Cunoasterea personalitatii elevilor

Cunoasterea personalitatii elevilor

Indemnul lui J.J.Rousseau "incepeti prin a va cunoaste copiii, caci, de buna seama, nu-i cunoasteti!" capata o deosebita relevanta in contextul proiectarii unei strategii care sa elimine situatiile de esec si sa sprijine toti elevii in descoperirea si afirmarea sansei proprii de realizare. Iti trebuie inteligenta si iscusinta ca sa cunosti Omul, aceasta fiinta solid fortificata, acest "mic univers" cum il numea Heraclit. "Exista numai un singur fel de a intelege bine oamenii - atragea atentia Ch. A. Sainte-Beuve - anume de a nu ne grabi sa-i judecam, ci de a trai in prejma lor, a-i lasa sa se explice, sa se dezvaluie zi de zi si sa se zugraveasca ei insisi in noi".

Cunoasterea omului presupune stabilirea caracteristicilor sale definitorii in ceea ce au ele mai semnificativ si care-l deosebesc de altii de aceeasi varsta, asa incat sa fie posibila explicarea naturii manifestarilor in activitatea pe care o desfasoara si in atitudinea sociala, precum si previziunea dezvoltarii lui ulterioare. Problema capata o si mai mare semnificatie cand este vorba de a surprinde caracteristici individuale in dinamica dezvoltarii personalitatii, asa cum se intampla la varsta scolara. A cunoaste elevul inseamna a-ti da seama de interesele, inclinatiile si aptitudinile sale, de volumul cunostintelor, de nivelul proceselor intelectuale, afective si volitionale, al motivatiilor si aspiratiilor sale, precum si de valoarea sa caracterial - temperamentala; inseamna a defini personalitatea elevului prin elementele ei caracteristice. Mai inseamna a surprinde nivelul dezvoltarii sale fizice in conformitate cu cerintele varstei, care poate influenta favorabil sau nefavorabil formarea personalitatii (T. Suteu, 1978). In psihologie, a cunoaste inseamna a descifra formula psihologica individuala sau, daca ne ridicam la personalitatea in ansamblu, cunoasterea devine posibila numai in conditia stapanirii factorilor fizici, fiziologici, culturali; pe un plan de sinteza, cunoasterea implica identificarea modului propriu de echilibrare in relatia individ - mediu.( Ion Holban, 1978).

Cunoasterea personalitatii elevului nu se realizeaza usor si nici intr-o perioada scurta de timp. Ea presupune parcurgerea unor etape ierarhice, situatii diferite, observarea continua a cresterii si dezvoltarii individului, precum si a atitudinilor sale, in urma unor evenimente aparute sau provocate. Cu alte cuvinte este vorba de adoptarea unei viziuni longitudinale, care consta in observarea si examinarea evolutiei aptitudinilor, capacitatilor si performantelor elevilor de-a lungul scolaritatii (Gh. Tomsa, 1999).

Practica scolara si cercetarile psihopedagogice demonstreaza ca invatatorul poate folosi o gama larga de metode si tehnici de cunoastere a elevilor, pentru utilizarea unora putand solicita sprijinul consilierului scolar (teste, chestionare etc.). Ele pot fi grupate in doua categorii principale:

v    metode de cunoastere a individualitatii elevilor

v    metode de investigare a grupurilor scolare.

Din prima categorie (numite si metode "clasice") fac parte: observatia (cu formele

sale spontana si sistematica, combinate si cu metoda aprecierii sau evaluarii de catre ceilalti profesori care vin in contact cu elevul la diferite discipline sau activitati), analiza rezultatelor activitatii elevilor, convorbirea, chestionarul, analiza datelor biografice, autocaracterizarea etc. A doua categorie cuprinde metode psihosociale destinate cunoasterii relatiilor si structurilor interpersonale din cadrul grupurilor mici. Utilizarea lor permite cunoasterea anumitor aspecte ale personalitatii elevilor, avand o deosebita valoare educativ-formativa. Din aceasta categorie am ales si utilizat metoda aprecierii obiective a personalitatii si tehnicile sociometrice.

Trasaturi generale, specifice varstei

Inceputul vietii scolare este, in acelasi timp, inceputul activitatii de invatare, care ii cere copilului nu numai un efort intelectual considerabil, ci si o mare rezistenta fizica. Sub acest aspect, sunt de retinut, in primul rand, indicii cresterii ponderale si staturale. Relativ lenta la inceput, in primii doi ani de scolaritate, cresterea in greutate se accentueaza ulterior, in ultimii doi ani, pe ansamblul varstei micii scolaritati inscriindu-se intre 20 - 29 kg pentru baieti si, respectiv, 19 - 28 kg pentru fete. O evolutie asemanatoare cunoaste cresterea in inaltime (talie), care, la baieti se situeaza intre 113 si 132 cm, iar la fete intre 111 si 113 cm. Diversele componente ale corpului suporta un intens proces de osificare. Creste volumul muschilor si, implicit, forta musculara si se dezvolta musculatura fina a degetelor mainii. Toate acestea constituie premise anatomice importante in insusirea scrisului, care reclama o anumita pozitie a corpului in banca si dozarea efortului de punere in miscare a aparatului motor al mainii. O mare importanta o are prevenirea pozitiilor incorecte in banca, evitarea supraincarcarii ghiozdanului sau servietei, care, fiind prea grea, poate sa provoace deplasari in coloana, indeosebi la nivelul curburilor inca instabile, cum este cea lombara. Miscarea, sportul, activitatea fizica, in general, joaca un rol deosebit de important in calirea organismului la aceasta varsta.

Fara sa fie un robust, micul scolar dispune de o forta musculara in continua crestere: el alearga mult, dar oboseste usor. Destul de inabil, la inceput, in ceea ce priveste operarile cu obiecte, indeosebi cu cele solicitate de sarcinile scolare, elevul din clasele mici devine treptat indemanatic, invatand sa-si organizeze miscarile potrivit particularitatilor interactiunii cu lucrurile.

Ritmul trepidant al activitatilor il face sa fie mereu grabit: mananca in

fuga, se spala pe apucate, isi prinde precipitat ghizdanul si porneste alergand spre scoala. Totusi, inca de pe acum se pot observa oscilatii in functie de tipul de sistem nervos, ilustrand trasaturile temperamentale.

Sub aspect psihic, la intrarea in scoala copilul dispune de anumite posibilitati intelectuale, afectiv-volitionale si o anumita receptivitate intelectuala, pe a carei dezvoltare se bazeaza intreaga activitate scolara. Mediul scolar determina modificarea si complicarea conduitei elevului, de aceea , la inceput micul scolar este ajutat intr-o masura mai mare de catre invatator.

Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante privind progresul in dezvoltarea psihica, datorita constientizarii treptate a procesului de invatare in care se integreaza. Activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala, procesul de insusire gradata a cunostintelor cuprinse in programa si in consecinta el va invata sa-si organizeze activitatea de invatare, va constientiza rolul atentiei, al memoriei si gandirii, i se vor forma deprinderi de citire-scriere si de calcul. Primii patru ani de scoala modifica regimul si planul de evenimente ce domina viata copilului. Asimilarea de cunostinte noi dar mai ales responsabilitatea fata de calitatea asimilarii lor, contribuie la modificarea atitudinii copilului fata de noua activitate.

De-a lungul micii scolaritati procesele gandirii realizeaza progrese importante, constand, in principal, in aparitia si consolidarea constructiilor logice - mediate, reversibile - care inlocuiesc procedeele empirice, intuitive, naive ale etapei precedente. Constructiile logice imbraca forma unor judecati si rationamente care-i permit copilului ca, dincolo de datele experientei nemijlocite senzoriale, sa intrevada anumite permanente, anumiti invarianti (greutatea, volumul, timpul, viteza, spatiul). Potrivit unor experimente efectuate pe scolari, la varsta de 7 - 8 ani, copiii admit conservarea materiei, catre 9 ani recunosc conservarea greutatii si abia catre 11 - 12 ani conservarea volumului. Surprinderea invariantei presupune capacitatea de a coordona intre ele operatiile gandirii, de a le grupa in sisteme coerente. Inauntrul acestor sisteme devine posibila miscarea reversibila, efectuarea in sens invers a drumului de la o operatie la alta. Reversibilitatea in plan mintal - adica posibilitatea intoarcerii la punctul de plecare - permite copilului rezolvarea unor sarcini cu ajutorul ipotezelor, invatarea rezolvarii unor tipuri de probleme, posibilitatea explicarii si argumentarii rezultatelor activitatilor sale.

In cursul micii scolaritati se dezvolta atat limbajul oral, cat si cel scris. La intrarea in scoala copilul dispune de un vocabular relativ bogat (aproximativ 2 500 de cuvinte) si stapaneste la modul practic regulile de folosire corecta a cuvintelor in vorbire. In ceea ce priveste limbajul oral, una din laturile lui importante este conduita de ascultare. Cu prilejul rezolvarii problemelor de aritmetica sau a exercitiilor gramaticale, desenand sau privind un tablou, scolarul mic invata, treptat, sa asculte explicatiile invatatorului si sa mearga "pe urmele" indrumarilor si rationamentelor sale. Tot in aceasta perioada se formeaza capacitatea de citit - scris, care impulsioneaza, de asemenea, progresele limbajului. Lecturile literare fac sa creasca posibilitatile de exprimare corecta. Se insuseste fondul principal de cuvinte al limbii materne, care ajunge, spre sfarsitul micii scolaritati spre 5 000 de cuvinte, dintre care tot mai multe patrund in vocabularul activ al copilului. Primele notiuni de gramatica ii permit copilului sa constientizeze deosebirile dintre cuvinte ca elemente de limba si obiectele desemnate prin cuvinte. Dezvoltarea limbajului se face si in contextul altor activitati scolare (desen, cultura fizica, istorie, observarea naturii) sau extrascolare (vizite, excursii, drumetii etc.).

Specific varstei scolare mici este cresterea considerabila a volumului memoriei, a trainiciei si rapiditatii memorarii diferitelor continuturi, in directa dependenta de o serie de factori precum: continutul materialului supus memorarii (literar, gramatical, matematic etc.), felul actiunilor pe care le efectueaza scolarul, intensitatea implicarii acestuia in activitatile de invatare. Participarea operatiilor gandirii face posibila dezvoltarea memorarii logice, transformarea si reorganizarea, in alt mod a materialului de memorat. O alta directie de modificare a memoriei la varsta scolara mica o constituie accentuarea caracterului voluntar, constient al proceselor ei. Indeosebi in partea a doua a micii scolaritati (clasele a treia si a patra), copilul este capabil sa-si fixeze sarcina de a memora, sa-si planifice in timp memorarea unui material oarecare, sa se autocontroleze in procesul reproducerii celor memorate.

Imaginatia este deosebit de solicitata in perioada micii scolaritati. Descrierile, povestirile, tablourile, schemele utilizate in procesul invatarii solicita participarea activa a proceselor imaginative. Este foarte mult solicitata imaginatia reproductiva, copilul fiind pus adesea in situatia de a reconstitui imaginea unor realitati (evenimente, fapte istorice din trecut, plante, animale, personaje, figuri geometrice dispuse in spatiu), pe care nu le-a cunoscut niciodata. In stransa legatura cu aceasta forma se dezvolta si imaginatia creatoare. Formele creative ale imaginatiei scolarului mic sunt stimulate de loc si fabulatie, de povestire si compunere, de activitatile practice si muzicale, de activitatile practice si contactul cu natura.

La inceputul micii scolaritati, volumul atentiei este inca redus, copiilor fiindu-le greu sa prinda simultan, in campul atentiei, explicatiile verbale si tablourile intuitive, actiunile pe care le fac si cele intreprinse de colegii lor, desfasurarea propriu-zisa a actiunii si rezultatul ei. Scolarii mici intampina dificultati in a-si comuta voluntar atentia de la ceea ce este superficial, imediat, spre ceea ce este esential. Este slab dezvoltata si priceperea de a-si distribui atentia in mai multe directii: a asculta explicatiile, a urmari raspunsurile colegilor, a fi atent la propria activitate de scriere a temei in caiet. Supraincarcarea cu sarcini conduce la oboseala - fizica si nervoasa - cu influenta negativa asupra atentiei. De asemenea, ascultarea pasiva la lectie, fara efectuarea unor actiuni personale (desenare, calcul, constructii, repovestire etc.) genereaza plictiseala si duce, implicit la neatentie. Si unele afectiuni de moment sau de durata ale starii sanatatii sau anumite trasaturi temperamentale (stare permanenta de agitatie sau inertie exagerata a proceselor nervoase) pot determina diminuarea starii de atentie.

Un aspect deosebit de important in evolutia psihica a micului scolar il reprezinta motivatia. Initial motivatia copilului se constituie ca o sinteza de factori externi (observarea si imitarea modelelor exterioare) si interni (dorinta copilului de a deveni scolar), sustinuta de cunostintele lui despre scoala si despre ocupatia de scolar. Mediul scolar in care intra acum este complet diferit de cel familial, el fiind creat, cum observa M. Debesse, nu pentru a distribui satisfactii afective, ci pentru o munca disciplinata continua, organizata. Scoala constituie un mediu care, in locul unui grup restrans (cel de joc), ofera copilului o colectivitate si un loc de munca, cu numeroase intrepatrunderi - mentale, afective, morale - care se constituie ca un important resort al dezvoltarii motivatiei sale. In aceste conditii, folosirea excesiva a mijloacelor motivatiei externe (lauda, nota, recompensa materiala sau pedeapsa) - cu efectele emotionale pe care le genereaza teama de pedeapsa sau de situatii penibile, asteptarea recompensei - poate sa conduca la efecte negative. Daca in clasa I copilul este interesat in a capata cat mai multe aprecieri din partea invatatorului (independent de nivelul aprecierii), spre sfarsitul micii scolaritati el incepe sa traiasca aprecierea in functie de calitatea rezultatelor obtinute. Stimularea mentinerii permanente in activitate, a curiozitatii cognitive, satisfacerea dorintelor exploratorii ale copilului, conduc la dezvoltarea motivatiei interne. Copilul incepe sa fie "prins de aventura cunoasterii", incepe sa devina colectionar sau dovedind inclinatii spre diverse domenii (muzica, poezie, sport, produse tehnice).

Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare maturitate din partea copilului, precum si tact pedagogic, experienta din partea invatatorului, care sa-i insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea ingusta din mediul familial si de interesele imediate ale jocului, pentru a patrunde intr-un nou univers de legaturi sociale si a-si asuma indatoriri. Studiile de specialitate inregistreaza dificultati multiple de adaptare (generatoare in timp de insucces sau chiar esec scolar), generate fie de o baza psihofiziologica precara (instabilitate neuropsihica), fie de conflictele afective de sorginte socio-familiala (incapatanare, negativism), fie de insusi mediul scolar (sarcini coplesitoare, invatatori dificili, fara experienta, clase suprapopulate, care impieteaza asupra obtinerii starii de atentie si a disciplinei necesare bunei desfasurari a lectiei. De aici comportamentele de retragere in sine, de imprastiere, compensare prin mijloace nedorite. Unii specialisti vorbesc - referitor la mutatiile bruste carora copilul trebuie sa le faca fata la intrarea in scoala - de un soc al scolarizarii, pe care l-au asemanat cu cel al nasterii sau al debutului pubertatii. Noul mediu social, obositor dar si de temut, provoaca unor copii o frica paralizanta, in special celor care nu au frecventat gradinita, mediu cu importante contributii in socializarea si obisnuirea copilului cu viata in afara caminului familial.

Vom nota aici, ca element al strategiei de optimizare a succesului pentru fiecare elev, initiativa de a desfasura intalniri cu parintii viitorilor scolari, in scopul convingerii acestora de a-si trimite copiii la gradinita si de a incerca sa-i familiarizeze cu scoala, cu activitatile desfasurate in scoala si chiar cu viitorii invatatori, daca acest lucru s-a stabilit deja in cadrul scolii.

Profiluri psihologice ale copiilor superior dotati

In ultimii cincisprezece ani, specialistii au realizat mai multe studii pentru a creiona profilurile psihocomportamentale ale copiilor cu inalte abilitati. Walberg, Rasher si Hase (1978) au consemnat convergente maxime de opinii asupra caracteristicilor definitorii:

1. domeniul cognitiv: - inteligenta superioara mediei (IQ peste 110)

capacitate inalta de concentrare

perseverenta

calitati de comunicare cum ar fi precizia si expresivitatea

Pentru acelasi domeniu, L.K. Baska (1989) a sintetizat urmatoarele trasaturi:

• aptitudini in utilizarea sistemelor de simboluri
• putere de concentrare
• memorie superior dezvoltata
• dezvoltare precoce a vocabularului
• curiozitate
• preferinta pentru activitatea independenta
• interese academice multiple
• capacitatea de a elabora idei originale.

2. domeniul afectiv - atitudinal: - senzitivitate generala marita

optimismul

calitatile charismatice

receptivitatea fata de perceptele morale.

Pentru acest domeniu L.K.Baska mai adauga:

• simtul dreptatii
• altruism
• urmarirea unor idealuri
• simtul umorului
• emotivitate
• preocupare precoce pentru fenomenul mortii
• perfectionism
• nivele inalte de energie, vitalitate
• atasamente si angajare personala puternice
• sensibilitate artistica

Intr-un alt studiu, Walace (1983) a detasat trei modalitati psihocomportamentale specifice:

q  Sentimentul de a fi diferit de colegii de varsta, prin ideile emise intr-un domeniu

oarecare, prin interesele dezvoltate mai profund, mai variat, mai nuantat

q  Povara inaltei senzitivitati . Copiii supradotati au probleme de supravietuire in

plus, tocmai pentru ca sunt exceptionali. Autorul comenta in acest sens cazul unui baietel de sase ani, cu o insomnie grava cauzata de constientizarea traita la cote de emotionalitate exagerata a fenomenului foametei din lumea a treia si a faptului ca, personal, nu poate interveni cu nimic. Un alt caz de sensibilitate iesita din comun, prezentat in "Pedagogia succesului" (C. Cretu, 1997), este cel al unui copil aflat de mai multe zile in stare de agitatie insotita de febra, cauzata de spectrul despartirii iminente de prietena sa adulta, chemata sa ocupe o slujba in strainatate. Starea de agitatie acuta a intervenit dupa ce a elaborat mai multe planuri minutioase, destul de realiste, care sa-i permita sa-si insoteasca prietena si sa-si asigure in acelasi timp existenta apeland la serviciile legale de asistenta sociala, planuri care i-au fost respinse brutal de catre parinti.

q  Aptitudine exceptionala pentru invatare, in general. Ritmul rapid de invatare

scolara si sociala face din copilul inalt abilitat intelectual un candidat sigur la plictiseala, conducand apoi spre o evolutie sub posibilitatile personale daca nu-i vom oferi stimuli cognitivi si afectivi compensatori.

Toate aceste caracteristici ne-au sprijinit in identificarea copiilor cu dotare superioara, pentru care am schitat apoi sarcini de lucru diferentiate si am elaborat fise de evaluare cu itemi adaptati ca volum de munca, ritm si grad de dificultate.

Cunoasterea particularitatilor individuale ale personalitatii

Profilul psihologic individualizat

Sunt acum de observat, pe langa trasaturile generale, specifice varstei, o multitudine de manifestari comportamentale in diverse imprejurari: participare la lectii, la activitati extrascolare, excursii, serbari scolare, activitati gospodaresti etc. Materialul faptic, inregistrat in caietul invatatorului, necesita o interpretare la care acesta poate cere si sprijinul consilierului sau al parintilor. Pentru a avea o reprezentare deplina a inlantuirii fenomenelor sufletesti, trebuie sa ia in consideratie educatia anterioara scolarizarii, atmosfera familiala, ambianta sociala in general. Apoi, in seria constructelor personale trebuie sa identifice trasaturile temperamentale (calm, timid sau energic, curajos). Interpretarea evenimentelor inregistrate se va face tinand seama si de starea sanatatii, antecedente in evolutia acesteia, eventualele socuri emotionale suferite, frustrari, carente ale educatiei morale in familie (rasfat, indisciplina etc.). Trebuie intuita traiectoria principala a comportarii sale, precum si suporturile sale motivationale (trebuinte, motive, aspiratii).

Investigarea componentelor psihice ale personalitatii elevului (nivel de inteligenta, operatii ale gandirii, capacitate de comunicare, spirit de observatie, concentrarea atentiei, aspecte ale memoriei etc. ) se poate realiza, pe langa rezultatele obtinute prin observatie, prin apelul la metode stiintifice, bazate pe probe standardizate, etalonate pentru populatia si nivelul respectiv de varsta. Pentru aceasta se va apela la sprijinul consilierului scolar pentru aplicarea unor teste de inteligenta, de mobilitate intelectuala, teste pentru memoria auditiva si vizuala, de atentie concentrata, de aptitudini si de interese. Alte chestionare privind aspecte temperamental-caracteriale, calitati ale vointei, se vor adapta si aplica elevilor in special spre sfarsitul clasei a IV-a, cand aceste procese s-au structurat iar probele capata o relevanta mai mare.

Pe baza acestor metode se va proceda mai intai la determinarea nivelului de evolutie a variabilelor individuale ale personalitatii copiilor la intrarea in clasa I , pe de o parte din necesitatea orientarii curriculum-ului scolar in functie de coordonatele bio-psiho-sociale ale elevilor clasei, iar pe de alta parte din nevoia optimizarii structurilor motivationale pentru obtinerea unor rezultate performante si eliminarea esecului scolar. Nu in ultimul rand conteaza si nevoia de autocunoastere resimtita tot mai acut de elevi atunci cand incep sa-si descopere Eul, precum si curiozitatea parintilor pentru cunoasterea propriilor copii, dorind sa-i ajute sa-si aleaga cea mai potrivita profesie. Cert este ca un demers didactic stiintific nu mai poate demara fara o apreciere riguroasa a "aptitudinii de scolaritate", care este o sinteza, este chiar infrastructura personalitatii surprinsa in dinamica formarii sale, privita prin prisma activitatii dominante in care copilul urmeaza sa se integreze: invatarea . Pilonii de sustinere - intr-un echilibru dinamic - ai acestei infrastructuri ar putea fi:

o  nivelul de comunicare (incluzand si vocabular, dar si

cursivitate, coerenta logica si chiar apetenta pentru dialog;

o  nivelul operational - logic (cu trimitere directa la stadiul formarii

operatiilor gandirii: analiza, sinteza, comparatia, clasificarea, chiar si exercitii simple de abstractizare - generalizare, interiorizarea operatiilor cu obiecte si multimi de obiecte, transfer de informatii, nivel de argumentare in cazul unor judecati simple;

o  gradul de constientizare a evenimentelor din lumea inconjuratoare,

situarea lor in coordonatele spatio-temporale si constientizarea Eului propriu in raport cu aceasta realitate;

o  nivelul formarii deprinderilor motrice si psihocomportamentale

necesare unei bune integrari in activitatea de invatare in grup;

o  gradul de socializare, de acceptare a celuilalt - celorlalti si

deschiderea spre cooperare;

o  nivelul formarii criteriilor axiologice elementare: bun - rau, frumos

- urat, adevar - minciuna, cinstit - necinstit etc., rezultat al interiorizarii modelelor valorice ale povestilor, basmelor ascultate, filmelor vizionate;

o  regimul afectiv, cuprinzand scala de oscilare a sensibilitatii in raport

cu evenimentele traite, cu persoanele cu care vine in contact, cu alte fiinte (plante, animale);

o  ierarhia motivelor - aflate in plin proces de afirmare, chiar daca

pentru aceasta perioada ele tin mai mult de latura extrinseca si de suportul afectiv;

o  armonia personalitatii - vizand corelarea intre elementele

componente enumerate, exprimata in comportament prin siguranta in actiune, naturalete, dezinvoltura, integrare optima, dezinhibare, coordonare usoara intre proiectul mintal si actiunea practica sau, dimpotriva, handicap usor sau acut pe anumite componente, tradus prin timiditate, nesiguranta, neincredere, inchidere in sine (chiar teama de activitate sau de membrii cu care vine in contact).

Observatiile inregistrate au atat valoare de diagnostic cat si prognostica.

Proiectarea activitatilor didactice precum si intreaga organizare si desfasurare a procesului didactic va trebui sa tina seama de aceste observatii, la care se vor adauga continuu altele, inregistrate pe parcurs din cunoasterea sistematica a personalitatii elevilor, din discutiile cu parintii sau cu ceilalti educatori ce desfasoara activitati cu clasa.

Cunoasterea psihopedagogica a elevului urmeaza, in principiu, acelasi drum ca orice proces de cunoastere; ea merge de la fapte spre ipoteze, pentru a verifica acestea din urma cu ajutorul unor noi date de control; ea trece de la fapte care cuprind intotdeauna o parte de interpretare, spre a verifica apoi aceasta interpretare cu ajutorul unor noi fapte, procesul nefiind niciodata incheiat. Se poate vorbi de un nivel al cunoasterii empirice, in context fiind vorba de metode bazate pe intuitia si experienta parintilor sau educatorilor si de un nivel al cunoasterii sistematice, care pune in actiune mijloace obiective de studiu (tehnici de observatie, mijloace experimentale, psihometrice etc.), la care invatatorul poate solicita sprijin consilierului scolar pentru aplicare si interpretare.

Din aceasta a doua categorie ne-am oprit la cateva tehnici pe care le-am aplicat si ale caror rezultate, sintetizate in profilul psihopedagogic individualizat, au constituit punctul de plecare in diferentierea curriculum-ului pe diferite arii curiculare si discipline de studiu in clasele I - IV

Aplicatie (1)

Alcatuirea profilului psihologic individualizat

PROFIL PSIHOPEDAGOGIC INDIVIDUALIZAT

I.   Date personale

Numele si prenumele: C.B.A.

Data si locul nasterii: Iasi, 04. 08. 1993

Domiciliul: Iasi

Scoala si clasa in care invata: Scoala N. Ionescu, Iasi

Date familiale

Ocupatia si locul de munca al parintilor:

Tatal : C.A.O. - patron

Mama : D.N. - casnica

Structura si componenta familiei

a) Tipul familiei - parintii copilului nu sunt casatoriti legitim. Tatal,

turc de religie musulmana, om de afaceri in Turcia, nu locuieste in permanenta alaturi de copil. Acesta locuieste doar cu mama. Atitudinea mamei fata de copil este de intelegere, de ingaduinta. Chiar daca este crescut mai ales de mama, copilul este atent supravegheat si ajutat de aceasta.

b)Frati (surori) - copil unic.

3.Conditiile de viata si de munca ale elevului sunt bune.

4.Influente extrafamiliale - vecini, colegi (nu are rude - bunici, unchi, matusi, veri in apropiere).

5.Colaborarea scoala - familie. Mama colaboreaza foarte bine si in timp s-a dovedit eficienta colaborarea cu invatatoarea clasei. Eficienta acestei colaborari se vede in progresul realizat de copil in adaptarea la conditiile si cerintele scolii.

Dezvoltarea fizica si starea sanatatii copilului

Nasterea copilului - la termen, normal. Greutatea la nastere a fost de 3,100 kg, inaltimea de 50 cm. Copilul a fost alaptat doar doua luni natural. Pana la aceasta varsta (7 ani si jumatate), copilul nu a suferit nici o boala. Nu a avut rujeola, varicela, rubeola, oreion etc. Este foarte bine dezvoltat fizic (30 kg).

Particularitati ale debutului scolaritatii

Din primele zile de scoala am observat ca elevul era absent la tot ceea ce se intampla in clasa: nu putea urmari lectia, nu putea raspunde nici uneia din sarcinile formulate. Raspundea unei cerinte daca ii era adresata numai lui si daca era explicata de mai multe ori. Cu foarte mare dificultate si dupa multe si variate exercitii a reusit sa desparta cuvinte simple in silabe si sa sesizeze locul unui sunet in cadrul cuvantului. A retinut literele cu dificultate, dupa foarte multe exercitii de recunoastere (in alfabetar, in texte tiparite), de modelare din sarma moale si plastilina, de scriere. Pe tot parcursul semestrului I n-a reusit sa-si formeze campul vizual de citire de o silaba (ajunsese sa recunoasca toate literele de tipar si de mana, fara a putea citi sau scrie silaba sau cuvantul). Explicatia pe care a dat-o consilierul scolar pe care l-am consultat a fost ca dificultatile de percepere a campului de citire precum si ritmul lent s-ar putea datora unor scheme perceptive actualizate (structurate in memorie), stiut fiind ca turcii, ca si arabii, citesc randurile de la dreapta spre stanga si folosesc altfel de semne pentru scriere. De asemenea, la aceasta a contribuit in foarte mare masura nefrecventarea gradinitei, copilul stand numai acasa, sub supravegherea mamei.

Cu greutate si-a insusit numeratia si operatii simple, de adunare si scadere in concentrul 0 - 10. Abia in semestrul al II-lea s-a desprins de materialul concret in rezolvarea celor mai simple exercitii.

Cu eforturi deosebite din partea invatatoarei (prin multe ore suplimentare organizate sub forma de joc, prin fise de recuperare, vizite la domiciliu) si din partea mamei, copilul a reusit sa promoveze semestrul I, iar in semestrul al II-lea a debutat mai bine.

Rezultate obtinute de elev la invatatura

La sfarsitul semestrului I au fost slabe: "suficient" in cadrul ariilor Limba si comunicare, Matematica, Stiintele naturii si "bine" la celelalte arii.

Procese cognitive si stilul de munca intelectuala

Caracteristici ale functiei senzorio - perceptive

In plan perceptiv se semnaleaza dificultati, in sensul ca percepe imaginea de

ansamblu, ii "sare in ochi" ceea ce este viu colorat si de dimensiuni mai mari in

comparatie cu celelalte elemente. Perceptia lui este mai putin bogata deoarece are o

baza saraca de reprezentari.

Cunostintele si experienta personala redusa, vocabularul sarac determina explicatii aleatorii in legatura cu materialul perceput (auditiv, vizual, motric, mixt); predomina caracterul descriptiv al celor percepute, iar capacitatea de a folosi materialul perceptiv in alte contexte este foarte scazuta.

Limbajul

Vocabularul este sarac, limitat. Formuleaza, de regula, enunturi incorecte din

punct de vedere gramatical, exceptie facand propozitiile simple din doua, cel mult din trei cuvinte, pe care le formuleaza corect, dar numai pe baza unui suport vizual. Copilul prezinta tulburari de fluenta a vorbirii, ale limbajului citit - scris (disgrafii, tulburari semantice), intarziere in dezvoltarea vocabularului. Intelege greu un text scurt si numai dupa numeroase reveniri cu intrebari.

Gandirea

Dezvoltarea gandirii, strans legata de imbogatirea experientei cognitive, de

dezvoltarea limbajului, s-a realizat lent. Copilul nu se poate desprinde decat cu greu de materialul concret - intuitiv; gandirea are loc, in cele mai multe cazuri numai in planul actiunilor concrete. Intampinand pe parcursul semestrului I dificultati, ele s-au atenuat spre sfarsitul semestrului I si inceputul celui de-al doilea, formandu-se operatii mintale specifice, caracteristice prin reversibilitatea lor (exemplu: elevul a devenit constient ca daca 3 + 5 = 8 si 8 - 5 = 3 sau 8 - 3 = 5). In semestrul al II-lea, interiorizarea unei actiuni noi s-a putut realiza mai usor, incepand cu faza efectuarii ei pe plan verbal, dar cand intampina dificultati in intelegerea unor fenomene explicate doar verbal, se trece in planul actiunilor reale (material concret, desene etc.).

Din probele aplicate, reiese ca ordonarile, ierarhizarile, stabilirea asemanarilor si

deosebirilor se realizeaza la un nivel inferior. Stabileste cu mai multa usurinta deosebirile dintre obiecte decat asemanarile. Concretismul, rigiditatea ce apar la nivelul operatiilor gandirii isi pun amprenta asupra celorlalte procese cognitive.

Pe baza activitatilor desfasurate zilnic in cadrul lectiilor de matematica, am remarcat ca, actionand in directia formarii unei gandiri semiabstracte si abstracte (ceea ce am reusit in semestrul al II-lea), s-a obtinut imbunatatirea capacitatii de insusire a notiunilor matematice. La randul sau, calculul matematic - conceput nu ca o simpla reproducere a unor exercitii, ci ca un sistem functional mobil - poate deveni un mijloc important de structurare a gandirii.

Probele de citit - scris atesta faptul ca insusirea acestor cunostinte si abilitati este conditionata atat de nivelul de dezvoltare a gandirii, cat si de nivelul de dezvoltare a celorlalte procese psihice.

Memoria

Elevului ii este caracteristica memoria de scurta durata. Am remarcat stocarea

mecanica a informatiilor (textul lectiilor din abecedar), de aici rezultand o eficienta scazuta a memoriei. Lipsa de fidelitate a memoriei voluntare duce la ingreunarea transferului de cunostinte si informatii. Nu exista diferente semnificative intre memoria vizuala si cea auditiva ( probele din anexa "Testul de memorie vizuala de cuvinte", "Testul de memorie auditiva de cuvinte").

Imaginatia

Imaginatia, componenta principala a structurii mentale creative, are la baza doua

procese fundamentale: analiza si sinteza. Analiza realizeaza o "sfaramare" a unor asociatii, o descompunere a unor reprezentari, care apoi, prin sinteza, sunt reorganizate in alte structuri deosebite de cele percepute sau gandite anterior. Sinteza are loc in diferite modalitati (procedeele imaginatiei: aglutinarea - partile descompuse ale unui obiect se recompun altfel, modificarea dimensiunilor, multiplicarea, schematizarea, analogia). Analizand aceasta componenta a structurii mentale creative, se poate concluziona ca, datorita experientei personale limitate, elevul are, cu precadere, o imaginatie reproductiva; foarte rar am observat elemente de imaginatie creatoare, la desen sau in activitatile ludice. Explicatia pe care a dat-o consilierul scolar a fost ca saracia bazei de reprezentari - ca material de constructie in procesul imaginativ ar putea fi datorata slabelor contacte cu mediul inconjurator, cu societatea, putinelor vizite, excursii pe care le-a realizat mama cu fiul, poate din motive de gelozie a sotului (se stie ca musulmanii isi obliga sotiile sa-si acopere chipul si sa iasa cat mai putin in societate), sau poate din alte motive. Cert este ca la fondul sarac de reprezentari si-a adus contributia si nefrecventarea gradinitei.

Atentia

Capacitatea de concentrare, intensitatea atentiei sunt reduse.De asemenea,

stabilitatea, volumul si distributia atentiei sunt limitate. Copilul poate fi usor distras de la orice activitate, la orice stimul; el nu poate efectua in acelasi timp doua activitati. (La Testul Toulouse - Pieron a barat doar 28 figuri).

Inteligenta

Testul Raven aplicat a dus la obtinerea unui IQ = 81 (intelect sub mediu), ceea ce

dovedeste ca prezinta dificultati intelectuale de tip scolar, performantele scolare necorespunzatoare ale cunostintelor prefigurand un esec scolar. Copilul dovedeste disfunctii instrumentale importante, dificultati in insusirea citit - scrisului si a calculului matematic; formuleaza raspunsuri numai cu ajutorul intrebarilor si incurajarilor invatatoarei.

Stilul de munca

Elevul lucreaza lent, orice stimul ii distrage atentia; lucreaza mai eficient sub directa supraveghere a cuiva (invatator, parinte). Este perseverent si constiincios atat timp cat este urmarit, incurajat, ajutat. Daca nu e supravegheat, temele sunt scrise la intamplare deoarece nu intelege cerintele. Lipsa de coerenta in gandire se observa in aspectul si continutul temei in pagina caietului: franturi de propozitii sau chiar de cuvinte, mazgalituri etc.

Trasaturi de personalitate

Temperamentul: Copilul este impulsiv, nestapanit,agresiv uneori in relatiile cu colegii si cu alti copii, parteneri de joaca. In timpul lectiilor are un comportament total schimbat - lent, inexpresiv. Este o imbinare a temperamentelor coleric si melancolic, dominant fiind colericul. Explicatia consilierului asupra diferentelor mari de comportament a fost tendinta de compensare a nevoii de miscare, de descarcare a energiei pe care acasa nu are cum sa si-o consume, fiind aproape tot timpul supravegheat si pus la lucru (efectuarea temelor, care pentru el solicita mai mult timp si efort). Tinand cont de acest sfat, i-am diferentiat temele pentru acasa si am sfatuit-o pe mama sa-i acorde mai mult timp de joaca.

Caracterul: Copilul este sociabil, atasat de colegi, prietenos, modest, corect, cinstit, bun cu unii colegi, dar, in acelasi timp inactiv, lipsit de initiativa, de curaj, de ambitie, este superficial si indisciplinat in pauze. Punctajul (90) obtinut la testul de apreciere a comportarii copilului, dovedeste ca are mult de lucru in plan comportamental.

Psihomotricitatea

Schema corporala - Recunoaste segmentele corporale, pe ale lui si pe ale

altora

Organizarea spatiala - Recunoaste pozitia obiectelor fata de corp, pozitia

obiectelor unele fata de altele: sus - jos, inainte - inapoi, deasupra - dedesubt, mare - mic, lung - scurt, mult - putin, inalt - scund, gros - subtire, greu - usor. Nu apreciaza distantele sau dimensiunile in raport cu un etalon.

Orientarea temporala - Probele aplicate si observatiile facute, dovedesc o

orientare temporala limitata. Identifica succesiunea si momentele unei zile, nu cunoaste zilele saptamanii, nici lunile anului. Nu citeste ceasul. Nu percepe durata unei activitati, nu are capacitatea de a diferentia o zi de o saptamana.

Coordonare motorie - mana, ochi, picior: normala

Lateralitate: din observatiile zilnice si din probele aplicate este dreptaci.

Gesturi (miscari) profesionale: este normal.

Nu se integreaza in ritmul dat. Relatia viteza - exactitate: incorecta. Comportamentul general in munca: superficial.

Integrarea si adaptarea sociala

. In cadrul scolii: - la lectii - lipsa de interes

in pauze - impulsiv, indisciplinat

Relatii interpersonale: relatii la nivelul grupului de joaca.

Jocul: se antreneaza in joc, coopereaza uneori, dar e si nervos, impulsiv.

Timpul liber: il foloseste pentru joc si antrenament la karate

Toate aceste observatii, completate cu altele de acelasi ordin, obtinute din discutiile cu parintii sau cu medicul scolar, precum si din fisa de caracterizare de la gradinita, se vor consemna in caietul invatatorului, constituind informatii importante in alcatuirea strategiilor de interventie diferentiata.