Artropode hematofage temporar parazite

ARTROPODE HEMATOFAGE TEMPORAR PARAZITE

Plosnitele

Omul este cel mai frecvent atacat de specia Cimex lectularius, cunoscuta sub denumiri comune ca plosnita paturilor, paduche de lemn sau stelnita.

Morfologia. Adultii sunt insecte turtite dorso-ventral, brun-roscate, ovale, lungi de 4-5 mm si late de 3-4 mm. Aripile, rudimentare, au aspect de solzi ovali. Larvele si nimfele sunt morfologic asemanatoare cu adultii, dar corespunzator mai mici si de culoare alb-galbuie; ca si adultii, dupa pran­zul sangvin devin rosii, globuloase (fig. 17-5).

Fig. 17-5. Cimex lectularius numita comun plosnita paturilor sau paduche de lemn.

Raspandire. Cosmopolita.

Ciclul biologic. Plosnitele au obiceiuri nocturne, fug de lumina; in cursul zilei se ascund in crapaturile peretilor, sub tapete, in crapaturile mobilierului si ramelor tablourilor. Noaptea, cu un simt extraordinar de orientare, isi ga­sesc victimele pentru pranzul sangvin. Circula cu usurinta dintr-o incapere in alta pe pereti, pe langa tevi, prin jgheaburi, parcurgand peste 40 m. Pot fi transportate prin mobilier si bagaje. Sunt active la temperaturi peste 15°C iarna, in incaperi neincalzite intra in hibernare. In conditii de inanitie supra­vietuiesc si un an de zile.

Femela depune in crapaturi, timp de o luna, cca 50-1 000 de oua. Ci­clul ou-larva-nimfa-adult dureaza aproximativ 3 luni. Larvele si nimfele sunt hematofage, ca si adultii.

Plosnitele de pat prefera sangele uman, dar pot intepa si alte animale. Ocazional omul poate fi intepat de plosnite ale pasarilor.

Rol patogen. Intepatura plosnitelor determina prurit si o eruptie papulo-veziculoasa_. Aparitia nocturna a eruptiei o diferentiaza de eruptiile urticariene de alta natura.

Pot transmite hepatita cu virus B.

Tratament. Pruritul cauzat de intepatura plosnitelor poate fi calmat prin tamponare cu alcool mentolat 1%.

Combatere. Se utilizeaza solutii insecticide pe baza de piretru, HCH, compusi organici ai fosforului (Cimexan) etc. pentru stergerea sau pulveri­zarea suprafetelor si tuturor crapaturilor care pot adaposti plosnite.

Puricii

Omul este atacat nu numai de puricele de om, Pulex irritans, ci si de puricii altor animale (rozatoare, caini, etc).

Morfologie. Puricii sunt mici insecte ectoparazite aptere, cu corpul turtit lateral si aparat de un invelis chitinos foarte rezistent. Picioarele posterioare lungi si puternice sunt adaptate pentru salturi, iar peri si piepteni indreptati inapoi le permit deplasarea printre firele de par (fig. 17-6). Femelele au 3-4 mm lungime; masculii sunt mai mici.

Fig. 17 - 6. Pulex irritans

Raspandire. Cosmopolita.

Ciclul biologic. Dupa pranzul sanguin parasesc gazda si isi petrec timpul in adapostul acesteia (camera, cuib, cusca etc). Femelele isi depun ouale in crapaturile dusumelor, in colturile cu praf ale incaperilor si in rufaria murdara sau in adapostul animalelor. Ciclul ou-larva-nimfa-adult dureaza 3-4 saptamani. Numai adultii sunt hematofagi. Larvele (v. fig. 17-6) se hranesc cu resturi organice din asternutul gazdei sau din praful dusumelelor. Nimfa se dezvota intr-un cocon tesut de larva.

Rol patogen. Intepaturile puricilor determina mici puncte hemoragice inconjurate de zone rotunde cu diametrul de 2-5 mm eritematoase si pruriginoase, uneori cu aspect urticarian.

Puricii transmit pesta si tifosul exantematic endemic.

Diagnosticul este usor, dat fiind aspectul leziunilor cutanate produse de intepatura.

Tratament. Pruritul suparator poarte fi calmat prin tamponare cu alcool mentolat 1%.

Combatere. Privenirea si spalarea saptamanala a rufariei. Curatenia incaperilor; dusumelele se oparesc sau se pulverizeaza cu solutii ori pulberi insecticide (vezi mai sus).

Tantarii

Tantarii sunt insecte diptere din familia Culicidae, care se deosebesc de muste prin antenele lor lungi intre care se observa o trompa lunga, rigida si un aparat de supt. Hematofage sunt numai femelele, care inteapa noaptea, iar ziua stau in repaus. Trei genuri de tantari prezinta interes medical: Anopheles, Culex si Aedes.

Morfologie. Aspectul antenelor, al aparatului de intepat si supt, al ari­pilor, culoarea, marimea, pozitia in repaus pe un suport (fig. 17-7) sunt tot atatea caractere care permit diferentierea si identificarea numeroaselor specii ale celor trei genuri. Diferente in aspectul oualor, al larvelor si nimfelor (v. fig. 17-7) completeaza aceste posibilitati.

Raspandire. Cosmopolita, din zonele tropicale pana in cele arctice, cu diferente legate de specii.

Ciclul biologic. Dezvoltarea tantarilor este strans legata de apa (mlas­tini, baltoace, cisterne, butoaie etc), pe suprafata careia femela depune ouale si in care evolueaza stadiul larval si nimfal al insectei. Ciclul ou-larva-nimfa-adult dureaza cca 18 zile in zonele temperate si 7-9 zile in cele tropicale. Deci in cursul unei veri se succed mai multe generatii de tantari (pana la 4 generatii in conditiile tarii noastre). Peste iarna femelele fecundate hiber­neaza.

Rol patogen. Anopheles maculipennis transmite malaria in zonele tem­perate. Este o specie mobila, care parcurge in zbor activ 3-5 km si chiar 7 - 8 km cand insoteste turmele de vite.

Aedes aegypti transmite virusul febrei galbene. Este frecvent intalnit pe litoralul maritim si in lungul fluviilor intre 42° latitudine nordica si 40° latitudine sudica. S-a adaptat si la locuinta omului, unde sta pitit in colturi intunecoase: dupa mobile, sub paturi, in dulapuri. Se deplaseaza pe distante relativ mici, dar poate fi transportat prin variate vehicule (vapoare, avioane, autocamioane). Speciile acestui gen inteapa, in afara de om, o mare varietate de animale (mamifere, pasari, reptile, batracieni), de aceea transmit si alte microorganisme, cum sunt virusuri ale encefalitelor, mai ales in zonele tropicale.

Culex pipiens este tantarul comun in Romania. Speciile genului au larga raspandire in regiunile temperate. Se inmulteste si in apa subsolurilor neingrijite. Hiberneaza in pivnitele locuintelor. In Europa nu transmite infectii umane. Teoretic, prin cantitartea de sange supta, ar putea transmite hepatita B. Este

unul din cei mai suparatori tantari pentru om si animale.

Tantarii sunt suparatori prin leziunile papulo-prunginoase sau urticariene, care pot conflua in placarde mari, persistente mai multe ore pe partile corpului expuse intepaturilor fata, maini, gambe.

Diagnosticul. Se bazeaza pe aspectul si localizarea leziunilor si prezenta tantarilor in zona sau anotimp.

Tratament. Tamponarea leziunilor cu alcool mentolat 1%, cu solutie foarte diluata de amoniac in alcool sau comprese cu solutie 2-3% de borax: Per os antihistaminice.

Combatere. Distrugerea adultilor pulverizari cu solutii insecticide pe baza de piretru, piretroizi, DDT, HCH etc. pe peretii locuintei si adaposturilor de animale. Inseticidele conditionate in forme remanente sunt de preferat. Lampi cu petrol sau acetilena plasate pe un platou cu formol in care cad tantarii pot fi folosite in conditii de campanie. Protectia contra adultilor utilizare de pologuri din ti­fon, site metalice la geamuri; aplicare de substante repelente pe suprafetele cutanate expuse intepaturilor. Distrugerea larvelor desecarea mlastinilor, a ochiurilor de apa stagnanta din jurul fantanilor, din vecinatatea diguri­lor; petrolarea ochiurilor de apa stagnanta; supravegherea functionarii in­stalatiilor de apa si canalizare din subsolul locuintelor.

Flebotomii

Phlebotomus papatasi este un mic dipter paros, de 2-3 mm lungime, cu doi ochi mari negri, cu antenele mai lungi decat trompa, aripile mai lungi decat corpul si picioarele foarte lungi si subtiri (fig. 17-8). Este raspandit in Orientul mijlociu si apropiat, pe litoralul mediteranean pana la limitele Europei Centrale. A fost semnalat in Sudul Romaniei. Femelele sunt hematofage. Au zbor silentios, nocturn si intepatura dureroasa. Depun ouale in pa­mant umed unde evolueaza stadiile larval si nimfal. In zonele temperate su­pravietuirea peste iarna este asigurata de larvele hibernante. Transmite febra papataci, o viroza numita si febra de 3 zile, si leishmanioza.

Fig. 17-8. Phlebotomus papatasi

Mustele columbace

Simulidele, cunoscute sub numele de muste columbace, sunt o familie de mici diptere de 3-5 mm lungime, cu corpul indesat si negricios, cu pete galbene (fig.17-9). Dintre numeroasele specii de simulide, in bazinul Dunarii (Ungaria, Serbia, Romania,Bulgaria) apare Simulim columbaczense. Femelele sunt

hematofage, zboara la distanta mari si inteapa omul si animalele in cursul zilei. Depun ouale in ape repezi si aerate in care se dezvolta lar­vele si nimfele. Intepatura, veninoasa, este dureroasa si provoaca, local, dezvoltarea unui placard inflamator erizipeloid. In unii ani se produc invazii masive suparatoare. In Africa si America tropicala simulidele transmit oncocercoza (boala determinata de o filarie, mic vierme limfotrop).

Fig. 17-9. Simulim columbaczense, musca columbaca.

Capusele

Capusele sunt acarieni cu importanta medicala prin bolile pe care le transmit si, uneori, prin leziunile produse de intepatura lor. Au cefalo - torace si abdomen. Capul este armat cu mandibule taioase cu care sectioneaza pielea pentru a-si introduce rostrul prin care sug sangele. Plaga creata este in-dolora, dar capusa ramane fixata in tegument. Le putem imparti in trei grupe: (1) Ixodidae (capuse cu invelis dur sau capuse cu scut), (2) Argasidae (capuse cu invelis moale sau capuse fara scut) si (3) Tromhiculidae

Dintre capusele cu scut cea mai cunoscuta specie in Romania este Ixodes ricinus, o capusa ovala, cu tegumentul chitinos, foarte tare, cafeniu, cu aspect de piele tabacita. Femela, singura hematofaga, are 4 mm lungime, dar dupa pranzul sangvin ajunge pana la 10 mm si devine glubuloasa, cu aspectul unei boabe de ricin, din cauza gatuiturii de la mijlocul abdomenului (fig. 17-10). Masculul este mai mic. In toate stadiile evolutive parazitul este hematofag si schimba trei gazde: larvele hexapode, iesite din ouale depuse pe sol, sug sange de la animale mici (rozatoare, pasari, reptile); nimfele, devenite octopode, pandesc de pe plante un mamifer mai mare, inclusiv omul, de la care continua sa suga sange. Femela adulta suge de asemenea sange pentru matu­rarea oualor. Capusele cu scut transmit intre animale protozoarele patogene din genul Babesia iar de la animale la om transmit diverse rickettsii, viru­suri encefalitice si borrelia care cauzeaza
boala Lyme (boala caracterizata prin evolutie stadiala: initial cu leziuni eritematoase cutanate, apoi cu paralizii, leziuni cardiace si articulare).

Fig. 17-10. Ixodes ricinus, o capusa cu scut.

Dintre capusele fara scut in Romania este cunoscuta capusa porumbeilor, Argas reflexus. Au rostrul plasat ventral (fig. 17-11). Traiesc ascunse in cotetele pasarilor. Adultii si nimfele ataca pasarile noaptea, iar ziua se ascund in crapaturile cotetului. Larvele sunt permanent infipte cu rostrul in pielea pasarilor. Ingrijitorii de pasari sunt intepati accidental, fara a contracta insa vreuna din bolile pe care le transmit aceste capuse intre pasari. In schimb, capusele argaside din genul Ornithodoros, care traiesc m zonele tro- picale pana pe litoralul mediteranean, transmit la om borreliile febrei recurente endemice.

Fig. 17- 11. Argas reflexus, capusa porumbeilor, o capusa fara scut

Trombiculidele sunt mici capuse dermotrope faxa a fi hematofage: se fixeaza cu rostrul in piele unde introduc enzime proteolitice si aspira produsul de digestie tisulara. In Romania traieste capusa de toamna. Trombicula autumnalis care, numai in stadiul larval, paraziteaza pielea mamiferelor si omului. Determina o eczema observata la gradinari sau la fermieri in cursul recoltarii cerealelor (,,raia de recolta'). Trombiculidele din Extremul Orient transmit rickettsia tifosului de lastaris.

Tratament. Extractia capusei din piele, cu grija pentru a nu-i rupe capul infipt in profunzime. Capusa se apuca ferm cu o pensa de depilat, cat mai aproape de cap, si se trage usor si continuu pentru a o dezinsera. In lipsa pen­sei, operatiunea se poate face cu degetele protejate cu o batista dispozabila. Daca se rupe, capul este scos din tegument cu un ac sterilizat. Plaga se spala cu apa si sapun.

Musca de grajd

Stomoxys calcitrans este o musca hematofaga cu aspectul general al mustei domestice, de care se deosebeste insa prin trompa adaptata pentru intepat si supt (fig. 17-12). In repaus tine trompa orizontal, indreptata ina­inte; cand inteapa o indreapta in jos. Pe suprafete (pereti, animale) se asaza cu capul in jos. Larvele se dezvolta in gunoiul de grajd. Adultii, prezenti in grajduri, patrund rar in locuinte. Inteapa suparator si pot transmite antra xul si tularemia.