Rascoalele din 1907

RASCOALELE DIN 1907

Rascoalele din 1907 au fost generate tot de aceleasi cauze ancestrale, care generasera si rascoalele din 1888 si din anii urmatori, deoarece politicienii vremii, in frunte cu regele Carol I, declarau in diverse ocazii ca vor rezolva problemele taranimii, insa, in realitate, guvernele, camerele parlamentului si regele nu elaborau legi care sa usureze povara exploatarii taranilor de catre mosieri, elaborand numai legi care acordau facilitati mosierimii si, mai ales, burgheziei, care era intr-o ascensiune continua si devenea tot mai numeroasa, inlocuind treptat mosierimea.

Desi in ultimul deceniu al sec. XIX si inceputul sec.XX productia agricola se dublase in marile exploatatii agricole, , marea masa a taranilor romani, detinea o suprafata mai mica decat cei aproximativ 4.100 de mosieri, care detineau 3.700.000 ha, si desi unii tarani fusesera improprietariti cu plata, disensiunile dintre mosieri si tarani se adinceau, astfel ca pana in 1907 au mai avut loc numeroase rascoale taranesti, de mica amploare, care prevesteau parca genocidul care avea sa fie declansat in 1907 de criminalii guvernanti, in frunte cu regele Carol I .

Daca in 1888, inaintea inceperii rascoalelor, tara era guvernata de liberali, in 1907 tara era guvernata de conservatori iar liberalii erau in opozitie, deci rolurile se inversasera. Acesta inversare invinovatea deoportriva ambele partide, care se succedau la guvernare, si demonstra indubitabil ca nici liberalii si nici conservatorii nu au fost preocupati vreodata serios de rezolvarea decenta a problemelor grave cu care se confruntau taranii romani si, de aceea, in primavara anului 1907 au inceput iar rascoalele taranesti.

Primele rascoale au inceput de asta data in Moldova, la data de 8/21 febr. 1907 in satul Flamanzi din judetul Botosani, iar principala revendicare a rasculatilor era sintetizata in doleanta ancestrala a taranilor : "Vrem pamant ! " , ignorata permanent de guvernanti, caci taranii rasculati puneau accentul pe acordarea de pamant fara plata si fara conditii inrobitoare pentru tarani, asa cum au fost unele improprietariri anterioare.

In scurt timp incep sa se rascoale si taranii din alte sate si din alte judete ale Moldovei, insa si aceste rascoale se desfasurau la fel ca in 1888, adica nu erau coordonate de un comandament al rasculatilor, nu erau simultane, ci erau succesive, dezordonate, ceea ce a permis conservatorilor criminali - care aveau deja experienta crimelor antitaranesti din 1888 - sa inceapa rapid "pacificarea" satelor rasculate, insa de asta data conservatorii au fost panicati, deoarece actiunile taranilor rasculati pareau mai coordonate, erau sprijinite si de muncitorii din marile orase, iar coloane de rasculati au patruns in unele orase mari. La 3/16 martie are loc prima ciocnire dintre taranii rasculati si armata, la Pascani, unde muncitorii ceferisti de la depoul local elibereaza din tren taranii arestati anterior de armata, iar la 4/17 martie o coloana de peste 2.000 de rasculati patrunde in Botosani, unde au loc cioncniri sangeroase cu armata, care trage in rasculati, facand primele victime printre tarani.

Conservatorii, panicati de faptul ca in timp ce aramata "pacifica" o rascoala dintr-un sat, in alte sate incepeau alte rascoale, extinzandu-se rapid atat in Moldova, cat si in Muntenia si Oltenia, renunta la guvernare la 12/25 mart. iar rege Carol I ameninta politicienii ca daca nu sant capabili sa reprime rapid rascoalele, el va abdica. In aceeasi zi regele incredinteza puterea liberalilor, Dimitrie A. Sturdza fiind desemnat sef al guvernului minoritar, iar ministerele carora le revenea misiunea criminala de a "pacifica" taranii sant incredintate lui I.I.C.Bratianu - Ministerul de Interne - si generalului Al.Averescu -Ministerul de Razboi. Parlamentarii, luand cunostinta de solicitarea transanta a regelui, se intrunesc rapid in sedinta comuna la data de 13/26 mart. si, dupa dezbateri "patriotice" , parlamentarii decid la unison ca singura solutie rezonabila de rezolvare a crizei guvernamentale si sociale grave este sustinerea neconditionata de catre toate fortele politice reprezentate in parlament a guverului liberal minoritar si, astfel, guvernul minoritar liberal beneficiaza de spijinul neconditionat, aproape unanim, al parlamentarilor, ceea ce demonstreaza indubitabil ca de asta data parlamentul, in totalitate, la solicitarea criminalului rege Carol I, devine factorul decident al crimelor care vor urma.

