Rickettsiile

RICKETTSIILE

Aceste organisme sunt cocobacili foarte mici, aproape de limita de rezolutie a microscopului optic. Paraziti obligat intracelulari, cultiva numai in gazde   vii.

1. RICKETTSIILE TIFOSULUI

Rickettsia prowazeki si R. typhi sunt organisme foarte fragile. Nu supra­vietuiesc in mediul extern si se transmit numai prin artropode hematofage.

Tifosul exantematic este o boala acuta febrila cu incubatie de 10-14 zile si durata de cca 2 saptamani. Pacientii sunt febrili, cu cefalee puternica, stare confuzionala, delir si o eruptie maculopetesiala. Mortalitatea oscileaza intre 10 si 20%, mai mare dupa varsta de 45 de ani. La supravietuitori infectia evolueaza latent, chiar si zeci de ani, cu posibilitatea reactivarii, cand apare tifosul de reimbolnavire sau boala Brill-Zinsser, care are o evolutie clinica mai usoara, cu eruptie discreta sau absenta.

Tifosul exantematic are o forma epidemica si una endemica.

Tifosul epidemic este determinat de R. prowazeki Sursa de infectie este omul bolnav, iar vector paduchele. Rickettsia este eliminata pe tegument prin dejectele paduchelui in cursul pranzului sangvin si inoculata prin gratajul indus de pruritul care urmeaza intepaturii. Aceasta boala a facut ravagii in cursul razboaielor cand promiscuitatea, lipsa posibilitatilor de imbaiere, primenire si spalare a lenjeriei de corp favorizau infestari in masa cu paduchi.

Ti^rosul endemic mai benign decat cel epidemic, este determinat de R. typhi. Sursa de infectie sunt sobolanii, iar vectori, puricii de sobolan.

Cele doua forme ale tifosului, epidemica si endemica, imunizeaza incru­cisat.

Diagnostic. Rickettsia poate fi izolata din sange prin inoculare intra­peritoneala la cobai. Dupa o incubatie de 8-14 zile animalele inoculate fac o boala febrila. Din cauza riscului infectiilor de laborator, metoda directa de diagnostic este rezervata laboratoarelor specializate.

Diagnosticul serologic este mai accesibil. Prin reactia Weil-Felix se urmaresc in serul bolnavilor aglutininele anti-Proteus OX, care apar la sfar­situl primei saptamani de boala si numai in tifosul de primoinfectie. Reactia de fixare a complementului cu antigen rickettsian se pozitiveaza atat dupa primoinfectie cat si in boala Brill-Zinsser.

Tratament. Tetracicline.

Profilaxie. Lupta impotriva paduchilor. Vaccinare antitifica selectiva cu rickettsii omorate sau cu o tulpina atenuata cultivate in ou embrionat.

1.5.2. RICKETTSIA FEBREI Q

Coxiella burneti spre deosebire de toate celelalte rickettsii, supravie­tuieste in mediul extern pentru ca produce endospori. Paraziteaza numeroase specii animale intre care se transmite prin ecoparaziti, mai ales capuse. Bovi­nele, ovinele si caprinele fac o infectie cronica sau latenta care se reactiveaza in cursul gestatiei, cand C. burneti se multiplica in cantitati mari in placenta, tesuturile fetale si in uger. La om infectia se transmite prin lapte.

Febra Q (de la engl. query = nelamurire; boala cu etiologie initial nela­murita) este o pneumonie interstitiala   (tifos pulmonar).

Diagnostic. C. burneti poate fi izolata din sangele bolnavilor prin ino­culare intraperitoneala la cobai. Uzual se recurge la depistarea anticorpilor fixat ori de complement anti-C. burneti care apar in cursul bolii.

Tratament. Tetracicline.

Profilaxie. Pasteurizarea laptelui. Exista si vaccinuri indicate pentru personalul cu risc profesional la infectia cu C. burneti.