Principiile generale ale legislatiei preturilor din Romania

Principiile generale ale legislatiei preturilor din Romania

I. Obligativitatea negocierii pretului cu beneficiarii, pe baza cererii si ofertei

Pentru anumite produse de o importanta deosebita pentru economia nationala si consumul populatiei (energie electrica) petrol, carbuni, tehnica militara, transport de marfuri si calatori, medicamente de uz uman, paine si lapte etc), negocierea preturilor se fac sub supravegherea Ministerului Finantelor.

II. Obligativitatea notificarii intentiei de majorare a pretului

Orice intentie de majorare a pretului va fi anuntata beneficiarilor cu cel putin 30 de zile inainte de aplicare. Nerespectarea acestei prevederi atrage dupa sine prelungirea posibilitatii de majorare a pretului la 6 luni.

III. Obligativitatea comunicarii pretului

Toti agentii economici au obligatia de a aduce la cunostinta beneficiarului si populatiei:

• preturile, tarifele, adaosul comercial si cotele de comision practicate;
• principalele caracteristici calitative ale produsului, in concordanta cu nivelul preturilor practicate.

Informarea beneficiarilor si a populatiei se face prin cataloage si liste de preturi afisate in magazine sau locuri de distribuire, precum si prin marcarea, etichetarea sau inscriptionarea preturilor de produs.

IV. Delicte la legislatia preturilor

Principalele contraventii la normele legale din domeniul preturilor sunt:

• intelegerile asupra pretului, in scopul concurentei neloiale;
• refuzul negocierii pretului;
• practicarea de preturi mai mari decat cele negociate;
• majorarea pretului fara notificarea intentiei;
• majorarea adaosului comercial sau a cotei de comision fara anuntarea intentiei la organele competente mentionate de normele legale;
• neafisarea la loc vizibil a preturilor, adaosului comercial sau a cotei de comision;
• dimensionarea incorecta a preturilor etc.

V. Obligativitatea tuturor agentilor economici de a pune la dispozitia organelor de control prevazute de normele legale datele si informatiile necesare controlului evolutiei preturilor si respectarii legalitatii in materie de preturi.

Controlul respectarii prevederilor legale referitoare la preturi revine organelor abilitate de Ministerul Finantelor, Ministerul Industriilor, Ministerul Comertului, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Transporturilor, Construc'iilor ;i Turismului, Politie si alte organe centrale si locale cu atributii in domeniul preturilor, productiei, concurentei si protectiei consumatorilor.

La nivel macroeconomic, cu scopul principal de a pondera inflatia, statul foloseste tehnici "rigide" de control (de exemplu, fixarea unui pret maximal pentru anumite produse, inghetarea preturilor etc.) si tehnici "suple" (de pilda, supravegherea negocierii preturilor anumitor produse).

La nivel microeconomic, controlul statal al preturilor urmareste favorizarea liberei concurente (de exemplu, prin reglementarile care impiedica intelegerile asupra pretului) si protectia consumatorilor/de pilda, prin prevederile legale referitoare la informarea publicului in legatura cu nivelul preturilor si adaosului comercial).