QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate medicina

Protezarea fixa unidentara / punti dentare








PROTEZAREA FIXA UNIDENTARA / PUNTI DENTARE


INDICATII:

exigente estetice

carie sau fractura intrasulculara

restauratii pre-existente




retentie

sensibilitate dentara


FINALITATEA PREPARATIILOR

conservarea tesutului dentar

reducerea suficienta

reducerea ocluzala, urmarirea anatomiei existente dat fiind spatiul corespunzator

reducerea axio-ocluzata, tinandu-se cont de inaltimea coroanei clinice si de raporturile dintre retentie si conicitate

forma de rezistenta si de retentie al produsului optim

necesitatea marginilor nete si de geometrie aproximativa, daca este posibil deasupra gingivalilor si in prezenta unui parodont sanatos

sa fie urmat cu o minima de trauma pentru pulpa


Toate pregatirile trebuie pregatite tinand cont de acces, cu trimiterea corespunzatoare la radiografii si la modelele de studiu. Instrumentarul utilizat pentru pregatirea dintelui ar trebui sa se prezinte intr-un statut bun si sa cuprinda o gama corespunzatoare de intrebuintari si instrumente rotative de talie si finitura.


MIJLOACE PROTETICE :

INLAY-URILE: sunt proteze fixe unidentare realizate in laborator si cimentate ulterior in cavitati special preparate in prealabil, reconstituind astfel morfologia afectata de unele leziuni ale coroanelor dentare, in special carii, in conditii superioare obturatiilor.


Avantajele inlay-urilor din aliaje metalice:

refac corect morfologia ocluzala

refac corect proximal: punctul de contact, ambrazura ocluzala si cea parodontala

protejeaza smaltul prin acoperirea zonelor bizotate cavo- superficiale

pot proteja unii cuspizi periclitati, prin acoperirea acestora (= inlay – onlay)

sunt rezistente, fiabile

sunt neutre chimic si biologic


Dezavantaje:

sunt exigente privind executia clinica si tehnica

au un anumit grad de periclitare a dintelui respectiv, mai ales la premolarii cu pereti restanti subtiri


Indicatii:

reconstituire morfo-functionala a dintilor afectati de carii mai putin extinse sau putin profunde

retentori (elemente de agregare) pentru punti de intindere mica, in cavitati ocluzo – proximale, fie clasic, ca inlay in inlay, fie prin fixarea moderna cu tehnica adeziva

imobilizarea dintilor parodontotici (sina de inlay-uri sau inlay-uri in sina complexa, care are si alte elemente de agregare)

sprijin pentru proteze scheletate (lacas in inlay pentru pintenul ocluzal al crosetelor turnate )

refacerea ocluziei functionale sau prevenirea disfunctiilor ocluzale: oprirea abraziei, prevenirea “plonjarii” unui cuspid antagonist in carie sau a migrarii orizontale a dintelui adiacent cariei proximale


Contraindicatiile relative ale inlay-urilor:

procese carioase prea extinse sau profunde

predispozitie marcata la carii

pe dinti depulpati, care sunt mai friabili

igiena bucala deficitara

retentori pe stalpi terminali sau intermediari in edentatii intercalate intinse

tineri sub 18 ani , cand prepararea poate periclita camera pulpara (mare)

ocluzii nefavorabile



COROANELE DE INVELIS: sunt proteze fixe unidentare care se agrega extracoronar prin cimentare la suprafetele slefuite ale coroanei dentare, deci se incadreaza in metoda acoperirii. Sunt utilizate atat ca elemente unitare, in terapia unor afectiuni coronare, dar mai ales ca elemente de agregare (retentori) pentru punti sau pentru ancorarea unor proteze partiale mobilizabile.


Dupa aspect pot fi

nefizionomice

fizionomice

semifizionomice (mixte)


Dupa materialul din care sunt confectionate pot fi

- metalice

- nemetalice : - polimerice

- compozite

- ceramice

- mixte : - metalo - acrilice

- metalo- compozite

- metalo- ceramice


Obiectivele urmarite prin aplicarea coroanelor de invelis:

sa consolideze coroana dintelui respectiv

sa reproduca morfologia, proportiile si functiile dintelui

sa se incadreze in ocluzia functionala

sa realizeze raporturi netraumatice cu parodontiul marginal

sa aiba o buna retentie si stabilitate ( cele unitare)

sa ofere retentia si stabilitatea necesara pentru punti sau proteze.


Indicatii:

Indicatia coroanei de invelis si alegerea unui anumit tip, se face in urma unui examen clinic atent (la nevoie si examen complementar, de obicei radiologic). Se coroboreaza topografia in arcada, starea odontala, pulpara si parodontala, cu scopul urmarit ( consolidarea unui dinte afectat, agregarea unei punti sau cu scop dublu) si cu conditiile clinico-tehnice.


