Caracteristicile muncii in sectorul tertiar

CARACTERISTICILE MUNCII IN SECTORUL TERTIAR

Universul "gulerelor albe" este caracterizat de o eterogenitate accentuata a meseriilor. Piata "primara" a serviciilor cu locuri de munca avantajoase este contrabalansata de piata "secundara" a serviciilor, mult mai ampla inca, cu locuri de munca cu statut scazut. Predomina locurile de munca in servicii mai putin dorite si datorita dificultatii de evaluare a contributiei fiecarui angajat. Productivitatea muncii in servicii este dificit de stabilit si a fost inlocuita cu "servicitatea".

Caracterizarea "muncii tertiare"

Universul "gulerelor albe" este caracterizat de o eterogenitate accentuata a meseriilor. Piata "primara" a serviciilor cu locuri de munca avantajoase este contrabalansata de piata "secundara" a serviciilor, mult mai ampla inca, cu locuri de munca cu statut scazut. Predomina locurile de munca in servicii mai putin dorite si datorita dificultatii de evaluare a contributiei fiecarui angajat. Productivitatea muncii in servicii este dificit de stabilit si a fost inlocuita cu "servicitatea".

Analiza datelor referitoare la populatia ocupata pe sectoare ne dezvaluie o tendinta de crestere a ponderii populatiei ocupate in servicii, pondere ce depaseste 50% din populatia ocupata in tarile industrializate.[1] Populatia ocupata in servicii (categoriile profesionale care nu sunt nici agricole, nici industriale) poarta denumirea in SUA de 'white collars' (gulere albe) spre a le deosebi de 'blue collars' (gulere albe).

Pe fondul trasformarii economiilor tarilor dezvoltate in economii de servicii (incepand din anii 80), au crescut preocuparile privind adaptarea teoriilor referitoare la sistemele de angajare si piata muncii (ce purtau o puternica amprenta "industrialista") la sectorul tertiar.

Astfel, Gadrey a dezvoltat teoria conform careia, in esenta structura pietei muncii se caracterizeaza prin dualism, distingandu-se o piata "primara" (functii cu statut favorabil, cu posibilitati de cariera) si o piata "secundara" cu angajari cu nivel mediocru de calitate si stabilitate.[2] Aceste teorii au fost "prelungite" pentru domeniul serviciilor sustinundu-se ca o fractiune majora a angajarilor tertiare face parte din segmentul "secundar" al pietei muncii, constituit din angajari cu statut precar, a carui existenta si mentinere depind de conjuctura generala, si al carei numar se umfla sau se reduce, dupa fazele ciclului economic. In perioadele de boom, flexibilitatea serviciilor, va permite crearea de locuri de munca si folosirea in proportie mai mare a angajarilor cu timp partial. Organizarea flexibila este cruciala pentru multe activitati de servicii. Mai mult, din punct de vedere social, locurile de munca cu angajare partiala sunt vitale pentru reintegrarea celor care au fost marginalizati de revolutia industriala: tinerii, varstnicii si femeile.

Existenta pietei "secundare" a serviciilor este insotita de aceea a pietei "primare" (cu angajari stabile si un statut profesional inalt, asa numitele 'slujbe bune' (good jobs). Peste tot in lume tinerii sunt atrasi de lumea bancara, cea a finantelor ori informaticii capabile sa ofere venituri anuale foarte ridicate si un statut social aparte. Ei se confrunta insa cu dificultati si accesul la acestea nu este facil, iar ceea ce lise ofera pare sa fie de cele mai multe ori un loc de munca tot in economia serviciilor insa calificat drept 'bad job' (slujba rea).

Serviciile concentrate asupra optimizarii sistemului si mentinerii avutiei pe care o posedam deja, inclusiv forta de munca si aptitudinile - chiar daca sunt 'neproductive' sau nemonetizate - au devenit in prezent o prioritate comparativ cu optimizarea productiei ce caracteizeaza revolutia industriala. Principiul fundamental al numeroaselor activitati de servicii consta in 'preocupare' si 'impartasire' - cuvinte care sunt legate de activitati fara rezultate vizibile.

Principalii factori care determina eterogenitatea ocupatiilor si a sistemelor de ocupare a fortei de munca in domeniul tertiar sunt:

eterogenitatea tehnica;

concentrarea economica;

formele de organizare;

interesele economice si institutionale.

1. Eterogenitatea tehnica influenteaza asupra necesarului fortei de munca, nivelul de calificare a mainii de lucru, sistemelor de gestiune, etc. Daca avem in vedere necesarul de echipamente tehnice pentru prestarea serviciilor, tertiarul contine, la un pol, ramuri (de exemplu: transporturile si telecomunicatiile) in care indicatorul capital/lucrator este la fel de ridicat ca in ramurile industriale cele mai capitalizate, si la alt pol, activitati care pot fi catalogate ca intensive in forta de munca. Astfel deosebim:

a. servicii pe baza de echipament:

automatizate (automate comerciale);

realizate cu mana de lucru calificata (servicii informatice);

realizate cu mana de lucru putin calificata (distributia apei).

b. servicii pe baza de personal:

cu mana de lucru superior calificata (audit contabil);

cu mana de lucru specializata (reparatii auto);

cu mana de lucru nespecializata ( servicii de curatenie).

Concentrarea economica (exprimata, de exemplu, prin numarul de salariati pe unitate) este, ca si echipamentele tehnice, de o mare diversitate in sectorul serviciilor. In general, actvitatile apartinand sferei serviciilor sunt mai putin concentrate decat activitatile industriale. Si aici este insa vorba despre doi poli: unul regrupeaza activitati cu o concentrare puternica (bancile si asigurarile) iar celalalt activitati cu o concentrare extrem de redusa (activitati numite de "proximitate", serviciile putand fi prestate chiar la domiciliul clientului).

Formele de organizare sunt mai eterogene in  sectorul tertiar decat in cel industrial sau agricol. In servicii intalnim practic toate tipurile de organizare: pe functii, produs, zone geografice, clienti sau utilizatori, procedee sau tipuri de echipamente, proiecte, respectiv, ierarhice, functionale sau mixte. Mai mult, aici s-au dezvoltat lanturile voluntare, organizarea tip retea si sistemele de fransiza.

Interesele economice si institutionale diverse, ca de exemplu: valorificarea capitalului in cazul intreprinderilor private, maximizarea venitului si acumularea capitalului individual, in cazul intreprinderilor individuale sau familiale, scopuri benevole, foarte diverse, in cazul organizatiilor non-profit, obiective sociale, in cazul institutiilor si organizatiilor publice, etc. constituie o alta sursa a eterogenitatii serviciilor.

gestiunea flexibila a fortei de munca in servicii 

Cercetatorii sferei serviciilor afirma ca fata de modelul industrial al pietei muncii, cel tertiar are patru caracteristici originale, primele doua fiind vechi, iar celelalte doua mai noi.

1. Ponderea mai mare in cadrul sectorului tertiar a angajarilor in servicii publice, caracterizate printr-o mai mare stabilitate dar si o dependenta mai mare fata de deciziile puterilor publice.
2. In opozitie cu angajarile publice sunt cele din sectorul privat, independent, caracterizate printr-o mai mare flexibilitate a sistemelor de gestiune.
3. "Feminizarea" tertiarului, respectiv ponderea mai mare pe care o detin femeile in acest sector, comparativ cu media pe economie (explicatia consta in aceea ca este vorba de functiuni profesionale considerate mai aproape de aptitudinile femeilor (sanatate, educatie, comert) si o parte a acestora accepta statute mai "flexibile', cu salarii inferioare. Feminizarea tertiarului contribuie, de altfel la expansiunea cererii anumitor servicii pentru familii sau colective, cerere ce va fi satisfacuta majoritar tot de femei.
4. Folosirea intr-o masura mai mare decat in celelalte sectoare ale muncii cu timp partial si in general al formelor numite "flexibile" ale muncii.

Fenomenul se datoreaza pe de o parte prestatorilor care prin strategia angajarilor cu timp partial urmaresc o adaptare mai buna a numarului de angajati la fluxurile neregulate ale utilizatorilor sau clientilor (mai ales in comertul cu amanuntul, restauratie, servicii personale). Iar pe de alta parte solicitantilor de locuri de munca cu timp partial (pensionari, femei cu copii sscolari, studenti, etc).

In aceste conditii cel mai potrivit pentru activitatile de servicii marfa (comerciale), in opinia lui J. Gadrey este  modelul de gestiune flexibila a fortei de munca.

Acest model ar cuprinde urmatoarele categorii de angajati:

a). specialisti, tehnicieni, ingineri si alti profesionisti de nivel inalt, recrutati in numar cat mai mare pentru a indeplini functii ca: cercetare-dezvoltare, informatica, marketing, comunicatie, etc.

b). salariati generalisti atat la nivelul (b1) al managerilor cat si la nivelul (b2) de angajati relativ polivalenti.

Componentele a si b formeaza "nucleul" modelului, reprezentat de angajati cu statut relativ favorabil (chiar daca si asupra carierei acestora pot plana anumite "amenintari").

c). angajati cu timp partial, fara perspectiva reala de cariera, dar a caror calificare nu este neaparat inferioara. Aceste angajari constituie principala zona de gestiune flexibila (efective, orare, salarii) ale fortei de munca interne. Aceasta categorie este si cea mai afectata de conjunctura economica, angajatii cu timp partial fiind primii concediati in situatii de recesiune. Aceste aspecte determina ca intre categoriile ce formeaza "nucleul" si categoria (c) sa apara si principala zona de "tensiuni".

d). angajati pe baza de contracte cu durata determinata. O parte din acestea corespund unei "preangajari" de salariati permanenti.

e) lucratori temporari,  care raspund unor nevoi specifice, fiind angajati pe perioade specifice, limitate sau pentru a realiza un anumit obiectiv.

f) forta de munca angajata prin sub-contracte cu intreprinderi specializate pentru a raspunde unor nevoi permenente (paza, intretinere, informatica) sau ocazionale (audit, consultanta, publicitate) .

Ultimele doua categorii, e) si f), reprezinta forta de munca externa a intreprinderii