Diagnosticarea displaziei acetabulare la copil, utilizand marginea laterala a sprancenei acetabulului

Varful lateral sclerotic este punctul care ar trebui ales pentru masurarea IA si a unghiului CM. Cu toate acestea, uneori este dificil, pe o radiografie simpla, sa se distinga exact marginea laterala a acetabulului, pentru a masura cu exactitate IA si unghiul CM, din cauza umbrelor osoase slab delimitate, mai ales in displazia acetabulara. In aceste conditii, masurarea IA si a unghiului CM poate genera valori eronate.
Noi am studiat marginea laterala a acetabulului in cazuri de displazie la copil pe radiografii simple, RMN, 3DTC si artrografii. Pe radiografiile simple, am remarcat faptul ca forma sprancenei variaza in functie de varsta pacientului si de pozitia adoptata la realizarea radiografiei. La un copil normal, umbrele radiografice duble se suprapun peste spranceana, iar spranceana se vede ca o linie unica, densa. Spranceana normala are, de obicei, o structura regulata si o orientare orizontala. In soldul displazic, spranceana are o forma neregulata, scurta si intrerupta, cu orientare ascendenta. Marginea laterala a sprancenei este incomplet delimitata si nu depaseste marginea laterala osoasa a plafonului acetabular (fig. 1 C, D).
Scopul acestui studiu este acela de a clarifica relatia anatomica dintre spranceana acetabulara si umbrele osoase suprapuse pe radiografia simpla, si de a evalua pozitia marginii laterale a acetabulului, pentru a determina cu o cat mai mare precizie punctul de referinta. In plus, am stabilit diferentele din masurarea IA si a unghiului CM, folosind doua puncte de referinta pentru masurare: marginea osoasa extremlaterala a acetabulului si capatul lateral al sprancenei.

Material si metode

Am revazut radiografiile simple ale unui grup de 53 de pacienti care au fost tratati pentru DS. Criteriul de includere in studiu a fost DS unilateral, tratat prin reducere inchisa, ca sa putem compara IA si unghiul CM cu soldul contralateral neafectat. In acest studiu, ne-am concentrat pe analizarea masurarilor efectuate in soldul displazic. IA si unghiul CM au fost masutare pe radiografii, folosind doua metode: metoda A, utilizand marginea osoasa extremlaterala a acetabulului, si metoda B, utilizand capatul lateral al sprancenei (fig. 2 A, B). IA a fost masurat la varste ale pacientilor de 1, 2, 4, 6 si 8 ani, iar unghiul CM a fost masurat la varste ale pacientilor de 4, 6, 8, 10 si 12 ani.
In plus fata de studiile radiografice, 4 pacienti au intrat in studii RMN, iar 16 pacienti, in studii 3DTC, pentru a obtine o intelegere anatomica superioara a sprancenei si a umbrelor osoase suprapuse pe radiografia simpla. Desi studiile RMN si cele 3DTC nu au fost realizate acelorasi pacienti, datele obtinute din fiecare dintre studii au fost considerate suficiente pentru furnizarea de informatii utile in ce priveste morfologia soldului, in special a sprancenei si a marginii laterale a acetabulului.
Sase pacienti au beneficiat de studii artrografice, realizate inainte de stabilirea necesitatii interventiei chirurgicale sau inainte de tratamentul chirurgical. In studiile artrografice, localizarea marginii laterale a acetabulului a fost confirmata prin introducerea unui ac spinal, prin abord lateral, in articulatia coxofemurala, in timpul artrografiei. Spranceana a fost de asemenea evaluata intraoperator, in timpul osteotomiei pelviene.
Testele Wilcoxon au fost utilizate pentru a analiza datele cu o rata p < 0,05, considerata a fi statistic semnificativa.

Tabel 1. Masurarea IA (medie ± deviatie standard) la soldul displazic,
folosind doua metode de calculare

Varsta IA (°) Diferenta
(ani/numar) Metoda A Metoda B Grade Semnificatie (p)

1 / 53 31,9±4,6 39,0±6,7 7,1±4,3 < 0,001
2 / 50 28,0±4,3 33,4±6,3 5,4±4,5 < 0,001
4 / 53 25,0±4,3 30,1±6,2 5,1±4,6 < 0,001
6 / 48 24,2±4,2 27,3±6,7 3,1±3,3 < 0,001
8 / 45 23,2±4,7 26,1±7,7 2,9±2,7 < 0,001


Tabel 2. Masurarea unghiului CM (medie ± deviatie standard) la soldul displazic,
folosind doua metode de calculare

Varsta Unghi CM (°) Diferenta
(ani/numar) Metoda A Metoda B Grade Semnificatie (p)

4 / 53 13,8±7,3 8,0±6,7 5,8±7,4 < 0,001
6 / 48 16,4±7,2 12,3±6,7 4,1±4,4 < 0,001
8 / 45 18,2±5,7 14,2±5,4 4,0±1,8 < 0,001
10 / 53 19,8±4,3 17,3±5,1 3,5±2,2 < 0,001
12 / 50 20,5±4,5 18,2±4,1 2,3±1,4 < 0,001



Rezultate

Masurarea IA si a unghiului CM pe radiografia simpla,
utilizand doua metode de calculare

Tabelul 1 sintetizeaza diferentele la masurarea IA, folosind metodele A si B. La varsta de 1 an, valoarea medie a IA a fost de 31,9° folosind metoda A si de 39,0° folosind metoda B, cu o diferenta statistic semnificativa de 7,1° (p < 0,05). Valorile absolute ale IA si diferenta dintre valorile masurate folosind cele doua metode de masurare au scazut gradat, pe masura ce copiii au inaintat in varsta, datorita osificarii cartilajului acetabular; cu toate acestea, la varsta de 8 ani, diferenta de 2,9° dintre rezultatele celor doua metode este inca statistic semnificativa (p < 0,05).
Tabelul 2 sintetizeaza diferentele la masurarea unghiului CM, folosind metodele A si B. La varsta de 1 an, valoarea medie a unghiului CM a fost de 13,8° folosind metoda A si de 8° folosind metoda B, o diferenta statistic semnificativa de 5,8° (p < 0,05). Valorile absolute ale unghiului CM au scazut treptat, iar diferenta dintre valorile masurate ale unghiului CM folosind cele doua metode de masurare au scazut treptat, pe masura ce copiii au inaintat in varsta; cu toate acestea, la varsta de 12 ani, diferenta de 2,3° dintre rezultatele celor doua metode este inca statistic semnificativa (p < 0,05).

Studiul RMN

In 8 cazuri, RMN a evidentiat relatia dintre acetabulul cartilaginos si acetabulul osos. Cea mai valoroasa informatie in studiul RMN a fost faptul ca marginea cartilaginoasa laterala a acetabulului a fost atenuata si nu pare sa aiba potential de dezvoltare. Forma de margine acetabulara inca neosificata oglindeste indeaproape forma marginii acetabulare osoase. In plus, studiile RMN au furnizat dovezi ca o spranceana scurta si neregulata, cu o orientare oblica pe radiografia simpla, indica un defect osos acetabular (fig. 3). Sectiunile transversale si sagitale ale treimii mijlocii a articulatiei displazice au demonstrat un defect acetabular mijlociu si superior, foarte dificil de identificat pe radiografia simpla. Forma plafonului acetabular pe sectiunile transversale ale treimii mijlocii a articulatiei displazice a coincis cu forma sprancenei, asa cum a putut fi vazuta pe radiografiile simple.

Studiile 3DTC

Studiile 3DTC ne-au permis sa identificam diferitele tipuri de deficiente acetabulare (deficienta minima, deficienta antero-superioara, deficienta mijlociu-superioara) in DS. Deficienta mijlociu-superioara poate fi distinsa numai pe 3DTC laterala, deoarece pe radiografia antero-posterioara a aparut un aspect similar in toate cazurile de sold displazic.