Pe dinti cu afectiuni coronare:

carii extinse

obturatii mari sau multiple

fracturi dentare (margini incizale, unghiuri, cuspizi, pereti)

abrazii patologice

anomalii de forma, volum, pozitie, culoare

pentru refacerea punctelor de contact


Pe dinti integri, fara afectiuni coronare, pentru:

agregarea protezelor fixe partiale

ancorarea si sprijinul protezelor partiale mobilizabile, prin modificarea corespunzatoare a morfologiei coronare, pentru a oferi sprijin, mentinere , retentie si stabilitate acestora, si pentru a preveni eroziunile prin crosete.

imobilizarea dintilor in parodontopatii prin solidarizari ( sine de coroane)

solidarizarea cu o punte sau cu o alta proteza fixa unidentara a unui dinte fara antagonist, pentru a preveni migrarea lui verticala. In situatiile 7.4.2, slefuirea dintilor integri ( act de “distrugere”) este justificata prin actul de refacere a integritatii arcadelor dentare, prin inlocuirea dintilor absenti.


Contraindicatii:

leziuni odontale reduse, care pot beneficia de metoda reconstituirii (obturatii, inlay, fatetare)

leziuni odontale prea extinse, unde este mai indicata metoda substituirii coronare

procese patologice apicale netratate sau tratate incorect

parodontite marginale netratate (inflamatii, pungi parodontale)

implantare deficitara : “radacina utila” scurta (atrofie alveolara pana in treimea apicala )

dinti cu mobilitate avansata

dinti cu inclinare mare (peste 30˚)

dinti fara antagonisti ( exceptie cand ii cuprindem intr-o punte)

coroane dentare prea scurte (necesita “alungire chirurgicala”)

tineri sub 16 ani ( pulpa mare, canalicule dentinare largi, risc crescut de cointeresare a pulpei)

cavitati orale neigienizate

unele afectiuni generale


Avantajele coroanelor de invelis

consolideaza coroana unui dinte afectat

au o buna retentie

pastreaza vitalitatea dintelui

sunt carioprofilactice

beneficiaza de materiale si tehnici variate


Dezavantaje

necesita exereza accentuata

ablatie dificila, mai ales la cele groase si la cele realizate din aliaje dure (Cr -Co, Au - Pt)

cele metalice sunt nefizionomice

cele fizionomice au rezistenta redusa.


COROANE DE INVELIS METALICE - Se indica de obicei in zona molara a arcadelor dentare, unde mai importanta este rezistenta decat estetica, dar se mai aplica uneori si pe premolari, sau chiar pe canini, cand conditiile clinico-tehnice nu permit realizarea unor coroane mixte, cand pacientul le accepta sau chiar le solicita in mod expres.

COROANE DE INVELIS NEMETALICE

(COROANE ESTETICE) - Sunt proteze fixe unidentare ce refac atat morfologia, cat si estetica, deoarece sunt realizate in intregime din materiale nemetalice, (ceramice, polimeri si rasini compozite) de culoare identica, sau foarte apropiata cu a dintilor adiacenti. Se mai numesc si coroane fizionomice.


Obiective:

reabilitarea fizionomiei

asigurarea rezistentei bontului (consolidarea lui) si a protezei fixe unidentare

adaptarea perfecta pe dinte



rapoarte interdentare corecte cu dintii adiacenti si antagonisti.


Indicatii:

Coroana estetica se recomanda aproape exclusiv ca element unitar, in unele afectiuni coronare din zona frontala:

discromii, distrofii, displazii

nanism dentar sau alte dismorfii

obturatii inestetice sau neretentive

unele malpozitii (ex. oropozitie)

fracturi dentare in 1/3 incizala

carii clasa a IV-a Black


Contraindicatii:

pe molari, premolari si canini

pe dinti scurti (bonturi neretentive)

in ocluzii adanci traumatizante

in ocluzii cap- la -cap (cele ceramice)

in abrazii avansate

la tineri sub 17 ani (camera pulpara mare)

carii profunde si extinse, sau obturatii mari nearmate (cu pereti dentari subtiri)

Referitor la prima contraindicatie, coroanele din ceramica realizate pe canini sau premolari se fractureaza (sunt casante). Cele din acrilat rezista un anumit timp, dar se subtiaza treptat si se perforeaza, apoi se fractureaza si ele, deci nu pot fi considerate decat coroane provizorii.


FATETAREA DINTILOR: Fatetarea este o tehnica recenta in stomatologie, prin care se trateaza unele afectiuni coronare ale dintilor naturali vizibili. Ea consta in fixarea cu tehnici adezive, pe fetele vestibulare preparate, a unor fatete fizionomice realizate de medicul stomatolog sau de catre tehnicianul dentar.

