Serbare sfarsit clasa a ii-a

SERBARE SFARSIT CLASA  a II-a

Iata-ne ajunsi in ziua care incheie cei patru ani pe care i-am petrecut impreuna, patru ani de munca, de efort, de succese, de bucurii.

Unii dintre noi, dragi colegi, ar fi vrut, poate, ca in aceste ore sa facem matematica ; altii care iubesc gramatica, ar fi preferat o analiza gramaticala; poate s-ar fi potrivit momentului o compunere cu cele mai alese expresii, sau un cantec de bun ramas.

Ca sa-i impacam pe toti vom face cate putin din fiecare, dar mai cu seama ne vom aminti de acea toamna cand, pentru prima oara, noi am devenit scolari.

Va mai amintiti? Frunzel

e ruginii se pregateau sa teasa covorul toamnei. Ne-am intalnit in curtea scolii . Povestea noastra incepea. Incepea cu momentele de descoperire a scolii, a clasei, a bancilor, a colegilor, incepea cu lacrimi de teama sau sfioase semne de prietenie.

Prima zi de scoala

Amintire vie-

Frunza mea de toamna

Dulce, aurie!

Soare bland si mare

Planuri de scolar,

Buna-nvatatoare

Si-un abecedar.

. . . . . COPILARIE . . . . .

In toamna aceea ghiozdanul mi se parea un geamantan, iar scoala o cetate din povesti.

Numaram pana la 10: castane, frunze, flori .

Cu gandul la citit si la povestit am acceptat sa intru in rand cu ceilalti copii, sa stau in banca, sa raspund la intrebari, sa scriu cele dintai bastonase.

O data cu scrierea primelor bastonase, am simtit ca pot face si eu ceva, ca pot invata. O data cu scrierea primelor litere am simtit ca am raspunderi foarte mari.

Si uite-asa incet, incet,

Am invatat intregul alfabet

Si ne-am jucat cu literele tiparului

La Sarbatoarea Abecedarului.

Limba mea romana, cea mai dulce limba,

Mladioasa harpa, muzica si vers.

Doar gandind prin tine mintea mea se plimba

Libera prin orice colt din Univers.

Prima mea lumina, limba-a mamei mele,

Prima mea fereastra catre mari si tari.

Mi-ai dat ochi si suflet, mi-ai vorbit de stele,

Soarele si luna mi-ai aprins pe zari.

A venit vremea bastonaselor, a literelor, a primelor adunari, apoi problemele, tabla inmultirii, cititul, povestitul . si anii au trecut .

Privind in urma, totul ni se pare acum atat de simplu si ne vine sa zambim,gandindu-ne cat de greu am scris primul cuvant, cuvantul MAMA.

Orice munca cere efort, si munca noastra a cerut efort, dar efortul a fost incununat de multe bucurii.

Am invatat de-a lungul celor 4 ani ca o carte e un lucru extraordinar, care trebuie respectat. Cartea trebuie abia atinsa de gandurile noastre. Nu e un lucru mai nedemn de un scolar decat ruperea sau murdarirea unei carti.

Cartea ramane prietenul cel mai bun. Vom pastra cartile,dupa ce le vom citi cu drag si vom lua din ele caldura si frumusetea limbii noastre.

. . . . ..LIMBA ROMANEASCA . . . ..

Veniti copii, veniti la Ipotesti

Cand pasii prin Moldavia va poarta,

El, voievodul poeziei romanesti ,

Intrat in nemurire va asteapta.

Veniti copii spre-al poeziei astru,

Cand dorurile de frumos va cheama,

Sa poposim la tarm de lac albastru

Si in adancul codrilor de-arama.

Sa ascultam izvoare suspinand,

Si bucium, pe-nserat, sunand a jale,

Si plopii de durere frematand,

Si vinul care spumega-n pocale.

Si file din povestea lui Calin

Sa deslusim la vreme de amiaza

Si sa privim in nopti cu cer senin

Luceafarul alunecand pe-o raza.

