Bronhopneumonia

BRONHOPNEUMONIA

Este inflamatia pulmonara cu focare multiple de bronhoalveolita acuta (inflamatie in alveole dar si in bronsiola) diseminate, aflate in stadii diferite de evolutie. Este o forma de pneumonie lobulara in care procesul inflamator afecteaza mai multi lobuli si bronsiolele aferente. Uneori focarele conflueaza si realizeaza bronchopneumonia pseudolobara cu evolutie grava.

Etiopatologie: Boala ataca foarte frecvent copiii, varstnicii persoanele tarate, pe cei cu BPCO, cu insuficienta cardiaca, insuficienta renala, cu ciroza, neoplazii, pe alcolicii, pe cei subnutriti, indivizi cu deformati toracice, suferinzi de diabet zaharat. Are un caracter secundar, rrmand dupa gripa sau tuse convulsive, ori la cei cu febra eruptive (rujeola, varicela) care fac complicatii bronhopneumonice. Infectia este de obicei polimicrobiana.

Morfopatologic se constata pneumonia cu focare multiple, diseminate, de alveolita (care se pot necroza, abceda) si cu bronsiole in centrul procesului inflamator, din care ies dopuri de puroi.

Tabloul clinic prezinta un inceput al bolii insidios, cu febra neregulata, frisoane repetate, junghi, (darn u foarte puternic), tuse cu expectoratie mucopurulenta, dispnee cu polipnee importanta, cianoza periorala, stare toxicoseptica. Dispnee este simptomul dominant, mai ales la copii, la care se remarca bataile aripile nasului, adinamia si insuficienta respiratorie acuta (asfixia)

Ceea ce deosebeste bronchopneumonia de pneumonia pneumococica, este evolutia simptomelor care se shimba de la o zi la alta si diascordanta dintre starea generala grava a bolnavului si datele obtinute la examenul fizic..

Examenele de laborator mai importante pentru diagnostic sunt: cel radiologic (opacitatii multiple nodulare, neomogene, diseminate), VSH -ul (crescut) leucocitoza cu neutrofilie, examenul citologic si bacteotologic al sputei.

Evolutia bolii este mai grava decat in cazul pneumoniei, avind un indice de deces crescut la copii si batrini.

Complicatiile sunt foarte grave si anume: supuratie pulmonara, insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie, insuficienta renala cu retentie azotata etc.

Tratamentul se recomanda sa fie aplicat rapid si in accord cu agentul pathogen (uneori polimicrobian). Este asemanator cu cel pentru pneumonie: oxigenoterapie, antibiotice cu spectru larg si in special cefalosporine, hidratare corecta, mentinerea functiei cardiace si a tensiuni arteriale in limite normale s. a.