Introducerea in problematica generala a evaluarii

1.1. DEFINIREA SI Importanta evaluarii

Evaluarea este o componenta a oricarei activitati umane care tinde spre obtinerea unor rezultate, fapt ce implica necesitatea de a stabili in ce masura rezultatele propuse au fost efectiv obtinute.

In sensul cel mai larg, evaluarea are un rol deosebit in viata fiecarei fiinte umane. Omul traieste sub semnul masurii si al comparatiei cu altii si cu sine. In intreaga lui existenta el este permanent evaluat si la randul lui evalueaza pe cei cu care intra in contact. Evaluarea/ valorizarea este o dovada ca persoanele, lucrurile, evenimentele nu ne sunt indiferente, prezinta pentru fiecare dintre noi anumite semnificatii.

Avand in vedere ca educatia este o activitate sociala complexa, apare necesitatea ca si aceasta sa fie supusa evaluarii. Evaluarea, intr-o acceptiune larga, se concentreaza asupra eficientei sistemului de invatamant, considerat ca subsistem al sistemului social. Pe baza datelor furnizate de evaluare se sta-bileste daca sistemul educational isi indeplineste functiile pe care le are, daca obiectivele sistemului au fost indeplinite.

Evaluarea apare ca o componenta esentiala a activitatii de invatamant, in general, a procesului de invatamant, in special. Procesul de invatamant este un proces cu reglare si autoreglare. Acest lucru este posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers, de la executie spre comanda. Circuitul fluxului informational de la executie la comanda se realizeaza prin intermediul mecanismului conexiunii inverse, secventa importanta a procesului de invatamant care reprezinta in fapt evaluarea.

Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cu-prinde:

stabilirea finalitatilor/scopurilor pedagogice prin prisma comporta-mentelor dezirabile ale elevilor;

proiectarea si infaptuirea programului de realizare a scopurilor pro-puse;

masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului;

Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii in etapa urmatoare.

Abordata din aceasta perspectiva, evaluarea pedagogica apare ca o ac-tiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute in activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului, cu valoare de etalon, in vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii in eta-pa urmatoare.   

Analiza conceptului de evaluare pedagogica imbina perspectiva so-ciologica realizata in termeni de sistem, cu cea psihologica angajata la nivelul procesului de invatamant, vizeaza deopotriva, calitatea sistemului educational, in ansamblul sau, precum si evaluarea diferitelor componente ale sistemului.

Evaluarea de sistem urmareste gradul de realizare a finalitatilor ma-crostructurale in anumite limite de timp si spatiu. Permite masurarea si aprecierea unor aspecte centrate asupra raporturilor dintre invatamant si viata socio-economica si culturala, corelarea calitatii invatamantului cu contributia sa la dezvoltarea sociala.

Evaluarea de proces urmareste gradul de realizare a obiectivelor la nivel microstructural.

Teoria curriculum-ului coreleaza cele doua perspective de analiza a evaluarii la nivel de sistem si la nivel de proces. Evaluarea procesului de invatamant devine astfel o activitate de corelare, organizare si interpretare a datelor privind efectele si calitatea activitatii instructiv-educative cu scopul de a stabili noi masuri de eficientizare a functionalitatii intregului sistem edu-cational. Reprezinta o actiune psiho-sociala complexa care reflecta, pe de o parte, nivelul de pregatire al elevilor inclusi in sistem, iar pe de alta parte, cali-tatea variabilelor de sistem angajate operational la nivelul relatiei dintre subiectul actiunii educative-cadrul didactic-si obiectul educatiei -elevul.

Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru toti factorii implicati in procesul de formare a tinerei generatii: profesori, elevi, parinti si chiar societate:

pentru profesori, evaluarea este importanta, deoarece furnizeaza informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii, ii ajuta sa identifice aspecte izbutite sau susceptibile de perfectionare ale procesului instructiv-educativ, greselile tipice prezente in pregatirea elevilor, sursele care le-au generat, pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare;

pentru elevi, reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de indeplinit, un reper important in reglarea efortului de invatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual "un semnal de alarma" privind perspectiva evo-lutiei ulterioare, corelata cu cerintele societatii fata de pregatirea lor. Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dis-pun in vederea realizarii lor;

pentru parinti, este o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor, un indiciu al necesitatii intreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati, sau ramaneri in urma. Ofera date ce asigura echilibrul intre cerintele puse in fata copiilor si posi-bilitatile reale si virtuale ale acestora. Se va avea in vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l impinge pe copil spre "mai mult" poate avea ca efect aspiratia spre "mai putin" pentru a evita deceptia. (D. Vrabie, 1975).

pentru societate, evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca, eficienta investitiilor in invatamant, punctele slabe ale sistemului, date ce se valorifica in scopul inlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale.

1.2. Delimitari terminologice

Importanta deosebita a evaluarii activitatii educative a condus la con-stituirea teoriei evaluarii, disciplina a sistemului stiintelor educatiei, aflata in stransa corelatie cu celelalte discipline pedagogice.

Teoria evaluarii reprezinta un sistem de conceptii, principii, tehnici referitoare la masurarea si aprecierea rezultatelor scolare, a procesului didactic si a sistemului educativ. Este si o componenta a tehnologiei didactice. Raportat la evaluare, in literatura de specialitate se opereaza si cu alti termeni:

Docimologia. Termenul este de origine greaca; provine din dokime - care inseamna proba, incercare si logos - stiinta. A fost introdus in anul 1922 de catre H. Pieron cu sensul de tehnica de examinare. Ulterior termenul de do-cimologie a primit sensuri mai largi, in prezent desemnand stiinta evaluarii. Este  stiinta care se ocupa cu studiul examenelor, analiza stiintifica a varia-bilitatii notarii la examinatori diferiti si la acelasi examinator in momente dife-rite, a factorilor subiectivi ai notarii, precum si cu identificarea mijloacelor me-nite sa contribuie la cresterea obiectivitatii examinarii si evaluarii.

Docimastica este tehnica examenelor.

Doxologia (doxa-opinie, apreciere si logos-stiinta)este o ramura mo-derna a docimologiei si se ocupa cu studierea sistematica a rolului pe care-l are evaluarea /aprecierea in cadrul educatiei scolare, studiaza rezonanta, ecoul pe care aprecierea le are in constiinta si conduita elevului, in formarea personali-tatii sale. Analizeaza efectele inhibitoare sau stimulatoare ale diferitelor tipuri de examene, reactiile emotionale si intelectuale ale elevilor, declansate in func-tie de hotararile profesorilor, influentele exercitate asupra procesului de in-struire de  opiniile profesorilor despre elevi, rezultatele obtinute prin automati-zarea evaluarii, internotare, notarea in echipa sau in lipsa notarii.(Landsheere G.).

Masurarea este operatie a evaluarii ce consta in cuantificarea marimii rezultatelor, in atribuirea de simboluri unor componente achizitionale, prin excelenta calitative. Presupune o determinare obiectiva prin surprinderea rigu-roasa a unor achizitii si prin folosirea unor instrumente speciale: probe scrise, practice, portofolii, teste. Este lipsita de orice judecata de valoare; cifrele care exprima rezultatul masurarii nefiind raportate la un etalon,  nu implica distinctia dintre satisfacator-nesatisfacator, bine-rau, superior-inferior. Exactitatea, pre-cizia masurarii depinde de calitatea instrumentelor folosite (probe aplicate), de gradul de adecvare la fenomenele masurate, de priceperea si onestitatea celui care opereaza masurarea. Masurarea tine mai mult de dimensiunea impersonala a educatorului si poate fi efectuata si de masini de evaluare.

Aprecierea este o alta operatie importanta e evaluarii. Consta in emiterea unei judecati de valoare asupra rezultatelor obtinute prin masurare. Presupune acordarea unei semnificatii rezultatelor masuratorii, in baza unui cri-teriu de referinta(obiective urmarite, bareme de corectare si notare, descriptori de performanta) si a unei scari de valori (exemplu, notele de la 10 la 1). Obiec-tivitatea aprecierii depinde de exactitatea masurarii, de adoptarea unor criterii precise si riguroase, de inlaturarea circumstantelor care ar putea genera subiec-tivism si nu in ultimul rand, de experienta si onestitatea educatorului.

Examenul este o modalitate de evaluare care se constituie ca o etapa finala a unei curse mai mari. El presupune o cantarire, o cumpanire, o circum-scriere a competentelor achizitionate pana la un moment dat. Are functia do-minanta de constatare si de diagnosticare a unor achizitii, presupuse deja ca existente.

Concursul presupune confruntare, lupta, intalnire si concurenta intre persoane care se considera competente intr-o directie a formarii. Concursul este o etapa initiala de evaluare si are un caracter pronuntat selectiv. El joaca un rol prognostic si de decizie, privind traseul ulterior al candidatului. (9, p.172-173).

Eficienta invatamantului se refera la capacitatea sistemului de inva-tamant de a produce, in mod satisfacator, rezultatele preconizate, adica de a parveni la rezultate concretizate in comportamentele si atitudinile absol-ventilor, prin eforturi determinate la nivel macro- si microstructural.

Randamentul scolar este dat de nivelul de pregatire teoretica si actionala a elevilor, reflectand o anumita concordanta a acestor concretizari cu continutul circumscris de programele scolare.

1.3. Functiile evaluarii  si examinarii

Evaluarea reprezinta un ansamblu de activitati care nu sunt inde-pendente de anumite intentii. Acestea transced datele imediate, raportandu-se la o serie de functii si finalitati.

Functiile evaluarii sunt abordate in literatura de specialitate din per-spective diferite. Astfel Nicola I. evidentiaza functiile cu caracter economic si social, S. Cristea analizeaza functiile sociale, pedagogice si manageriale, iar in ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica, prognostica, de selectie etc). si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala).

Prezentam in tabelul nr. 1.1. functiile evaluarii in viziunea SNEE:

Tabelul nr. 1.1. - Functiile evaluarii si examinarii (dupa A. Stoica)

Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat, prin preeminenta si nu in chip exclusivist. Intr-o situatie de evaluare se pot intrezari mai multe functii. Un examen, spre exemplu, poate dobandi mai multe functii, plecand de la intentiile diverse ale :

profesorilor, de a controla achizitiile scolare la inceputul unui ciclu scolar, de a decide asupra promovarilor;

elevilor, de a lua cunostinta de reusitele si progresele lor;

parintilor, de a se informa asupra directiilor de dezvoltare a copiilor, in scopul de a-i orienta scolar si profesional in cunostinta de cauza;

directorilor de scoli, de a controla profesorii, plecand de la stan-dardele asupra carora s-a cazut de acord, de a identifica scaderi in activitatea scolii;

societatii, de a se informa asupra modificarilor aparute in cerintele si dezideratele tinerei generatii etc. (Cucos, C. 1998, p.178).

Probleme actuale privind evaluarea performantelor scolare. INNOIRI ADUSE DE RE-FORMA INVATAMANTULUI IN ACTUL EVaLUATIV

Studiile intreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii actiunilor de evaluare la mutatiile de accent survenite in ultimele decenii in domeniul invatamantului, care impun redimensionarea si regandirea strategiilor evaluative in consens cu exigentele impuse procesului didactic. Ele se refera la tipuri de rezultate scolare ce se impun evaluate in scoala con-temporana, raportul profesor - elev in cadrul acestui proces, tehnicile folosite, operativitatea realizarii feed-back-ului in procesul evaluarii s.a. Cele mai semnificative dintre aceste imperative pot fi considerate urmatoarele:

Extinderea actiunii de evaluare, de la verificarea si aprecierea re-zultatelor - obiectivul traditional - la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, dar si a conti-nutului, a metodelor. Din aceasta perspectiva datele probelor de evaluare a re-zultatelor servesc nu numai la evaluarea / determinarea progresului scolar al elevilor, ci si pentru evaluarea programului, in vederea conceperii si realizarii activitatii instructiv-educative care sa conduca la indeplinirea obiectivelor vizate. Evaluarea rezultatelor in corelatie cu procesul didactic este menita sa furnizeze informatiile necesare reglarii si ameliorarii procesului instructiv-educativ in sensul perfectionarii continue a acestuia ;