A fost odata ca-n povesti

A fost ca niciodata

Din rude mari imparatesti

O preafrumoasa fata.

Si era una la parinti

Si mandra-n toate cele

Cum e fecioara intre sfinti

Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l indreapta

Langa fereastra unde-n colt

Luceafarul asteapta.

Veniti copii sub ploi de flori de tei

Cand de sub dealuri se iveste luna

Sa-i daruim prinosul dragostei

Si sa-l purtam in suflet totdeauna.

Mereu al nostru, fara seaman, drag,

El e precum a fost si-o sa ramaie:

O flamura pe cel mai nalt catarg,

De limba ziditor si poezie.

Veniti copii, veniti cu tot firescul

Spre cel ce n-a voit mormant bogat

Sa ne-amintim mereu de Eminescu,

Daca vreodata poate fi uitat!

. . . . . .EMINESCU . . . . . ..

Intr-o casa cu sindrila

cum putine mai gasesti,

s-a nascut regele vorbei-

Nica de la Humulesti.

Ne-a deschis o Smarandita

cu Ozana in priviri .

cum mai desarta prin casa

cofele cu amintiri.

Am tivit cu pasi gradina

dusi de glasul ei cel bun,

s-o auda se pitise

chiar si soarele-ntr-un prun.

Pasari scumpe cresteau vestea

peste garduri megiese:

- Nica-al nostru-i mandru nume

scris prin lume cu cirese!

Acolo-n sat la Humulesti

raul Ozana curge lin

parc-amintind, sub cer senin

de cel care ne-a scris povesti.

Si vechea casa parinteasca

ce s-a impodobit cu flori

de Feti-Frumosi, biruitori

incepe parca sa graiasca.

Acolo-n sat la Humulesti

in zvon de crang si de talanga,

il simti cu tine si-l iubesti

pe cel ce ne-a iubit . pe CREANGA.

Badita Creanga afla despre mine  E-n floare iasomia din gradina

C-am fost la Humulesti la tine-n sat    Nu stiu ce-o fi cu "Pupaza din tei"

Si uite-asa, fara sa vreau, imi vine   Ceaslovul sta pe masa la hodina

Ca sa te rog sa stam putin la sfat. Si nu-i mai chinuie pe-nvatacei.

. . . . . . .PUPAZA DIN TEI . . . . . . . . . .

La inceput gramatica ni se parea ca are prea multe denumiri. Confundam tot timpul atributul cu . . . .. . . . . . ADJECTIVUL

Subiectul cu . . . . . . . ..SUBSTANTIVUL

Pentru ca tot suntem la gramatica, as vrea sa spun cateva ghicitori. Sunteti de acord?

DA! SA LE AUZIM!

Tine locul unui nume

Si se numeste . . . . . . . . . PRONUME

In orice propozitie

El este "imparat"

Nu poate sa lipseasca

Si-i spunem . . . . . . . . . .PREDICAT.

Acest semn il pui in fata

Cand vorbesti cu cineva

Cine crezi c-ar fi, ma rog?..LINIA  DE DIALOG

V-am adus si trei ghicitori din istorie:

A fost un domn neinfricat

Cu hoti si lenesi nu s-a impacat,

I-a pedepsit cumplit pe toti

Si n-au mai fost nici lenesi si nici hoti!

GHICI!..VLAD TEPES

"Eu imi apar saracia si nevoile si neamul!"

A spus domnul ca s-auda si sa stie si dusmanul,

Dar infumurat si sigur, venea, mare, Baiazid

Pana s-a izbit de oaste ca de cel mai strajnic zid.

Despre ce domn e vorba?.MIRCEA CEL BATRAN

S-a luptat cu vitejie

Neinfricatul, vesnic treazul;

Visul lui a fost Unirea

Si i-am zis Mihai . . . . . . . . . . .VITEAZUL

De pe Columna lui Traian

Citim cum s-au nascut romanii.

Caci, invingand pe Decebal,

Romanii au ajuns stapanii.

Tinuturilor dunarene.

Si au venit aici la noi,

In Dacia de-aur si de grane

Cu-o limba noua,datini noi

Ce s-au facut,prin ani, stapane

Peste-ale dacilor gandiri,

Peste a dacilor fiinta.

Noi orizonturi, noi simtiri,

Un suflu nou, noua credinta

Toate-au nascut, nu in multi ani -

O suta saizeci si cinci -

Romanii: din daci si din romani.

. . . . . . . . . ..SARMISEGETUZA . . . . . . .

Viteaz si drept a fost

Decebal rege.

Nicicand el n-a rabdat

Vreo faradelege.

Stindardul dac - un cap de lup

El darz l-a fluturat

Si darz

l-a infruntat pe

Traian -

Al Romei imparat.

Iar Decebal, cand luptele s-au stins,

S-a sinucis, indurerat,

Urmarit de-un vis.

Romanii-l poarta-n suflete

Nestins!

Noi am mostenit de la stramosi o limba ca un fagure de miere. Pentru ea, pentru tara, pentru popor, stramosii au udat cu sangele lor glia.

Daca ei nu ne-ar fi iubit atat , noi n-am mai fi vorbit astazi romaneste, tara nu s-ar mai fi numit Romania. Pentru ei vesnica recunostinta!

Stefan cel Mare, in Moldova,

Os de Bogdan si de Musatini,

Cetatile a intarit,

Manastiri a ctitorit,

Moldova a-mbogatit.

La lupta cand a pornit,

Jumatate de veac, turcii

Zadarnic l-au hartuit!

Ca un stejar

Li  s-a opus

Si-a dainuit.

. . CU UN DANGAT PLIN DE JALE . .

In clasa-aceasta ,cu adanci fosniri

E-o banca incarcata cu-amintiri

Ma-ntorc cu gandul catre vechiu-i rost

Sa intalnesc copilul care-am fost.

El sta in banca, mic, ascultator

Si soarele il mangaie pe par.

In ochi e-un zambet care-ar da in plans

Si mana tine tocul tot mai strans.

As vrea sa ma apropii, sa-l ajut,

Dar n-o mai pot lua de la-nceput

As vrea sa stam alaturi amandoi,

Dar timpul sade-acum intre noi.

In clasa cu nazbatii si copii

Si zvon indepartat de jucarii,

Mereu stapana peste banca fie

Nestavilita mea copilarie!

Bun ramas, voi clase mici,

De-astazi nu mai sunt un pici!

Sfaturi pot sa dau un car,

Chiar si-o banca s-o repar.

Pot sa cumpar ce imi place

Si pot socoti cat face.

Eu pot desena-n culori

Chipul dragei noastre scoli.

Pe parinti nu-i plictisesc,

Seara, singur imi citesc.

Merg acasa frumusel,

Nu ma sperii de-un catel.

Am prieteni mari si mici,

Ce mai, nu mai sunt un pici!

. . . . . . .VACANTA MARE . . . . .

Dintre recreatii

Ea e cea mai mare

Calda-i ca o vara

Cu caisi in floare.

Scoala azi am terminat

In vacanta an intrat

Numai joc si bucurii

Ne asteapta dragi copii.

Ziua de astazi e pentru noi

Cea mai splendida din sarbatori

Caci se-ncununa in cant si flori

Anii de scoala nemuritori.

Flori si succese pe.al vietii drum

Zambet si soare uram acum

O lume plina de bucurii

Vrem sa cladim pentru copii.

Cu patru ani in urma, la inceput de toamna,

Cand poarta se deschide la fiecare scoala,

Cu pasi sfiosi, molateci, cu gandul inapoi,

Intram in clasa-ntai si noua pentru noi.

Pe noi ce absolvim acum a patra clasa

Pe langa bucurie si un regret ne-apasa.

Caci a venit si vremea sa spunem: Bun ramas!

Invatatoarei noastre cu totii intr-un glas.

. . . ..PRIVEAM IN LUNG . . . . . . ..