TIPOLOGIA CONCURENTEI SI A CONCURENTILOR

Termeni cheie: concurenta perfecta, concurenta imperfecta, concurenta loiala, concurenta neloiala, concurenta directa, concurenta indirecta, miopie competitiva   

Lupta de concurenta determina un anumit comportament concurential bazat pe folosirea unor mijloace si instrumente specifice grupate in jurul celor patru piloni ai marketingului: produsul, pretul, distributia si promovarea.

Din punct de vedere economic, concurenta poate fi:

perfecta, atunci cand sunt indeplinite simultan cele 5 conditii: atomicitatea (existenta unui numar suficient de mare de agenti economici), omogenitatea produsului (bunurile sunt identice, nu se diferentiaza), intrarea si iesirea libera pe piata (nu exista bariere pentru noii concurenti), transparenta perfecta a pietei (deciziile sunt luate in conditii de informare asupra calitatii produselor, natura acestora si al pretului), mobilitatea perfecta a factorilor de productie (factorii de productie sunt distribuiti acolo unde sunt utilizati cel mai bine);

imperfecta atunci cand una dintre cele cinci conditii nu este indeplinita. Ca forme specifice concurentei imperfecte: concurenta monopolista, oligopolul, monopolul, oligopsonul, monopsonul.

Din punct de vedere al dreptului comercial, concurenta poate fi:

loiala, considerata licita, deoarece se desfasoara in cadru legal, scopul acesteia fiind perfectionarea activitatii agentului economic, obtinerea unei pozitii avantajoase in cadrul pietei, obtinerea profitului;

neloiala considerata ilicita, deoarece nu sunt respectate reglementarile din domeniul concurentei, conducand la prejudicierea grava a mediului concurential.

Din punct de vedere al marketingului, concurenta poate fi:

directa, apare intre intreprinderile ce ofera bunuri identice sau similare destinate sa satisfaca aceleasi categorii de nevoi ale consumatorilor;

indirecta apare intre intreprinderile care realizeaza produse (servicii0 diferite destinate sa satisfaca aceeasi nevoie sau nevoi diferite ale consumatorilor.

Specialistul american in marketing, Philip Kotler, distinge existenta a altor patru niveluri ale concurentei bazate pe gradul de substituire al produsului, si anume:

concurenta de marca, care se refera la intreprinderile care ofera produse (servicii) similare, la preturi similare, aceleasi categorii de consumatori;

concurenta la nivel de industrie, ce apare intre intrerpinderile care ofera aceleasi produse sau clasa de produse;

concurenta formala, ce apare intre intreprinderile care ofera produse destinate sa satisfaca aceeasi nevoie a consumatorilor;

concurenta generica, ce apare intre intreprinderile care isi disputa aceleasi venituri ale consumatorilor.

Concurenta de marca si cea la nivel de industrie sunt considerate ca fiind forme de concurenta directa din punct de vedere al producatorului, iar concurenta formala si cea generica reprezinta forme ale concurentei indirecte din punct de vedere al pietei.