QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente medicina

Examenul ecografic general al abdomenului. Ecoanatomia si ecostructura organelor cavitatii abdominale



Examenul ecografic general al abdomenului. Ecoanatomia si ecostructura organelor cavitatii abdominale


Ecografia abdominala urmareste investigarea organelor de la nivelul cavitatii abdominale, a structunlor vasculare, diafragmului, formatiunilor intraabdominale, lichidelor abdominale si a modificarilor topografice.

Pentru abordarea ecografica a organelor abdominale se recomanda folosirea unor sonde cu o frecventa corespunzatoare (care depinde de marimea pacientului, organele investigate si de disponibilitati). Sondele cu frecventa ridicata au o penetrabilitate mai mare. Se recomanda folosirea sondelor cu frecventa de 6,5-7,5 MHz pentru examinarea pisicilor si a cainilor de talie mica si mijlocie si a celor cu frecventa de 5 MHz pentru animalele de talie mai mare. In efectuarea examenului ecografic pentru organele abdominale se recomanda folosirea atat a sondelor liniare, cat si a celor sectoriale (fiecare avand avantaje si dezavantaje). Sondele liniare ofera imagini mai bune pentru structurile apropiate planului investigat, dar sunt mai putin utile in examinarea formatiunilor printr-o 'fereastra intercostala' sau a celor situate in cavitatea toracica.  Sondele sectoriale au dimensiuni mai reduse si piesa ceramica (care intra in contact direct cu pielea animalului) mai mica, ceea ce permite manipularea mai usoara si folosirea in abordarea organelor la nivel intercostal sau sub coaste. In realizarea examenului ecografic  pentru organele cavitatii abdominale se recomanda inceperea cu abordarea celor situate in abdomenul superior si continuarea cu investigarea celor din abdomenul posterior stang si apoi drept .



Pentru localizarea si evaluarea ecografica a organelor abdominale se impune cunoasterea topografiei atat a viscerelor, cat si a formatiunilor vasculare (care de multe ori servesc drept repere ecoanatomice m abordarea unor structuri).

Toate organele se recomanda a fi investigate din cel putin doua planuri (de preferinta longitudinal si transversal).

Investigatia se poate realiza pozitionand animalul in decubit lateral sau dorsal, fiind situatii in care se recomanda si examinarea in statiune. Examenul ecografic ofera date privind marimea, forma, pozitia, arhitectura (omogenitatea si ecodensitatea organelor parenchimatoase) si ecogenitatea organelor abdominale.

Formatiunile vasculare mari (aorta si ramificatiile acesteia, cat si vena cava caudaia) pot fi abordate si urmarite de la nivelul diafragmului si pana la nivelul bazinului.

Topografia si distributia formatiunilor vasculare este esentiala in abordarea unor formatiuni anatomice de dimensiuni mici si cu eco-structura putin specifica (suprarenalele, limfonodulii etc.).

Aplicatiile clinice ale investigarii formatiunilor vasculare abdomi­nale includ detectarea eventualilor trombi la nivelul aortei sau cavei. Aorta si vena cava caudala pot fi identificate folosind drept fereastra acustica vezica urinara, iar deplasarea caudala a sondei va permite vizualizarea bifurcatiei in arterele si respectiv venele iliace. Artera iliaca externa se bifurca prima din aorta, urmata de artera iliaca interna. Vena iliaca externa apare ca o colaterala a venei cave caudale, din care se desprinde artera iliaca interna. Diferenta ecografica este data in principal de compresibilitatea redusa si de grosimea tunicilor arterelor amintite, comparativ cu a venelor, la care se adauga evident si prezenta pulsului.

In afara de arterele iliace se mai pot identifica arterele mezenterica craniala (cea mai mare colaterala a aortei), celiaca (se desprinde din aorta caudal de stomac si se ramifica in artera splenica spre stanga si artera hepatica in dreapta) si renale (cea dreapta se desprinde caudal din aorta la cativa centimetri de artera mezenterica craniala, cea stanga se desprinde la cativa centimetri inapoia arterei renale drepte).

Vena cava caudala poate fi vizualizata si urmarita cranial pana la nivel diaphragmatic. Venele frenicoabdominale (impreuna cu artrele renale) servesc ca reper ecoanatomic in identificarea suprarenalelor, avand traiect alaturat acestora chiar in apropierea venei cave caudale (proximal de venele renale care sunt situate ventral arterelor corespondente).

Vena porta este situata ventral de vena cava caudala si colecteaza sangele de la nivelul tractului gastrointestinal, splinei si pancreasului (formandu-se prin confluarea venei lienale si a celei mezenterice).

Se apreciaza ca examinarea vaselor sangvine de dimensiuni mai mici se realizeaza cu dificultate, datorita interferentelor realizate de gazele de la nivel gastrointestinal.

Muschii psoasi sj peretele abdominal pot fi investigati cu usurinta. Muschii psoasi pot fi identificati de o parte si de cealalta a aortei (sunt simetrici si au o ecogenitate heterogena).

Limfonodulii aferenti cavitatii abdominale in mod obisnuit nu sunt decelabili prin examen ecografic.

Cunoasterea topografiei, aferentelor si eferentelor realizate de fiecare in parte este necesara in aprecierea leziunilor organelor deservite, in special a celor de tip neoplazic si metastazic. Dimensiunile relativ reduse si incorporarea lor in mase adipoase face dificila identificarea limfonodulilor, mai ales intr-un examen ecografic de rutina. Din punct de vedere ecografic acestia au o structura omogena izoecogena sau hipoecogena. Afectarea maselor ganglionare este corelata cu cresterea in volum a acestora, cu cresterea ecogenitatii, cu evidentierea capsulei conjunctive marginale si cu pierderea regularitatii marginilor si a aspectului ovoidal.

Limfonodulii jejunali si iliaci mediali sunt obisnuit vizibili, iar cei iliaci se observa in special in cazul in care sunt afectati (procese inflamatorii sau de tip neoplazic).

Diafragmul poate fi observat ca o linie hiperecogena (deschisa) situata anterior ficatului. Este formatiunea cea mai hiperreflectiva, aspect dat de interfata creata intre diafragm si pulmoni si nu de diafragm insusi. Evidentierea acestei formatiuni este posibila datorita diferentei in ceea ce priveste impedanta diafragmului si a pulmonului. Evidentierea ecografica a diafragmului se realizeaza practic sub toate incidentele (longitudinal, transversal)



Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }