Instruirea interactiva

Instruirea interactiva

Conceptul de instruire (lat. "instructio" = aranjare, amenajare, construire) reprezinta o activitate complexa si sistematica realizata in cadrul procesului de invatamant in scopul inzestrarii tinerei generatii cu un sistem de cunostinte, dezvoltarii abilitatilor de cunoastere si actiune, formarii competentelor si intereselor epistemiologice, in conformitate cu anumite finalitati pedagogice prescrise.

Conceptul de instruire se coreleaza cu cel de invatare, ratinea instruirii fiind aceea de inducere si de sustinere a acestui proces: " . modalitatea teoretica ce asigura definirea contextuala a instruirii este data de corelatia stabilita cu invatarea. In absenta invatarii, instruirea nu-si poate manifesta deplinatatea conceptuala (accentul fiind pus in mod necesar pe partea aplicativa)" (Romita B. Iucu, 2001, p. 32).

Instruirea activa si interactiva a reprezentat o provocare si a o incitare la (auto)reflectie din partea celor interesati de inovarea si eficientizarea demersurilor didactice in clasa, constituindu-se intr-un deziderat permanent. Sintagma instruire interactiva s-a consacrat prin accentuarea rolului pozitiv al dimensiunii sociale asupra invatarii.

In teoria si practica didactica contemporana, problematica instuirii interactive cunoaste abordari stiintifice noi, complexe, interdisciplinare, sustinute de argumente ce sustin participarea activa si reflexiva a elevilor in procesele invatarii si evaluarii. Ea  "reprezinta un tip superior de instruire, care se bazeaza pe activizarea subiectilor

instruirii, pe implicarea si participarea lor activa si deplina in procesul propriei formari, precum si pe instaurarea de interactiuni, schimburi intelectuale si verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. intre acestia." (Musata Bocos, 2002, p. 8)

Militand pentru o pedagogie interactiva, vom analiza in continuare specificul invatarii prin cooperare si al invatarii interactiv-creative.