Medii educationale si factori institutionali ai educatiei

Medii educationale si factori institutionali ai educatiei

Obiective:

Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili:

Sa defineasca/diferentieze termenii de mediu si factor institutional al educatiei

Sa caracterizeze specificul actiunii fiecaruia dintre factorii prezentati in planul dezvoltarii fiintei umane

Sa analizeze/argumenteze rolul integrator al scolii ca factor institutional al educatiei

Sa stabileasca interdependentele dintre diferitele forme de realizare a educatiei si mediile/factorii institutionali ai educatiei

Sa aplice informatiile asimilate in realizarea unor studii de caz

1. Precizari terminologice

Vorbind despre formele educatiei am mentionat faptul ca unele dintre influentele educationale provin din partea unor factori, a unor institutii care realizeaza/genereaza oferte de natura educativa.

Intotdeauna educatia se desfasoara in cadre, contexte constituite in virtutea unor traditii, a unor forme de organizare, avand insa grade diferite de intentionalitate in ceea ce priveste activitatea de influentare pozitiva a personalitatii umane. In acest context vom defini termenii de factor al educatiei, factor institutional al educatiei si conceptul de mediu educational.

Factorul educational este o componenta a mediului social care poate realiza influente de natura educativa asupra persoanelor, aceste influente putand avea atat o semnificatie pozitiva cat si una negativa. Marea majoritate a componentelor realitatii sociale au aceasta calitate de a fi si factori educationali.. Diversitatea acestor factori este destul de accentuata, fiecare imprimand un anumit mod de influentare a personalitatii: direct sau indirect, implicit sau explicit, etc.

Factorii institutionali ai educatiei se caracterizeaza prin faptul ca asigura un cadru social organizat pentru desfasurarea actiunilor educative, in conformitate cu anumite principii, norme, reguli, statuate si prevazute in documente si acte normative acceptate si recunoscute ca fiind obligatorii pentru cei investiti cu organizarea/conducerea actiunilor educative. Activitatea desfasurata la nivel institutional isi pune amprenta asupra tuturor componentelor structurale ale activitatii desfasurate: subiect al educatiei, „obiect” al educatiei, continuturi, forme de organizare, etc. factorii institutionali ai educatiei cei mai cunoscuti sunt: familia (existenta si influentele educative sunt reglementate prin lege), scoala (Legea invatamantului, Statutul personalului didactic, Regulamentul elevilor, s.a.), Mass-media (Legea audiovizualului, de ex.), alte institutii cultural educative a caror activitate, inclusiv oferta educationala, este cuprinsa in documente cu caracter oficial.

Mediul educational este un rezultat al modului in care un factor educational isi exercita atributiile, activitatea. Ansamblul fenomenelor psihosociale care emana, apar urmare a relatiilor dintre membrii unei comunitati (factor educational) formeaza mediul sau climatul educational al acesteia. Vorbim astfel despre mediul/climatul educativ din familie, din scoala, din grupul de prieteni, etc. Influentele educative care actioneaza asupra copilului sunt o rezultanta a implicarii sale in reteaua de relatii psihosociale care se creeaza in interiorul sau. Influentele climatului educational se exercita spontan persuasiv si continuu, putand avea atat o semnificatie pozitiva cat si una negativa. De exemplu, la nivelul scolii, exista reglementari care vizeaza si acest aspect al climatului educational si care se refera la relatiile care trebuie statuate intre cadrele didactice si elevi, intre elevi, intre cadrele didactice, intre conducerea scolii si cadrele didactice, etc. Exista insa si aspecte care nu pot fi reglementate prin acte normative si care rezulta din multitudinea de raporturi interpersonale care se pot naste intre persoanele implicate in activitatea educationala. Daca ne referim la grupul de prieteni, un factor neinstitutional al educatiei, atunci climatul educativ rezulta strict din modul in care „se tese” reteaua de interdependente si relatii intre membrii acelui grup: relatii de dominare –subordonare, cooperare, intrajutorare, competitie, etc.

