QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate pedagogie

Educatia intelectuala





Educatia intelectuala


In contextul teoriilor si functiilor educatiei si in coroborare cu formele si componentele educationale prezentate in cursul anterior vom analiza in acest curs diversele laturi ale educatiei si obiectivele acestora prin modalitatile, metodele si mijloacele de realizare a acestor dimensiuni.

Autorii care s-au referit la aceasta latura a educatiei si-au focalizat consideratiile privind obiectivele acesteia in jurul preocuparii de a forma intelectul si de a cultiva puterile implicate in actul de cunoastere (Barsanescu, 1935). Aceasta idee centrala a fost nuantata de catre fiecare dintre ei, dupa orientarea si formatiunea proprie. Astfel, R. Hubert o pune in legatura cu capacitatea de adaptare la un mediu, si anume, un mediu social, un mediu transsocial si respectiv rationalitatea” umana (Hubert, 1965). Si el leaga aceasta adaptare tot de cunoastere: “adaptarea la acest mediu complex se efectueaza prin mijlocirea cunoasterii, care este si ea asimilare si acomodare”; o cunoastere a unei “naturi obiective a lucrurilor - fizice, sociale si chiar logice”. La fel de demna de luat in seama este definitia formulata de St. Barsanescu (op cit.): “actiunea complexa de a pregati pe individ pentru cunoasterea si crearea de adevaruri, pentru a obtine o cunoastere a elementelor (lumii) si intuitie a lumii”, sau dupa acelasi autor, inspirandu-se din Platon: ”credem oportun sa substituim expresiei de educatie intelectuala, formula de educatie pentru cunoastere”.




Importanta educatiei intelectuale, pentru formarea omului in general si a omului de cultura in special, trebuie considerata prin prisma unor valente ce presupun o valabilitate axiomatica. Daca particularizam situatia la omul din vremea noastra, aceasta importanta se accentueaza o data in plus, stiut fiind ca, acum si in perspectiva, toate ocupatiile tind sa cuprinda in ele, din ce in ce mai mult, elementul intelectual. Lucrul este firesc, admitand ca inaintarea in civilizatie presupune si intensificarea utilizarii si valorizarii intelectului.

Dar inainte de a intra in firul si mecanismele educatiei intelectuale sa facem cateva referinte asupra derivatiei sale etimologice. Conceptul deriva din latinescul „intelectus” si inseamna minte, gandire, ratiune, act rational sau capacitate de a gandi, a rationa, a cunoaste si de a opera cu notiuni si concepte. Din aceasta derivatie etimologica se desprinde semantica si continutul propriu-zis al educatiei intelectuale si al actului intelectual. In acest sens, Aristotel sustinea ca „actul intelectual (rational) este (inseamna) viata”, aceasta fara ratiune ar fi fara sens, in intuneric si ar deveni un act animalic. De aceea educatia intelectuala contribuie la pregatirea generala si fundamentala a omului asigurandu-i pe langa orizontul general de cultura si capacitatile intelectuale necesare oricarei dezvoltari si activitati: spiritul de observatie, atentia, memoria, imaginatia, gandirea etc. Acest concept este indisolubil legat de cel de cultura generala, iar in opinia expertilor UNESCO in interdependenta lor functionala ar contribui la oferirea unor cunostinte din diverse domenii stiintifice cum ar fi:

Cunostinte stiintifice despre natura si om (stiinte biologice, chimie, astronomie, psihologie, fizica), fiind punctul de plecare pentru intelegerea problemelor omului in contextul naturii si intelegerea relatiei dintre natura si om.

Cunoasterea istoriei si a stiintelor sociale, cunostinte ce stau la baza explicatiei trecutului si prezentului.

Cunoasterea limbii nationale precum si a cel putin doua limbi de mare circulatie care s-ar constitui in instrumente de comunicare necesare omului modern, in desfasurarea relatiilor cotidiene

Cunoasterea matematicii, ca mijloc universal de sintetizare si comunicare a experientei umane, fapt care justifica tendinta actuala si de viitor, de implicare a matematicii in toate domeniile vietii, atat in cadrul cercetarii cit si al aplicarii.

Cunoasterea tehnicii si tehnologiei (mai bine zis cultura tehnica si tehnologica) si care este impusa de adevarul ca civilizatia viitorului va fi prin excelenta o civilizatie tehnica Aceasta cultura trebuie sa constea, pe de o parte, din cunostinte si deprinderi tehnologice, necesare omului pentru a putea beneficia de progresul tehnic, iar pe de alta parte, tot aici se include formarea unei atitudini rezonabile a omului fata de limitele aplicarii progresului tehnic in activitatea de productie si in economie in general.

Conexiunea culturii cu arta (mai concret formulat conexarea culturii in general si a artei in special cu viata omului). Aceasta componenta, fara sa fie ultima in ierarhia culturii generale, este impusa mai ales de ritmul de dezvoltare si imbunatatire a activitatii de productie si, in paralel cu aceasta, de aparitia unui volum de timp la dispozitia omului, numit in limbaj comun timp liber. Or, pentru aceasta, individul uman trebuie pregatit, in sensul de a se mentine, prin manifestarile sale, la nivelul caracteristic fiintei rationale pe care o reprezinta.

Toate aceste elemente alcatuitoare ale culturii generale pot fi considerate aproximativ complete. Este posibil ca in conceptia autorilor sa fi existat si ideea unui element apartinand culturii fizice, care astazi devine din ce in ce mai mult o necesitate, un fel de antidot impotriva urmarilor nedorite ale progresului tehnic si a stresului cauzat de accelerarea crescanda a ritmului vietii.

Chiar daca educatia intelectuala implica si face referinta, totodata, la diverse domenii ale cunoasterii, in plan stiintific, cultural si spiritual, aceasta nu se substituie si identifica cu ele. Tot mai mult in literatura de specialitate educatia intelectuala, prin formele sale de obiectivare este pusa in relatie cu obiectul acestei actiuni, care este comportamentul intelectual si care este legata de modul de abordare a dezvoltarii psihice a copilului si adolescentului si a relatiilor acesteia cu invatarea scolara. Din acest punct de vedere comportamentul intelectual are o dubla conditionare: biogenetica si psihoculturala, prin intermediul educatiei producandu-se mutatii semnificative in plan comportamental si, evident, intelectual.

Scopurile si obiectivele educatiei intelectuale sunt multiple si diverse contribuind la pregatirea generala si fundamentala a omului in devenirea sa ontogenetica. Le vom analiza pe cele mai importante, cum ar fi:



a.      dobandirea de cunostinte generale vizand ca obiectiv dimensiunea cognitiva;

b.     dezvoltarea capacitatilor de cunoastere si a proceselor cognitive superioare: gandirea, memoria, imaginatia alaturi de atentie, spiritul de observatie si creativitate, avand o dimensiune cognitiv-formativa;

c.      formarea abilitatilor, deprinderilor si a capacitatilor intelectuale cum ar fi: deprinderea de studiu cu cartea, deprinderea de investigatie si experimentare, deprinderea de calcul si a unor operatii mentale, deprinderea de autoinstruire si capacitatea de aplicare a acestor cunostinte si automatisme in imprejurari si contexte variabile;

d.     formarea conceptiei despre lume si viata, natura, societate si gandire ca obiectiv formativ – cognitiv;

e.      formarea convingerilor si sentimentelor intelectuale pe fondul unor trebuinte de ordin cognitiv si intelectual cum ar fi: setea de cunoastere si nevoia de apreciere a adevarului, atasamentul si respectul fata de cultura si stiinta, fata de invatatura si scoala, ca obiective afectiv-cognitive.

Educatia intelectuala este strict legata de dezvoltarea intelectuala a individului evidentiindu-se in acest sens doua nivele ale dezvoltarii: primul nivel este al dezvoltarii intelectuale efective a copilului ca rezultat al anumitor trepte de dezvoltare anterioare la nivelul la care functiile proceselor cognitive (mintale) sunt deja maturizate, iar al doilea nivel este cel al posibilitatilor de invatare sub conducerea sau cu ajutorul adultilor.

C. Moise si T. Cozma in lucrarea „Reconstructie pedagogica” (1996) desprind trei nivele la care contribuie educatia si dezvoltarea intelectuala cu referinta in planul deprinderilor si capacitatilor intelectuale:

deprinderi de nivel elementar si care constau in scris, citit, socotit sub formula caracteristica de cei trei „R” din punct de vedere fonetic – a pronuntiei (writing, reading, reckoning);

urmeaza nivelul deprinderilor denumite intr-o expresie conventionala, deprinderi de translare a culturii si care reprezinta nivelul mijlociu si se constituie pe baza celor elementare; Am evidentia la acest nivel stilul individual de munca intelectuala si anumite reguli ce se presupun in procesul de invatare.

nivelul superior al deprinderilor si capacitatilor superioare care se caracterizeaza prin cateva insusiri de personalitate si se concretizeaza in: ordine si claritate in gandire, nevoia de a verifica si controla toate cunostintele dobandite, curaj intelectual, adeziune fata de adevar, toate la un loc alcatuind spiritul stiintific al omului. La aceste deprinderi am mai adauga capacitatea de a emite ipoteze, de a cauta si descoperi informatia, de a utiliza si manui metodele specifice de investigare ale domeniului, de a interpreta informatia si de a o sintetiza si a o comunica.

Pe baza celor prezentate mai sus  putem considera ca educatia intelectuala este acea componenta a actiunii educationale care, prin intermediul valorilor stiintifice si umaniste pe care pe prelucreaza si vehiculeaza, contribuie la formarea si dezvoltarea tuturor capacitatilor intelectuale, functiunilor cognitive si instrumentale a structurilor operatorii din plan mental, precum si a tuturor mobilurilor care declanseaza, orienteaza si intretin activitatea obiectului educational in aceste directii. Se desprind doua aspecte fundamentale si complementare ale educatiei intelectuale: unul informativ, care se refera la cantitatea informatiei stiintifice si umaniste ce urmeaza sa fie transmisa si asimilata si unul formativ ce are in vedere efectele asimilarii acestei informatii asupra intelectului uman in dezvoltarea sa. Din aceasta natura duala a educatiei intelectuale se pot delimita doua sarcini fundamentale ale acesteia: informarea si formarea intelectuala, ambele in concordanta cu cerintele idealului educational.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }