MANAGERUL CA SUBIECT AL MANAGEMENTULUI

Managerul - concept. Rolul managerului in cadrul firmei

Managerul (conducatorul) este persoana responsabila cu performantele muncii personalului condus care utilizeaza resursele materiale si financiare pentru a produce bunuri si servicii.

Rolul managerului este de a ajuta firma sa atinga un inalt nivel de performanta, prin utilizarea judicioasa a resurselor materiale si umane.

Managerul, ca titulatura, presupune detinerea unei functii de conducere.

Nu trebuie sa se confunde cu directorul coordonator al unei firme.

Poate ocupa o functie de conducere de la directorul general pana la structurile operationale: sef sectie, sef birou, sef magazin.

Ierarhia manageriala

Ierarhia manageriala uzuala intr-o firma are forma piramidala si se prezinta astfel:

a. Manageri de nivel superior sau top managerii:

director general;

director pe domenii de activitate.

b. Manageri de nivel mediu:

sefi sectie;

sefi serviciu;

sefi de compartiment.

c. Manageri operationali:

conducatorii formatiilor de lucru;

sefi de magazine.

d. Personal de executie

3. Schema ierarhiei manageriale

4. Managerul. Caracteristici profesionale

Managerul este o persoana de care nu se poate lipsi nici o firma. Managerul este persoana care detine efectiv postul de conducere, caruia ii sunt nemijlocit subordonati alti componenti ai firmei.

Managerul ia decizii de conducere care influenteaza in mod direct actiunile si comportamentul altor persoane.  

Diploma de absolvire a unei facultati de management nu este echivalentul unei diplome de manager.

Managerul este o persoana cu pregatire superioara care a urmat programe de formare si perfectionare a managerilor numai dupa ce a capatat o anumita experienta, a dovedit inclinatii, aptitudini si pasiune pentru a conduce.

In acest fel se recunoaste ca pentru a fi un bun manager sunt necesare talent (arta) si cunostinte (stiinta).

Trebuie, mai intai sa se verifice talentul, ceea ce este posibil numai in activitatea practica si nu in timpul facultatii.

Managerul este investit cu autoritate pentru functia indeplinita, ceea ce il obliga la responsabilitate juridica si morala,.

Managerul, pe langa experienta, trebuie sa aiba o instruire temeinica specifica si precis orientata in domeniile: tehnologic, juridic, psihosociologic, metodelor si tehnicilor moderne de management.   

Managerul trebuie sa manifeste o competenta reala, profesionalism autentic, capacitate de ierarhizare a valorilor dovedita, probata nu doar pretinsa.

Managerul este un "Lider" care trebuie sa impresioneze colaboratorii prin natura si importanta deciziilor. Ideal ar fi ca toti managerii sa fie si lideri buni, dar in practica nu se intampla, intotdeauna, astfel.

Managerii pot realiza ceea ce-si propun cu ajutorul echipei pe care o determina sa actioneze intr-o anumita maniera.

De aici apare notiunea de "Lidership".

Lidership reprezinta procesul de mobilizare, incurajare si antrenare a indivizilor, astfel incat acestia sa contribuie cu ce au mai bun la realizarea obiectivelor.

Orice manager, de la director general la seful de echipa, trebuie sa stie a face fata atributiilor conducerii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control-evaluarea.   

Managerul reprezinta, o forma concreta a muncii intelectuale, o profesie cu un ridicat coeficient de complexitate. Aceasta profesie se poate invata, iar procesul de formare este indelungat, respectiv: absolvirea facultatii si pregatirea teoretica, impletita cu practica.

Tinta oricarui manager ar trebui sa fie si cea de a deveni un lider

In concluzie, mentinerea managerului in forma, ca profesionist, presupune perfectionarea sa de-a lungul intregii vieti.

#

Nota pentru studentii de la jurnalistica, pornind de la un exemplu.

Cunoscutul poet grec Constantin Kavafis isi imagineaza un dialog intre un tanar poet si deja celebrul Teocrit.

"Inalta e vai,

prea inalta, vad, scara Poeziei;

de pe aceasta treapta unde ma aflu

n-o sa mai urc in veci, nefericitul de mine" - se plange nefericitul poet.

Inteleptul Teocrit ii raspunde:

'Daca te afli pe aceasta prima treapta,

fii mandru si fericit.

Aici unde ai ajuns nu e putin lucru,

caci inca si aceasta prima treapta

e foarte departe de lumea de rand'.

(Constantinos Kavafis, Poezii, traducere de Aurel Rau, Editura Univers, 1971).

Din lectura acestui fragment de poezie se poate lesne deduce care este pozitia unui tanar absolvent al facultatii de jurnalistica.

Trecerea examenului de licenta, ii da dreptul de a concura pentru un post de redactor - in presa scrisa, radio sau televiziune - si de a ocupa, astfel, prima treapta a jurnalismului. Urmeaza, apoi, lungul drum spre performanta si manageriat.

Un bun manager se formeaza prin verificarea practica si prin cursuri continue de perfectionare in domeniul managementului.

#

5. Calitatile generale ale managerilor. Schema. Continut

Calitatile de baza necesare unui manager pot fi prezentate, sintetic, prin sigla celor "5C"-uri, care pot constitui laturile unui pentagon.

Calitatile unui manager eficient sunt:

Curiozitate:

sa-si dezvolte permanent cunostintele manageriale;

sa fie receptiv la progresul tehnic si social, la ceea ce este nou in domeniu.

Creativitate:

sa gaseasca solutii pentru imbunatatirea activitatii;

sa aiba spirit de initiativa;

sa fie inteligent, energic, perspicace.

Constiinciozitate:

disciplinat si exemplu in munca;

sa manifeste stabilitate in gandire, suplete intelectuala, flexibilitate.

Capacitate:

de a lucra si de a comunica cu salariatii;

de a descoperi cauzele fenomenelor;

gandirea sa se bazeze pe cunoasterea realitatii, pe analize si sinteze.

Colaborare:

sa fie tolerant cand trebuie;

sa posede dorinta de a asculta;

sa fie onest, sa gandeasca logic si obiectiv;

6. Aptitudinile unui manager

Managerul trebuie sa aiba aptitudini:

naturale (innascute);

dobandite prin educatie.

Aptitudinile managerilor pot fi grupate in:

a. Aptitudini comune:

imaginatie;

puterea de prevedere;

flexibilitate;

autoincredere;

autorespect;

speranta;

expunerea clara a ideilor.

b. Aptitudini de colaborare:

tactul;

bunatatea;

amabilitatea;

atitudinea prieteneasca fata de colaboratori;

calitatea de buni negociatori.

c. Aptitudini psihice:

pasiunea si receptivitatea fata de nou;

originalitatea si perspicacitatea in gandire;

stabilitate emotionala si reactie rapida;

dorinta personala de autodepasire;

generozitate;

modestie;

spirit participativ;

capacitatea de a conduce in echipa.

Aptitudinile se apreciaza fata de munca, societate, oameni si in functie de dorinta de a deveni manager.

7. Puterea managerilor

Puterea managerului reprezinta abilitatea de a face ca lucrurile sa se desfasoare dupa dorinta sa.

Puterea este esentiala pentru manageri

Puterea care poate fi detinuta de un conducator este de cinci feluri.

a. Puterea legitima - este cea bazata pe pozitia formala, adica pozitia din organigrama.

Se manifesta in stabilirea strategiilor si in domeniul personalului.

b. Puterea recompensata - este data de capacitatea liderului de a-i plati pe cei care il urmeaza.

Angajatii isi urmeaza liderul, incredintati fiind ca acesta ii va fi recompensa financiar, sau ii va promova.

c. Puterea coercitiva - capacitatea managerului de a obtine rezultate prin utilizarea sanctiunilor - penalizari la salariu, retrogradarea, concedierea etc.

d. Puterea prin identificare - consta in identificarea angajatilor cu liderul.

Angajatii ii iau ca model pe liderii cu calitati personale deosebite si cu carisma.

e. Puterea expert - se bazeaza pe o buna cunoastere a profesiei.

Liderii experti sunt limitati la un anumit domeniu si dau rezultate bune in pozitii de manageri operationali. Exemplu - maistru.

De regula nu dau satisfactie in pozitia de top manageri

Puterea legitima si cea recompensata genereaza bunavointa din partea angajatilor.

Puterea expert si cea prin identificare genereaza implicare.

Puterea coercitiva genereaza rezistenta din partea angajatilor.

Managerii buni sunt cei care utilizeaza puterea expert, prin identificare si prin recompensa.

8. Stilul de management

Stilul de management reprezinta modalitatile in care managerii isi exercita atributele fiind dat in principal de atitudinea fata de subordonati.

Stilul de management este strans legat de calitatile, personalitatea si temperamentul managerului.

Stilurile de management pot fi grupate in:

a. Stiluri cu eficacitate:

se sprijina pe spiritul de organizare si metode eficace;

acorda prioritate motivarilor si utilizeaza la maximum potentialul uman;

acorda prioritate productiei, dar se comporta abil si cu personalul.

stie sa satisfaca cerintele umane si cele ale productiei.

b. Stiluri fara eficacitate:

acorda putin interes oamenilor si productiei;

acorda prioritate relatiilor umane;

este preocupat de productie dar dur cu personalul;

lipseste spiritul de decizie.

In stilul de conducere, doua sunt distincte:

a. Stilul autoritar - managerul considera autoritatea asupra subordonatilor drept componenta de baza.

Caracteristici:

se consulta foarte rar cu subordonatii;

adopta singur deciziile supralicitandu-si calitatile;

are o mare placere de a comanda;

manifesta nepricepere in abordarea subordonatilor;

pretinde ca toate informatiile sa-i parvina centralizat;

critica dar nu suporta sa fie criticat;

este laconic si nu permite subordonatilor sa exprime puncte de vedere;

foloseste cu precadere "tonul de sef";

Acest stil ascunde uneori lacune in pregatire si lipsa deprinderilor manageriale.

De regula nu duce la rezultate bune.  

Este des folosit de catre patronii micilor intreprinderi private care inlocuiesc, adesea, stilul de manager cu cel de "stapan".

b. Stilul democrat participativ - managerul are o serioasa pregatire atat in plan profesional cat si managerial.

Caracteristici:

se bazeaza pe consultarea subalternilor;

stimuleaza comunicarea;

adopta metoda delegarii de sarcini;

dezvolta initiativa personala si spiritul creator;

asigura un climat destins in cadrul firmei, favorabil dezvoltarii personalitatii angajatilor si propice indeplinirii obiectivelor;

utilizeaza puterea si competenta cu precautie.

9. Reguli pentru imbunatatirea stilului de conducere al managerilor

Acestea sunt:

sa respecte normele impuse;

sa trateze angajatii asa cum el insusi ar dori sa fie tratat;

sa stabileasca de la inceput normele si atributiile pentru fiecare angajat;

sa fie inflexibil in privinta principiilor dar suplu in forma de abordare a acestora;

sa nu confunde obligatia de a fi impartial cu spiritul justitiar;

sa respecte intotdeauna cuvantul dat pentru a se bucura de incredere, anticipat;

sa aiba in vedere ca fiecare angajat este o personalitate si are propria-i demnitate care trebuie respectata;

sa nu ceara subalternului imposibilul;

sa stie sa comunice pentru a se face inteles si ascultat;

sa informeze orice angajat cu privire la schimbarea pozitiei sale in cadrul firmei;

sa aiba in vedere ca o colaborare pe termen lung este mai pretioasa decat supunere imediata;

autoritatea se castiga prin performantele profesionale proprii si prin cunostinte, nu prin constrangeri si intimidare;

inainte de a sanctiona un salariat sa analizeze cat din vina apartine managerului;

sa recunoasca si sa aprecieze calitatile, performantele si cunostintele subalternilor;

10. Tipuri de manageri

Tipurile de manageri deriva din cele doua stiluri de conducere fundamentale - autoritar si democratic.

Sase tipuri de manageri.

a. Managerii cu har - se bazeaza pe talentul, personalitatea si calitatile lor, pe inspiratia si simtul privind natura umana.

b. Managerii fara har - se bazeaza numai pe cele invatate cum sa se comporte si pe abilitatea de a face impresie.

c. Managerii autocrati - impun decizii si se inconjoara numai de oameni care sunt de acord cu ei, cunoscuti ca - yes-man-i. Sunt adepti ai constrangerilor.

d. Managerii democrati - incurajeaza oamenii sa participe la luarea deciziilor, se bazeaza mai mult pe puterea de convingere si pe ceea ce stiu decat pe puterea data de pozitia lor.

e. Managerii vizionari - sunt adevaratii lideri; cultiva initiativa si grija fata de salariati pentru a insufleti propulsarea firmei.

f. Managerii controlori - se bazeaza pe sistemul intern de informare si trateaza subordonatii cu o nepasare mascata.

Nu exista un tip pur de manager si nici o reteta ideala de a conduce.

11. Managerii ca actori ai conducerii

Rolurile jucate de manageri ca actori ai conducerii pot fi grupate si reprezentate astfel:

a. Roluri impersonale

1. Reprezentare - indeplinirea de sarcini ceremoniale: cuvantari aniversare, festivitati de premiere, salutarea vizitatorilor externi.

Lider - indruma si stimuleaza subordonatii.

3. Coordonator - mentine legaturi informationale in interiorul firmei si cu exteriorul; foloseste posta, apelul telefonic, sedintele de lucru.

b. Roluri informationale

1. Monitor - solicita si receptioneaza informatii, analizeaza situatii si rapoarte, mentine contacte personale.

Diseminator - transmite informatii venite din afara sau de la subordonati catre membrii firmei. Trimite memorii si rapoarte. Telefoneaza.

3. Purtator de cuvant - transmite informatii catre exterior prin viu grai, rapoarte si memorii.

c. Roluri decizionale

1. Antrenor - initiaza noi proiecte; identifica idei noi; deleaga responsabilitati altora privitoare la formularea de idei noi.

Selectioner al urgentelor - adopta actiuni corective in situatii de criza si dispute; rezolva conflictele dintre subordonati; se adapteaza la crizele de mediu extern.

3. In alocarea de resurse - decide cine primeste resurse si fixeaza prioritatile in acest sens; programeaza si propune bugete.

Negociator - reprezinta compartimentul condus in negocieri pentru contactele cu sindicatele, vanzari, cumparari si bugete, apara interesele departamentale.

1 "Lista lui Dixon" - lista greselilor manageriale

Un bun manager stie sa evite greselile.

Principalele greseli de management se regasesc in asa zisa "Lista a lui Dixon". Acestea sunt:

risipa resurselor umane;

conservatorism exagerat si pastrarea traditiei perimate;

tendinta de a ignora sau refuza informatia care ar putea preveni un conflict;

indecizia si tendinta de a abdica de la rolul de decident;

persistenta de a executa munci inutile;

insuficienta exploatare a unei pozitii castigate si tendinta de "forta norocul";

aprecierea muncii fizice si nu a celei intelectuale;

insuficienta utilizare a surprizei si utilizarea excesiva a deceptiei;

cautarea cu orice pret a unui "tap ispasitor";