea tainelor naturii. Un profesor talentat nu explica, doar, elevilor faptul ca fara cunostiinte matematice nu poate studia stiintele naturii, ci reuseste sa-i constientizeze in mod real, facandu-i sa-si impuna stiluri de lucru adecvate.

Studiul chimiei, al fizicii si al biologiei au afinitati deosebite. Ele studiaza structura, transformarile si insusirile materiei. Interdisciplinaritatea acestor obiecte scolare poate constitui un exemplu si pentru celelalte. Obiectivele lor, metodele de investigare a fenomenelor, aplicabilitatea lor imediata in practica, metodele de predare, toate acestea conduc la realizarea unei interdisciplinaritati bine pusa la punct, dar perfectibila.

Fizica apeleaza de foarte multe ori la cunostiintele dobandite la lectiile de chimie pentru explicarea fenomenelor caracteristice ei. Electrizarea corpurilor se explica electronic apelandu-se la structura atomilor. Conductoarele sau izolatoarele au sau nu aceste proprietati datorita structurii lor chimice. Notiunile de camp aduc in discutie proprietati speciale ale materiei.

Studiul producerii curentului electric incepe cu elementele galvanice, a caror functionare are explicatii chimice. Efectele curentului electric se explica tot pe baza proprietatilor chimice si au aplicatii in domeniul chimiei si industriei chimice. Aproape ca nu exista lectie de fizica unde sa nu utilizam cunostiintele dobandite la lectiile de chimie si invers. Interdisciplinaritatea intre fizica, matematica, biologie si chimie se realizeaza si in planul strategiilor didactice, atat ca forme de organizare a lectiei, ca metode folosite in transmiterea cunostiintelor, cat si ca metode de verificare si evaluare. Se poate spune pe drept cuvant ca fizica si matematica sunt instrumente pentru studiul chimiei si invers.

Pentru realizarea unei bune interdisciplinaritati se impun cateva exigente :

profesorul sa aiba o temeinica cultura generala;

profesorul sa cunoasca bine metodologia obiectului sau de specialitate, dar si a celorlalte obiecte din aria curriculara;

elevii sa fie constientizati de existenta interdisciplinaritatii obiectelor de invatamant;

realizarea unor programe care sa includa teme cu caracter interdisciplinar.

In conditiile actuale, in care profesorii trebuie sa creeze programe, realizand C.D.S., interdisciplinaritatea in cadrul unei arii curriculare poate constitui un punct de plecare. Avand in vedere cele aratate mai sus, consideram ca interdisciplinaritatea constituie un principiu ce trebuie aplicat, o modalitate de gandire si actiune, ce decurge din evolutia stiintei si a vietii economico-sociale.