2. Familia

Familia este elementul constitutiv primar al societatii, indeplinind in acest context functii multiple: biologice, psihologice, economice, culturale, educative, etc. De-a lungul evolutiei sociale familia si rolurile sale au evoluat in functie de conditiile culturale si istorice concrete. Familia reprezinta un factor si un mediu educational fundamental in devenirea fiintei umane.

In familie se cristalizeaza un stil caracteristic de viata pe baza raporturilor biologice, economice, juridice, morale, educationale. Mediul educational este determinat de conditiile materiale (locuinta, buget), de modul in care s-a intemeiat familia (dragoste, interes, intamplare), de calitatea conduitelor de parteneriat, grad de cultura, de afinitate spirituala, atitudinea fata de copii, etc. (E. Macavei, 1997)

Familia reprezinta mediul natural al copilului, mediul cel mai apropiat si adecvat de structurare intelectuala, afectiva si volitiva a personalitatii copilului. Familia exercita atat o actiune educativa explicita, prin informatii, reguli de conduita, diverse forme ale aprobarii si dezaprobarii, cat si influente educative implicite, concretizate in modelul oferit de parinti, in raporturile interpersonale.

Mediul/climatul familial este conturat de multitudinea relatiilor care se stabilesc intre membrii familiei si sistemul de valori pe care acestia le promoveaza. Membrii familiei (parinti, bunici, frati) ofera, prin insasi existenta lor, modele de comportament care vor fi asimilate de copii in mod spontan prin imitatie. Imitatia[1] este, de altfel, unul dintre mecanismele fundamentale prin care se realizeaza interiorizarea unor comportamente de tip interpersonal. Este un mecanism al invatarii, mai ales in forma sa primara, de invatare latenta si spontana. Astfel, copilul reproduce prin imitatie miscarile, gesturile, postura vorbirea celor din jur, prin preluarea schemelor de actiune oferite ca model. In copilaria timpurie, la nivelul familiei, imitatia are loc in mod spontan, avand la baza mecanisme afective.

In familie se realizeaza, treptat, procesul de dobandire a identitatii personale prin siruri de identificari succesive. Identificarile[2] familiale (cu parintele de acelasi sex, cu parintele de sex opus, cu fratii, cu surorile, cu alti membri ai familiei – bunici, matusi, etc- ) au un rol foarte important in constituirea personalitatii. Imaginea de sine – la varstele anteprescolaritatii si prescolaritatii, varsta celor „7 ani de-acasa” – nu este altceva decat o copie fidela a imaginii pe care i-o propun ceilalti despre sine: sunt draguta/frumos ca mama/tata, sunt harnica/harnic ca si mama/tata, am ochi albastri ca si bunica/bunicul, etc.

Astfel, stilurile comportamentale parentale sunt foarte importante in constituirea personalitatii copilului. Parintii pot fi calmi sau irascibili, permisivi/ indulgenti, restrictivi/punitivi. Ei se pot comporta intr-un fel sau altul in functie de comportamentul copilului la u moment dat sau in functie de situati concreta. In egala masura, parintii pot manifesta atitudini si comportamente stabilizate, „cronicizate” si oarecum independente de acesti factori situationali. Stilul comportamental (parental) consta in maniera constanta, cronica, stabila de a se raporta la altii – calm, detasat, anxios, indulgent, restrictiv, ostil, etc.- si care creeaza efecte diverse in raport cu cei asupra carora se manifesta. Stilul parental influenteaza gradul de retinere sau agresivitate al copilului, comportamentul sau prosocial, faciliteaza sau perturba elaborarea imaginii de sine, poate favoriza sau intarzia elaborarea valorilor morale sau dezvoltarea competentei sociale. Redam in fig. 2 un model al stilurilor parentale bazat pe trei dimensiuni polare, model propus de W.C. Becker (1967, dupa M. Zlate, 1996). Cele trei tipuri atitudinale sunt dispuse pe axele: permisivitate – restrictivitate, caldura-ostilitate, detasare calma – implicare emotionala anxioasa. 

Modelul sugereaza nu numai atitudinile si comportamentele extreme ci si stiluri comportamentale intermediare. Este evidentiata si posibilitatea combinarii in diverse moduri si proportii a celor trei dimensiuni, combinare care deriva nu numai din multitudinea silurilor comportamentale, ci si din multitudinea efectelor manifestarii lor. Doua mame permisive nu genereaza aceleasi tipuri de efecte la nivelul personalitatii copiilor, pentru ca una poate fi permisiva si calma, cealalta permisiva si anxioasa, rece, iar efectele pot fi complet diferite in planul reactiilor copiilor.

Afectuos

Implicare emotionala

anxioasa

Superprotector

Organizat     Indulgent

Eficient Democratic

Restrictiv Permisiv

Autoritar           Neglijent

Rigid

Detasare calma

Ostil

Fig. nr.1 - Stiluri parentale (dupa M. Zlate, 1996)

Influentele educative ale familiei sunt, prin urmare, o expresie directa a relatiilor care se stabilesc in interiorul familiei si a modelelor culturale pe care le ofera. Actiunea educativa se exercita de catre un subiect (membru al familiei) in mod intentionat, conform unui scop, utilizand anumite metode. Oricare din membrii familiei isi poate exercita atributiile educative, in functie de experienta sa, de posibilitati, de conceptia despre educatie, de locul pe care il ocupa in structura familiei, de autoritatea pe care o are, etc. Autoritatea parintilor este expresia manifestarilor atitudinale pe care parintii le promoveaza in relatiile cu copiii, conferindu-le acel ascendent generator de stima, respect, admiratie indispensabil realizarii actiunilor educative. Autoritatea parentala este expresia intregului comportament al parintilor, comportament manifestat in familie si in afara ei.

Avand in vedere rolul fundamental al familiei in dezvoltarea personalitatii copiilor, C. Cucos subliniaza faptul ca „la ora actuala multe familii au nevoie de o educatie solida data fiind starea precara din punct de vedere material si spiritual”. (2002, p. 49)

3. Scoala

La nivelul institutiei scolare educatia ti instruirea copiilor dobandesc semnificatii deosebite generate de caracteristicile procesului de invatamant: caracter programat, planificat, metodic, progresiv, etc. Scoala este institutia investita oficial cu responsabilitatea instruirii – formarii generatiilor de elevi, persoanele care desfasoara aceasta activitate sunt pregatite pentru a realiza activitati de esenta psihopedagogica, adaptate particularitatilor elevilor, detinand competente de natura stiintifica, psihopedagogice, psihosociale, manageriale, etc. Vom analiza in detaliu aceste aspecte in Capitolul nr 8.

Vom sublinia in acest context faptul ca scoala, pe langa atributiile sale vizand instruirea si formarea diferitelor structuri cognitive, afectiv-motivationale, atitudinale si comportamentale ale personalitatii elevilor, are in vedere si coagularea, asigurarea convergentei influentelor educationale generate de diferite alte medii cu care copilul vine in contact sau in care el este integrat.

Formele de colaborare dintre scoala si ceilalti factori/medii educationali sunt diverse, unele dintre ele fiind consfintite prin regulamentele scolare: sedinte cu parinti, vizite la domiciliul elevilor, intalniri cu reprezentantii altor institutii cu atributii in educarea copiilor (medici, juristi, ofiteri de politie, etc.), altele sunt manifestari ale interesului, responsabilitatii si atitudinii personale, ale etosului pedagogic al cadrelor didactice: discutarea unor emisiuni radio – TV, recomandari privind lectura unor materiale, pentru petrecerea timpului liber, etc.

Biserica

Ca institutie de influentare pozitiva a omului, biserica fiinteaza de foarte mult timp, educatia institutionalizata a copiilor realizandu-se, inca din cele mai vechi timpuri pe langa biserici si cu participarea directa a clerului.

