Unitatea practica a farmacologiei

UNITATEA PRACTICA A FARMACOLOGIEI

Farmacologia este o stiinta studiata atat in invatamantul medical , cat si in cel farmaceutic , fiind utila atat in practica medicala cat si in practica farmaceutica .

Domeniile de utilitate practica :

1. practica medicala terapeutica foloseste farmacologia pentru cunoasterea urmatoarelor notiuni :

1. farmacoterapia - indicatii terapeutice
2. farmacografia
• prescrierea medicamentelor

forma farmaceutica

calea de administrare

modul de adminstrare

posologia

3. farmacoepidemiologia - pentru a stii :
• contraindicatiile
• precautiile

2. practica farmaceutica moderna este orientata cu precadere catre pacient , utilizand farmacologia in domeniul :

1. farmaciei clinice
• farmacia clinica este un domeniu care utilizeaza optim cunostintele farmaceutice si biomedicale , in scopul optimizarii eficacitatii , securitatii si economiei prescriptiei medicale ( def. Data de Academia Nationala de Farmacie din Franta )

3. cercetarea pentru introducerea medicamentului in terapeutica

1. farmacologia prezinta 2 ramuri :

a) farmacologia preclinical - in care se fac experimente pe animale

b) farmacologia clinica - in care se fac cercetari pe subiectii voluntary

BIOFARMACIA

Este o stiinta la granita intre farmacologie si tehnica farmaceutica , care studiaza influenta formularii medicamentelor , in cadrul formei farmaceutice asupra eficientei terapeutice .

Biofarmacia opereaza cu parametrii care caracterizeaza medicamentele si anume :

• disponibilitatea farmaceutica - reprezinta cantitatea de substanta active eliberata din forma farmaceutica
• biodisponibilitatea - cantitatea de substanta active eliberata si absorbita

Fazele evolutiei medicamentului in organism , de la administrare pana la aparitia efectului terapeutic sunt :

1. faza biofarmaceutica - se desfasoara la locul de administrare a medicamentului
2. faza farmacocinetica - se desfasoara in tot organismul
3. faza farmacodinamica - are loc la nivelul de actiune al medicamentului .

Faza biofarmaceutica

Are 2 etape :

1. eliberarea din forma farmaceutica
2. dizolvarea in lichidele biologice de la locul de administrare

Faza farmacocinetica

Are trei etape :

1. absortia
2. distributia
3. epurarea

Absortia este etapa de trecere a substantei active dizolvate , de la locul de administrare in sange .

Distribuirea :

Transportul - consta in vehicularea substantei active cu ajutorul sangelui

• transportul se poate face :

• in forma libera
• in forma legata de proteinele plasmatice

1. difuziunea in tesuturi - consta in trecerea substantei active din sange in tesuturi prin :

membrana capilara

membrane celulara

2. repartizarea la nivelul tesuturilor
3. stocarea - fixarea in unele tesuturi

Epurarea

Metabolizarea - modificari structurale chimice cu paritia metabolitilor activi sau inactivi

Eliminarea - la nivelul cailor de eliminare ca atare sau sub forma de metabolite

Aceste etape fac obiectivul farmacocineticii fiind vorba de un sistem imunitar in care etapele se desfasoara simultan sau in paralel ele fiind cunoscute ca un sistem LADME adica :

L - eliberare

A - absortie

D - distributie

M - metabolizare

E - eliberare

Faza farmacodinamica

Are doua etape :

fixarea moleculelor de substanta active pe substratul reactive

declansarea actiunii farmacodinamice ( intai la nivel local apoi la nivelul tesuturilor , organelor , organismului )

Fiecare medicament are 4 profile :

Farmaceutic

Farmacocinetic

Farmacodinamic

Farmacotoxicologic

BIODISPONIBILITATEA

Mult timp , prescrierea medicamentelor si eliberarea lor s-au facut conform postulatului echivalentei .

Postulatul echivalentei prevedea ca doza indicate pe eticheta medicamentului e si doza absorbita in organism .

Observatiile ulterioare , au semnalat aparitia unor insuccese terapeutice din cauza subdozarilor sau unor accidente datorate supradozarilor , ca urmare a utilizarii unui medicament in aceasi posologie ( doze , ritm de administrare ) diferind fie :

Indivizii la care s-a administrat

Formularea preparatului

Tehnologia de preparare

Aceste observatii au infirmat postulatul echivalentei .

S-a introdus astfel postulatul bioechivalentei , care stabileste ca se bazeaza pe un nou parametru farmaceutic , si anume - biodisponibilitatea .

Conform postulatului bioechivalentei , pot fi considerate bioechivalente numai preparatele care au aceasi biodisponibilitate .

