Inflamatia

INFLAMATIA

o  GENERALITATI
DEFINITIE SI ETIOLOGIE

Inflamatia (flamma = flacara) este raspunsul direct al tesuturilor vascularizate la agresiuni interne si externe:

infectii microbiene,

agenti chimici,

agenti fizici:

diferente de temperatura,

 electricitate,

 iradiere,

 factori mecanici

tesut necrotic

reactii imune

hipersensibilitate la complexe imune

reactii autoimune.

Orice organ si tesut este susceptibil la inflamatie, gradul si natura acesteia fiind in functie de:

 bolnav (starea de sanatate, de nutritie, de imunitate)

de natura si severitatea noxelor.

Avantajele inflamatiei

localizeaza si izoleaza agresiunile tisulare, protejand astfel tesutul sanatos vecin;

neutralizeaza si inactiveaza substantele toxice produse de factori umorali si de enzime;

distruge (Iimiteaza) cresterea micro-organismelor infectioase;

prepara aria tisulara pentru vindecare si reparare, eliminand tesuturile devitalizate si resturile celulare.
Dezavantajele inflamatiei

durerea si edemul asociate inflamatiei dau diferite grade de incapacitate morfologica si functionala;

poate duce la rupturi de organe (apendicita perforata), hemoragii (marirea granulomului tuberculos) etc.

formarea de tesut cicatriceal excesiv, cu aderente, contractura, cheloid;

formarea de fistule: abdominale, perirenale, bronhopleurale, cu empiem pleural;

se poate propaga prin distrugerea tesutuiui sanatos vecin;

leziunile produse de inflamatie pot duce la dezvoltarea altor leziuni inflamatorii: glomerulonefrita, artrita, reactii alergice (bronsita alergica), miocardita, encefalita.

Celulele participante la inflamatie

Polimorfonucleare neutrofile

Polimorfonucleare bazofile

Polimorfonucleare eozinofile

Mastocite

Macrofage

Limfocite

I) Polimorfonuclearele neutrofile (PMN)

 - sunt celule predominante in inflamtia acuta, fiind responsabile pentru leucocitoza care apare in perioada 'in crisis' a infectiilor acute.

Morfologie

leucocite granulare cu

nucleu multilobat

granule fine citoplasmatice care se coloreaza utilizand coloranti neutri

Functii

in raspunsul inflamator, PMN-urile sunt primele care ajung in zona lezata → parasesc patul vascular prin diapedeza si sunt directionate prin chemotaxie spre locul agresionat.

fagocitoza este activitatea majora a PMN-urilor:

inglobeaza bacteriile cu sub-etapele de liza prin eliberarea de enzime lizozomale;

intracelular, lizozomii elibereaza:

mieloperoxidaze -principala enzima anti­bacteriana care actioneaza prin combinatia de apa oxigenata

hidrolaze acide - actioneaza pe materii organice, inclusiv bacterii

proteaze - degradeaza proteinele, inclusiv elastina, colagenul, proteine din membrana bazala

lizozimul sau muramidaza (hidrolaza prezenta in PMN-uri si monocite),

proteinele cationice - inhiba cresterea bacteriana, producand chemotaxia monocitelor si creste permeabilitatea vasculara

extracelular, enzimele lizozomale dau o iritatie inalta, contribuind la macroscopia inflamatiei locale.

II) Polimorfonuclearele bazofile (PMB)

o  Morfologie

contin granulatii bazofile (in coloratia Wright),

sunt incarcate cu histamina, heparina si substante cu reactie lenta in SRS-A (Ieucotrienele: C₄, D₄, E₄).

o  Functii

se dezvolta in tipul I de hipersensibilitate (hipersensibilitate imediata, mediata cu IgE);

cand elibereaza histamina si alte substante vasoactive, granulele bazofile produc reactie anafilactica la persoanele susceptibile;

au rol si in tipul IV de hipersensibilitate (hipersensibilitate intarziata) - ex: in dermatita de contact.

au nucleul bilobat "in desaga"

granulatiile citoplasmatice

sunt portocalii in coloratia Romanovsky si rosu-orange in coloratia cu eozina

contin enzime hidrolitice (histaminaze, care inactiveaza histamina, si arilsul­fataza B, care inactiveaza SRS-A - substanta cu reactie intarziata) si o proteina bazica majora putin inteleasa (toxica pentru paraziti);

distributia este fie in sangele periferic, fie apar in tesuturi in reactii de hipersensibilitate, in alergii si infectii parazitare.

III) Polimorfonuclearele eozinofile (PME)

Morfologie

au nucleul bilobat "in desaga"

granulatiile citoplasmatice

sunt portocalii in coloratia Romanovsky si rosu-orange in coloratia cu eozina

contin enzime hidrolitice (histaminaze, care inactiveaza histamina, si arilsul­fataza B, care inactiveaza SRS-A - substanta cu reactie intarziata) si o proteina bazica majora putin inteleasa (toxica pentru paraziti);

distributia este fie in sangele periferic, fie apar in tesuturi in reactii de hipersensibilitate, in alergii si infectii parazitare.

Functii

au capacitatea de a elibera un factor chemotactic eozinofil (ECF) de tip IgE (sintetizat si de mastocite) cu rol in anafilaxie;

au si capacitatea de fagocitoza (functie minora).

IV) MASTOCITELE

   Seamana cu bazofilele ca structura si functie: bazofilele sunt prezente predominant in sangele periferic si la locul inflamatiei, in timp ce mastocitele se gasesc in tesutul conjunctiv, "inchizand' mici vase sanguine

o  Morfologie contin numeroase granule, colorate metacromatic cu coloranti bazici, acestea eliberand histamina, heparina, SRS-A in tipul I de hipersensibilitate (asemenea granulatiilor bazofilelor) si ECF.

o  Functii eliberarea de histamina sub actiunea agentilor care determina inflamatii (factori fizici, medicamente, Ig, componente ale complementului - C3a, C5a, proteine cationice etc.).

V) MACROFAGE

Sistemul de fagocite mononucleare sau sistemul macrofagic-monocitic,sau sistemul reticuloendotelial este o retea extinsa de macrofage in tot organismul.

o  Morfologie - componentele celulare includ: 

macrofage alveolare pulmonare

macrofage pleurale si peritoneale,

celule Kupffer,

histiocite din tesutul conjunctiv mezenchimal,

macrofage mezangiale renale,

 macrofage fixe si mobile in limfoganglioni, splina sau in maduva osoasa.

Macrofagele tisulare se dezvolta din monocitele care parasesc sangele periferic atunci cand este nevoie.

Monocitele deriva din precursori ai maduvei osoase.

o  Functii

1) Fagocitoza noxelor din tesuturi (microorganisme, resturi necrotice etc.) si rol in omorarea celulelor tumorale prin:

a) endocitoza este primul pas in fagocitoza (membrana citoplasmatica a macrofagelor se extinde in jurul particulelor, formand vacuole intracelulare) si pinocitoza (membrana citoplasmatica a macrofagelor se extinde in jurul fluidelor extracelulare, formand vacuole intracelulare).

b) digestia

reprezinta al doilea pas

consta in fagocitarea materialului din vacuole pe seama lizozomilor din macrofage, care contin enzime asemanatoare PMN-urilor (proteinaze, hidrolaze acide, lizozim, MPO);

 efectul bactericid este evidentiat mai ales fata de organismele incapsulate (mycoplasme, salmonele, listerii, criptococi);

c) opsonizarea: macrofagele au receptori pentru moleculele Fc de IgG si pentru fractiunea complement C3b, acestea ajutand macrofagele in fagocitoza prin opsonizarea microorganismelor (microorganismele sunt acoperite de IgG sau C3b).

2) Functia imuna

Macrofagele sunt o componenta importanta a sistemului imun (de la initierea raspunsului imun pana la interactionarea cu limfocitele timodependente)

3) Functia secretorie

Macrofagele elibereaza si alte substante in afara de IL-1:

Factorul stimulator al coloniilor si factorul de necroza tumorala care servesc la raspunsul imun

Interferonul alfa- ajuta in blocarea replicarii virale

Precursori ai prostaglandinelor care sunt in legatura cu IL-1 (efect pirogenic) - induc semnele fazei acute a inflamatiei, ca temperatura si leucocitoza in sangele periferic (deplasarea spre stanga a formulei leucocitare cu o crestere a PMN-urilor imature).

4) Functia de vindecare si reparare

prin fagocitoza ajuta la eliminarea resturilor celulare

elibereaza factori proliferatori ai fibroblastelor

VI) Limfocitele

o  Consideratii generale:

Limfocitele si toate derivatele lor se gasesc in toate tesuturile, in toate tipurile de inflamatie, in special dupa agresiunea acuta a PMN -urilor.

Toate limfocitele deriva din celulele stem din maduva osoasa. Celulele stem se diferentiaza in limfocite la nivelul organelor limfoide primare (timus, maduva osoasa). De aici, migreaza pe cale sanguina spre organele limfoide secundare ( splina, limfoganglioni si centrii germinativi limfatici din tot corpul: inelul Waldayer, placile Peyer, apendice).

o  Tipuri de limfocite

Limfocite B

Limfocite T

Limfocite nude - sunt limfocite citotoxice fara a avea criterii de diferentiere in Limfocite B sau Limfocite T.

1. Limfocitele T

Sunt denumite dupa maturarea in timus

Se gasesc in ariile paracorticale ale limfoganglionilor, intre foliculi.

Ele reprezinta aprox 70% din sangele periferic

Functiile limfocitelor T (LT) in inflamatie

Limfokinele produse si eliberate de LT atrag celulele (macrofage, bazofile) care servesc ca mediatori nespecifici ai inflamatiei - induc inflamatie locala

LT citotoxice lizeaza celulele tinta fara lezarea celulelor vecine- functie importanta in infectia virala si in rejectia transplantului.

LT sensibilizate sunt responsabile pentru initierea hipersensibilitatii intarziate (hipersensibilitate de contact sau hipersensibilitate de tip tuberculinic).

2. Limfocitele B

Se gasesc la periferia arilor corticale ale limfoganglionilor si in centrii germinativi ai foliculilor secundari, cuprinzand aprox 15% din limfocitele circulante

Se pot diferentia spre producerea de Ig, luand numele de plasmocite. Fiecare plasmocit produce un singur tip de imunoglobulina: Ig G, IgM, IgA,IgD si IgE

Functiile LB in inflamatie

Anticorpii neutralizeaza toxinele produse de bacterii

IgG functioneaza in opsonizare: aglutinarea anumitor bacterii cu stoparea multiplicarii si a imprastierii acestora facand mai usoara fagocitarea lor de catre macrofage

Anticorpii specifici pentru suprafata antigenica a bacililor Gram negativi produc bacterioliza in prezenta complementului.

3. Limfocitele nude - tipuri:

Limfocite "natural kiler" (LNK) - sunt importante in respingerea transplantelor de maduva osoasa si sunt o forma de aparare de prima linie fata de infectiile virale si fata de dezvoltarea tumorilor.

Limfocitele "killer" - sunt capabile sa lizeze celulele tinta ("target cells") acoperite de anticorpi specifici- "citotoxicitate mediata celular dependenta de anticorpi"

Limfocitele "activate killer" - morfologic si functional sunt asemanatoare cu LNK, dar au un mai mare domeniu de celule tinta. Ele devin citotoxice sub stimularea cu IL-2, limfokine care autoactiveaza LT

CLASIFICAREA INFLAMATIILOR

Clasificarea din punct de vedere etiologic

Clasificarea din punct de vedere al evolutiei

Clasificarea din punct de vedere morfologic

Clasificarea din punct de vedere etiologic

Inflamatii nespecifice - leziunile sunt asemantoare indiferent de agentul etiologic

Inflamatii specifice - aspectele macroscopice si microscopice difera pentru agentii etiologici, realizand un tablou caracteristic util pentru diagnostic, nefiind nevoie de a evidentia agentul cauzal: TBC, sifilis, inflamatii virale, rabie, citomegalovirus, herpes, inflamatii microbiene - tularemie, bruceloza

II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei

o  Inflamatii acute

sunt de la inceput sub actiune microbiana;

infiltratul inflamator este format din PMN-uri si fibrina.

evolutia este scurta, se termina de obicei cu 'restitutio ad integrum',

puroiul :

poate fi expulzat, se desica (cade crusta),

poate fi limitat de o membrana (abces)

difuzeaza in tesutul conjunctiv lax (flegmon),

poate persista (sechestru in osteomielita).

2) Inflamatii  subacute

clinic, aspectul este mai sters.

infiltratul inflamator este format din PMN-uri, limfocite, plasmocite;

poate avea acest aspect de la inceput sau se transforma in inflamatie purulenta.

Exemplu:

epididimita gonococica - initial este o uretrita, apoi o inflamatie a epididimului care nu are de obicei importanta clinica, prezentand asociere de PMN-uri si plasmocite;

salpingitele (probabil gonococice) au spre extremitatea distala infiltrat predominant acut, iar proximal o predominanta cronica, cu plasmocite;

inflamatiile micotice se asociaza de obicei cu infiltrat de tip subacut.

3) Inflamatii cronice

infiltratul inflamator este format din limfocite, plasmocite, histiocite, macrofage, celule epitelioide, celule gigante de corp strain, multinucleate;

simptomatologia clinica este mult redusa,

evolutia este indelungata

In cadrul inflamatiilor cronice pot exista:

zone de necroza - care pot fi caracteristice: cazeum in TBC, goma in sifilis;

poate avea loc o proliferare a tesutului conjunctivovascular (proliferare granulomatoasa asemanatoare mugurilor), care, prin maturizare, se transforma in tesut conjunctiv-fibros (cicatrice).

De exemplu:

nefrita interstitiala este o inflamatie cronica sau,

in bronsita cronica, apare si o metaplazie epiteliala si o proliferare a corionului cu elemente celulare infiltrate (dubla proliferare).

Inflamatia cronica se termina prin tesut fibros dens de scleroza: de exemplu, ciroza (transformarea fibroasa hepatica determina o lobulatie anormala hepatica) sau, in cadrul inflamatiei productive tuberculoase, micii noduli TBC de pe seroasa peritoneala se sclerozeaza.

o  Consecintele inflamatiei cronice sunt exemplificate in felul urmator: procesul de necroza se elimina si zona sufera un proces de scleroza:

 la nivelul ficatului, prezenta de gome sifilitice da aspedul de 'ficat legat in sfori';

 la nivelul corticosuprarenalei, scleroza, dupa eliminarea de cazeum, distruge parenchimul cu aparitia bolii Addison;

dupa infectii gonococice apar stenoze cu aspect moniliform pe canalul deferent si stricturi ureterale;

ulcerul cicatrizat da stomacului aspectul de clepsidra etc.

Clasificarea inflamatiilor din punct de vedere morfologic

o  Inflamatii predominant exsudative

predomina exsudatul cu PMN-uri;

evolutia este acuta: inflamatia seroasa, inflamatia fibrinoasa, inflamatia purulenta sau inflamatia hemoragica;

etiologia este predominant bacteriana, cu evolutie nespecifica.

o   Inflamatii predominant alterative

predomina leziunile distrofice, alterative, necrozante;

evolutia poate fi acuta, subacuta sau cronica;

etiologia:

inflamatii nespecifice

inflamatii specifice grave:

inflamatia catarala,

inflamatia necrotizanta,

inflamatia gangrenoasa (putrida)

inflamatia ulcerativa.

Inflamatii predominant proliferative

predomina tesutul de granulatie

evolutie:

cronica nespecifica sau cu specificitate limitata, sau

inflamatie cronica de corp strain, specifica.

o  Nomenclatura

Sufixul 'ita' denumeste o inflamatie acuta;

Sufixul 'oza' denumeste o  -

inflamatie cronica (tuberculoza)

distrofie pura (miocardoza).

 Mai exista termeni consacrati, mai putin corecti, dar larg utilizati:

angina,

pneumonie,

pleurezie,

rinita,

furuncul,

abces,

flegmon,

empiem.