Fracturile falangelor mainii

FRACTURILE FALANGELOR MAINII

Aceste fracturi se produc prin mecanism direct: lovire, strivire. Cel mai adesea este afectata falanga proximala (50% din cazuri), in ordinea frecventei urmand falanga distala. Traiectul de fractura este transvers, oblic, spiroid sau cominutiv. In fracturile cu deplasare ale falangei proximale, fragmentele basculeaza inainte, fiind trase de interososi si lumbricali, rezultand o angulare cu sinus posterior. La falanga medie deplasarea este mai putin importanta. La falanga distala sunt fracturi cominutive adeseori , prin strivire si fracturi prin flexie fortata, deschise, cu avulsia unghiei.

Simptomatologie: durere si impotenta functionala, crepitatii osoase, tumefactie si tardiv echimoza. Uneori deformarea este vizibila in ciuda tumefactiei, angulatia avand sinusul posterior. In fracturile extremitatii falangelor, dislocarea poate fi si dorsolaterala sub actiunea flexorilor degetelor si a lumbricalilor.

Tratament. Fracturile falangelor fara deplasare se imobilizeaza in atela 3 saptamani. La cele cu deplasare este necesara reducerea si imobilizarea. Unii autori (Bohler) recomanda extensia continua intr-un aparat gipsat volar completat cu un arc metalic pe care se efectueaza tractiune elastica. In fracturile deschise sau cominutive sau in esec al tratamentului conservativ se recurge la reducere sangeranda si osteosinteza cu brosa urmata de imobilizare gipsata in pozitie functionala a mainii (articulatia pumnului in extensie de 20 - 30 de grade, articulatia metacarpo-falangiana in flexie de 45 de grade, articulatia interfalangiana proximala in flexie de 90 de grade si cea distala de 40 de grade iar policele in opozitie).