Chistul hidatic pulmonar

Chistul hidatic pulmonar

Circulatia pulmonara reprezinta cel de-al doilea mare filtru pentru difuziunea chistului hidatic. Capilarele pulmonare care nu depasesc 8 μm retin usor embrionul hexacant de dimensiuni mai mari.

Anatomie patologica Chistul se poate localiza in orice parte a plamanului. Repartitia pe cei doi plamani este aproape egala. Ca dimensiuni chistul poate ajunge la marimea unei portocale si se exteriorizeaza partial la periferia plamanului. Pe masura ce chistul se mareste parenchimul pulmonar este condensat, fibrozat iar bronhiile sunt erodate. Cu timpul in jurul chistului apar focare pneumonice care in ultima instanta contribuie la fisurarea si infectia chistului. Daca o bronhie mai mare este erodata cu ocazia unui acces de tuse, chistul se poate rupe si se produce vomica cu eliminarea partiala sau totala a lichidului hidatic si a membranei proligere. Eliminarea totala este rar posibila si se produce doar in cazul erodarii unei bronhii mari situate la baza chistului. In majoritatea cazurilor evacuarea este partiala iar in cavitate se mentine o supuratie cronica.

Simptomele sunt multa vreme estompate si necaracteristice. Ele atrag atentia cand chistul ajunge la dimensiuni mari. Tusea pare sa fie simptomul cel mai constant. La inceput este neproductiva dar cu timpul devine mucopurulenta. Hemoptizia este un alt simptom ce atrage atentia prin repetarea ei. Dispneea se asociaza rar. La unii bolnavi se semnaleaza reactii urticariene. Daca se produce o reactie pleurala pot aparea dureri intercostale.

Examenul clinic obiectiv descopera o matitate in cazul chisturilor de dimensiuni mari.

Reactia Cassoni, testul ELIZA si eozinofilia sunt adeseori pozitive. Examenul radiologic ne arata o imagine rotunda, opaca, cu margine net delimitata. Daca membrana este dezlipita, in partea superioara a chistului se deseneaza o zona clara in forma de semiluna.

Evolutie si complicatii. In urma unui efort de tuse chistul se poate rupe aparand vomica si lichidul expulzat poate produce asfixie prin inundare bronsica. Chistul se poate rupe in pleura si in acest caz apare o durere vie toracica cu stare de soc anafilactic. In momentul cand se produce ruptura chistului, acesta este deja infectat. Cavitatea lui are aspect de abces pulmonar cu nivel hidroaeric. Deschiderea in pleura evolueaza spre piopneumotorax.

Diagnosticul diferential se face cu: chistul bronhogenic, tumorile mediastinale, duplicatiile esofagului, sau pleurezia inchistata. Chistul hidatic deschis si partial evacuat trebuie diferentiat de un abces pulmonar sau de caverna TBC.

Tratamentul este chirurgical. La copii se abordeaza prin toracotomie posterolaterala care in majoritatea cazurilor nu necesita rezectie de coasta. Se asigura o buna izolare a cavitatii pleurale. Chistul se punctioneaza si se evacueaza partial. Se injecteaza apoi una din solutiile hipertone (glucoza, clorura de Na) ce neutralizeaza parazitul. Perichistul se deschide si se extrage membrana germinativa. Fistulele bronsice deschise se sutureaza cu fire lent resorbabile. Cavitatea se dreneaza sau se capitoneaza. Perichistectomia nu se recomanda la copii. Foarte rar se recurge la operatii de exereza lobara in chisturile mari sau multiple supurate.