Prin unele similitudini cu onlay-ul (acoperire partiala), aceste fatete le putem considera ca fiind coroane fizionomice partiale (1/4) (partial coverage esthetic restorations).


Avantajele fatetarii:

estetice: reabiliteaza fizionomia

biologice:

mai conservative, mai putin invazive, datorita slefuirii mai reduse si contactului mai redus cu parodontiul

pericol mai mic pentru pulpa

functional: nu modifica ghidajul anterior

mecanic: pericol mai mic de a reduce rezistenta dintelui

ergonomic: timp mai redus de lucru

economic: mai ieftine pentru pacient


Dezavantajele fatetarii:

cer o buna manualitate (modelare, imbinarea culorilor)

finisarea e imperfecta

deteriorarea posibila: alterarea culorii, desprinderea

vizibilitatea jonctiunii dento-protetice

pot produce gingivite

Majoritatea acestor dezavantaje sunt insa proprii metodei directe de realizare a fatetarii (prima aparuta, inspirata din tehnica obturatiilor cu compozite), care este din ce in ce mai mult inlocuita cu metoda indirecta, mult superioara.


Indicatiile fatetarii:

discromii: - dupa tratamente cu tetraciclina

- fluoroza

- prin cauze alimentare

- varsta

- dintii depulpati

fisuri in smalt, fracturi mici (“aschieri” ale smaltului)

eroziuni dentare superficiale

malpozitii (oropozitii, dinti rotati)

corectarea diastemei

refacerea morfologiei incisivilor nanici (de obicei incisivii laterali superiori)

dintii hipoplazici sau decalcifiati


Contraindicatiile fatetarii:

igiena bucala precara

respiratie bucala, care favorizeaza depunerea de “saliva uscata” pe coletul dintilor, producand si intretinand gingivite

dentina libera pe o suprafata mare (adezivitate redusa, toxicitatea gravarii si fixarii, daca nu este corect protejata)

vestibulo-pozitii: ele necesita o slefuire accentuata, pana la dentina

leziuni coronare medii si extinse (prin carii, fracturi, eroziune etc.)

ocluzii nefavorabile (cap - la - cap, adanca,) bruxism

Adezivele recente, de excelenta calitate si unele restrictii respectate de pacient, pot elimina aceste ultime contraindicatii.



COROANELE DE SUBSTITUTIE: Sunt proteze fixe unidentare care se agrega prin cimentare in radacina unui dinte tratat endodontic si reprezinta ultima solutie de a reface morfologia si functiile acestuia, inainte de protezarea postextractionala.


Indicatiile coroanei de substitutie:

In general se indica in toate cazurile de afectiuni coronare care nu mai pot beneficia de metoda acoperirii, caci coroana de invelis, prin slefuirile impuse, nu si-ar mai atinge obiectivul de a consolida coroana dentara respectiva, ci dimpotriva ar periclita-o, reducandu-i si mai mult rezistenta deja precara:

leziuni carioase extinse in suprafata si profunzime

dinti depulpati (devitalizati), cu discromie si obturatii mari nearmate

fracturi coronare in 1/3-mea mijlocie sau cervicala

malpozitii care nu pot fi corectate ortodontic sau chirurgical

dinti cu abrazie de gr.III-IV, cand spatiul interocluzal de repaus permite realizarea coroanei de substitutie

displazii, distrofii, asociate cu fragilitatea si friabilitatea tesuturilor dentare

ca element unitar, dar si ca element component al unor constructii protetice plurale (retentor de punte, ancorare de proteza mobilizabila)

se indica numai pe radacini tratate endodontic, mai comod de realizat pe monoradiculari


Contraindicatii:

canale radiculare netratate sau obturate incorect

dinti cu infectii cronice periapicale

canale radiculare curbe, inaccesibile, cu ace rupte

radacini prea scurte

pereti radiculari prea subtiri

mobilitate patologica a dintelui (ca element unitar)

fracturi radiculare

In primele doua situatii clinice, contraindicatia este temporara. Dupa tratarea corecta a canalului sau dupa efectuarea rezectiei apicale (cand aceasta se impune), se poate efectua coroana de substitutie.

In cazul existentei unui focar periapical la o radacina cu obturatie corecta, pana la apex, se poate executa si cimenta coroana de substitutie, tratamentul chirurgical efectuandu-se ulterior.



Recomandari:

In general este indicata prepararea cu prag, plasata la nivel juxta-gingival sau 0,5-1mm subgingival (Nivelul B)

Alegerea tipului de preparare, va fi efectuat raportandu-ne la diversi factori printre caretipul de protezare, consideratii biologice, functionale si estetice (Nivelul B).

Oricare tip de preparare, ales si urmat corect, va fi considerat valid deoarece va avea o adaptare clinica acceptabila si o precizie marginala al restauratiei protetice (Nivelul B).

Pentru obtinerea unei amprente exacte, cu dimensiuni stabile, nedeformata, care inregistreaza tesuturile dentare pregatite si tesuturile moi limitrofe este necesara respectarea particularitatilor anatomice si functionale ale cazului clinic.

Conditiile esentiale pentru o buna amprentare:

tesute parodontale sanatoase

pregatiri dentare adecvate

cunoasterea materialelor de amprentare



ETAPELE TERAPEUTICE:

Examen clinic si paraclinic

Prepararea dintilor

Amprentarea

Inregistrarea relatiilor mandibulo-craniene

Proba scheletului metalic sau a suportului de zirconiu

Adaptarea coroanei unidentare/a puntii dentare

Cimentarea provizorie

Cimentarea definitiva



2. PREPARAREA DINTILOR

Fiecare tip de proteza partiala fixa are indicatii si contraindicatii proprii, impune o anumita tehnica de preparare a bonturilor sau a cavitatilor, prezentand particularitati legate de situatia clinica.

Exista insa niste principii care sunt comune tuturor preparatiilor si care influenteaza prognosticul in timp al protezarii. Ele sunt:

BIOMECANICE

Conservarea tesuturilor dentare restante

Asigurarea formei de retentie si stabilitate

Rezistenta structurala

Integritate marginala

BIOLOGICE




Integrarea sistemului stomatognat in contextul organismului

Protectia psihicului pacientului

Integrarea ocluzala a restaurarii

Protectia biologiei pulpare

Protectia parodontiului marginal

ESTETICE

Vizibilitatea minima a metalului (cand acesta exista)

Suprafete ocluzale din ceramica

Grosime maxima a materialului de placare

Margini subgingivale



3. AMPRENTAREA IN PROTEZAREA FIXA

Reproducerea fidela a zonei terminale a bontului, se impune pregatirea prealabila a santului gingival, urmarind obiective precise:

indepartarea temporara a tesuturilor gingivale de pe suprafetele dentare pentru a evidentia zona cervicala si o parte din suprafata subiacenta; se asigura astfel acces in plan vertical pentru elastomerul fluid.

crearea unui spatiu in plan orizontal care sa asigure grosime suficienta marginilor amprentei, evitandu-se astfel distorsionarile, conditie prealabila a acuratetei; distantarea gingiei trebuie mentinuta pe toata durata intaririi amprentei;

spatiul creat pentru materialul de amprentare trebuie sa fie uscat, fara saliva, secretii sulculare sau hemoragie si trebuie sa se mentina uscat in perioada polimerizarii intrabucale, pentru a nu influenta negativ calitatile mecanice ale elastomerului.


Exista la ora actuala o multitudine de metode pentru largirea temporara a santului gingival: mecanice, mecano-chimice, electrochirurgicale, chiuretajul gingival rotativ (gingirotajul).



Amprente intr-un singur timp (monofazice)

Amprentele monofazice (intr-un singur timp) sunt utilizate frecvent in protetica fixa: amprentarea arcadelor antagoniste, amprentele preliminare in vederea realizarii modelelor pe care se confectioneaza portamprentele individuale si nu in ultimul rand amprentele (finale) cu elastomeri de sinteza in linguri individuale.

Amprente intr-un singur timp (monofazice) cu unul sau doua componente.

Tipul de amprenta

Materiale utilizate

Indicatii, observatii

Amprente monofazice

globale (intr-un singur timp)

cu hidrocoloizi ireversibili

(alginate) cu linguri standard

– arcade antagoniste

– modele de studiu si documentare

– modele pentru realizarea portamprentelor

– coroane si punti (doar alginat clasa A)

cu hidrocoloizi reversibili in una sau doua consistente

– modele de lucru pentru incrustatii, coroane si protezele partiale fixe (excepti preparatiile in muchie de cutit)

hidro-alginica (cu alginate si hidrocoloizi reversibili)

– modele de lucru pentru preparatii cavitare,

coroane si protezer partiale fixe.

– in duplicarea modelelor

cu elastomeri de sinteza (in una sau doua consistente) in lingura individuala

– cele mai frecvent utilizate

– indicatii (aproape) universale in protetica fixa (modele de lucru pentru preparatii unice sau multiple, proteze partiale fixe.)

– inregistrarea ocluziei

Amprentele monofazice se pot lua cu o gama variata de materiale de amprenta, in portamprente standard (hidrocoloizi ireversibili), in portamprente individuale (elastomeri de sinteza) sau in portamprente speciale (hidrocoloizi reversibili)


Amprentarea cu polisulfuri

Acest tip de amprenta globala si monofazica, cu un material in doua consistente prezinta o serie de particularitati, datorita in special materialului de amprentare, care este hidrofob si radioopac.


Necesar de instrumentar si materiale:

– portamprenta din acrilat sau alte materiale;

– material de amprentare polisulfidic cu vascozitate medie (regular) baza si accelerator;

– material de amprentare polisulfidic cu vascozitate mica (light bodied);

– adeziv pentru lingura;

– o placa sau bloc de hartie pentru amestec;

– o spatula;

– fire de retractie.

Dupa verificarea lingurii alese pe campul protetic se prepara materialul de amprenta de consistenta medie, conform indicatiilor din prospect, dupa care pasta se depune in lingura. Aceasta manopera se face de catre asistenta si debuteaza cu aproximativ 30 de secunde inainte de prepararea materialului fluid care se va incarca in seringa


Materialul fluid din seringa poate fi incarcat in aceasta prin trei tehnici:

a) preparare pe bloc de hartie a materialului si incarcarea seringii cu spatula b) impingerea materialului in seringa dintr-un con de hartie confectionat anterior c) aspirarea materialului in seringa dupa indepartarea in prealabil a conului de injectare

Dupa indepartarea firelor de retractie, materialul fluid este depus imediat in santurile gingivale si pe preparatii cu un jet de aer (fara presiune exagerata) indreptat pe depunerile de material fluid se asigura patrunderea acestuia in cele mai fine detalii ale campului si in santul gingival. Lingura individuala cu materialul de consistenta medie se aplica pe camp (peste materialul fluid), printr-o manevra usoara pana cand unul din cele trei stopuri ale lingurii iau contact cu dintii si o pozitioneaza.

Lingura se mentine pe camp timp de 10–12 minute, priza materialului putand fi testata cu un instrument bont. Dupa polimerizarea materialului amprenta se indeparteaza de preferat prin executarea unei tractiuni pe aripioarele lingurii in sens vertical.


3. Amprenta cu siliconi cu reactie de condensare se poate realiza in doua variante:

a) cu o lingura standard cand se utilizeaza un silicon chitos (putty) si unul cu vascozitate medie (regular) sau redusa (light bodied) si

b) cu o lingura individuala cu un silicon de vascozitate medie. Prima varianta este cunoscuta si sub numele de: amprenta de spalare (wash tehnique) lavis sau amprenta de corectie


Necesar de instrumentar si materiale:

– portamprenta;

– silicon cu reactie de condensare vascozitate medie (baza si catalizator);

– adeziv pentru portamprenta pe baza de polimetilsiloxan si etil silicat;

– placa sau bloc de hartie cerata pentru amestecul componentelor;

– spatula;

– seringa de incarcare cu canula detasabila.

Se usuca preparatiile cu grija, pentru a nu provoca eventuale hemoragii din sant si se indeparteaza firele de retractie, dupa caz se aplica materialul din seringa incepand din zona sulculara pana cand preparatiile sunt acoperite in totalitate. Ulterior se aplica pe campul protetic portamprenta incarcata cu restul de material siliconic, mentinandu-se o presiune usoara timp de 8 minute. O presiune prea mare asupra portamprentei poate antrena zone de stress cu deformari consecutive ale amprentei.

Dupa polimerizarea materialului se indeparteaza amprenta de pe campul protetic printr-o miscare rapida in ax vertical. Amprenta se spala la jet de apa curenta, pentru a indeparta urmele de sange si saliva, se usuca si se verifica, dupa care se dezinfecteaza. Se ia amprenta antagonistilor cu o lingura standard si alginat si se inregistreaza ocluzia. Se trimit in laborator cu mentiunea de a se turna cat de repede (intervalul de turnare a amprentei sa nu depaseasca maximum 6h).


4. Amprentarea cu siliconi de aditie

Necesar de instrumentar si materiale:

– portamprenta individuala;

– adeziv pentru portamprenta;

– silicon de aditie (in diverse moduri de prezentare);

– o placa sau bloc de hartie pentru amestec;

– spatula sau diferite tipuri de dispozitive de omogenizare, in functie de produs;

– seringa cu con demontabil.

Portamprenta se pensuleaza cu adeziv cu cel putin 15 minute inainte de luarea amprentei. Se armeaza cilindrul de malaxare la pistol cu cele doua cartuse de material cu vascozitate medie sau crescuta in pozitie. In alt pistol se procedeaza identic cu materialul de consistenta redusa, care este introdus intr-o seringa.

Firele de retractie se indeparteaza din zonele sulculare. Polivinilsiloxanul de consistenta redusa se injecteaza in santuri si pe preparatii incepand din zonele interproximale.

Concomitent cu aceste manopere ajutorul incarca portamprenta cu materialul siliconic de consistenta medie sau crescuta. medicul preia portamprenta cu materialul si o insera pe campul protetic, mentinand-o cateva minute (timpul total de la debutul prepararii materialului pana la dezinserarea amprentei este de 7 minute). Amprenta se dezinsera intr-un singur ax (vertical) printr-o manopera ferma cu degetele pe aripioarele portamprentei. Amprenta se spala la un jet de apa curenta, se usuca si se inspecteaza, apoi se dezinfecteaza


Amprentarea cu polieteri

Amprentele cu polieteri au stabilitate dimensionala excelenta, acuratetea detaliilor pastrandu-se chiar dupa o saptamana de la amprentare. Polieterii sunt hidrofili de aceea amprentele vor evita contactul cu apa. Aceste materiale pot determina la contacte prelungite cu mucoasele sau tegumentele diverse stari alergice la anumite persoane care se datoreaza cu predilectie catalizatorului aromatic sulfonat.


Necesar de instrumentar si materiale:

– polieteri (baza si accelerator); diferite consistente in functie de particularitatile campului protetic;

– portamprenta individuala;

– adeziv pentru polieteri;

– placa sau bloc de hartie pentru amestec;

– spatula;

– prezenta unui dispozitiv Pentamix elimina dotarea cu spatula si bloc de hartie;

– seringa cu varf (canula) demontabil.

Tehnica de amprentare cu polieter in lingura individuala se poate face atat cu un singur material (consistenta medie – regular) cat si cu polieteri in doua consistente (vascozitate medie sau crescuta si cu vascozitate redusa – light body). Datorita faptului ca timpul de priza al acestor materiale este mai rapid, practicianul trebuie sa se organizeze mai bine decat la amprentele cu siliconi.


Tehnicile de amprentare si sistemul PENTA

Sistemul PENTA, elaborat de firma ESPE cuprinde materiale de amprenta apartinand unor clase diferite de compusi (siliconi de aditie si polieteri) si aparatura necesara unei prelucrari superioare a acestora in vederea obtinerii unor amprente cat mai fidele.


Amprenta intr-un timp:

IMPREGUM F

IMPREGUM PENTA

Amprenta dublului amestec/tehnica Sandwich:

PERMADYNE PENTA H + PERMADYNE PENTA L

PERMADYNE PENTA H + PERMADYNE GARANT 2:1

PERMADYNE consistenta crescuta + PERMADYNE consistenta scazuta

DIMENSION PENTA H + DIMENSION PENTA L

DIMENSION PENTA H + DIMENSION GARANT L

Amprenta de corectie / amprenta dubla / amprenta de completare:

DIMENSION PENTA H QUICK + DIMENSION GARANT QUICK

Amprenta de situatie:

POSITION PENTA/QUICK

PALGAT PLUS/QUICK

Inregistrarea ocluziei:

RAMITEC

RAMITEC PENTA

DIMENSION BITE 60 seconds


Amprentarea prin tehnica dublului amestec



Tehnica de amprentare denumita a „dublului amestec” este o amprenta globala intr-un singur timp (monofazica), care utilizeaza elastomeri (un singur material) in consistente diferite.

Tehnica dublului amestec vizeaza in majoritatea cazurilor amprentarea unei arcade intregi. In principiu dupa indepartarea firelor de retractie intr-o portamprenta standard se insera un elastomer chitos (putty) peste care se depune acelasi elastomer de consistenta medie sau fluida (varianta sandwich).

Necesar de instrumentar si materiale:

– portamprenta standard;

– adeziv pentru portamprenta;

– elastomer chitos (putty);

– elastomer de consistenta medie sau fluida;

– bloc de hartie, spatula, eventual dispozitive electromecanice de omogenizare si dozare;

– spatula;

– seringa cu canula demontabila.

Tehnica de lucru cu siliconi de condensare– pensularea portamprentei standard cu adezivi (universal), dupa care se lasa la uscat timp de 2 minute;

– indepartarea firelor de retractie, usoare spalaturi cu jet de la sonda de apa-aer si uscare ulterioara;

– prepararea siliconului chitos conform indicatiilor producatorului (mainile vor fi protejate cu manusi pentru conformarea materialului in portamprenta);

– exprimarea unei cantitati de silicon fluid – Xantopren Comfort din cartusele montate in pistol, in santul gingival si pe preparatie, precum si pe materialul chitos (Putty) dispus in portamprenta;

– aplicarea portamprentei incarcate pe campul protetic unde va ramane cinci minute;

– indepartarea portamprentei si examinarea acesteia;

– spalarea amprentei cu jet de apa curenta si dezinfectia ei cu solutie de hipoclorit de sodiu (NaOCl 10.000 ppm clor activ). Aceasta presupune in general o dilutie de 1:5/1:10 corespunzatoare unei solutii de 5–10 inalbitori casnici cu clor;

– amprentarea cu alginat a arcadei antagoniste – inregistrarea raporturilor ocluzale cu Ramitec (ESPE) sau Kristall (Omicron-Dental GmbH)


Amprenta de corectare, spalare

Amprenta de corectare este o tehnica in doi timpi care apeleaza la materiale in consistente diferite (cauciucuri siliconate sau polieterice): unul cu vascozitate mare – chit (Putty) si altul cu vascozitate mica – fluid (Light body). De mentionat ca atunci cand amprenta se ia cu polieteri se foloseste in primul timp un polieter cu vascozitate crescuta (Heavy body) deoarece aceasta categorie de materiale nu se prezinta sub forma de chit. Ambele materiale trebuie sa apartina aceleiasi specii chimice.


Necesar de instrumentar si materiale:

– portamprenta standard

– adeziv pentru portamprenta

– elastomer chitos sau polieter cu vascozitate crescuta

– elastomer sau polieter fluid

– bloc de hartie, spatula, eventual dispozitive electromecanice de omogenizare si dozare

– manusi de protectie din latex.


Amprenta de corectare se deruleaza astfel:

portamprenta standard se alege masurand distanta intre ectomolare (Ekm) stang si drept cu un compas, la care se adauga 4–6 mm (2–3mm in stanga si 2–3 mm in dreapta) – fig. 15.35.a) si niciodata prin incercari succesive endobucale a portamprentelor;

portamprenta aleasa se verifica prin inserarea pe arcada cu preparatii (in cazul nostru arcada maxilara), dupa care ea se dezinsera

portamprenta se pensuleaza cu un adeziv specific pentru specia de material care se foloseste;

se insera firele de retractie in santurile gingivale ale preparatiilor;

urmeaza prepararea materialului chitos (baza + catalizator) de obicei manual in cazul elastomerilor chitosi (putty) si posibil prin mijloace electromecanice de omogenizare si dozare (Pentamix – ESPE).


Amprenta optica elimina de asemenea modelul clasic (traditional) cu unul virtual, ce poate fi analizat pe monitorul unui computer sau vizualizat ca holograma.

Amprenta optica, rezultat al cercetarilor demarate de Francois Duret inca din 1972, reprezinta o alternativa la tehnicile de amprentare mentionate anterior (chimico-manuala si mecano-electronica) fiind folosita in practica la realizarea pieselor protetice prin tehnici CAD/CAM

Aplicabilitatea clinica a tehnicilor CAD/CAM intereseaza preponderent restaurarile protetice fixe, in acest caz existand deja sisteme care au mai multe variante comerciale (ex. sistemul CAD/CIM Cerec I, II si III).



4. INREGISTRAREA OCLUZIEI

In protetica fixa o etapa importanta este determinarea si inregistrarea ocluziei, a carei finalizare permite montarea modelelor intr-un simulator al ADM

Amprenta ocluziei poate reprezenta o etapa separata sau poate fi inclusa in faza de amprentare propriu-zisa.

Atunci cand ocluzia pacientului este stabila (ca este vorba de ORC sau de OH), PIM se inregistreaza si se transfera pe modele cu ajutorul unor amprente sau chei de ocluzie din ceara, elastomeri de sinteza (polieteri, siliconi cu reactie de aditie), masa termoplastica etc., materiale care trebuie sa prezinte initial o stare plastica, permitand realizarea inregistrarii si care, ulterior sa nu se deformeze in conditiile prezente in cavitatea bucala sau in mediul ambiant.

In general, in protetica fixa, grosimea materialului care inregistreaza ocluzia trebuie sa permita imprimarea reliefurilor dentare pe o adancime de 1,5–2 mm. Daca grosimea materialului este prea mare sau acesta are o vascozitate crescuta, pot apare ghidaje fortate, care sa compromita inregistrarea.


Ocluzia se inregistreaza cu un material special, care prezinta in faza initiala o plasticitate mare, si ulterior in conditiile cavitatii bucale devine rigid sau pastreaza in timp raporturile interdentare inregistrate. In general, in practica pentru inregistrarea ocluziei se utilizeaza mai multe materiale: ceara speciala de tip Beautypink si/sau ceara cu adaos de pulberi metalice, ca de exemplu Cuprowax, elastomeri de sinteza speciali, pe baza de polieteri


Atunci cand se doreste montarea modelelor in articulator in scop diagnostic sau daca IM, respectiv OH existenta a provocat modificari patologice la nivelul vreunui segment al ADM, este necesara inregistrarea si reproducerea ORC. In acest caz exista trei situatii:

toti dintii de pe o arcada sunt preparati, in vederea realizarii unei punti totale, iar arcada antagonista este integra se confectioneaza un singur sablon, pe arcada cu preparatii;

pe ambele arcade exista dinti preparati in scopul realizarii unor proteze fixe, dar nu exista perechi de dinti antagonisti care sa pastreze dimensiunea verticala se confectioneaza sabloane pentru ambele arcade;

arcada antagonista este edentata total – se confectioneaza unul sau doua sabloane, in functie de intinderea edentatiilor de pe arcada cu preparatii.



7. SISTEMUL DE CIMENTARE

Trebuie ales tinandu-se cont de:

natura si conditiile tesuturilor

adaptarea la linia de inchidere a restauratiei

necesitatea curatirii, izolarii, tratarii suprafetelor dentare pentru sistemul de cimentare ales;

necesitatea de curatare si tratare a suprafetelor interne a restaurarii pentru sistemul de cimentare ales;

sistemul de cimentare ar trebuie dozat, combinat si aplicat in stricta conformitate cu instructiune producatorului;

proteza fixa trebuie plasata in totalitate in regiune in timpul de manipulare permis, avandu-se grija sa se stabileasca ca materialul de cimentare a umplut complet interfata dintre pregatire si restaurare. De asemenea este indicat sa se intretina un usor surplus de ciment in cadrul intregii margini ce se restaureaza, orice exces de material fiind eliminat ulterior


Protezele fixe abia cimentate trebuie supuse unui control atent menit sa determine:

adaptarea marginala;

contactele si raporturile cu dintii adiacenti si antagonisti si cu tesuturile parodontale;

functia ocluzala

Unde este indicat, este sfatuit sa se urmeze cu regularitarea necesara si cu finisarea si transparenta suprafetelor.


Recomandari:

poate fi indicata cimentarea provizorie pentru o proteza in cazurile in care se doreste analizarea ulterioara a raspunsului pacientului si a tesuturilor (Nivelul C)

trebuie utilizat sistemul de cimentare definitiva cel mai indicat pentru cazul individual (Nivelul B)

imediat dupa cimentare este in mod rutinat indicat un control menit sa determine adaptarea marginala, contactele si raporturile cu dintii adiacenti/antagonisti si cu tesuturile parodontale si cu functia ocluzala. In cazul indicat este sfatuit sa se procedeze la corectarile necesare si la re-finisarea si lustruirea suprafetelor (Nivelul B)

inainte de externarea pacientilor este utila furnizarea instructiilor necesare cu privire la atentionarile din primele orele, la masurile in cazul in care exista dureri sau turbulente post-operatorii si la eventuale modificari de imbunatatit la propriile obiceiuri pentru o igiena orala adecvata (Nivelul B).



Controlul initial dupa cimentare:

Scop:

Pentru individualizarea eventualelor probleme si analizarea durerilor sau turbulentelor post-operatorii ce pot apare in primele cateva saptamani de la cimentare.


Procedura:

In timpul controlului initial, este utila sa se acorde atentie eventualelor simptome si consideratiilor exprimate spontan de pacient.

Chiar si in acest mediu, este util sa se analizeze cu atentie speciala la:

adaptarea marginala;

contactele si raporturile cu dintii adiacenti si antagonisti si cu tesuturile parodontale;

functia ocluzala;

O atentie particulara este rezervata, printre altele, la examinarea raspunsului tesutului initial si la eficacitatea igienei orale intretinute de pacient in relatie cu proteza fixa.


Controalele periodice:

Controalele periodice post-implementare trebuie sa fie o parte esentiala in terapia cu proteze fixe. Un diagnostic precoce a potentialelor probleme poate impiedica esuarea restauratiei. Astfel de controale ar trebuie, in timp, sa prezinte executarea examenelor radiografice ce includ bite- pe langaevaluarea parodontala.

Pentru monitorizarea prestatiilor clinice si stabilirea eventualelor modificari in acceptabilitatea protezelor, este utila mentinerea unei documentatii detaliate in plus fata de observatiile clinice in timpul reviziunilor pe termin lung a protezei fixe.


Recomandari:

este indicata indeplinirea/realizarea unui control initial in timpul primelor 4 saptamani de la cimentare (Nivelul B)

controalele periodice post-instalare (implementare) ar trebuie sa fie o parte esentiala a terapiei cu protezele fixe (Nivelul B)




CAD/CAM ‑ Computer Aided Design/Computer Aided Machining (engl.) = proiectare si realizare asistata de calculator (in cazul acesta de proteze dentare). Mai este folosit si termenul de CAD/CIM = Computer Aided Design/Computer Induced Machining.

In literatura de specialitate de limba franceza exista termenul echivalent de CFAO - Conception et Fabrication Assisté par Ordinateur.


loading...


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }