Reguli generale cu privire la contractul de antrepriza

Reguli generale cu privire la contractul de antrepriza

I.1.1.       Problema riscurilor

A.      Riscul lucrului

In materia contractului de antrepriza, potrivit regulilor generale, riscul pieirii fortuite a lucrului (materialelor) este suportat de proprietar (res perit domino).

In acest sens, art. 1479 Cod civil prevede: "Cind lucratorul da materia, daca lucrul piere, fie in orice chip, inainte insa de a se fi tradat, dauna ramine in sarcina sa . ". Aceasta dispozitie se explica prin faptul ca antreprenorul ramine proprietarul materialelor pina la predarea lucrarii clientului si suporta pagubele rezultate din pieirea lor, in calitate de proprietar.

Daca materialele au fost procurate de client, in calitate de proprietar, el suporta riscul pieirii lor. Deoarece materialele se gasesc in detentiunea antreprenorului, care este obligat sa ia toate masurile necesare pentru pastrarea lor in bune conditii, el va fi tinut sa faca dovada ca pieirea s‑a produs fara culpa din partea sa (art. 1480 Cod civil).

B.       Riscul contractului

Riscul contractului este suportat, in toate cazurile, de antreprenor, deoarece s‑a obligat pe riscul sau (art. 1479 si 1481 Cod civil) si este debitorul obligatiei imposibil de executat (res perit debitori). Prin urmare, daca executarea contractului (predarea lucrarii executate) devine imposibila datorita cazului fortuit sau fortei majore, antreprenorul nu are dreptul la plata pretului (remuneratiei), caci nu a predat clientului rezultatul muncii sale. Clientul va fi obligat sa plateasca pretul numai daca a fost pus in intirziere in ceea ce priveste obligatia de a verifica (receptiona) si de a lua in primire lucrarea executata. Art. 1481 Cod civil mai precizezaa ca daca lucrul a pierit din cauza unui viciu al materialelor procurate de client, antreprenorul are dreptul sa pretinda plata pretului. In acest caz, de fapt, nu mai este vorba de riscuri (caci pieirea nu se produce dintr‑un caz fortuit sau forta majora), ci de suportarea pagubei rezultate din procurarea de catre client a unor materiale necorespunzatoare.

Daca lucrarea executata, in parte sau in total, a pierit fortuit, dar executarea ulterioara (de exemplu reconstructia) n‑a devenit prin aceasta imposibila, antreprenorul suporta riscul contractului, in sensul ca, desi a executat lucrarea (sau o parte din lucrare) de doua ori, clientul va fi obligat sa plateasca pretul numai o singura data (cu exceptia celor doua cazuri mentionate: punerea in intirziere a clientului si viciile materialelor).

I.1.2.       Receptia lucrarii

Clientul este obligat sa receptioneze si sa ia in primire lucrarea dupa terminarea ei integrala. In cazul unui lucru ce se masoara sau care are mai multe bucati, receptia se poate face si pe parti, iar partile platite de client se prezuma ca au fost verificate, receptionate (art. 1482 Cod civil).

Daca clientul nu‑si executa obligatia de a receptiona si de a lua in primire lucrarea executata, se va putea angaja raspunderea lui potrivit dreptului comun (daune-interese pentru cheltuieli de depozitare, conservare etc.), iar instanta va putea constata executarea lucrarii potrivit clauzelor contractuale, cu toate consecintele ce decurg din executare (de exemplu posibilitatea de a cere plata pretului, suportarea riscurilor de catre client etc.).

Daca partile nu s‑au inteles altfel, clientul este obligat sa plateasca pretul stabilit odata cu receptionarea si luarea in primire a lucrarii. In cazul lucrarilor mai insemnate, daca in contract s‑a prevazut plata pretului pe masura executarii lucrarii, clientul poate invoca exceptia de neexecutare a contractului daca antreprenorul nu‑si executa obligatiile potrivit clauzelor contractuale. Iar daca lucrarea este terminata, clientul poate cere instantei constatarea executarii si predarea silita, in calitate de proprietar.

I.1.3.       Raspunderea antreprenorului

A.      Raspunderea pentru neexecutare

In caz de neexecutare culpabila a lucrarii, antreprenorul raspunde fata de client potrivit dreptului comun (clauza penala, daune-interese, fiind posibila si obligarea antreprenorului la executarea lucrarii sub sanctiunea platii daunelor cominatorii sau executarea in contul debitorului-antreprenor cu autorizatia justitiei etc.).

B.       Raspunderea pentru viciile lucrarii

Receptia lucrarii din partea clientului fara obiectii si rezerve - daca nu a fost obtinuta prin frauda (fraus omnia corrumpit) - echivaleaza cu descarcarea antreprenorului si decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrarii. Pentru aceste vicii, raspunderea antreprenorului poate fi angajata numai daca, potrivit legii sau contractului, el datoreaza garantie, in cadrul termenului stabilit, pentru lucrarea efectuata.

Antreprenorul raspunde insa, in toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el si ale lucrarii, dupa ce a fost receptionata de catre client, si chiar daca lucrarea nu a fost executata de catre el personal (art. 1487 Cod civil).

Conform art. 5 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unei lucrari executate se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie; daca viciile au fost ascunse cu viclenie se aplica termenul general de prescriptie.

Aceste termene de prescriptie incep sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tirziu de la implinirea unui an de la predare (art. 11 al. 1 din Decretul nr. 167/1958), acest termen de un an putind fi modificat prin conventia partilor (garantie conventionala).

I.1.4.       Incetarea contractului

A.      Cazuri particulare

Potrivit Codului civil, contractul de antrepriza inceteaza ("se desfiinteaza") prin moartea meseriasului, arhitectului sau antreprenorului (art. 1485). Intrucit contractul se formeaza intuitu personae - aptitudinile antreprenorului avind importanta chiar daca nu executa personal lucrarea - este firesc ca la moartea sa contractul sa inceteze. Clientul este insa obligat sa plateasca mostenitorilor antreprenorului valoarea lucrarilor executate si a materialelor pregatite, in proportie cu pretul stabilit in contract, in masura in care aceste lucrari si materiale ii sint folositoare (art. 1486). Daca contractul nu ofera elementele necesare, sumele de platit se determina prin experti.

B.       Reguli generale

Cit priveste incetarea contractului, se aplica regulile generale. De exemplu, ca orice contract sinalagmatic, antrepriza poate fi rezolvita la cererea unei dintre parti pentru neexecutarea obligatiilor de catre cealalta parte. In caz de imposibilitate fortuita de executare, daca ea este temporara, se suspenda executarea, iar daca este definitiva obligatia se stinge, fiind aplicabila teoria riscului contractului. Daca obligatia antreprenorului este succesiva (de exemplu lucrari de intretinere) si nu s‑a prevazut un termen, contractul poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti, caci obligatia nu poate fi vesnica.