QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Metode de cunoastere ale personalitatii (cu aplicatii la cunoasterea personalitatii elevului)








METODE DE CUNOASTERE ALE PERSONALITATII (CU APLICATII LA CUNOASTEREA PERSONALITATII ELEVULUI)


Metoda este calea, planul de activitate, ansamblul operatiilor mentale si concrete care duce la un rezultat cognitiv in legatura cu fenomenele abordate.

Cunoasterea si investigarea vietii psihice sunt importante atat din perspectiva individuala, cat si din perspectiva educativa si sociala.

Psihologia dispune de o diversitate de metode, unele dintre acestea fiind specifice, altele preluate de la alte discipline.

Educatorul trebuie sa cunoasca capacitatile, interesele si atitudinile elevilor pentru o actiune eficienta. Directia actuala de individualizare a formarii si instruirii impune dezvoltarea la institutori a simtului diagnostic si utilizarea unor metodologii adecvate de cunoastere.





Metode de cunoastere a personalitatii (cu aplicatii la cunoasterea personalitatii elevului)

a. metode clinice (observatia, convorbirea, metoda biografica):

• din punctul de vedere al scopului, metodele clinice isi propun o cunoastere cat mai amanuntita a persoanei si explicatia evolutiei sale;

• orientarea predominanta in cazul metodelor clinice este cea calitativa;

• prezinta un grad de obiectivitate si precizie mai mic, deoarece sunt lipsite de criterii precise de interpretare, ele depinzand de subiectivitatea celui care face analiza.


b. metode psihometrice sau experimentale (experimentul, testul si chestionarul):

• se orienteaza spre stabilirea rangului persoanei, a pozitiei sale in raport cu o populatie normala, iar in cazul metodelor psihometrice interpretarea este predominant cantitativa;

• in legatura cu gradul de precizie si obiectivitate, metodele psihometrice – folosind verificari statistice riguroase – sunt mult mai exacte, specificandu-se de fiecare data limitele de eroare.


Metoda observatiei

• consta in urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unei persoane cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. Observatiile ocazionale nu pot inlocui observatiile sistematice prin care se urmareste identificarea fiecarei surse de eroare;

• orice observatie sistematica va debuta cu stabilirea cat mai exacta a scopului propus;

• contactul prelungit cu elevii ofera dascalului posibilitatea realizarii unor observatii numeroase in conditii cat mai variate;

• constanta comportamentului intr-o mare varietate de situatii reprezinta aspectul important care trebuie retinut pentru interpretare;

• in orice observatie trebuie sa notam cat mai exact faptele si sa le separam de eventualele interpretari;

• observatia nu se incheie dupa inregistrarea datelor, ci continua cu interpretarea acestora pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente, neesentiale. In interpretarea observatiilor trebuie sa se tina seama de situatie, de atitudinile subiectului, pentru a nu scapa motivatia actelor de conduita.


Metoda convorbirii:

• este o conversatie intre doua persoane, desfasurata dupa anumite reguli metodologice, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la o persoana, in legatura cu o tema fixata anterior;

• aceasta metoda trebuie folosita cu premeditare, trebuie sa aiba un scop, care sa vizeze obiective psihologice si sa respecte anumite reguli;

• trebuie sa se tina seama de urmatoarele aspecte, pentru a asigura veridicitatea si autenticitatea datelor obtinute: castigarea increderii elevilor, mentinerea permanenta a interesului in timpul convorbirii, sa existe o preocupare permanenta pentru stabilirea sinceritatii raspunsurilor, observarea atitudinilor si expresiilor subiectului, evitarea unor intrebari sugestive, mentinerea unui climat destins, inregistrarea convorbirii se va face cu multa discretie.


Chestionarul:

• este un set de intrebari bine organizate si structurate pentru a obtine date cat mai exacte cu privire la o persoana sau un grup de persoane, ale caror raspunsuri sunt consemnate in scris. Este cea mai obisnuita metoda de colectare a datelor, care se bazeaza pe autoraportarile subiectilor la propriile lor perceptii, atitudini sau comportamente;



• valorizeaza introspectia, investigatorul masurand perceptii, atitudini si emotii subiective;

• principalul dezavantaj este ca nu putem fi siguri daca persoanele dau raportari ale propriilor simtaminte. Subiectii sunt tentati sa-si ascunda sentimentele si sa ofere raspunsuri cat mai dezirabile.

Metoda biografica sau anamneza:

• consta in analiza datelor privind trecutul unei persoane si a modului ei actual de existenta;

• exista o serie de procedee specifice acestei metode: analiza unor documente (documente scolare, fise medicale), analiza produselor activitatii (caiete de teme, desene), la care H. Thomae adauga analiza cursului vietii (povestirea de catre subiect a intregii sale vieti) si analiza unor microunitati biografice (descrierea activitatilor unei zile de munca, a unei zile libere sau a unei zile de vacanta);

• informatiile dobandite trebuie consemnate cu precizie si vor viza cateva aspecte importante: starea civila a parintilor, antecedentele mamei si tatalui, numarul copiilor, rangul copilului in familie, situatia materiala, atmosfera familiala, antecedente fiziologice ale copilului (nastere, alimentatie, dezvoltare psihomotorie, boli etc.), studiul cronologic al vietii (comportarea in familie, scoala, preocuparile din timpul liber etc.). problema centrala a metodei biografice nu este obtinerea datelor, ci interpretarea acestora;

• dificultatea metodei consta in obiectivitatea cotarii si a sesizarii esentialului.


Metoda aprecierii obiective a personalitatii:

• elaborata de Gh. Zapan, presupune aprecierea educata in sensul corespondentei ei cu datele realitatii.

• ca exercitii-metoda, Zapan propune ca la un anumit interval de la inceperea scolii, elevii sa aiba de rezolvat o anumita proba - tema scolara. Dupa rezolvarea acestuia, ei trebuie sa indice numele acelor elevi pe care ei ii apreciaza ca au rezolvat cel mai bine - primii 30% incepand cu cel mai bun, si pe ultimii 30% - cei care apreciaza ca au rezolvat mai slab. Fiecare se va aprecia pe sine, incluzandu-se intr-una dintre cele doua categorii. La fel va proceda si profesorul - va aprecia pe primii 30% si pe ultimii 30%.

• dupa aprecierea probelor se va realiza clasificarea reala si se vor confrunta cele individuale cu cea reala. La fel se poate proceda si in directia aprecierii din punctul de vedere al unor insusiri, aptitudini, trasaturi. Rezultatele obtinute vor fi consemnate in foaia de observare a clasei.


Metoda testelor:

Termenul „test' deriva din latinescul „testimonium' si a fost introdus in cercetarea psihologica de McKeen Cattel.

Testele pot fi clasificate in teste individuale si teste de grup, teste verbale, teste neverbale, teste instrumentale, teste de eficienta si teste de performanta, teste de personalitate, teste cu raspuns la alegere si teste cu raspuns liber, teste cu timp limitat sau timp liber.

Testul este un instrument de investigare experimentala, reprezentand o situatie standardizata (tema, conditii de aplicare si prelucrare a rezultatelor), practicabila individual sau colectiv, in scopul de a diagnostica prezenta unei insusiri, aptitudini, trasaturi psihice si a masura diferentele individuale, mai ales in perspectiva unei juste orientari sau selectii profesionale.

Testul presupune:

• o serie de intrebari, probe, sarcini (scolare, profesionale, tehnice, practice); - un caracter unitar;

• utilizare in vederea stabilirii nivelului de dezvoltare a unor aptitudini senzoriomotorii, intelectuale sau a unor dimensiuni ale personalitatii;

• prelucrare statistica a rezultatului.

• nu se recomanda a fi utilizat decat de specialisti si atunci cu mare prudenta;

Functia principala a testelor psihologice este de a masura diferentele dintre indivizi sau dintre reactiile aceluiasi individ in situatii diferite. Cu ajutorul testelor se pot obtine, intr-un timp relativ scurt, informatii destul de precise, masurabile si obiective despre caracteristicile psihologice ale subiectului testat, cu ajutorul carora se poate formula un pronostic;

• testele psihologice pot fi clasificate in:

- teste de inteligenta si dezvoltare mintala;

- teste de aptitudini si capacitati;

- teste de personalitate care masoara insusiri de temperament si caracter;

- teste de cunostinte sau docimologice care masoara nivelul cunostintelor acumulate de subiecti.

Aplicarea testelor pentru identificarea sursei unei dificultati educationale:



- se recomanda la inceput aplicarea unui test de inteligenta. Daca rezultatele sunt slabe, atunci dificultatile sunt cauzate de nivelul scazut de inteligenta;

- in caz contrar, sursa dificultatii trebuie cautata in alta parte, investigandu-se abilitatile specifice (abilitati verbale, non-verbale, atentie, memorie etc.);

- daca si in acest caz rezultatele sunt bune, atunci cauza problemei trebuie cautata in factorii motivationali sau de personalitate.

Obiectii aduse testelor psihologice:

- testarea psihologica presupune etichetarea unui individ, fapt care poate avea consecinte negative, daunatoare subiectului;

- alta obiectie este ca testele psihologice nu sunt suficient de valide pentru a fi folosite in luarea unor decizii individuale.


Metoda analizei psihologice a produselor activitatii elevilor

Intreaga activitate scolara si extrascolara se concretizeaza, se materializeaza in produse realizate de elevi, care in urma analizei, a cercetarii ofera date importante pentru cunoasterea personalitatii acestuia.

Pentru obiectele cu continut umanistic, produsele se concretizeaza in povestiri, compuneri, compozitii literare, analize literare etc.; pentru obiectele cu continut stiintific - rezolvari de probleme, exercitii, efectuarea de experiente; stiintelor sociale le sunt specifice interpretarea materialului, alcatuirea de fise etc.; activitatile sportive se materializeaza in performantele realizate de elevi.


Fisa psihopedagogica:

• este un instrument practic, care permite desfasurarea unor actiuni programate la nivelul fiecarui elev, sistematizarea informatiilor privind personalitatea sa;

• serveste drept centralizator al tuturor datelor de care dispune profesorul. In fisa vor fi inscrise date culese din documentele scolare sau obtinute pe baza observatiilor si convorbirilor cu elevul, cu profesorii, a vizitarii copilului la domiciliu, a tuturor informatiilor obtinute de la parinti, de la coleg si de la oricare alta persoana;

• fisa psihopedagogica este un auxiliar al dascalului in organizarea activitatii de cunoastere a elevului;

• structura fisei psihopedagogice poate contine:


I . Date personale

Numele si prenumele, data nasterii, locul nasterii, domiciliul actual, scoala urmata in prezent, scoli urmate anterior;

II. Mediul familial

Numele si profesia tatalui, numele si profesia mamei, relatii dintre parinti, nivelul de educatie, frati, surori, alte persoane care locuiesc impreuna cu familia, conditii de locuit, conditii materiale si nivelul cultural al parintilor, influente extrafamiliale;

III. Starea de sanatate

Antecedente ereditare, antecedente personale, starea generala a sanatatii, mentiuni medicale cu importanta pentru procesul de invatamant;

IV. Rezultate scolare si preocupari ale elevului

Mediile generale din ultimii ani, obiectele la care a obtinut calificativele cele mai bune/slabe, succese deosebite (competitii, cercuri), preocupari in afara scolii, factori explicativi ai reusitei/nereusitei scolare;

V. Date asupra structurii psihologice

• Aptitudini si capacitati intelectuale – atentie, inteligenta, capacitatea de memorare, limbajul, creativitatea.

• Trasaturi de caracter – sarguinta, organizarea eficienta a studiului, disciplina in clasa, colegialitate, modestie.

• Trasaturi de temperament – extravertit sau introvertit, energic, activ, emotiv, sentimental, rece, sensibilitate afectiva redusa.

VI . Caracterizare sintetica

• Nivelul pregatirii scolare;

• Nivelul inteligentei;

• Aptitudini sau interese speciale;

• Trasaturi de caracter mai pregnante;

• Particularitati temperamentale dominante;

• Orientare scolara si profesionala (dorinta parintilor, aspiratiile realiste ale elevului);

• Recomandari de ordin pedagogic (obiective educationale concrete si interventii educative oportune).





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }