EVALUAREA REZULTATELOR SCOLARE

Structura

Ce sunt si cum evaluam rezultatele scolare?

Functii ale evaluarii rezultatelor scolare

Metode de masurare a rezultatelor scolare

Aprecierea rezultatelor scolare

Factori perturbatori ai evaluarii prin notare

Implicatii etice ale evaluarii rezultatelor scolare - in etapa aprecierii

Ce sunt si cum evaluam rezultatele scolare?

Ele reprezinta o realitate complexa, au in vedere efecte ale activitatii de instruire scolara destul de diferite, prin natura lor.

Tipuri de rezultate si accente in evaluare

Tipologia rezultatelor scolare poate fi abordata din mai multe perspective.

din punct de vedere al obiectivelor educationale, care la randul lor sunt diverse;

o  poate fi o perspectiva a laturilor personalitatii umane (cognitive, afective, psihomotorii) - perspectiva dificila si complexa din punct de vedere al evaluarii

o  din punctul de vedere al ordonarii ierarhice a obiectivelor in clase comportamentale:

obiective care privesc stocarea (memorizarea) si capacitatea de redare (memorie reproductiva) a informatiei

obiective care privesc capacitati de a opera cu informatiile dobandite; fiecare dintre acestea presupune mai multe tipuri de rezultate:

o  pe ansamblu se structureaza ca tipuri de rezultate scolare:

cunostinte acumulate (date, fapte, concepte, definitii, formule, teoreme etc); evaluarea din perspectiva dominanta a cunostintelor se va detalia mai jos (metode de evaluare)

capacitati de aplicare a cunostintelor; in sinteza metodele si tehnicile pot fi cuprinse in doua proceduri:

evaluarea procesului de aplicare, care presupune trei operatii premergatoare:

o  descompunerea activitatii practice in actiuni si operatii componente

o  stabilirea indicatorilor (obiectivele masurarii)

o  stabilirea elementelor masurabile ale fiecarui indicator

* evaluarea rezultatului (produsului) - stabilirea

unor indicatori privitori la insusirile pe care

trebuie sa le intruneasca produsul

* evaluarea proiectului - varianta intermediara

capacitati intelectuale generale (a face operatii logice, a rationa, a argumenta, a interpreta, a fi creativ etc) - dificultati si provocari mari pentru evaluator

Se utilizeaza in principal doua proceduri de masurare:

> Evaluarea globala a actiunii mintale ('judecata

expert') - aprecierea integrala a demersului intelectual intreprins; se folosesc adesea intrebari referitoare la desfasurarea actiunilor mintale, care au o tenta analitica, cum ar fi:

Ce procese de gandire au fost antrenate?

S-au facut erori in analiza efectuata?

Concluziile sunt valabile?

> Evaluarea analitica - descompunerea, divizarea activitatii intelectuale, in procese partiale, mai limitate si deci mai usor de masurat; avem de pilda elemente ale proceselor de gandire:

sesizarea problemei

definirea problemei

identificarea solutiei/solutiilor posibile

decizia in favoarea solutiei optime

verificarea solutiei adoptate.   

Aceste tipuri de rezultate se pot prezenta la diverse niveluri de realizare (performante), ele pot include atat efecte teoretice cat si practice ale activitatii scolare, fiecare dintre ele poate fi divizata in subcomponente.

din perspectiva evaluarii competentelor elevilor; ce inseamna competenta? Multe opinii prezinta ca note definitorii ale acesteia:

o  insusire, abilitate identificata prin punerea in lucru (efectiv) intr- un anumit domeniu de viata;

o  capacitatea de a rezolva o problema intr-un context dat.

Din perspectiva internationala si europeana se accentueaza importanta

competentelor de comunicare si de lucru in echipa.

Dupa Meyer (2000) competentele nu pot fi masurate direct, ele sunt in mare masura invizibile pentru evaluator, daca programele nu au fost concepute in aceasta maniera (prin accentuarea competentelor si nu a cunostintelor sau capacitatilor). Se pot evalua insa rezultatele, urmele vizibile ale competentelor

Functiile evaluarii, cu referire la rezultate scolare ale elevilor

de constatare, apreciere a progresului predarii-invatarii, a rezultatelor acestuia

de diagnosticare a cauzelor care au dus la eventuale rezultate sub asteptari

de predictie - prognostic si orientare a necesitatilor viitoare ale elevilor sau institutiilor scolare

de decizie - asupra orientarii si integrarii unui elev intr-o anumita forma ori nivel de pregatire scolara

formativ-educativa (pedagogica) = motivarea, stimularea (elevilor dar si a cadrelor didactice), constientizarea posibilitatilor (in orientarea spre o cariera si evidentierea problemelor in atentia profesorului

sociala, de informare a familiei si comunitatii, privind stadiul si evolutia pregatirii scolare.

Metode de masurare a rezultatelor scolare

Clasificari posibile

a) din punct de vedere ale circumstantelor (conditiilor) evaluarii

- in situatii specifice de examinare (lucrari de control, teze, exemene etc)

- in afara situatiilor specifice - observarea curenta, in clasa, scoala si in afara etc, consultarea cu alte cadre didactice, cu parintii etc.

b) dupa natura probei, acestea pot fi orale, scrise, practice, asistate de calculator

si combinate.

c) din perspectiva dimensiunii secventei de instruire ale carei efecte sunt evaluate - probe curente

probe de bilant

- probe aplicate la inceputul unei etape

d) in functie de factorii/persoanele care evalueaza

- evaluare interna si evaluare externa

Examinarea orala

Avantaje - comunicare mai completa, feed-back mai rapid, se favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare a elevilor, asertivitatea si capacitatea de persuasiune a acestora, importante si pentru viata sociala .

Dezavantaje - obiectivitate mai scazuta, din cauza multitudinii de variabile - starea de moment a evaluatorului (si a evaluatului), gradul diferite de dificultate a intrebarilor puse, etc., timp mai mare .

Examinarea scrisa

Avantaje - grad mai mare de obiectivitate (mai ales in conditii de anonimat), cuprinderea unui numar mai mare de elevi, raportarea problemelor la un criteriu unic de validare, avantajul unor elevi mai timizi (dezavantajati de evaluarea orala)

Dezvantaje - feed back mai slab - unele erori sau neimpliniri nu pot fi sesizate si eliminate operativ de profesor .

Criterii de apreciere prin probele scrise (dupa D.Muster)

fondul - continut, mod de prezentare

forma - stil, ortografie, prezentare grafica

factorul personal - originalitate, sensibilitate

Examinarea prin probe practice poate fi, in functie de specific:

la educatie fizica: baremuri precise

la lucrari practice, de laborator - operatii si actiuni mai concrete: utilizarea, manuirea etc

la ateliere - executia unei operatii etc.

Metode alternative de evaluare

a) Studiul de caz - metoda utilizata mai frevent in predare-invatare poate fi folosita si ca metoda de evaluare; se realizeaza in principal prin elaborarea, prezentarea si dezbaterea cazului implicat.

b) Fisa pentru activitatea personala a elevilor - care imbina functia de organizare a invatarii personale cu cea de evaluare

c)  Investigatia de asemenea o proba cu functie atat de invatare cat si de evaluare - are la baza documentarea, observarea, experimentarea etc

d) Observarea curenta a comportamentului elevilor - un produs al interactiunii profesor-elevi, cu posibilitatea de a surprinde apecte variate ale rezultatelor scolare (cunostinte, capacitati, competente . )

e)  Raportul de evaluare (portofoliul) - este mai degraba o metoda de valorizare a datelor obtinute prin evaluari realizate; are in vedere toate produsele realizate de un elev si in acelasi timp progresul realizat de la o etapa la alta .

f)   Evaluarea cu ajutorul calculatorului

Avantaje

elimina subiectivismul

creste increderea elevilor - in profesor, in sine

cresc sansele de autoevaluare

se realizeaza o evidenta si o gestiune mai buna evaluarii .

Cum putem optimiza E - la verificari curente si examene:

eliminarea sau reducerea factorilor perturbatori

elaborarea de obiective pedagogice adecvate

instrumente adecvate de evaluare

utilizarea a cat mai multe probe curente;

diversificarea si combinarea metodelor de evaluare

utilizarea constanta a probelor scrise

dezvoltarea capacitatii de autoevaluare etc.

Aprecierea rezultatelor scolare

Consideratii generale

Aprecierea - a doua etapa fundamentala a evaluarii, dupa masurare - este in esenta un act de valorizare, care exprima o atitudine axiologica, care presupune raportarea la obiectul aprecierii, la anumite criterii si la modul de realizare a aprecierii.

Obiectul aprecierii - ce anume este supus valorizarii?

Este necesara distinctia dintre rezultate, performante si competente (Radu, 2004)

Daca rezultatele se identifica cu schimbarea produsa de invatarea scolara, sunt efectele instruirii, performantele reprezinta un anumit nivel al rezultatelor, sub aspect cantitativ si calitativ, un rang pozitiv de apreciere.

Competenta presupune demonstrarea abilitatii (priceperii), capacitatea de a o aplica, ceea ce se poate aprecia mai ales in viata reala.

Criteriile de apreciere, termenii de referinta reprezinta o problema esentiala a evaluarii, disputata si controversata. Cele mai utilizate modalitati criteriale sunt:

a) Raportarea la norma - performantele posibile asteptate - se realizeaza mai ales in cadrul evaluarilor realizate prin teste standardizate, in contextul examenelor nationale. In acest caz vorbim de raportarea la un grup scolar larg, identificabil prin anumite caracteristici comune: varsta, nivel de scolaritate, conditii asemanatoare de instruire. Se poate face raportarea si la un grup concret (o anumita clasa) care poate insa prezenta variatii fata de populatia larga.

b) Raportarea criteriala, legata dupa unii autori mai ales de obiective - obiectivele terminale ale activitatii devin termeni de referinta in aprecierea rezultatelor elevilor;

c) Evaluarea de progres - criteriul de baza sunt rezultatele anterioare ale

fiecarui elev, potentialul lui individual. Este o modalitatate stimulativa pentru multi elevi (cei cu perioade de insuccese si apoi cu reveniri - investitie de incredere - cei care nu fac suficient efort etc)

In practica se recomanda utilizarea combinata a celor trei abordari.

Modul de realizare (si comunicare) a aprecierii - poate fi foarte variat, nuantat; modalitatea depinde in mare masura de evaluator, poate fi neutra sau partizana, se poate face si de alt evaluator, de calculator .

Modalitati/sisteme de apreciere

Aprecierea rezultatelor se poate face:

propozitional - printr-o scara de expresii verbale (in esenta de acord/dezacord) - se realizeaza in interactiunea curenta a profesorului cu elevii)

prin simboluri - note, litere, culori sau alte simboluri; este cea mai frecventa modalitate, mai ales prin numere sau litere; caracteristicile notarii se refera la:

intindere, respectiv numarul de valori 10 (Romania, Finlanda s.a.), 7 (Norvegia), 6 (Germania si Elvetia), 5 (Rusia); peste 10: Danemarca (13), Grecia si Franta cu 20); exista si scale cu 2 trepte (admis/respins)

marimea segmentelor scalei - legate de aprecierea reusitei si a nereusitei

(la noi de pilda se utilizeaza in mod real note de la 3-10, mai putin 1 si 2)

Aprecierea prin litere (scale de 6-7 trepte, de regula de la A) este specifica sistemelor scolare anglo-saxone; in SUA este corelata cu punctajele obinute la testele standardizate .

prin calificative (la ciclul primar la noi); se coreleaza cu descriptorii de performanta:

F. Bine - invatarea deplina, cunostinte, capacitate de operare, autonomie

Bine - palierul credit - corespunde, ofera garantia unor progrese

Satisfacator - palierul prag, minim acceptabil

Nesatisfacator - palierul inacceptabil - insucesul

Nonverbal

Prin clasificare - evaluarea de bilant exprimata in media generala

Prin raport de evaluare - realizata de profesor cu concursul profesorilor clasei (la noi Caietul de evaluare al elevului, la ciclul primar - un soi de potret scolar .

Aprecierea, judecarea rezultatelor scolare se concretizeaza in sistemul romanesc prin notare. Putem defini notarea ca un act didactic de atasare a unei etichete, a unui semn la un anumit rezultat al invatarii (Psihopedagogie, Polirom, Iasi 1998, pg.182).

Landsheere (1975) definea nota ca o apreciere sintetica ce traduce evaluarea unei performante in domeniul invatamantului.

Functiile notei (dupa Vasile Pavelcu, 1976):

rol de informare, pentru elevi, profesori si parinti

rol de reglare a procesului de invatamant

rol educativ (formativ) prin interiorizarea aprecierii

de catalizator al unui nivel optim de aspiratii al elevului

rol terapeutic, dinamizator, pentru anumite cazuri - prin acordarea de puncte in plus

rol patogen, mai ales in situatiile de insucces, cand nota induce stress si disconfort psihic la elev .

Factori perturbatori ai evaluarii prin notare

Efectul 'halo' - supraaprecierea sau subaprecierea rezultatelor unui elev sub influenta impresiei generale pe care si-a facut-o in timp profesorul despre elevul respectiv; riscurile (erorile) - neglijarea greselilor sau dupa caz a raspunsurilor bune;

'Efectul bland' - tendinta de a aprecia cu indulgenta persoanele cunoscute fata de cele necunoscute;

'Eroarea de generozitate - exigenta scazuta, note foarte mari in raport cu nivelul de pregatire al elevului;

'Efectul Pygmalion' sau 'oedipian' - modificarea comportamentului elevilor in raport de imaginea profesorului, cu privire la capacitatea sau incapacitatea unui elev de a face fata cerintelor scolare; concept asemanator - 'neputinta invatata';

'Efectul de contaminare' influentarea notarii la o disciplina de catre notele de la alte discipline;

'Efectul de contrast sau de ordine' - de supraevaluare a unui elev dupa un elev care a raspuns mai slab sau de subevaluare a unuia care raspunde dupa un elev ce a stiut mai bine;

'Eroarea de tendinta centrala' - evitarea notelor foarte mari sau foarte mici;

'Eroarea logica' - substituirea aprecierii bazate pe obiective si continuturi pedagogice cu criterii secundare (forma, aspecte secundare sau colaterale);

'Ecuatia personala a examinatorului - eroarea individuala constanta - exigenta sau indulgenta fiecarui cadru didactic

Implicatii etice ale evaluarii rezultatelor scolare - etapa aprecierii

Evaluarea este un spatiu psihopedagogic unde vigilenta de ordin etic trebuie sa fie foarte importanta. Evaluarea nu atinge elevul doar ca persoana care invata - nu se rezuma la simpla pozitionare intr-o ierarhie a clasei, ci il afecteaza integral ca personalitate, pe care o influenteaza asupra reprezentarii (imaginii) de sine. Evaluarea (aprecierea prin notare) nu trebui deci considerata deci un simplu act tehnic, care sanctioneaza fara discutie un act de invatare. Notarea poate fi pentru profesor o arma puternica, un instrument de control, de exercitare a puterii in grupul-clasa. O asemenea utilizare are un potential exploziv, deoarece nu este posibila o obiectivitate deplina in notare. Chiar si in situatiile cand o nota mica sanctioneaza pregatirea insuficienta (sau lipsa de pregatire) a unui elev, nu in toate cazurile aceasta inseamna si un act de echitate. Este posibil ca uneori un elev sa nu poata invata la fel de bine pentru toate obiectele de invatamant, din varii motive: timp de reactie mai lent, supraaglomerare cu teme acasa (datorat poate si unui orar neechilibrat (cu anumite zile mai incarcate), etc.

Evaluarea (masurarea) prin notare a rezultatelor invatarii la elevi are asadar o puternica incarcatura etica si filosofica - care ar trebui sa se regaseasca si in formarea cadrelor didactice. Pentru a gestiona evaluarea intr-o pedagogie a diversitatii si echitatii, educatorul are nevoie de o (noua) viziune, de o conceptie asupra evaluarii. Evaluarea este probabil partea cea mai complexa, de mare responsabilitate, a demersului pedagogic, in consecinta trebuiesc foarte bine analizate si apreciate premisele, anticipate consecintele.

Cerinte metodologico-practice de baza care se pun in fata cadrelor didactice din acest punct de vedere sunt:

A nu se confunda persoana cu cel ce invata - educatorul trebuie sa

aiba grija ca pe durata evaluarii sa nu exprime judecati de valoare asupra personalitatii acestuia, ci doar sa se rezume la masurarea comportamentului de persoana care invata, respectiv la rezultatele acestui proces; in anumite tari - ca de pilda in SUA dar si in tari europene - este interzis a se face publice notele sau a se face remarci personalizate asupra temelor scolare. Fiecare elev trebuie considerat integral ca o persoana demna de respect, a carei viata privata nu trebuie divulgata, care are un drept imprescriptibil la intimitate.

A nu stigmatiza - evaluarile trebuie explicate contextual; trebuie evitata critica si stigmatizarea, deoarece toate experientele demonstreaza ca incurajarea, intarirea sunt net superioare in ameliorarea performantelor celui care le primeste. Din punct de vedere pedagogic este asadar mai eficient sa pui in evidenta progresele realizate, decat nerealizarile. Aceasta atitudine si conduita dezvolta motivatia, lasa fiecarui elev sansa, speranta de ameliorare, precum si sentimentul de a nu fi 'condamnat'. In educatia morala sunt nocive certitudinile foarte solide, care nu suporta interogatie, reversibilitate, relativitate .

Functiile etice ale evaluarii scolare - implicatii

Pentru profesori evaluarea reprezinta un instrument esential de reglementare a

functionarii unei clase. Cadrele didactice isi modifica in functie de evaluare conduita psihopedagogica, isi revizuiesc, adapteaza predarea-invatarea in functie de rezultatele obtinute de elevi in evaluare.

Pentru elevi, evaluarea furnizeaza cel mai bun instrument de adaptare in

exersarea functiei de 'invatacel', de persoana care invata. Notele obtinute ii permit si elevului rectificarea propriilor demersuri pentru a se adapta profesorului si lumii scolii.

Din acest punct de vedere modalitatile de 'corectare a erorilor' utilizate de profesor sunt capitale, asa cum arata si Piaget (Psihologie si pedagogie).

Daca se face doar corijarea punctuala, aceasta rectificare scurta risca

sa fie repede uitata, mai ales daca ea solicita mai mult memoria decat intelegerea. Este mult mai eficient, ca mod de corectare a erorilor, atunci cand profesorul pleaca de la ipoteza ca elevul nu a facut o greseala intamplatoare ci ca aceasta este rezultatul (consecinta) unor ratiuni. Rectificarea trebuie, in consecinta, sa regaseasca drumul logic care l-a condus pe elev la eroare, pentru a ne asigura ca aceasta nu se va mai repeta. Rezulta asadar o implicatie de natura etica - daca profesorul a evaluat bine din acest punct de vedere si daca a evidentiat clar eroarea si cum poate fi ea corectata. Pe de alta parte in invatamantul modern trebuie sa se acorde un spatiu tot mai adecvat auto-evaluarii, extragerii propriilor invataminte din greseli

Reactia profesorilor la succesul sau esecul copiilor - unul dintre cele mai importante roluri ale profesorilor.

Daca legat de reactia la succes sunt mai mai putine probleme, trebuie spus totusi ca unii profesori neglijeaza faptul ca succesul scolar trebuie interpretat si in sensul a ceea ce un copil poate face si nu doar al cerintelor curriculare pur si simplu.

Exista mai multe probleme legate de reactia la esec. Faptul ca un elev face greseli nu este o dovada de insucces ci este o parte integranta a procesului de invatare. Daca reflecteaza asupra locului si felului in care s-a produs eroarea, copiii pot invata din greseli, isi pot dezvolta strategii de evitare a acestora in viitor. Lentoarea sau dificultatile in invatare nu trebuie interpretate ca semne de esec ci situatii in care elevii au nevoie de sprijin.

Se pune asadar cu acuitate chestiunea conceptiei, a atitudinii asupra esecului, in clasa si in scoala.

O atitudine recomandabila pentru profesori in fata unei motivatii scazute pentru invatare ar fi sa-si puna intrebari de genul:

Care a fost pana in prezent experienta de insucces a acestui elev?

Cum a afectat aceasta experienta motivatia lui generala de invatare?