Organizarea si functionarea bisericii au cunoscut schimbari generate de dinamica sociala, de nivelul cultural al acesteia, existand dintotdeauna un anumit paralelism intre devenirea sociomorala si religios-spirituala a subiectului uman.

Alaturi de influentele religioase, biserica a exercitat in permanenta si o importanta influenta educativa, finalitatile urmarite vizand, pe de o parte, formarea constiintei religioase, iar pe de alta parte, dezvoltarea unui comportament religios conform valorilor religioase promovate.

Biserica ii ofera individului sentimentul apartenentei la o comunitate spirituala, favorizeaza integrarea in acea comunitate, raspunde trebuintei naturale, firesti de afiliere la grupuri si comunitati.

O data cu intrarea copiilor in scoala, biserica asigura o educatie religioasa coerenta, prin diverse forme de colaborare cu institutia scolara, prin prezenta preotului in momentele importante ale vietii scolare sau prin realizarea explicita a educatiei religioase in cadrul programului scolar.

5. Mass-media[3]

Institutiile, mijloacele destinate comunicarii si informarii in masa a fiintelor umane joaca un rol din ce in ce mai semnificativ in ansamblul factorilor educationali, in generarea unor influente de natura educativa. Ele sunt chemate sa amplifice, sa continue sau sa diversifice experienta cognitiva, afectiva, comportamentala a oamenilor, indiferent de varsta.

Intr-o acceptie actuala, conceptul de mass-media se refera la mijloacele de comunicare in masa, la ansamblul tehnicilor si mijloacelor de transmitere, de catre furnizori centralizati, a unor mesaje catre segmente largi de populatie. Desigur ca activitatea educationala a manifestat receptivitate fata de progresele mijloacelor de comunicare in masa: televiziune cu circuit inchis, preluarea emisiunilor destinate elevilor, realizarea educatiei la distanta prin programe speciale difuzate prin internet, etc.

Epoca contemporana, o epoca prin excelenta a comunicarii (se utilizeaza din ce in ce mai frecvent termenul de societate a comunicarii sau de societate informationala pentru a sublinia o data in plus specificul perioadei istorice in care traim) se caracterizeaza nu numai printr-o explozie a informatiilor de natura sociala, politica, economica, etc., ci si prin explozia instrumentelor de difuzare a acestora pana in colturile cele mai indepartate ale lumii, prin rapiditatea cu care acestea ajung la marele public.

Gama mijloacelor de comunicare si informare in masa este extrem de diversa: ziare, reviste (presa scrisa), radio, televiziune (presa audio-vizuala), retelele extrem de complexe ale internetului.

Toate acestea pun la dispozitia fiintei umane o paleta extrem de bogata de informatii; unele dintre ele sunt destinate completarii experientei cognitive, altele se adreseaza unor interese specifice ale oamenilor sau unor aptitudini ale acestora. Contributia lor la informarea/ formarea fiintelor umane este unanim recunoscuta, chiar daca functia educativa a unora dintre aceste „instrumente” moderne de difuzare a informatiei nu este asumata in mod explicit.

Responsabilitatea mass-media in ceea ce priveste efectele in planul influentarii fiintelor umane este uriasa. Este evident ca ele actioneaza asupra noastra inca din primele momente ale vietii: nou-nascutul intra direct in „baia” de lumina, culoare si sunet a televizorului sau/si radioului, prescolarul petrece timp indelungat in fata „cutiei magice” pentru a urmari aventurile (mai mult sau mai putin pacifiste) ale robotilor, scolarul din clasele primare stie sa utilizeze tastatura calculatorului pentru a trimite mesaje „unchiului din Canada” , iar adolescentii navigheaza pe un internet ofertant si generos din punct de vedere informativ si comunicational.

Functiile indeplinite de mass-media pot fi grupate in (C. Stan, 2001, p. 295):

functia de informare – difuzarea constanta a unei varietati de informatii stiintifice, tehnice, economice, politice, culturale, etc

functia de culturalizare – prin oferirea unui sistem de valori specifice epocii in care traim, valori ale culturii nationale si universale

functia de socializare – prin intermediul mass-media omul traieste cu o mai mare intensitate sentimentul apartenentei la comunitatea umana, simtindu-se interesat de problemele altora si fiind solidar cu atitudinile celorlalti

functia educativa – mijloacele de informare si comunicare in masa pot conduce la imbogatirea practicilor educationale daca sunt integrate intr-un context cu valente psihopedagogice sau daca sunt orientate inspre satisfacerea unor trebuinte/interese educationale

functia de divertisment – prin intermediul ofertelor de programe distractiv-recreative destinate petrecerii timpului liber

Trebuie insa subliniat faptul ca nu intotdeauna mesajele difuzate prin intermediul acestor canale sunt valoroase sau sincere. Este nevoie de simt critic, de circumspectie interpretativa si de competenta valorizatoare pentru a selecta ceea ce este benefic in plan educativ. (C. Cucos, 2002)

Conform unor cercetari desfasurate in ultimii ani, atat in tara noastra, cat si in statele occidentale, copiii petrec mai mult timp in fata televizorului decat in compania parintilor, a prietenilor, „uitand” chiar sa mearga la scoala!

Efectele non-educative ale mass-media au constituit subiecte de analiza si dezbatere in cele mai diverse medii si contexte, subliniindu-se impactul negativ al unor emisiuni, informatii neprelucrate si neadecvate unor varste: prezentarea unor scene de violenta, de incalcare a legii, de infidelitate ca fiind amuzante sau generatoare de satisfactii, putandu-se astfel induce o perceptie deformata asupra realitatii.

Prin numeroasele functii pe care le pot indeplini, prin oferta bogata si diversa de informatii, mijloacele de informare si comunicare in masa se constituie intr-un puternic factor de educatie in societatea contemporana, un factor caruia trebuie sa i se acorde o atentie sporita.

Desigur ca exista si alti factori si medii generatoare de influente educationale: asociatii ale copiilor si tinerilor, organizatii non-guvernamentale, institutiile de ocrotire sociala, , cluburi, etc.

Toti acesti factori actioneaza simultan asupra fiintei umane, insa nu intotdeauna  convergent, in acelasi sens si directie. Integrarea influentelor educative pozitive revine fiintei umane, in masura in care aceasta dispune de criterii de apreciere si capacitatea de a selecta ceea ce este pozitiv si benefic pentru el ca fiinta umana.

6. Exercitii si teme de reflectie

Stabiliti relatiile existente intre mediile/factorii educationali prezentati si diferitele forme ale educatiei.

Identificati si alte medii educationale si analizati rolul lor in educatie.

Realizati doua studii de caz prin care sa ilustrati influentele educative a doua din mediile educationale prezentate.

Stabiliti interdependente intre diferitele medii/contexte in care se realizeaza educatia, formele educatiei, autoeducatie si educatia permanenta.

Bibliografie

Calin, M., (2001), Filosofia educatiei, Editura Aramis, Bucuresti

Cucos, C., (2002), Pedagogie, Editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Polirom, Iasi

Ionescu, M., (1998), Educatia si dinamica ei, Editura „Tribuna Invatamantului”, Bucuresti

Macavei, E., (1997), Pedagogie, EDP, Bucuresti

Marcus, S., (1988), Provocarea stiintei, Editura Politica, Bucuresti

Nicola, I., (1996), Tratat de pedagogie scolara, EDP, Bucuresti

Neveanu-Popescu, P., (1987), Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti

Paun, E., (1999), Scoala, abordare sociopedagogica, Editura Polirom, Iasi

Stan, C., (2001), Teoria si metodologia formarii profilului psihomoral, in Ionescu, M., Chis, V., (coord.), Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor, Editura Presa Universitara Clujeana

Zlate, M., (1996), Formarea si dezvoltarea personalitatii prescolarului, in Psihologia copilului, manual pentru Scolile normale, EDP, Bucuresti, p.p. 100-102

Ilich, I., (1971), Une société sans école Edition du Seuil, Paris