Este edificator sa consemnam numai cateva cuvantari ale parlamentarilor, din ziua de 13/26 mart. 1907, in care guvernul criminal liberal a fost investit de catre cele doua camere cu puteri discretionare, pentru a masacra taranii, pentru a intelege ca toate rascoalele taranesti din Romania erau generate de ipocrizia criminala a politicienilor si nu de asa-zisele porniri criminale ale taranilor.

Iata cateva franturi, reprezentative in acest sens, din cuvantarile unor politiceini fruntasi, care ilustreaza sadismul politicenilor din taberele aparent rivale :

Dimitrie A.Sturdza, prim-ministru liberal desemnat : " Sa le deschidem ochii fratilor nostri astazi rataciti si razvratiti, ca oamenii nu pot trai nicaieri si niciodata in dezordine. " !

Iata cata ipocrizie cuprinde acest scurt pasaj din cuvantarea celui mai criminal prim-minsitru de pina atunci, caci in realitate mosierii si taranii romani nu au fost niciodata frati, iar ordinea la care se referea el era de fapt dictatura impusa de mosieri, impotriva careia luptau de fapt taranii romani. Si mai nefericita si mai criminala este expresia "Sa le deschidem ochii fratitor nostri" rostita de cel care practic a inchis ochii multor mii de tarani, atat la figurat, cat si la propriu, caci, dupa unii autori contemporani, autoritatile statului ar fi ucis atunci peste 11.000 de tarani.

Dimitrie A.Sturdza, prim-ministru desemnat : "Luand aceasta hotarare, nu mai stam in doua campuri inimice, ci lucram impreuna pentru binele si fericirea patriei comune".

Si acest pasaj cuprinde cinismul acestui politician criminal, caci el solicita adversarilor sai conservatori sprijin neconditionat pentru masacrarea taranilor rasculati insa acest criminal nu spunea cum puteau beneficia de " binele si fericirea patriei comune. " taranii ucisi de catre politicieni. Este clar ca de fapt el se referea doar la fericirea si la binele mosierimii si burgheziei, care se aliau pentru a rezolva radical problema taraneascaprin crima, si deci nu se referea la binele si la fericirea taranilor!

Si conservatorii sant la fel de cinici si de criminali, caci Take Ionescu indemna parlamentarii sa renunte la rivalitatile partinice si sa sprijine neconditionat guvernul liberal criminal, intrucat scopul acestui guvern criminal era comun tuturor parlamentarilor, liberalii luptand pentru"scaparea patriei " !

Si mai criminala este interventia si conceptia altui conservator -Ion Lahovari - care sustinea demersul criminal al lui Take Ionescu si ii indemna pe parlamentari sa sustina guvernul liberal, indemnand fatis la crime antitaranesti, caci el sustinea ca guvernul trebuie sa "stinga focul" iar apoi sa cerceteze cauzele care au determinat declansarea rascoalelor, ca si cand politicienii nu ar fi cunoscut adevaratele cauze.

Cel putin la fel de criminala si conservatoare a feudalismului este si interventia lui P.P. Carp, care declara ca sprijina neconditionat guvernul liberal, insa, dand dovada de un cinism teribil, declara : " Lucrurile acestea ating interese multiple, interese mari, interese care ar trebui sa fie sacre si d-lor de la guvern, precum ne sant sacre noua. In tara aceasta nu avem numai sateni,in tara aceasta avem proprietari, in tara aceasta avem o cultura " , cinicul criminal Carp militand chiar si in acele momente teribile pentru ignorarea problemelor taranesti reale, el cerand imperativ guvernului liberal criminal sa apere privilegiile mosierimii, chiar ucigand taranii, militand fatis pentru politica criminala a minoritarocratiei elitiste.

Pus in fata unor asemenea declaratii de sustinere neconditionata a guvernului liberal chiar si de catre rivalii conservatori, D.A.Sturdza multumea cu satisfactie parlementarilor care autorizau fara rezerve comiterea celui mai cumplit genocid antitaranesc din vremea aceea si se angaja sa "pacifice" tara prin mobilizarea armatei ca in vreme de razboi, guvernul, parlamentul si regele autorizand astfel crimele liberale, care au ingrozit nu numai Romania, ci si Europa acelor vremuri, regele Carol I fiind initiatorul si organizatorul primului genocid al sec. XX din Romania.

Liberalii, sustinuti chiar si de adversarii lor politici traditionali si, la ordinul criminal al regelui, trec rapid la reprimarea rascoalelor, mobilizand o armata impresionanta tansformind tara intr-un adevarat teatru de razboi si, desi taranii nu formau o armata si nici nu aveau arme, reprimarea rascoalelor a fost organizata foarte minutios, ca o adevarata campanie militara de razboi, fiind coordonata de un comandament central, in frunte cu cei doi criminali: Averescu si Bratianu. Cei doi criminali, executand ordinele criminalului Carol I, au declansat un adevarat razboi civil, disproprotionat insa, armata intervenind in conflictul dintre tarani si mosieri, de partea mosierilor, masacrand fara mila si fara discernamant taranii, care nu erau organizati ca o armata si nu detineau arme, criminalii militari ucigand mii de tarani: tineri si batrani, barbati si femei si chiar si copii ; fara a aresta si fara a judeca taranii rasculati.

Dintre politicienii vremii s-au remarcat ca adevarati criminali, coordonatori ai unor adevarate masacre taranesti, Averescu si Bratianu, dar si intregul guvern liberal minoritar, care practic a comis un adevarat genocid impotriva taranilor rasculati, armata condusa de generalul criminal Averescu folosind in multe rinduri chiar si artileria, pentru a bombarda satele rasculatilor, iar Bratianu continuand masacrele si dupa ce satele rasculate erau "pacificate" de armata, caci organele ministerului de interne ii executau direct, fara nici o judecata, pe taranii considerati a fi vinovati de declansarea rascoalelor, sau asistau indiferente la adevaratele atrocitati antitaranesti, declansate impotriva rasculatilor de mosierii si arendasii intorsi la mosii, care torturau taranii rasculati si chiar ucideau cu mainile lor taranii considerati a fi principalii vinovati de declansarea rascoalelor.

Dupa "pacificarea" criminala a satelor romanesti au continuat arestarile si torturarea taranilor, care erau judecati ca si criminalii de razboi, insa istoriogarfia oficiala a momentului nu a consemnat niciodata o statistica oficiala in care sa fie reflecat numarul real, foarte mare, al taranilor ucisi, arestati si condamnati, pentru ca autoritatile criminale ale monarhiei nu doreau ca numarul real al celor ucisi, arestati si condamnati sa fie cunoscut, atat in tara, cat si in afara tarii. Trebuie sa precizam ca numarul real al victimelor nu este cunoscut i nici desfa urarea evenimentelor nu este prezentata detaliat in istoriografia din Romania, deoarece guvernul liberal criminal a ordonat distrugerea tuturor documentelor referitoare la acest genocid antitaranesc, pentru a ascunde dimensiunile reale ale cumplitului macel si pentru a putea falsifica datele reale, disculpand criminalii, ba chiar eroizandu-i pe criminalii liberali D.A. Sturdza, Al. Averescu si I.I.C.Bratianu si pe regele-criminal Carol I.

Dupa ce tara a fost "pacificata" de armata criminala, criminalii politicieni, in frunte cu regele criminal Carol I, au luat doar unele masuri populiste, pentru a mai calma taranimea, fara a leza privilegiile marii mosierimi : masuri care nu rezolvau problema taraneasca, ci doar amanau sine die aceasta rezolvare si mentineau pericolul declansarii altor rascoale in viitor.

Analizand chiar si succint aceste doua momente malefice taranilor romani, generate de clasa politica ipocrita si criminala, putem intelege cat de "benefica" a fost pentru taranii romani regalitatea, sprijinita neconditionat de politicienii xenofilocrati si, evident, putem observa cat de criminali au fost toti politiceinii romani din acele vremuri, care au ucis taranii si in 1888 si in 1907 , pentru ca politicienii, in frunte cu regele criminal, nu au fost niciodata interesati de rezolvarea reala a problemelor milioanelor de tarani, ci au sustinut doar privilegiile catorva mii de mosieri, chiar si dupa 1907.

Politicienii romani dispretuiesc profund taranii chiar si in ziua de astazi, caci in anul 2007, cind se implinea un secol de la comiterea cumplitului genocid antitaranesc, un primar ignobil din Pitesti a dat jos de pe soclul sau o statuie dedicata unui simbolic taran roman si a inlocuit-o cu statuia unuia dintre criminalii taranilor, un anume Bratianu, iar autoritatile romanesti din 2007 - guvernul minoritar liberal, condus de Tariceanu, sustinut de P.S.D. - nu au organizat nici o manifestare comemorativa pentru a aminti romanilor cumplitul genocid antitaranesc din 1907, insa numele odioase ale regelui Carol I, ale Bratienilor si ale tuturor criminalilor polticienii fruntasi - liberali si conservatori, deopotriva - din acele vremuri grele, sant prezentizate fara jena in mentalul colectiv al romanilor, aceste nomina odiosa fiind atribuite permanent unor institutii ale statului - scoli generale, licee, teatre, spitale etc.- ba chiar si unor localitati sau strazi din localitati ale Romaniei .

Actele criminale ale autoritatilor centrale din acea vreme, in frunte cu regele Carol I , ies si mai bine in evidenta, daca vom compara abuzurile si crimele comise de autoritati,, cu prevederile constitutiei xenocratice de la 1866. Prevederi pe care istoricii xenofilocrati, obedienti dinastiei nemtesti din Romania, le prezinta si azi ca fiind modele de prevederi democratice, "uitand" sa mentioneze ca acele prevederi democratice se aplicau numai in cazurile care priveau apararea drepturilor cetatenesti ale elitei burghezo-mosieresti si nu se aplicau niciodata atunci cand ar fi trebuit sa fie aparate si drepturile cetatenesti ale celor cateva milioane de tarani, care formau majoritatea covarsitoare a poporului roman. Cu toate ca istoricii xenofilocrati s-au straduit sa il denigreze pe Cuza si sa-l eroizeze pe criminaul rege Carol I - care a masacrat zeci de mii de tarani romani - in mentalul colectiv al taranilor Cuza a ramas ca domnitorul care a incercat sa ofere sanse mai bune de viata pentru tarani si din aceasta cauza a fost detronat de mosierii care se opuneau categoric emanciparii taranului roman, in timp ce Carol I a ramas in mentalul colectiv al taranilor ca regele criminal care a masacrat taranii in 1888 si in 1907, tragand chiar si cu tunurile in taranii rasculati. Se spune ca, cu prilejul inscaunarii sale ca principe al Romaniei, atunci cand a auzit bubuiturile tunurilor care trageau salve de slava, prusacul Karl ar fi exclamat in 1866 " Asta-i muzica ce-mi place !" ! Si atat de mult i-a placut acesta "muzica" criminalului prusac, incat in 1907 le-a oferit gratuit si taranilor rasculati criminala "muzica" prusaca regala.

Dupa cum se stie, sigura "vina" a taranilor a fost indrazneala lor de a se revolta impotriva asupririlor nemiloase ale mosierilor si ale statului si, desi aceasta indrazneala a taranilor a fost generata chiar de lacomia mosierilor, care deseori atingea cote paroxistice, intensificand asuprirea taranilor pana la limita suportabilitatii umane, criminalele autoritati ale statului au invinuit taranii de fiecare data si au comis doua genociduri antitaranesti cu repetitie, ferocitatea politicienilor romani ingrozind Romania si Europa acelor timpuri cumplite si, de aceea, crimele antitaranesti din Romania trebuie sa fie demascate si nu mascate, iar "pacificatorii" taranilor rasculati nu trebuie sa fie eroizati, ci trebuie sa fie prezentati ca fiind cei mai mari criminali care " rezolvau " problemele taranilor prin crime, ucigand taranii care cerseau, pentru ei si pentru urmasii lor, dreptul inalienabil la o viata mai demna.