SOCUL ( Sambucus nigra)

SOCUL Sambucus nigra)

Regnul: Plantae

Increngatura: Magnoliophyta

Clasa: Magnoliopsida

Ordinul: Dipsacales

Familia: Caprifoliaceae

Genul: Sambucus

Specia: Sambucus nigra

[Hodisan si Pop,

Descriere: Este un arbust sau mic arbore, inalt pana la m. Trunchiul si ramurile batrane sunt acoperite cu o scoarta cenusie sau brun cenusie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are o maduva abundenta. Frunzele sunt opuse, imparipenat compuse din foliole oval lanceolate, cu varf acuminat si marginea dintata. Florile mici, albe sau slab galbui, sunt grupate in inflorescente umbeliforme; sunt hermafrodite, pentamere, regulate, gamopetale pe tipul cinci, corola este rozacee, iar fructul o drupa baciforma.

Locuri de crestere: Creste prin sate, pe langa case si garduri, prin padurile de deal si campie, in luminisuri sau la marginea padurilor. Se intalneste din zona de deal si campie, pana in partea inferioara a muntilor. Infloreste in lunile iulie si august [Mocanu si Raducanu, Parti utilizabile: In special florile, frunzele si fructele, dar si radacina si scoarta.

Recoltare: Pentru recoltarea florilor se taie cimele, pe timp insorit, imediat dupa inflorire, deoarece mai tarziu se scutura foarte usor. Trebuie uscate cat se poate de repede la loc aerisit, sau la o sursa artificiala de caldura. Abia dupa uscare se desprind usor de pe peduncul dupa o usoara frecare. Altfel, se separa florile de peduncul imediat dupa ce au fost rupte de pe ram si se intind in strat subtire; se usuca la umbra. Florile care dupa uscare devin maronii nu au nici o valoare. Frunzele, de asemenea, se usuca in strat subtire, la umbra. Fructele se recolteaza in septembrie. Scoarta verde desprinsa de la suprafata se recolteaza primavara sau toamna tarziu, de pe ramurile puternice [Fischer,

Principii active: Rutozida, ulei volatil, sambunigrozida, etil-amine, izobutil si izoamil-amine, β-glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C, etc [Mocanu si Raducanu,

Actiune farmacologica: Sudorifica puternica, diuretica si emolienta [Constantinescu si Hatieganu,

Utilizari terapeutice Intern ceaiul din flori de soc se ia contra tusei in afectiunile aparatului respirator: raceala, gripa, bronsita, ca si in constipatie. Prin diureza pe care o produce se recomanda in reumatism, boli de rinichi si de vezica. De asemenea ceaiul din flori de soc mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza. Avand proprietati laxative si ajutand la eliminarea apei din tesuturi, se foloseste ca medicament natural (ceaiul) in obezitate. Pentru aceleasi motive este recomandat in constipatiile de natura nervoasa. Extern, sub forma de bai sau cataplasme, este indicat in furunculoze, abcese, arsuri, flictene (colectie circumscrisa de serozitate, de dimensiuni mai mari decat vezicula, care se formeaza la suprafata pielii), avand proprietatea de a fluidifica puroiul, de a calma durerile, facand sa dea inapoi umflatura. Sub forma de bai fierbinti se utilizeaza contra reumatismului [Mocanu si Raducanu,