O mai buna si functionala integrare a proceselor evaluative in actul didactic, astfel incat sa se realizeze o verificare sistematica a performantelor elevilor, sa se depisteze la timp eventualele lacune care pot frana progresul scolar si sa se obtina operativ informatii cu privire la calitatea demersului didactic in vederea ameliorarii continue a acestuia;

Inlaturarea neajunsurilor pe care le prezinta verificarea prin sondaj in randul elevilor si continuturilor predate, prin folosirea unor probe care verifica toti subiectii si acopera intreg continutul esential predat;

Luarea in calcul in procesul evaluativ a unor indicatori variati, altii decat achizitiile cognitive, precum conduita, personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de incorporare a unor valori etc.;

Diversificarea tehnicilor de evaluare si cresterea gradului de adecvare a acestora la situatii didactice concrete (extinderea folosirii testului docimologic, a lucrarilor cu caracter de sinteza, punerea la punct a unor metode de evaluare a achizitiilor practice );

Deschiderea evaluarii spre mai multe rezultate ale spatiului scolar (competente relationale, comunicarea profesor - elev, disponibilitati de integrare in social);

Aprecierea rezultatelor scolare in raport cu obiectivele urmarite. Se are in vedere ca raportarea rezultatelor scolare la obiectivele urmarite confera aprecierii un grad ridicat de obiectivitate;

Necesitatea intaririi si sanctionarii cat mai operative a rezultatelor evaluarii; scurtarea feed-back-ului, a drumului de la diagnosticare la amelio-rare, inclusiv prin angajarea plenara a eforturilor si a dispozitiilor psihice ale elevilor;

Centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive si nesanctionarea in permanenta a celor negative;

Accentuarea tendintei de realizare a proceselor evaluative, astfel incat acestea sa cultive si sa stimuleze interesul elevilor pentru studiu, sa orienteze activitatea de invatare, sa se cultive motivarea pozitiva si sa se atenueze efectele stresante ale evaluarii;

Stabilirea unui raport optim intre evaluarea prin note si evaluarea prin calificative; transformarea elevului intr-un partener autentic al profesorului in evaluare, prin autoevaluare, interevaluare si evaluare controlata. (9, p.175).

Promovarea cu mai multa insistenta a evaluarii externe realizata de organele de conducere, control si indrumare a invatamantului. Este legata de dorinta de crestere a obiectivitatii evaluarii performantelor elevilor si de a oferi educatorilor "repere" pentru reglarea modului lor de apreciere a rezultatelor scolare. Aceste tendinte de innoire / perfectionare a actului evaluativ se rega-sesc pe toate treptele si ciclurile de invatamant, concretizandu-se in schimbari de esenta care au vizat:

Evaluarea curenta

Organizarea si desfasurarea examenelor la incheierea ciclului gimnazial (examen de capacitate) si a liceului (examen de bacalaureat).

q  Evaluarea curenta este organic integrata procesului de instruire, desfasurandu-se continuu in scopul de a realiza un feed-back operativ, necesar atat pentru cadrul didactic cat si pentru elev, prin informatiile pe care le fur-nizeaza asupra gradului de realizare a obiectivelor educationale. Se realizeaza prin intermediul tuturor metodelor si instrumentelor de evaluare (traditionale si complementare), care trebuie astfel gandite incat sa fie adecvate specificului disciplinelor de invatamant, continutului, obiectivelor evaluate si parti-cularitatilor de varsta ale elevilor. Pe langa probele elaborate de cadrele didac-tice se recomanda administrarea periodica a unor probe standardizate, elaborate pe plan national pentru a constata la ce nivel de performanta se afla elevii fata de normele stabilite pe plan central. Pentru a impune evaluarii curente un caracter formativ mai accentuat, pentru a-i spori gradul de obiectivitate, Ser-viciul National de Evaluare si Examinare a venit in sprijinul cadrelor didactice cu o serie de ghiduri de evaluare, pe discipline de invatamant (4, 22, 24, 25, 36, 37), prin care se urmareste realizarea actului evaluativ pe baza unor criterii unitare, cunoscute si aplicate in practica scolara curenta. Acestea urmaresc scopuri multiple:

q  sa familiarizeze cadrele didactice de specialitate cu probleme specifice evaluarii atat in practica scolara curenta, cat si in situatia de examen;

q  sa promoveze metode si instrumente de evaluare eficienta in practica scolara curenta:

q  sa-i inarmeze pe educatori cu metodologia proiectarii si realizarii diferitelor instrumente de evaluare (itemi, teste si bareme de corectare);

q  sa-i constientizeze pe toti cei interesati asupra problematicii ge-nerale a evaluarii performantelor elevilor, asupra importantei si impactului acesteia asupra sistemului de invatamant.

Schimbari importante de esenta a inregistrat evaluarea curenta in invatamantul primar. Acestea vizeaza aspecte precum:

inlocuirea sistemului de notare cu cifre prin sistemul de notare cu calificative, bazate pe descriptori de performanta, care reprezinta criterii uni-tare, la nivel national, de apreciere a performantelor scolarex⁾;

completarea cataloagelor si carnetelor elevilor cu: caiete si fise de observatie, portofolii etc., care sa permita o mai buna cunoastere a evolutiei performantelor scolare ale elevilor;

prezentarea rezultatelor scolare sub forma descriptiva

In acest scop s-au elaborat descriptorii de performanta care reprezinta criterii unitare la nivel national de apreciere a performantelor scolare. Aceste criterii sunt in concordanta cu noul curriculum pentru ciclul primar. Ele corespund obiectivelor cadru sau obiectivelor de referinta descrise in curriculum.

In materialele publicate de SNEE (Evaluarea in invatamantul primar. Descriptori de performanta, 1998) au fost alese la fiecare disciplina un numar de capacitati si subcapacitati esentiale (deduse din obiectivele cadru sau de referinta) pe care elevii trebuie sa le demonstreze dupa o anumita perioada de instruire, in vederea acordarii calificativelor foarte bine, bine si suficient. Acestea descriu ceea ce trebuie sa stie si/sau sa stie sa faca elevul pentru a obtine calificativul corespunzator.

Prezentam in tabelul 1.2. cateva exemple de descriptori de performanta:

TABELUL 1.2.

DESCRIPTORI DE PERFORMANTA (dupa Descriptori de performanta pentru invatamantul primar. S.N.E.E.; C.N.P.C., 2001)

Limba si Literatura Romana clasa a IV-a

1. Obiectiv cadru: dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral

Elevul sesizeaza legatura logica dintre secventele unui mesaj oral (raportul cauza-efect etc.), demonstrand stadiul de formare a acestei competente prin urmatoarele niveluri de performanta :

Geografie clasa a IV-a

1. Obiectiv cadru : cunoasterea si utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei

Elevul observa dirijat / nedirijat elemente ale mediului geografic, demonstrand stadiul de formare a acestei competente prin urmatoarele niveluri de performanta:

Educatie muzicala clasa a II-a

Obiectiv cadru: dezvoltarea capacitatilor interpretative vocale si instrumentale

Elevul canta (dupa auz) individual sau in grup cantece la unison, dezvoltandu-si deprinderile elementare de cantare vocala, demonstrand stadiul de formare a acestei competente prin urmatoarele niveluri de performanta:

Elevul acompaniaza ritmic cantarea, demonstrand stadiul de formare a acestei competente prin urmatoarele niveluri de performanta:

Evaluarea curenta in gimnaziu si liceu a fost perfectionata prin intro-ducerea de catre Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) a unui sistem unitar de criterii pentru acordarea notelor scolare.

Criteriile vizeaza numai acele sarcini de lucru (obiective) care suscita un grad ridicat de subiectivism in apreciere: eseul, sustinerea argumentata a opiniilor in contextul comunicarii orale, proiectul, investigatia, s.a.

Sistemul de criterii va asigura un grad sporit de obiectivitate, trans-parenta si comparabilitate in evaluarea rezultatelor scolare.

Necesitatea elaborarii sistemului de criterii se explica prin urmatoarele argumente:

notele reprezinta doar simboluri ale unor judecati de valoare asupra performantelor elevilor in diferite momente ale instruirii;

sistemul de criterii asigura comparabilitatea acordarii notelor de catre profesori in asa fel incat aceeasi nota sa reflecte niveluri de cunostinte si competente identice (sau foarte apropiate) pentru elevi diferiti, dar apreciati prin aceeasi metoda de evaluare;

sistemul de criterii va relationa mai puternic evaluarea curenta cu examenele nationale.

Au fost elaborate criteriile si descriptorii de performanta pentru notele 5, 7, 9 si 10, urmand ca echivalentul notelor 6 si 8 sa fie acoperite de cadrele didactice prin utilizarea judecatilor de apreciere prin comparatie.

Criteriile de acordare a notelor sunt in relatie directa cu curriculum-ul si se realizeaza prin intermediul elementelor de competenta sau al standardelor de performanta asa cum rezulta din schema de mai jos:

Obiective curriculare generale (cadru)

Standarde curriculare de performanta

(la sfarsitul unui ciclu de invatamant)

Obiective curriculare specifice (de referinta)

Obiective de evaluare

Metode si instrumente de evaluare

Bareme de corectare  Criterii de acordare a notelor

Note scolare

Figura 1.1. - Relatia curriculum - evaluare (dupa A. Stoica, 2001)

Sistemul de criterii pentru acordarea notelor in ciclul gimnazial si liceal reprezinta o continuare fireasca a sistemului de evaluare introdus prin reforma la ciclul primar. Utilizarea acestui sistem cu maximum de eficienta presupune definirea foarte clara a obiectivelor curriculare, a obiectivelor de evaluare, a sarcinilor de lucru si printr-o optiune foarte clara pentru un anumit tip de item. Prezentam in tabelul nr. 1.3. un exemplu de criterii pentru acordarea notelor.

Tabelul nr. 1.3 Criterii de acordare a notelor (dupa A. Stoica, 1999, p. 27 - 30)

q  Programul de reforma in domeniul evaluarii rezultatelor scolare propune doua tipuri de examene:

Examene nationale: de capacitate si de bacalaureat;

Examene locale: de admitere in liceu si in scoala profesionala.

Examenele nationale se disting prin organizarea si desfasurarea lor in aceleasi conditii pentru toti candidatii. Rezultatele acestor examene constituie baza admiterii in treptele superioare de invatamant (liceu, universitate). Fiind examene de certificare, de absolvire, de finalizare a unui ciclu li se acorda o atentie mult mai mare decat celor de admitere.

Transparenta organizarii si desfasurarii examenelor, in primul rand a celor nationale, informarea permanenta a celor interesati privind modificarile preconizate si formarea / perfectionarea cadrelor didactice in domeniul evalu-arii sunt conditii esentiale pentru transpunerea in practica a unui sistem credibil si obiectiv de evaluare curenta si examinare. (34, p.134).

Retinem, in concluzie, ca evaluarea curenta si examenele reprezinta doua modalitati importante de evaluare, aflate in relatii de conditionare reciproca. Evaluarea curenta trebuie sa sprijine, sa creeze conditii pentru buna desfasurare a examenelor prin:

q  modalitatile de evaluarea (strategii, tehnici, instrumente) utilizate in practica scolara desfasurata la clasa;

q  pregatirea cadrelor didactice, abilitarea lor in aplicarea diferitelor metode si instrumente de evaluare.

q  familiarizarea elevilor cu sarcinile de lucru dupa modelul celor utilizate la examen, cu diferitele tipuri de itemi, cu baremurile de corectare.

q  utilizarea rezultatelor sale (integral sau partial) in cadrul examenelor.