Spina bifida

Spina bifida

Etiopatogenie

este o malformatie congenitala a sistemului nervos;

exista o predispozitie poligenica si o incidenta de 1/1000 de persoane a bolii;

boala este cauzata probabil de factori de mediu specifici sau nespecifici care actioneaza asupra unui embrion susceptibil in jurul zilei 28 de gestatie;

diagnosticul prenatal poate fi facut prin identificarea valorilor crescute ale alfa-fetoproteinei serice materne, prin amniocenteza sau ecografic.

Forme clinice:

spina bifida oculta: lipsa de coalescenta a arcurilor vertebrale cu lipsa apofizei spinoase, se intalneste la copii cu enurezis iar la adult este un factor favorizant al sindroamelor lombosciatalgice;

spina bifida chistica: prin dehiscenta vertebrala continutul canalului rahidian (tesut nervos, meninge) herniaza in afara, acoperit de tegumente, de obicei lombosacrat, pe linia mediana posterioara;

rahischizisul complet: intereseaza maduva si canalul vertebral, ambele fiind dehiscente, afectiune incompatibila cu viata.

Tratament

corectare chirurgicala in spina bifida chistica;

fizioterapie si terapie ocupationala.

Tratamentul de recuperare (spina bifida cu tulburari neurologice)

• posturari si/sau imobilizari in pozitii functionale,
• mobilizari manuale ample,
• tehnici si metode de facilitare neuro-musculara,
• tonifierea musculaturii neafectate,
• gimnastica respiratorie,
• adaptarea la pozitia sezand si ortostatica cu sau fara ajutorul mijloacelor ortopedice de sustinere si corectie,
• reeducarea echilibrului si mersului,
• masaj tonifiant al regiunii lombare, centurii pelvine si membrelor inferioare,
• combaterea deficitelor sfincteriene prin masaj reflex, masajul vezicii urinare.