QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate pedagogie

Kurt Lewin





Kurt Lewin

Prin cercetarile de psihologie sociala intreprinse, Kurt Lewin a cautat sa explice conditiile care pot provoca schimbarea profunda si de durata a comportamentului uman. Initial, unul din principalele scopuri ale activitatii sale de cercetare a fost de a dezvolta teoria campului si a motivatiei. Preluand notiunea de „camp” din fizica, Kurt Lewin a utilizat-o in cercetarile sale psiho-sociologice, considerand ca nici o actiune nu se petrece izolat, numai intre doua persoane, dimpotriva, toate actiunile se desfasoara intr-un „camp”, unde intervine o constelatie de factori. Toate procesele de influenta se realizeaza intr-un astfel de camp extrem de complex, ce reprezinta spatiul de viata al unui individ sau al unui grup. Mai tarziu, el s-a orientat spre studiul experimental al dinamicii de grup. Ceea ce se petrece intr-un grup depinde de distributia fortelor care se exercita acolo: „Un mijloc de baza pentru analiza vietii de grup il constituie reprezentarea grupului si a mediului acestuia sub forma unui camp social. Aceasta inseamna ca evenimentul social are loc in cadrul entitatilor sociale coexistente si insumate, cum ar fi grupurile, subgrupurile, membrii, barierele, canalele de comunicare etc. Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestui camp consta in pozitia relativa a entitatilor care il constituie. Aceasta pozitie relativa reprezinta structura grupului si cadrul lui sociologic. Ea exprima, de asemenea, principalele posibilitati de circulatie in cadrul campului” . Doar considerand grupurile in mediul lor real putem avea certitudinea ca nimic din comportamentul fundamental previzibil nu a fost ignorat.




Teoria psiho-sociologica a lui Kurt Lewin, axata pe un nou concept si o noua viziune asupra spatiului social vazut ca un „camp de forte”, cuprinde in principal probleme legate de comunicarea grupului, din perspectiva interactiunii si a dinamicii fortelor din campul psihologic. Elementul central al acestei abordari este analiza campului de forta. Este vorba despre o aplicare a conceptului de „camp psiho-social” la metodologia analizei optiunilor in procesele decizionale. In esenta, Kurt Lewin incearca sa explice comportamentul uman pornind de la doua categorii de factori: personali si de mediu, ansamblul acestora formand spatiul de viata al unui individ. Atunci cand individul se afla intr-o situatie de grup, cele mai importante elemente ale spatiului de viata sunt trasaturile grupului, membrii acestuia si situatia. Asadar, analiza trebuie sa porneasca intotdeauna de la intreg si nu de la partile sale constitutive, deci de la grup si nu de la indivizi, obiectivul principal fiind tocmai analiza proceselor de grup. Perspectiva de abordare este una dinamica, deoarece aceste procese sunt interpretate ca interactiuni ale unor forte (totalitatea factorilor care definesc spatiul de viata), care produc un rezultat: comportamentul. Astfel, dinamica grupului reprezinta, pentru Kurt Lewin, o analiza a modului in care procesele de grup influenteaza comportamentele membrilor acestuia si nu o analiza a grupului ca atare. El arata ca fiecare dintre actiunile unui individ este subordonata nevoilor lui, iar exprimarea comportamentala se realizeaza numai dupa ce ne organizam mediul in acord cu obiectivele si intentiile noastre. De fapt, nevoia este cea care organizeaza campul. Atunci cand percepe campul actiunii, individul trebuie sa transpuna acest camp intr-un fel de harta comportamentala, care sa cuprinda elemente de siguranta si de pericol, precum si posibilele resurse disponibile, totul relativ la propriile obiective urmarite in acest camp.

Kurt Lewin a extins teoria campului de la persoana la grup, inteles ca un ansamblu de persoane sau campuri individuale. Campul grupului este format din ansamblul fortelor (variabilelor), care ii conditioneaza activitatea. Grupul apare, astfel, ca o unitate dinamica si structurala diferita si distincta de suma elementelor sale constitutive, iar organizarea sa ca o consecinta a interdependentei indivizilor, a modului in care acestia intra in interactiune. Acest punct de vedere gestaltist, apropiat de conceptia lui Émile Durkheim asupra societatii, sustine ca grupurile sunt ireductibile la indivizii care le compun.

Pentru Kurt Lewin, grupul constituie o totalitate ireductibila la indivizii care il alcatuiesc, un sistem de interdependente constituind impreuna cu mediul sau un camp social dinamic. Acest camp include membrii grupului, subgrupurile, mijloacele de comunicare, repartizarea rolurilor, obiectivelor, normelor etc. Cercetarile lui Kurt Lewin s-au axat mai ales pe coeziunea grupurilor si factorii care o determina, pe stilurile de conducere a grupurilor si efectele lor asupra performantei, pe schimbarile care au loc la nivelul acestora. Orice schimbare necesita o modificare a campului de forte, care se echilibreaza intr-o stare „cvasistationara”. Decat sa sporim presiunile in sensul schimbarii dorite, mai bine sa slabim rezistenta fata de aceasta schimbare.

In opinia lui Kurt Lewin, influenta ce se exercita prin cuvant sau experienta individuala produce o schimbare, dar una superficiala. O autentica modificare a comportamentului se produce numai atunci cand au loc schimbari la nivelul mediului in care se afla individul respectiv. In aceste conditii, se manifesta o presiune exterioara care stimuleaza tendinta individului spre conformare cu comportamentul practicat in jurul lui. Daca rezistenta la schimbare depinde, intr-o oarecare masura, de valoarea pe care o are pentru individ standardul de grup, ea ar putea fi diminuata folosindu-se o metoda care micsoreaza intensitatea valorica a standardului de grup sau care modifica nivelul perceput de individ ca avand valoare sociala. De regula, „este mai usor sa schimbi indivizii care constituie un grup decat pe oricare dintre ei separat. Atata timp cat valorile de grup raman aceleasi, cu cat individul va rezista mai indarjit schimbarilor, cu atat mai mult se va indeparta de standardele de grup. Daca standardul de grup insusi se schimba, rezistenta datorata relatiei dintre individ si standardul de grup dispare” . Aceasta intelegere a comportamentului este oferita de „teoria campului”.

Prin „camp” sau, mai exact, prin „campul psihologic”, Kurt Lewin intelege ansamblul faptelor (variabilele) – trebuinte, idei, scopuri – in care este implicat la un moment dat individul, indiferent daca actiunea lor este sau nu constient perceputa. Schimbarea acestor fapte, a campului psihologic, determina schimbarea comportamentului . Perspectiva dinamica asupra grupului restrans face din sistemul de interdependente existent in interiorul sau elementul esential, caci asemanarile sau diferentierile individuale, ca si comunitatea intereselor, nu pot conferi grupului unitatea dinamica specifica.

Kurt Lewin a dovedit, in urma experimentelor intreprinse, superioritatea deciziei de grup, invocand in acest sens fie faptul ca intr-o decizie de grup gradul de implicare individuala este superior, fie faptul ca decizia de grup este, in sine, factorul decisiv . El constata ca o decizie de grup, atunci cand acesta se simte liber si solidar, poate fi mai puternica decat preferintele individuale, care ar putea determina indivizii sa actioneze in sens invers. Altfel spus, stimulul este sentimentul de apartenenta la grup, iar raspunsul, modificarea obisnuintelor individuale  



Conform teoriei campului, o schimbare la nivelul comportamentului individual este posibila numai prin schimbari survenite la nivelul mediului, al grupului si prin crearea unui nou sistem de relatii, in care cel in cauza se simte sprijinit si stimulat. In aceste conditii, tendinta spre conformare cu comportamentul grupului devine o forta mobilizatoare. De aici interesul special aratat de Kurt Lewin climatului existent in grup, relatiilor interindividuale, care asigura coeziunea grupului.

Teoria campului psihologic l-a condus pe Kurt Lewin si colaboratorii sai (R. Lippit, R. K. White) spre cercetarea conditiilor care favorizeaza manifestarea coeziunii in grup. In experimentul organizat in acest sens, ei au pus mai multe grupuri de copii, in timpul indeplinirii unor activitati de club pentru confectionarea mastilor de teatru, sa treaca prin trei tipuri de stiluri de conducere

a)     Liderul autoritar, de la care vin toate directivele, care stabileste fiecare etapa a activitatii si modul corespunzator de a o indeplini, ordona si controleaza. El le spune copiilor doar ceea ce au pe moment de facut, fara a le dezvalui perspectiva de ansamblu, fara a le explica finalitatea activitatilor lor, cum se coordoneaza si se armonizeaza ele in raport cu rezultatul final. El nu participa la activitati decat pentru a arata cum sa se procedeze, pentru a comanda si judeca.

b)     Liderul democratic, care ii permite fiecaruia sa hotarasca. Fiecare decizie a grupului ofera un prilej de discutie, inainte de a fi luata in comun. Liderul incurajeaza, ajuta, faciliteaza deliberarea, atat prin atmosfera generala pe care se straduieste sa o creeze, cat si prin informatiile pe care le ofera, prin diferitele posibilitati pe care le indica. Pentru ca decizia sa ramana in seama grupului, el nu numai ca nu isi impune punctul de vedere, dar indica mai multe solutii valabile, dintre care membrii grupului pot sa aleaga una. El nu decide si nici nu transeaza chestiunea. Preferintele membrilor grupului sunt respectate. Rolul liderului este de a sublinia aspectele care le-au scapat din vedere participantilor sau a-i ajuta sa-si formuleze mai clar opiniile. El participa continuu la viata si activitatile grupului.

c)     Liderul nondirectivist (laissez-faire) nu manifesta vreo initiativa, nu emite decizii si nici nu da sugestii. Nu aproba, nu blameaza, nu critica si nici nu lauda activitatile grupului. El nu ajuta, luand cat mai putin parte la sarcini si la discutii, ramanand pe cat posibil departe de viata grupului, la distanta de preocuparile acestuia si va raspunde numai atunci cand ii vor fi adresate intrebari exprese, directe.

Adultii care conduceau grupurile experimentale (monitori, lideri) au practicat, pe rand, cele trei stiluri de conducere. In cazul primului stil, cel autoritar, toate actiunile copiilor erau ordonate de monitori. Ei nu aveau posibilitatea sa aleaga, sa-si manifeste in vreun fel initiativa. In relatiile cu copiii, monitorul era amical, dar impersonal. Stilul democratic a oferit elevilor prilejul de a discuta modalitatile de lucru si de a decide prin participarea intregului grup, monitorul incurajand astfel de manifestari. Stilul laissez-faire acorda deplina libertate de decizie, monitorul intervenind doar atunci cand era solicitat. Ce efecte au avut aceste stiluri de conducere asupra grupului de copii? In primul caz, membrii grupului manifestau supunere fata de monitor, lucrand cu spor in prezenta lui, dar cand acesta lipsea aveau loc numeroase manifestari de agresivitate (ostilitate). Daca liderul venea cu intarziere sau parasea pentru cateva momente locul de desfasurare a activitatii nivelul de agresivitate sporea imediat. Copiii, chiar daca se aflau intr-o faza de inertie aparenta, deveneau activi, dar intr-un sens distructiv, trecand la reglementarea disputelor care, de catva timp, mocneau. Alteori, comportamentul lor era apatic, monitorul fiind mai putin simpatizat. In general, atmosfera era destul de trista: surasuri si glume putine, o conversatie saraca, marginita la activitatea de moment. Daca aparea o dificultate, copiii ii cereau imediat parerea liderului, pentru ca nu se consultau intre ei. Stilul democratic aprovocat rar manifestari de agresivitate. Si aici au avut loc unele incurcaturi, mai ales atunci cand doua grupuri s-au gasit reunite, in acelasi moment, in aceeasi camera. Era insa un amestec de atac si de gluma, iar agresivitatea nu s-a personalizat niciodata pana la crearea unei victime si a unui tap ispasitor. Dominanta a fost starea de satisfactie fata de modul in care erau antrenati in munca. S-a constatat o crestere a gradului de simpatie mutuala, a coeziunii grupului. Daca liderul parasea camera nu se intampla nimic. Grupul era concentrat asupra propriilor sarcini, pe care continua sa le indeplineasca. Cel de-al treilea stil a provocat numeroase insatisfactii. Actiunile agresive erau si mai numeroase decat in grupul condus autoritar, caci incompatibilitatile erau exacerbate. Totodata, a aparut un fel de privatizare a activitatii si a modului de lucru. Uneori, o sarcina era inceputa de cativa copii in colaborare, dar, in scurt timp, ea se dezintegra in actiuni individuale, degradandu-se in simple jocuri situate tot mai mult la marginea obiectivelor, care, la inceput, erau ale grupului. Copiii nu isi puteau organiza activitatea si nu inregistrau progrese in indeplinirea sarcinii lor, de unde si numeroasele manifestari de agresiune.

Kurt Lewin a explicat aceste manifestari prin teoria campului psihologic. Comportamentul liderului autocratic s-a exercitat sub forma unei presiuni asupra grupului, provocand o stare de tensiune intre copii, determinand manifestarile de agresivitate. Gradul de manifestare a agresivitatii depinde de caracteristicile situatiei in care se afla membrii grupului si de particularitatile lor individuale. Convingerea lui Kurt Lewin este ca comportamentul  se manifesta ca o „constelatie specifica a campului luat ca un tot” . Dupa constatarile facute de Kurt Lewin si colaboratorii sai, cea mai slaba productivitate a fost inregistrata in grupul noninterventionist, iar cea mai ridicata in cel democratic. In grupul autoritar, situatia de inertie da rezultate aproape la fel de bune cu acelea ale grupului democratic, desi efortul slabeste in intensitate de indata ce monitorul lipseste, iar in momentele de agresivitate rezultatele sunt mai putin bune. In ceea ce priveste satisfactia participantilor, in grupul autoritar copiii cad prada frustrarilor, tensiunilor emotionale extreme, manifestand o nesiguranta, o indoiala cu privire la ceea ce sunt si ceea ce au de facut. Ei se lovesc tot timpul de restrictii. Cei din grupul nondirectivist manifesta putin interes pentru viata grupului. Ei nu resimt puternic nici problemele pe care acesta le pune, nici nu sunt preocupati sa caute solutii. Numai membrii grupului democratic sunt descrisi de catre Kurt Lewin ca fiind fericiti ca lucreaza impreuna cu liderul lor. Impreuna, ei vor ajunge la o solutie care exprima acordul si satisfactia tuturor, ceea ce face sa se stinga conflictele.



Desigur, caracterizarile facute de Kurt Lewin celor trei tipuri de lideri suscita comentarii critice. Asa cum este descris, liderul autoritar nu indruma spre un obiectiv, nu deschide perspective, nu cauta sa-i determine pe elevi la adoptarea unui anumit stil de lucru, nu se preocupa de  imbunatatirea modului lor de lucru. In consecinta, o astfel de autoritate, neavand vreo justificare fata de elevi sau in ceea ce priveste sarcina de indeplinit, nu poate avea alt continut decat afirmarea pozitiei predominante a aceluia care o detine. Caracterizarea lui Kurt Lewin ignora insa aspecte ale autoritatii des intalnite in scoala, dar care nu denota neaparat un comportament despotic, tiranic din partea profesorului. De exemplu, exista profesori care manifesta un comportament autoritar, atunci cand sanctioneaza elevii pentru o lectie neinvatata sau pentru o tema nefacuta. Poate fi condamnat un astfel de comportament? Ei doresc ca elevii sa dea dovada de seriozitate si constiinciozitate in pregatire si atunci, pe langa mustrari sau sanctiuni, ii indeamna pe acestia la studiu, aratandu-le scopul pe care trebuie sa-l realizeze, amintindu-le ca sunt capabili sa il realizeze, explicandu-le de ce este important sa il atinga si, totodata, aratandu-le modul in care pot actiona. Un astfel de comportament este de repudiat? Exista situatii cand autoritatea profesorului este menita sa il ajute pe elev sa se achite de sarcinile ce ii revin, sa nu isi dezvolte comportamente indezirabile, sa progreseze. Bineinteles, autoritarismul care nu are alta baza decat dorinta de a afirma o superioritate, de a-i obliga pe elevi sa se conformeze nu denota o autentica autoritate pedagogica. In ce-l priveste pe liderul democratic, asa cum il caracterizeaza Kurt Lewin, ne putem intreba daca este suficient ca el sa faciliteze comunicarea dintre elevi, sa intensifice relatiile interpersonale, pentru ca imediat acestia sa se si angajeze in realizarea sarcinilor si sa gaseasca solutiile adecvate. O astfel de atitudine este reprezentativa pentru o situatie pedagogica autentica? Daca este vorba de insusirea unor cunostinte noi, de formarea unor deprinderi noi sau de rezolvarea unor sarcini dificile, exista oare vreo garantie ca comportamentul democratic este cel mai fructuos? Ce se va intampla daca elevii manifesta apatie sau indiferenta? Ce se va intampla daca acestia nu reusesc sa rezolve o problema? Nu cumva elevul are nevoie, in astfel de situatii, de o interventie ferma a profesorului, care sa il indrume, orienteze, sprijine, motiveze? Asa cum este conceput de Kurt Lewin, comportamentul democratic al profesorului se concentreaza asupra relatiilor, a climatului din clasa, riscand, asa cum arata Georges Snyders, ca „democratia” sa fie confundata cu amabilitatea in raporturile interindividuale.

Ca si psihanaliza, sistemul lewinian vizeaza, in perspectiva pedagogica, sa confere eului mai multa independenta in raport cu supraeul si cu ceea ce este ascuns. Ramane insa ca pedagogia, in masura in care cauta sa intareasca eul celui educat, sa-l faca autonom, ajutandu-l sa fie mai constient de implicatiile sale. Practica formativa lewiniana comporta doua momente:

a)     Decristalizarea obisnuintelor de gandire si de simtire ale persoanei, prin implicarea ei in situatii noi, in care intra in interactiune afectiva cu ceilalti;

b)     Printr-o reflectie facuta in comun si imediat asupra implicatiilor afective ale fiecaruia, se degaja conduitele mai eficace, in acelasi timp, pentru persoana si pentru partenerii sai.

Studiile lui Kurt Lewin au deschis drumul clarificarii raporturilor existente intre dinamica grupurilor si procesul de invatamant. Dincolo de disputele legate de paternitatea dinamicii grupurilor si a grupului de formare, este evident ca el a exercitat o influenta considerabila asupra acestei „inovatii in educatie” . Obiectivul urmarit intr-un grup de formare face parte din cadrul general al „reeducarii” sau al „resocializarii”, in sensul realizarii unei schimbari in planul comportamentului si al atitudinilor, prin decristalizarea perceptiilor de sine, a perceptiilor asupra celorlalti si asupra mediului social ambiant. In raporturile cotidiene, observa Kurt Lewin, aceste perceptii si atitudini tind sa se cristalizeze sub forma de stereotipuri mai mult sau mai putin rigide. Sarcina practicianului, ca agent al schimbarii sociale, consta in a modela sau schimba in totalitate structurile cognitive (perceptii si afecte), care determina comportamentele.

Teoria lui Kurt Lewin a avut meritul de a releva rolul relatiilor dintre membrii grupului in definirea comportamentului individual. La randul lor, relatiile tin de stilul de manifestare a conducerii. Organizarea grupului nu depinde de asemanarile comportamentale dintre copii, de ritmul de lucru etc., asa cum se intampla in cazul experimentelor lui Roger Cousinet, ci de relatiile interpersonale ce se stabilesc in procesul desfasurarii activitatii comune. In sfera relatiilor umane, arata Kurt Lewin, perfectionarea nu este posibila decat datorita unor procese de participare, in cursul carora fiecare este angajat in raport cu celalalt, in virtutea vietii in comun si angajamentului personal. Teoria campului psihologic a orientat atentia pedagogiei asupra semnificatiei climatului educational, a ambiantei, a coeziunii grupului si a rolului educatorului in crearea acestui climat. Educatorului ii este atrasa atentia asupra propriului loc in grup, asupra imaginii pe care o ofera el insusi. Coeziunea grupului, gradul de integrare a membrilor sai sunt date fundamentale pentru un cadru didactic. Experientele lui Kurt Lewin ofera un indemn pentru cadrele didactice de a stabili relatii adecvate cu elevii, raporturi bazate pe incredere si pe mai putina inechitate, o viata de grup mai intensa si, totodata, mai fericita.






Kurt Lewin (1890-1947) a fost profesor de psihologie la Universitatea din Berlin. In timpul detinerii puterii in Germania de catre nazisti, el a fost nevoit sa emigreze in S.U.A., unde si-a continuat activitatea stiintifica. In 1944 a deschis MIT Research Center for Group Dynamics, care a atras cercetatori ca L. Festinger si R. Lippitt.

Kurt Lewin, „Frontiere in dinamica grupurilor. Concept, metoda si realitate in stiinta socialului, echilibre sociale si schimbare sociala”, in vol. Dinamica grupurilor. Texte de baza, p. 69.

Ibidem, p. 89.

Kurt Lewin, Psychologie dynamique. Les relations humaines, Presses Universitaires de France, Paris, 1972.

Kurt Lewin, „Decizii de grup si schimbare sociala”, in vol. Dinamica grupurilor. Texte de baza, p. 126.

vezi studiul lui Kurt Lewin: „Frontiere in dinamica grupurilor (II). Canalele vietii de grup; planificarea sociala si cercetarea-actiune”, in vol. Dinamica grupurilor. Texte de baza, p. 107 si urm.

Kurt Lewin, Psychologie dynamique, p. 224.

Fernand Roussel, „Grupul de formare si orientarea rogersiana”, in vol. Dinamica grupurilor. Texte de baza, p. 593.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }