Fracturile oaselor metacarpiene

FRACTURILE OASELOR METACARPIENE

Etiopatogenie. Au frecventa destul de mare la copil, cel mai frecvent aparand prin mecanism indirect, prin exagerarea curburii normale. Mai rar se produce prin actiunea directa a agentului vulnerant asupra regiunii metacarpiene.

Anatomie patologica. Traiectul de fractura este de obicei oblic in jos si anterior dar poate fi si transversal, spiroid sau cominutiv. In caz de deplasare fragmentul proximal se disloca mai putin decat cel distal, care se basculeaza spre inainte rezultand o angulatie cu sinus posterior. Pot fi interesate unul sau mai multe oase metacarpiene deodata. La copilul mare se intalneste fractura Benet (tipica adultului) ce consta in fractura - luxatie a bazei metacarpianului I. Baza primului metacarpian se luxeaza in afara iar fragmentul epifizar se luxeaza spre metacarpianul al II-lea.

Simptomatologie : durere vie spontana si la palpare, crepitatii osoase, tumefactia fetei dorsala a mainii, impotenta functionala importanta si mobilitate anormala. Tardiv apare echimoza. Examenul radiologic in doua incidente arata locul, traiectul si eventuala deplasare a fragmentelor.

Tratamentul fracturilor de metacarpiene fara deplasare consta in imobilizarea in atela volara timp de 3 saptamani. In cazul fracturilor cu deplasare se efectueaza reducere ortopedica si imobilizare. In caz de esec al tratamentului ortopedic se apeleaza la tratament chirurgical: reducere sangeranda si osteosinteza cu brosa sau cu placa si suruburi.