Biodisponibilitatea reprezinta cantitatea de substanta active , precum si viteza cu care este cedata de medicament , este absorbita in organism , ajunge la locul de actiune si isi manifesta efectul biologic .

Farmacistul poate sa inlocuiasca un medicament cu altul cu conditia ca medicamentul sa aiba aceasi substanta active si sa fie bioechivalenta .

Biodisponibilitatea este de mai multe tipuri :

1. biodisponibilitatea absoluta
2. biodisponibilitatea relativa
3. biodisponibilitatea relativa optima

1. Biodisponibilitatea absoluta

Se determina cand se cerceteaza biodisponibilitatea unei substante active nou introduse in terapie .

Se compara biodisponibilitatea acestei substante administrate pe diferite cai cu biodisponibilitatea pe cale i.v. ( considerate cale de referinta ) .

Testarile se efectueaza pe acelasi individ ; dupa administrare se determina concentratia medicamentului in sange la diferite intervale de timp .

Biodisponibilitatea absoluta corespunde fractiunii de substanta active din forma farmaceutica de solutie apoasa , care dupa administrare ajunge in circulatia generala .

Valoarea biodisponibilitatii absolute este determinate de doua procese :

absortia

primul pasaj

Primul pasaj - reprezinta procesul prin care substanta active sufera o metabolizare ( epurare ) , intre momentul administrarii si timpul la care ajunge in circulatia generala .

Efectul primului pasaj este reprezentat de pierderea de substanta activa prin metabolizare la nivelul cai de administrare si dimunuarea concentratiei sanguine si deci diminuarea efectului terapeutic .

De asemenea , medicamentele cu un coeficient de absortie nesemnificativ p.o. nu pot fi administrate pe aceasta cale pentru efectele sistemice .

Exemple :

Strofantina ( cardiotonic )

Antibiotice aminoglicozidice ( tip streptomicina )

Exemple de medicamente ce sufera un puternic efect al primului pasaj si nu pot fi administrate oral :

• hormone polipeptidici

INSULINA

ACTH

• hormonii steroizi sexuali

TESTOSTERON

PROGESTERON

• anestezice locale

PROCAINA

LIDOCAINA

2. Biodisponibilitatea relativa

Se determina cand cu substanta respectiva nu se poate prepara o solutie apoasa injectabila pentru calea i.v. deci nu se poate determina biodisponibilitatea absoluta .

Biodisponibilitatea relativa evalueaza comparative :

2 cai de administrare diferite

2 forme farmaceutice diferite

Un medicament nou

Comparativ cu medicamentul " leader " ( primul introdus in terapie sau cel mai eficace cunoscut )

Biodisponibilitatea relativa se exprima prin :

1. cantitatea de substanta activa dintr-un medicament , care dupa administrare ajunge in circulatia generala
2. viteza cu care se realizeaza acest proces

Biodisponibilitatea relativa optimala - compara biodisponibilitatea unei forme farmaceutice cu solutia apoasa care este considerata forma farmaceutica cu biodisponibilitatea maxima .

Factorii care influenteaza biodisponibilitatea

Sunt dependenti de :

1. medicament
2. organism
3. substante asociate

1. Factorii care depind de medicament

a) forma farmaceutica

tipul formei ( drajeu , capsula , tableta )

forma geometrica

tehnologia de fabricatie

adjuvantii ( tipul si cantitatea )

acestea influenteaza viteza si timpul de eliberare a substantei active

b) substanta activa

o  marimea particulelor

o  structura chimica ( sare , ester , complex , etc. )

o  solubilitate

- hidrosolubile

- liposolubile

o  starea fizica

hidratata

anhidra

cristalina

amorfa

• profil farmacocinetic de tip retard
• doza de administrat

acestea influenteaza :

viteza si timpul de dizolvare

absortia substantei active

2. Factorii dependenti de organism

A.    factorii generali

B.    factori particulari

Factorii generali

Sunt factorii care influenteaza transferal prin membranele biologice :

a) suprafata

b) lipidele

c) porii

d) sistemele membranare de transport active

e) polarizarea si mediul oe cele doua fete ale membranei

Factorii particulari

Calea de administrare si modul de administrare

Influenteaza prin :

Tipul membranelor biologice

Suprafata si grosimea

Vascularizarea

Timpul de contact

pH-ul la locul de absortie

efectul primului pasaj

modul de administrare :

• perfuzie sau in bolus
• doza unica sau repetata

• starea fiziologica poate fi :

obisnuita sau particulara ( ciclul menstrual , graviditate , varste extreme )

bioritmurile

• starea patologica poate fi :

a caii respective

sistemica

anomalii genetice

- acesti factori influenteaza absortia

3. Factori dependenti de asocierea cu diverse substante

1. medicamentele
2. alimentele

influenteaza :

absortia

biodisponibilitatea