 |  |
|
O FARSA SINISTRA: "RESTAURATIA' (7-13 iunie 1930)
Moto:
Fii binecuvintata Nefericire, daca sosesti singura
PROVERB ORIENTAL
incepind din 1821 Romania a cunoscut mai multe forme de soc
politic, dintre care unele au fost si ramin in istorie cit se poate
de ciudate. Mai intii am produs o miscare revolutionara
condusa de marii boieri (in locul burgheziei), care a reusit sa
antreneze o parte insemnata a taranimii si sa ne
dea un prim erou al timpurilor moderne - Tudor Vladimirescu. A venit apoi
revolutia din 1848, care a incercat sa introduca republica in
aceasta parte a Europei, direct din feudalism. Din fericire, filonul
national s-a mutat din Oltenia lui Tudor in Ardealul lui Avram lancu. A urmat
o tentativa de lovitura de stat la
Din toate formele de soc politic cunoscute, mai lipseau puciul, lovitura de stat comunista si insurectia civila. Pina la sfirsitul secolului al XX-lea le vom avea pe toate. O dinastie zbuciumata de lupte interne si lovita de incredibile probleme de legitimitate, se va prabusi lent pina in stadiul de simpla reprezentanta si va fi inlocuita prin lovitura de palat cu dictatura comunista. Dar nimeni nu si-ar fi putut inchipui ca mai exista o forma de lovitura de stat: cea data expres pentru a distruge Constitutia democratica.
Era Bratianu
Ionel I.C. Bratianu era un barbat frumos si inteligent.
De groaza avocatilor care ii facusera zile fripte, tatal
sau ii ceruse sa nu urmeze cariera cea mai populara printre
politicienii zilei si 1-a indrumat spre inginerie. Spiritul metodic
si precizia matematicii 1-au ajutat sa-si formeze un fel propriu
de a fi, care dadea senzatia unei lungi detasari de
problemele politice, in realitate - asa cum se poate constata din
actiunile lui -, era un tip foarte calculat. Educat in spirit
nationalist de tatal sau, fin observator al lumii cosmopolite
concentrate in Orasul luminilor si atent condus prin viafa de
umbra sa periculoasa, Eugeniu Carada, Ionel I.C. Bratianu a fost unul
din cei putini oameni politici romani - Ion Cimpineanu-batrinul, luliu
Maniu, Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Titulescu, Ion
Antonescu - preocupati de proiectia istorica a
personalitatii lor. in zona de elita a liderilor politici
exista un prag la care personajul isi masoara fiecare pas
si devine preocupat de numele sau postum. Din cei enumerati mai
sus, doar doi - Cimpineanu si Bratianu "Vizirul'-, precum
si Ionel au subordonat proiectia istorica a persoanei lor,
perspectivei istorice a statului. Cimpineanu, neapucind sa conduca,
s-a pierdut in cvasianonimat. Kogalniceanu, Titulescu, Maniu si
Antonescu au subordonat imaginea statului dorintei lor de a-si
perpetua imaginea cit mai mare in viitor. Altfel spus, marii Bratieni
aveau sentimentul eternitatii patriei, ca una din propriile lor
trairi si, drept consecinta, lucrau in acest sentiment.
Pentru motivul aratat, in mod surprinzator, modelul secret al lui
Ionel I.C. Bratianu a fost Cetatea Vaticanului. Foarte putini oameni
din anturajul sau au stiut asta. I.G. Duca era unul dintre ei: "Ceea
ce ii placea in politica Vaticanului nu erau atit combinatiunile
savante si pline de traditionalism ale diplomatiei papale, cit
faptul ca Roma lucra vadit sub specie aetemitatis'230. Public,
Ionel Bratianu spunea acelasi lucru, dar sub o forma care trezea
suspiciunea politicianismului; era si greu de inteles. Atacat in
Parlament pentru faptul ca isi calculeaza prea indelung deciziile
politice, liderul liberal a raspuns: ,Partidul pe care il conduc nu este o
improvizatie. El are un lung trecut si un mare viitor.
Grabiti-va dumneavoastra - formatii recente si
nesigure, fiindca ziua de miine va apare indoielnica -, eu n-am
de ce ma grabi. Eu inaintez cu pasi linistiti, pe un
drum bine tras, spre un tel bine definit'. Asadar, modelul
politic a fost Vaticanul, iar moto-ul sau personal provenea din
Bizant: "Nu imi pasa de pietrele ce mi se arunca, imi pasa
de piatra ce se va aseza peste mormintul meu.' Strainii, mult
mai atenti si versati, nu au avut vreun dubiu asupra familiei
Bratianu. In 1902, cind Ionel avea interimatul Ministerului de Externe,
iar fratele sau, Vintila Bratianu, acumula experienta
financiar-bancara necesara preluarii misiunii lui Eugeniu
Carada, ministrul Austriei in Romania transmitea la Viena: "Amindoi fratii
Bratianu (Ionel si Vintila), ca toti oamenii politici
romani, sunt niste nationalisti declarati, care au ca
tel unirea tuturor romanilor'231. Daca Ionel era calculat,
atunci trebuie spus ca Vintila Bratianu era un patriot
inflacarat si extrem de dinamic, marturiile vremii
consemnind ca un cuvint urit despre Romania atragea imediat o
antipatie violenta, iar persoana care il rostise era
dusmanita pina la moarte. I.G. Duca 1-a cunoscut bine si pe
Vintila: "in genere, n-a fost idee de progres, in ultimele decenii, care
sa nu fi gasit un rasunet puternic in sufletul sau de
democrat sincer si fara de ostentatiune. in chestiunile
nationale, iubirea de tara si de neam mergeau la el
pina la fanatism; si istoria intregirei neamului nu se va putea scrie
fara ca numele sau sa fie pomenit cu evlavie'232. Ion
I. Nistor 1-a vazut astfel: "N-a fost barbat politic mai fanatic in
apararea si salvgardarea marilor interese nationale ca
Vintila Bratianu, precum n-a fost nici un alt barbat politic mai
indusmanit si mai combatut cu atita inversunare ca
dinsul'233 Vintila a fost acuzat, din cauza comportamentului sau
pasional, de "sectarism'. Honoriu Banescu, unul din amicii sai
politici, ne dezvaluie principiul de la care pornea in orice decizie: "in
orice chestiune la ordinea zilei, pentru Vintila Bratianu se punea o
singura intrebare: «
Este important sa privim cu multa atentie activitatea politica a acestor oameni, impreuna cu cea a aliatilor si adversarilor lor politici, pentru ca altfel vom ramane mai departe prizonieri ai legendei ca marile realizari ale tarii, si in primul rind Marea Unire din 1918, au fost intimplatoare, rezultat al unei conjucturi favorabile sau al deciziei unor Mari Puteri binevoitoare. Nu, tot ceea ce s-a implinit prin realitatea statala a Romaniei Mari este opera unor conducatori remarcabili, a unor patrioti desavirsiti, dublati de o abilitate iesita din comun de a combina pe scena politica si economica. Opera lor nu a fost rezultatul unor discursuri potrivite, ci al inteligentei, tenacitatii, sacrificiului de sine in folosul tarii. Dusmanii Romaniei au inteles mult mai bine si mai repede importanta acestor barbati de stat. Nu intimplator au incercat in repetate rinduri sa-i asasineze. Ei stiau ca acestia sunt adevaratii constructori ai statului roman, la fel cum s-a dovedit ca, odata cu disparitia lor, edificiul s-a prabusit aproape imediat. Aceasta este una din marile drame ale Romaniei moderne: a fost cladita doar de o mina de oameni. "Partea pe care ambii frati au avut-o la indeplinirea acestor mari fapte istorice este bine distincta una de alta. Daca Ionel Bratianu, cu larga sa experienta si intelepciune, urmarea de aproape vieata politica interna si relatiile cu strainatatea, fratele sau Vintila se interesa de aproape de marile si de grelele probleme economice si financiare, deopotriva de importante ca si cele de politica interna si externa. Ca unul dintre cei mai profunzi cunoscatori ai problemelor de la noi, dinsul ajunsese la convingerea ca un stat national nu se poate bucura indeajuns de deplina sa neatirnare, cita vreme viata economica nu se poate razima indeajuns pe capitalul national. Pornind de la aceasta convingere, Vintila Bratianu a dezvoltat o munca titanica pentru nationalizarea capitalului, pentru incurajarea industriei nationale si pentru ridicarea si inviorarea comertului. Independenta economica este un corolar firesc si necesar pentru independenta politica, care in lipsa unei baze economice sigure, lesne ar putea sa fie amenintata'235.Vintila Bratianu a fost director general al Regiei Monopolului Statului, secretar general al Ministerului Finantelor, primar al Capitalei, ministru de Razboi, ministru de Finante, director la Banca Nationala, prim-ministru si presedinte al PNL. Pseudonimul sau era Dela Cungra, a carui anagramare da Gen Dracula. Toti cei trei frati Bratieni - Ionel, Vintila si Dinu -, au lucrat efectiv ca ingineri la constructia podului de la Cernavoda, sub conducerea lui Anghel Saligny.
Ionel I.C. Bratianu a fost atras inca din adolescenta de femei. Conform unei versiuni legendare care circula in memoria conacului de la Golesti, vecin cu cel de la Florica, femeia care 1-a format a fost Elena Vacarescu. Daca informatia are un miez de adevar, atunci nu trebuie sa reprezinte o surpriza felul placut, distins si, totodata, fermecator cu care a cucerit numeroase femei din lumea buna. Elena Vacarescu a fost o femeie urita, dar o fiinta remarcabila, mai tirziu diplomat de cariera si membra a Academiei Romane. Zvonul legaturii sale cu Ionel I.C. Bratianu ar putea proveni insa din convingerea multor politicieni si istorici ai vremii ca Bratienii foloseau femeile pe care le subjugau sentimental pentru actiuni politice. Prezenta ei in viata principelui mostenitor Ferdinand, care s-a indragostit nebuneste de ea si pe care a cerut-o in casatorie, a fost pusa pe seama unui astfel de "plasament' pregatit de Ion C. Bratianu si de Eugeniu Carada. impotriva acestei versiuni se ridica un argument logic foarte serios: spre sfirsitul secolului al XlX-lea si in secolul al XX-lea, Bratienii au avut interesul sa mentina dinastia straina, fapt ce a dus si la ruperea brutala a logodnei secrete dintre Ferdinand si Elena. Conform unei marturii avizate, "plasarea' Elenei Vacarescu in anturajul lui Ferdinand a fost opera spionajului rusesc, prin intermediul secretarului reginei Elisabeta, un anume Scheffer'.
Una din numeroasele legaturi ale lui Ionel, cea cu Maria jytoruzi - vaduva fiului lui Cuza, Alexandru - a generat complicatii, prin nasterea lui Gheorghe I. Bratianu: "LI.C. Bratianu s-a casatorit cu principesa Moruzi, dar dupa oficierea cununiei religioase a intentat, chiar a doua zi, actiunea de divort, in acest fel 1-a recunoscut pe Gheorghe Bratianu (nascut la 21 ianuarie/ 3 februarie 1898) ca fiul sau legitim. Relatiile dintre tata si fiu au fost sporadice, deoarece mama nu ingaduia contactele intre cei doi. Abia dupa 1918, Gh. Bratianu il va frecventa pe 1.1. C. Bratianu, cerindu-i sfatul si sprijinul. Dupa mai multe aventuri galante, Ion I.C. Bratianu s-a casatorit in 1906 cu Eliza Stirbey, pe care a determinat-o sa divorteze de Alexandru Marghiloman, cunoscutul fruntas al Partidului Conservator'237, in ciuda unor divergente politice, Gheorghe I. Bratianu a fost un urmas demn al tatalui sau si poate ca, intr-o alta conjunctura decit dictatura, ar fi fost nu numai un mare istoric, dar si un devotat prim-ministru.
Dar femeia care 1-a iubit probabil cel mai mult pe Ionel I.C. Bratianu
si alaturi de care a condus Romania a fost Regina Maria.
Aleasa spre a fi viitoarea
tema: Viata si opera reginei Maria "intregitoare a neamului romanesc', inainte de a fi condusa de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutata de militari cu baionetele infipte in pamint si patul armei in sus, gest unic pe care Armata nu 1-a oferit niciodata nici unui alt om. in biografia acestei femei proeminente se afla si un gest care intregeste personalitatea sa unica: la 26 martie 1926, de Bunavestire, regina Maria a trecut la ortodoxism, intr-o ceremonie desfasurata la palat, ea s-a spovedit, a fost dezlegata de patriarhul Miron Cristea si a fost primita in sinul Bisericii Ortodoxe Romane, in clipa mortii, survenita la 18 iulie 1938, patriarhul Miron Cristea va rosti o scurta rugaciune si va inchide cu un gest blind acei ochi superbi. Apoi va rosti cuvintele memorabile: "in tot cazul, se va putea spune ca a fost o femeie care si-a trait viata intens'.
Personalitatea puternica a reginei Maria se afla intr-un
contrast pronuntat cu cea extrem de slaba a printului si
apoi regelui Ferdinand. Sters ca barbat, de o timiditate
bolnavicioasa si introvertit pina la straneitate, dar nu lipsit
de gentilete si caldura, Ferdinand a fost un bun sot
al reginei. Despre raportul Maria-Ferdinand, Martha Bibescu va consemna:
"Aceasta fiinta stralucitoare, desigur cea mai
frumoasa principesa si poate cea mai frumoasa femeie din
Europa pe timpul acela, era facuta parca anume ca sa
eclipseze, imi dau seama, cu trecerea anilor, ca si ea a ajutat la
implinirea soartei, prin contrastul dintre orbitoarea-i vecinatate si
umbra pe care acest om o cauta pentru jertfa sa. A fi sotul reginei e
un rol greu de jucat, chiar cind esti rege. L-a detinut timp de
treizeci si sase de ani, si a fost recunoscator pina
la sfirsit aceleia care-i lasa lui toata umbra, pentru ca
ea era lumina'. Desfigurat si slabit fiziceste pentru tot
restul vietii in urma unei virulente imbolnaviri de friguri tifoide,
perdinand va suferi si respingerea plina de cruzime a vulgului:
"Multimea nu-1 iubeste, nu-1 admira. De cite ori apare in
public, displace sau prilejuieste risul'. Fiinta cea mai
apropiata, Maria insasi, ni 1-a descris astfel: "Era blind,
bun, cam sentimental, cu o fire iubitoare, dar n-avea incredere in
insusirile lui; era un om ce se lasa usor stapinit si
totdeauna era gata sa creada pe altii mai presus de el, dar, cu
toate acestea, era mindru si putea fi jignit usor'. Expresia
romaneasca sa punem punctul pe i vine de la ezitantul Ferdinand,
pentru ca "intr-adevar, niciodata nu stiuse sa puie
punctele pe i, proba grafologica de sfiala, de
rezerva'244. Hagiografi de circumstanta i-au transformat
defectele in calitati, lasind posteritatii imaginea
unei victime: "Cu gingasia omului deprins sa minuiasca
florile, purtindu-le lin ca sa nu le scuture colbul de aur, tot asa
trecuse printre semenii sai, vesnic ingrijorat sa nu supere
si sa nu mihneasca pe nimeni. Iar semenii, care nu erau flori, 1-au
intepat numai cu spinii. Pina la sfirsit'245. Imaginea de
inalta regalitate, de importanta istorica si titlul de
intregitorul au fost produse ale propagandei oficiale, pe care si Ionel
I.C. Bratianu si alti oameni politici romani au
intretinut-o - cu intelepciune! - pentru a nu scadea din
dimensiunea istorica a Marii Uniri din 1918 si, indeosebi, a incoronarii
solemne de la Alba-Iulia din 1922. Oricum, am avut o mare
Revenind la anul 1897, vom consemna revolta totala a principesei Maria impotriva
vietii austere din palatul lui Carol I si a persecutiilor la
care era supusa pentru orice fleac. Speriat ca firea exuberanta
a principesei va intilni exuberanta
Regina Maria va avea intotdeauna simpatii liberale, ii considera
mai dedicati muncii, mai bine organizati si dinamici. Multi
ani insa, cu exceptia lui Take lonescu, din rindurile Dreptei
clasice,
De ce am insistat pe aceste informatii destul de intime si
care, de regula, nu fac obiectul unor studii de istorie? Pentru ca
evenimentele agitate din interiorul Casei Regale a Romaniei, precum si
resorturile secrete ale relatiilor Bratianu-Maria,
Bratianu-Fer-dinand, Maria-Ferdinand au avut consecinte directe
asupra destinului statului roman in anii care vor urma. Alianta
sufleteasca si politica intre Ionel I.C. Bratianu si
Prima criza dinastica
incepind cu anul 1918, Casa Regala romana intra intr-o criza dinastica din care nu a iesit nici astazi. Sirul lung de ilegalitati, tentativele de lovitura de stat repetate, precum si loviturile de stat legate direct de problema legitimitatii regilor, dupa Ferdinand, au facut ca dinastia de Hohenzollem sa se transforme intr-o dinastie romaneasca debila juridic si dominata de complicatii succesorale pe care si astazi, cu greu, se chinuie istoricii sa le clarifice. Ele toate isi au originea in caracterul lui Carol al II-lea.
Conform marturiilor celor mai apropiate rude, caracterul
printului mostenitor Carol a suferit in copilarie o
influenta nefasta din partea unor educatori prost alesi de
rege. inca din primii ani de viata a fost invatat de
Carol I ca intre el si toti ceilalti, inclusiv mama lui,
exista o diferenta de rang si de responsabilitati
care il obliga la un comportament distant, autoritar si independent.
Pornind de la ideea ca guvernanta trebuie sa fie urita pentru a
nu-i produce copilului preocupari erotice, Carol I i-a adus pe o
anumita dna Winter. Regina Maria o descrie astfel: "Era vulgara,
de o vulgaritate pe care nu o putea cintari deplin decit cineva din
aceeasi nationalitate cu ea. Glasul ei era vulgar si grosolan, vorba-i
mitocaneasca si neslefuita'. Parea ca
principala misiune a acestei femei era insa aceea de a-1 indeparta pe
printul mostenitor de mama sa. Curind, aceasta a observat ca
micului Carol i se interzisese sa mai invoce numele mamei sale in
rugaciuni si ca nu recunostea decit autoritatea bunicului
sau, regele, in perioada adolescentei, lui Carol i s-a adus un
preceptor elvetian ciudat, homosexual si urmarit de "idei
socialiste inaintate'. Acest individ, pe nume Mohrlen, a avut o
influenta decisiva, exact in perioada critica, asupra
tinarului print, umplindu-i mintea "cu indoieli tulburatoare,
mai ales in privinta menirii lui de print si de ostean
si, de asemenea, ii zdruncina ideile asupra religiei'249.
Printul Nicolae, fratele mai mic, insista in memoriile sale pe ambele
aspecte periculoase ale relatiei dintre preceptor si printul
mostenitor: "Eram ingrijorati ca Mohrlen 1-ar putea initia
in practicarea homosexualitatii; acesta a recunoscut, de altfel,
ca era tare tulburat cind il vedea pe Carol ingenunchiat pentru
rugaciunea zilnica'250. Dar lucrul cel mai periculos a fost
educatia republicana pe care a primit-o de la acel individ dubios
intre virstele de 14 si 17 ani, cind adolescentul traieste cele
mai intense arderi si este si cel mai vulnerabil, si care, tot
dupa spusele fratelui sau, i-au marcat tot restul vietii.
Nepotul sau, printul Paul al Romaniei, va sublinia momentul:
"Preceptorul si-a parasit postul regal in 1911, cind elevul lui
implinise saptesprezece ani; prin urmare, poate fi considerat singurul
educator care-a exercitat o influenta asupra lui'251, in fapt,
ar fi vorba de o perceptie rezervata a calitatii de
print, a raportului dintre viata privata si cea
oficiala, fata de stat, de institutii si oamenii
politici, de monarhie, la care se adauga credinta ca socialismul
va invinge mai devreme sau mai tirziu. Din aceasta influenta
periculoasa, printul si mai apoi regele Carol al II-lea va
prelua ca atitudine un egocentrism pronuntat, care il va conduce vizibil
toata perioada romaneasca a vietii lui, punind inaintea
oricarei obligatii oficiale relatiile sale intime, interesele
banesti, dorinta de a trai o viata de petreceri
si lux. in urma scandalului declansat de mama sa si a
interventiei medicilor romani, Mohrlen a fost indepartat, dar numai
in momentul in care si regele Carol I a constatat ca elvetianul
era pur si simplu un psihopat, cu manifestari evidente de
dezechilibru mintal si care lasase urme in personalitatea copilului
Carol, indeosebi prin ura fata de institutiile statului. Proba a
fost facuta de regele Carol I. Cu ocazia avansarii micului
print la gradul de sergent, regele i-a cerut sa imbrace uniforma
militara si sa intre in serviciul de garda al palatului,
pentru indeplinirea misiunii de santinela. "Cu tipete, plinsete
si batai din picioare, sub pretextul ca convigerile sale
erau antimilitariste si antimonarhiste, a refuzat sa imbrace
uniforma'252. Mohrlen a fost somat sa paraseasca
Ca barbat si print mostenitor, Carol nu a ezitat
sa se implice in relatii sentimentale cu diferite femei din
protipendada romaneasca, dar si din lumea prostituatelor. Se pare ca
prima legatura mai serioasa a fost cu Ella Filiti, pe care,
spre deosebire de alte aventuri, dupa versiunea printului Nicolae, ar
fi iubit-o sincer. Aceasta dragoste destul de puternica excludea
complicatia matrimoniala, in primul rind pentru ca femeia nu
impingea lucrurile spre acest dezno-damint. indepartarea ei
brutala chiar in timpul razboiului, pe motiv ca ii
afecteaza preocuparile de comada in cadrul Regimentului de
cavalerie "Regina Elisabeta', 1-a convins ca viata sa personala
va fi mereu controlata de Casa Regala. Imaginea ramasa
despre Carol pentru perioada razboiului in memoriile unor generali care au
lucrat cu el sau 1-au avut in subordine atesta indolenta si
incompetenta, intr-o marturie intermediata de Alexandru
Marghiloman, maresalul Averescu va consemna un fapt, probabil real, legat
de atitudinea lui Carol: " printul n-are nici o calitate pentru
domnie La 29 octombrie 1916 primisem ordin sa ma retrag din Valea
Prahovei; toti erau abatuti si tristi; trebuia sa
se dea batalia de la Bucuresti; sondele erau incendiate, in
aceasta atmosfera groaznica a trebuit, la noua ore, sa
ordon sefilor de corp sa se retraga de la masa cu printul,
ca sa execute ordinele, dar printul a stat la masa pina la
doua dimineata. Patrulele inamice erau la 20 de km. Era
dezgustator'253. Problema unor astfel de marturii din primul
razboi mondial este ca printul Carol nu reprezenta un caz
izolat. Multi generali si ofiteri erau total nemultumiti
pentru faptul ca trebuie sa lupte alaturi de inamicul
vesnic - Rusia, ca trebuie sa se supuna parerilor
discutabile ale generalului francez Berthelot si priveau lupta impotriva
Germaniei ca o eroare. Practic, noi am intrat in razboi cu ofiterii
nu foarte convinsi de victorie, mai ales dupa retragerea trupelor din
Transilvania si aducerea lor pe dezastruosul front din sud.
Incompetenta de la nivelul conducerii Armatei, dezorganizarea si
sabotajele, spionajul multiplu si totala lipsa de pregatire
psihologica pentru o astfel de campanie, nu au putut fi anulate de
dorinta sincera de a-i elibera pe romanii din Transilvania.
Petrecerile la care participa printul pe front, partidele indelungate de
carti, aducerea de metrese in bivuacuri nu erau apanajul exclusiv al
lui Carol. Generalul Dumitru Iliescu, subseful Marelui Cartier General,
isi purta amanta pe front, iar aceasta dadea baluri. Alti
ofiteri superiori isi paraseau trupa pentru a onora
invitatii facute la diferite adrese de o intreaga fauna
refugiata din capitala. Mai multi ofiteri ai misiunii
militare franceze au fost surprinsi angajindu-se in afaceri cu valori
romanesti sau negociind cu reprezentanti ai inamicului in numele
Romaniei fara nici o autorizatie. Dupa lovitura de stat din
Rusia care i-a adus pe bolsevici la putere, diferiti comandanti
ai trupelor rusesti de pe frontul din Romania si-au vindut armamentul
germanilor, armament cu care acestia au bombardat orase
romanesti. Nu-i vorba ca si multi romani au profitat
de pe urma razboiului pentru a trece de partea inamicului, intregul
univers corupt al statului bugetar si birocratic se prabusea
atunci din nemasurata sa inconstienta: "Lucrul nu era, pe
de alta parte usurat prin atmosfera de intriga si de
coruptiune pe care o intretineau ambele grupe de potrivnici in
Bucuresti, unde viata asa-zis mondena isi urma cursul,
iar cea de noapte luase o dezvoltare imensa. Pe linga lumea
interlopa si pleava obisnuita a capitalelor, pe Unga
oameni de afaceri mai mult sau mai putin cinstiti,
Bucuresti, si mai ales hotelurile, cafenelele si localurile de
petrecere diurna si nocturna au fost coplesite de o
adevarata invazie de corespondenti de ziare, comisionari,
actrite si alta omenire de acest soi, unii in serviciul uneia
sau altei grupuri de puteri, altii aventurieri in cautarea
cistigului banesc'254. Privirea lucida si plina
de amar a generalului Rosetti nu a ocolit si alte aspecte: "Nu voi
reaminti aici povestirea tuturor acelor manevre, a tuturor afacerilor, a
intregii coruptiuni de tot soiul, exagerata poate in unele
publicatiuni, dar dovedita documentar si cunoscuta bine
acelora care au avut un rost oarecare atunci, cum nu voi
infatisa nici urile nascute atunci, nici micimile
vietii, nici spionajul si tradarea, care din nefericire nu au
lipsit. Nu s-a putut descoperi atunci, si eu nu stiu nici azi,
daca focul si explozia de la Pirotehnia Armatei (16/29 mai 1916)
si explozia de la Pulberaria Dudesti, in preziua razboiului
(27 iunie/9 august 1916), cind multe vieti au fost pierdute si au
fost insemnate pagube materiale, s-au datorat unor accidente, unor actiuni
de sabotaj sau chiar unei tradari'255. Multi ofiteri
superiori au dezertat atunci la inamic, in frunte cu colonelul Victor Verzea,
ardelean, desi fusese numit Director general al Postelor si
Telegrafelor.
Dupa toate probabilitatile, in iunie 1918, Carol
si-ar fi anuntat parintii in timpul unui bal asupra
intentiei de a se casatori cu Zizi Lambrino: "A urmat o
lunga tacere.
"Sire,
Pe temeiul unui drept firesc implicitamente recunoscut si prin art. 83, par. 2 din Constitutie, declar ca renunt la calitatea mea de Principe Mostenitor al Coroanei Romaniei, atit pentru mine personal cit si pentru descendentii mei, si la toate avantagiile ce-mi sunt recunoascute de Constitutie in aceasta insusire de Mostenitor al Tronului.
Ramln slujitor credincios al Tarei si, punind spada mea in serviciul ei, Rog pe Majestatea Voastra sa-mi desemneze un loc in lupta printre ostasii care se gasesc azi pe front.
CAROL, Principe al Romaniei. Bucuresti, l Aug. 1919.'
Pentru a fi sigur ca scrisoarea de renuntare va fi
facuta public, Carol trimite un exemplar liderului socialist Toma
Dragu - cunostinta noastra mai veche -, care se
grabeste sa o multiplice si sa o difuzeze pe
strazi. Textul este publicat si la
Toata aceasta poveste dinastica, nu ne-ar fi interesat decit pentru anecdota, daca nu ar fi avut consecinte directe asupra evolutiei statului roman dupa Marea Unire. Sa analizam deocamdata cele trei probleme care se ridica din desfasurarea evenimentelor: 1. Problema situatiei militare a printului Carol. 2. Problema filiatiei lui Carol Mircea Lambrino. 3. Problema dinastica.
Infractiunile la legile militare ale printului Carol. Este clar ca printul si-a parasit unitatea militara in care era ofiter in ziua de 27 august 1918 si ca a incercat sa treaca clandestin frontiera de stat, deghizat in ofiter rus. Fiind recunoscut de ofiterul german la Bender, Carol isi declina identitatea: "N-am sa va ascund ca sunt principele-mostenitor al Romaniei; eu calatoresc incognito si fac apel la intelegerea dumneavoastra. Ma duc in Rusia ca sa fiu martor la casatoria prietenului meu Serdici si, datorita razboiului si recentei incheieri a ostilitatilor, sunt nevoit sa calatoresc in strainatate, intr-un anonimat deplin. Va rog sa pastrati secretul!'269. Dintr-un inceput, declaratia sa pune citeva probleme. La 24 aprilie/7 mai 1918 se semnase la Bucuresti pacea separata cu Puterile Centrale, in temeiul aceleiasi intelegeri Armata romana a fost demobilizata. Carol a mizat pe aceste acte pentru a se considera liber de raspunderea militara pe care i-o dadea situatia de razboi si, in consecinta, a afirmat ca ostilitatile sunt incheiate. Din nefericire pentru el, dar din fericire pentru tara, Tratatul de la Bucuresti nu va fi ratificat, nu va fi recunoscut de nici o putere invingatoare, toate actele guvernului Marghiloman vor fi anulate si Romania va declara solemn ca starea de beligeranta nu a incetat niciodata. Tratatele semnate Ia sfirsitul razboiului de Romania si Romania Mare insasi, ca stat unitar, independent si indivizibil se vor sprijini pe acest principiu: continuitatea starii de beligeranta a Romaniei cu Puterile Centrale! Iata insa ca la 28 octombrie 1918, la o luna de la fuga lui Carol, guvernul roman a inminat reprezentantilor Antantei aflati la Iasi o nota in care se anunta ca "Majestatea Sa Regele a decretat mobilizarea armatei romane si a cerut, in interval de 24 ore, capitularea trupelor germane din Valahia'270. Evident, mobilizarea urma unei demobilizari. Ce a fost pus in discutie, din cauza confidentialitatii prezervate in jurul acestui caz, este daca ofiterul Carol fusese demobilizat cu acte oficiale, eventual prin demobilizarea regimentului sau. Acest lucru nu pare credibil, atit timp cit el a fost arestat la intoarcere si i s-a dat o pedeapsa militara, in consecinta, trebuie sa judecam actiunile lui Carol in calitate de ofiter.
Conform Codului Justitiei Militare aflat in vigoare prin legea din
14 mai 1881, parasirea unitatii militare din care
facea parte se incadra la infractiunea de dezertare. Aceasta era
prevazuta in art. 229 si arata ca "Este declarat de
dezertor in strainatate, trei zile dupa constatarea lipsei, tot
militarul care trece fara autorizatie hotarul tarii
sau oricare afara din tara si paraseste
corpul din care face parte'271, intr-o prevedere expresa, la art.
231, se arata ca "Orice ofiter, culpabil de dezertare in
strainatate, se pedepseste cu destituire si cu inchisoare
de la l la 2 ani, daca dezertarea s-a intimplat in timp de pace si cu
detentiune daca dezertarea s-a intimplat in timp de razboiu sau
pe un teritoriu asediat sau investit'272. Ofiterul dezertor era,
dupa caz, degradat sau destituit din armata. Mai mult decit
atit, Carol facuse si o alta infractiune grava:
trecerea frauduloasa a frontierei, fapta care, indiferent de
calitatea lui - militar sau civil - exista si in Codul Penal: "Sa
treaca in mod clandestin sau neclandestin, dar fara aprobarea
autoritatii militare, frontiera mergind intr-o
In legatura cu tentativa lui de a inscena un accident de calarie, precum si pentru impuscarea in picior pentru a nu pleca in Japonia. Codul Justitiei Militare, la sectiunea Acte de lasitate prevedea: "Militarul care cu vointa se automutileaza pe sine sau pe altul cu invoirea lui, in scopul de a deveni impropriu, se pedepseste in timp de razboiu cu moartea (in acel moment chiar ne aflam in razboi, n.a.), iar in timp de pace cu inchisoarea dela 3 la 12 ani, in acest din urma caz, ofiterilor aplicindu-li-se destituirea'.
Toate aceste legi si sanctiuni nu au fost aplicate printului Carol, desi exista intregul temei. Orice sentinta pe acest temei 1-ar fi exclus de la drepturile civile si militare. Pentru a evita acest lucru, Averescu i-a dat o sanctiune disciplinara, care era prevazuta in regulamentul militar, cu caracter de ordine interioara. Totodata, amanunt extrem de important, a fost invocata o scrisoare prealabila a lui Carol catre regele Ferdinand, prin care 1-a anuntat despre calatoria sa la Odessa, astfel incit sa nu poata fi incadrat la infractiunea de dezertare. Arma se va dovedi cu doua taisuri.
Moral insa, Carol s-a dovedit dezertor, transfug si las.
Valabilitatea casatoriei de la
,Numarul de ordine al casatoriei: 444
Luna august, ziua 31.
Carol, fiu al lui Ferdinand, print mostenitor al Romaniei, colonel al regimentului al VIII-lea de vinatori al Armatei regale jtoinane,necasatorit, ortodox
Virsta logodnicului 23 de ani.
Jeanne, fiica lui Constantin Lambrino, nobil, necasatorita, ortodoxa.
Virsta logodnicei 22 de ani.
(Urma numele martorilor - printesa Kropotkin, Serdici plus trei ofiteri rusi n.a).
Semnat: Meletius Charavski (Saravski, numele preotului n.a.)'274-
Acuzatia de inselaciune se referea la faptul anecdotic si ridicol ca Zizi Lambrino s-a trecut in registrul de casatorii cu patru ani mai tinara. Avea, in realitate, 26 de ani. in sfirsit, mai raminea acuzatia ca nu au anuntat casatoria in presa din timp. intr-adevar, la art. 174 din Codul Civil se prevedea cazul de nulitate "daca casatoria n-a fost precedata de cele 2 publicatiuni prescrise de lege'275. Pe acest temei casatoria a fost anulata. Sentinta a lasat loc de interpretare:
,Avind in vedere ca aceasta clandestinitate in care a fost invaluita celebrarea casatoriei Altetei Sale Regale, Printul Carol, cu domnisoara Jeana Lambrino, a avut ca scop eludarea legilor referitoare la publicitate si in scopul de a evita obstacolele care ar fi fost desigur ridicate in fata realizarii acestei casatorii din partea Majestatii Sale Regelui; din partea autoritatii militare superioare, in baza Legii asupra casatoriei militarilor din 12 martie 1900 -Printul Carol fiind, deasemenea, militar; ca si prin partea guvernului tarii care s-ar fi opus unei casatorii contrare spiritului Constitutiei noastre, care, stabilind principiul dinastiei straine, a exclus prin aceasta chiar si ideea unei legaturi cu o familie romana
Asa cum am aratat, legea casatoriilor din Rusia nu ii obliga pe soti sa faca anunturi in ziare, in ce priveste obligatia ca ofiterul sa-si anunte comandantul asupra intentiei de a se casatori - adica, pe Averescu - tot legile militare aratau ca anuntarea superiorului comandantului sau direct - superiorul lui Averescu era regele Ferdinand - il scuteste de pedeapsa. Rezulta, asadar, ca mariajul facut de Carol si Zizi in Rusia a fost anulat in Romania, in realitate, pentru ca mireasa s-a declarat cu patru ani mai tinara!
Problemele insa nu s-au terminat, pentru ca un tribunal din
Romania nu putea anula o casatorie infaptuita in Rusia,
neavind jurisdictia asupra altei tari. Conform uzantelor
internationale, o casatorie intr-o
Problema dinastica. Asa cum am vazut, la l august 1919, Carol a inaintat tatalui sau o cerere de renuntare la drepturile dinastice, in baza articolului 83, aliniatul 2 din Constitutia din 1866. intr-adevar, la aliniatul 2 exista urmatoarea formulare: "Daca nici unul din frafii sau coboritorii lor nu s-ar mai gasi in viata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci regele va putea numi succesorul sau dintr-o dinastie suverana din Europa, cu primirea Reprezentatiunei nationale, data in forma prescrisa la art. 84'. Cum regele Ferdinand nu a luat in considerare actul de renuntare al printului, iar Parlamentul, sub forma unei Reprezentatiuni nationale, nu a votat o astfel de decizie, declaratia de renuntare a ramas litera moarta, fara nici o valoare oficiala.
Jocul de-a justitia, de-a armata si de-a casatoria, incalcarea legilor tarii si a legilor nescrise ale moralitatii lasa intotdeauna urme. Pina la moartea sa din 1953, orice tribunal independent si corect din Rusia, Portugalia sau Franta il putea condamna pe Carol pentru bigamie.
in sfirsit, un ultim argument, socant chiar pentru actorii acestor evenimente: nici Constitutia, nici vreo alta lege nu interziceau expres casatoria unui print mostenitor cu o romanca. Abia in 1926 se va da aceasta lege. Ametiti de solutia gasita in cazul logodnei secrete dintre Ferdinand si Elena Vacarescu si de reactia liderilor politici, opinia publica a ramas convinsa ca membrii familiei regale nu se pot casatori cu romani. Dar era fals - nihil obstat.
A doua criza dinastica
In decembrie 1925, Carol produce a doua mare criza dinastica,
printr-o noua renuntare la tron. De data asta, argumentele sale au
fost ceva mai complexe si nu s-au limitat la noua sa aventura, Elena
Lupescu. Carol a invocat considerente politice, care vizau guvernarea
"dictatoriala' a lui Ionel I.C. Bratianu, si argumente de
onoare, care loveau in relatia intima dintre
Afacerea Armstrong-Fokker. Dupa o lunga perioada de
ostracizare, generalului-maior de aviatie inginer Gheorghe Negrescu, unul
din pionierii aviatiei in Romania, i s-a permis sa-si publice
memoriile in anul 1977. Cartea, desi editata intr-un tiraj modest,
este cea mai vie cronica a istoriei aviatiei militare de la
inceputuri si pina la al doilea razboi mondial. El a fost martor
al afacerii lui Carol. La l ianuarie 1924, in cadrul Ministerului de
Razboi a fost creat Inspectoratul General al Aeronauticii, al carui
sef a fost numit printul Carol. Atributiile Inspectoratului erau
de comanda si instructie, iar inspectorul general nu se ocupa de
problemele administrative. Acestea reveneau Directiei Superioare
Aeronautice, conduse de colonelul Gheorghe Rujinschi. Din inalta functie pe
care o detinea, Carol obtine pentru dotarea aviatiei militare un
credit de aproximativ 500 de milioane de lei, care trebuia sa fie destinat
achizitionarii unui lot de 150 de avioane de recunoastere
si 60 de avioane de vinatoare. Generalul Negrescu (la acea data
maior-ingi-ner) a fost numit in comisia de achizitionare, in calitatea sa
de comandant al Arsenalului aeronautic. Dupa studierea ofertelor s-a
constatat ca erau in discutie doua tipuri de avioane: 1. aflate
deja in serviciu la alte armate; 2. avioane noi, neintroduse in flotila vreunui
stat. De la inceput a parut suspect interesul lui Carol pentru propunerea
firmei britanice Siskin-Armstrong, care insa oferea un avion total
necunoscut, aflat in faza de prototip, fara sa treaca
probele de rezistenta statica si, oricum, fara
posibilitatea cunoasterii performantelor de zbor. La inceputul lunii
aprilie 1924, comisia s-a prezentat la Carol cu optiunea sa asupra
programului de achizitii, dar a conditionat contractul cu
Siskin-Armstrong de efectuarea tuturor testelor. Enervat pentru faptul ca
ofiterii insistau sa asigure viata pilotilor in carlinga
unui avion complet necunoscut, Carol si-a aratat nemultumirea
si a inceput sa faca presiuni asupra comandantilor.
Colonelul Rujinschi 1-a luat deoparte pe maiorul Negrescu si i-a spus:
"Negrescule, sa stii ca ne-am ars si o sa avem
neplaceri; printul Carol nu a ramas deloc multumit de
propunerile noastre'278. Dupa trei saptamini,
fara sa mai fie consultati, a fost lansata o
comanda de 60 de avioane de vinatoare tip Siskin-Armstrong, cu
motoare Siddeley, de 370 CP, in
in spatele acestor afaceri oneroase si periculoase pentru securitatea Romaniei se afla o firma particulara ai caror patroni mascati erau printul Carol al Romaniei si printul Paul al Greciei. Implicarile lui Carol in achizitionarea de aeronave pentru Aviatia militara va avea aspecte dintre cele mai grave, deoarece va produce o inzestrare pestrita, cu prea multe tipuri de aparate, de diferite fabricatii, care necesitau un imens efort de intretinere si provocau alte comenzi, pentru piese de schimb. Carol era interesat in farimitarea comenzilor la cit mai multe firme straine, astfel incit sa poata lua comisioane de mai multe ori in schimbul semnarii, rezilierii sau resemnarii contractelor. Elena Lupescu era implicata in tranzactii si asigura transferul banilor in strainatate, in fata acestei situatii, Ionel I.C. Bratianu a intervenit in forta.
Conflictul cu liberalii. La acea data ministru de finante era Vintila Bratianu. Acesta i-a semnalat fratelui sau, prim-ministru al tarii, ca afacerile printului Carol se extind si ca acoperirea lor implica relatiile interne si internationale dubioase ale Elenei Lupescu. Istoriografia noastra are un caz nerezolvat, care, daca ar fi lamurit, ar explica foarte multe lucruri: calitatea Elenei Lupescu de agenta a URSS. Fara indoiala ca era extrem de usor in acea perioada sa-i fie plasata lui Carol o agenta, atit timp cit acesta nu alegea prea mult, se combina rapid cu orice femeie care ii dadea repede de inteles ca este predispusa la o legatura sexuala si nu-si punea problema consecintelor de tot soiul. Serviciile de informatii romanesti reusisera sa depisteze destule femei cu relatii in mediul diplomatic, plasate de servicii occidentale in anturajul printului. Nu stim prea multe despre acest gen de actiune combinata de NKVD sau GPU, pentru ca probele au fost cu atentie sterse. Putem aduce doar probe indirecte. Astfel, stim ca Elena Lupescu intretinea legaturi informative cu activisti din rindurile socialistilor romani, de regula evrei, si Elena Lupescu, ca printul Carol folosea acest canal pentru a produce campanii de presa impotriva Bratienilor si a printului Barbu Stirbey.
in anul 1925, in mediul familiei regale se instalase ingrijorarea pentru
starea de sanatate a regelui Ferdinand, si Carol isi
pregatea terenul pentru domnie, in perspectiva unei stapiniri
fara probleme si, probabil, pentru continuarea afacerilor,
Bratienii trebuiau indepartati. Singura forta
politica ce putea conduce atunci o activitate ilegala si
terorista era gruparea socialista. Cum Ionel I.C. Bra-tianu nu
era un copil, ci o fiara politica, manevrele printului au fost
usor descoperite si anihilate. Dintr-o scrisoare a lui Virgil
Madgearu catre Mihail Manoilescu, controlata de serviciile romane de informatii,
s-a aflat ca Ionel I.C. Bratianu comunicase sub titlu
confidential unor ziaristi francezi ca "principele Carol era in
legatura cu rusii, prin intermediul doamnei Lupescu, agenta
sovietica'21. Acesti ziaristi, probabil ofiteri de renseignement,
nu au publicat niciodata informatia, ea avind alta
destinatie. Nu trebuie sa ne mire faptul ca exact in acea
perioada, in jurul Iui Carol au aparut niste indivizi
suspecti, care s~au constituit intr-un fel de grup politic carlist: "Acest
grup de opozitie a atras o multime de socialisti, precum si
citiva extremisti, ceea ce i-a indreptatit pe adversari
sa-i spuna «Carol bolsevicul», din cauza relatiilor sale
politice'282. Elena Lupescu a fost pusa sub urmarire
informativa de un tinar ofiter care nu-i prea iubea pe
rusi: Eugen Cristescu. Mai stim ca in deceniul patru, dupa
lovitura de stat care 1-a pus pe Tron pe Carol, Elena Lupescu si-a
constituit un serviciu propriu de informatii. Atit Mihai Moruzov, cit
si Eugen Cristescu au observat-o fara incetare si probabil
va fi foarte greu de aflat ce anume urmareau: parazitarea de catre
acest serviciu privat a activitatii informative a structurilor
oficiale sau activitatile sale de spionaj in favoarea URSS. A existat
si un dosar Elena Lupescu, despre care se spune ca a fost distrus de
Eugen Cristescu. Oricum, din insemnarile zilnice ale lui Carol al II-lea,
mutilate de Elena Lupescu in Portugalia dupa razboi, au ramas
citeva notite interesante. Vineri, 3 septembrie 1937, Carol consemna:
"Duduia, la cina, dupa ce (care, n.a.) pleaca la un rendez-vous
de informatii. O duc cu masina, insotita de
Mihaita'283. Fara indoiala, este greu de
controlat la ce fel de intilnire de informatii se ducea Elena Lupescu.
Subiectul este insa destul de ciudat, pentru ca patru zile mai
tirziu, Elena Lupescu il suna pe Carol pentru a se plinge ca este
supravegheata de unul din serviciile de informatii romanesti,
desi Carol daduse ordin ca aceasta activitate sa inceteze:
"Ca de obicei, telefonul cu D[uduia]; simt ca nu e multumita.
Dupa lungi discutii, obtin ca s-a enervat pe chestia pazei
si supravegherii, care, in loc de a se slabi, s-a
intetit'284. Ca nu era vorba de agenti destinati
protectiei amantei regelui, ne lamurim in insemnarea facuta
alte patru zile mai tirziu: "Mare bucurie s-o vad pe D[uduia] mea
iubita, inca cam suparata de chestiunea spionajului, care
n-a incetat decit in ziua in(Fila 47 lipseste din manuscris)'2.
Sigur ca iar ne putem intreba ce motiv a avut Elena Lupescu sa
rupa aceasta fila din manuscris, daca era vorba de propria
ei paza si siguranta, in plus, este de mentionat
ca in 1934, cind era director al Sigurantei, Eugen Cristescu a fost
destituit "pentru ca urmareste corespondenta doamnei
Lupescu'286. Bineinteles ca acest caz va trebui lamurit intr-o
zi cu documente si probe, pentru a iesi din zona presupunerilor, dar
la fel de important este sa ne gindim daca comportamentul regelui
Carol al II-lea a fost influentat de o agenta sovietica. Am avea
astfel un raspuns si pentru marile enigme ale deciziilor aberante de
politica externa din anii premergatori si pentru
prabusirea teritoriala inexplicabila din 1940. Revenind in
1925, va trebui sa constatam ca in subterana conflictului Carol
- Bratianu se aflau cu totul alte motive decit "dictatura'
liberalilor. Ionel I.C. Bratianu ajunsese la o putere in stat
asemanatoare celei la care ajunsese si tatal sau,
pentru simplul motiv ca un sistem politic improvizat ca al nostru nu putea
supravietui si nu putea produce progres decit cu o guvernare
autoritara disimulata. Carol intelesese acest lucru si
cauta sa-1 aplice pentru el, prin inlaturarea liderului.
Asa se face ca si intregul scandal provocat in jurul
relatiei
Renuntarea definitiva la Tron. Pentru descrierea
conditiilor in care Carol a produs ultima sa renuntare la Tron,
sa dam cuvintul unor eminenti istorici: "Trimis sa
reprezinte familia regala romana la funeraliile reginei (mama)
Alexandra a Marii Britanii, decedata la 20 noiembrie, pricipele Carol nu
s-a mai intors in tara. El s-a deplasat la
Va rog ca prin aceasta declaratie sa primiti
ca renunt la toate drepturile mele de
Conform Statutului familiei regale, rog pe Majestatea Voastra de a-si da inalta Sa Aprobare acestei hotariri irevocabile.
Totodata, spre a nu produce vreun neajuns in viitor, sa dati inaltul Majestatii Voastre Ordin ca sa fiu sters dintre membrii Familiei domnitoare a Romaniei si sa mi se acorde numele sub care imi voi putea alcatui o noua stare civila.
Prin aceasta declar ca nu voi avea nici o pretentie asupra
drepturilor mele, la care am renuntat de buna voie, si ma
angajez, pentru linistea tuturor, sa nu ma mai intorc in
Carol, Principe al Romaniei'
Cheia textului se afla in ultima fraza, acolo unde Carol lasa deschisa o portita pentru reintoarcere, pe care n-ar fi facut-o "fara a fi chemat de cei in drept'. Altfel spus, o cadere a guvernului liberal si o venire la putere a unui alt partid cu majoritate in Parlament putea produce o "chemare' din strainatate a fostului print. Carol mai spera si ca timpul va vindeca o alta rana adinca: scandalul afacerii cu avioane. De altfel, o data cu scrisoarea din 12 decembrie 1925, el a expediat tatalui sau si o a doua scrisoare, care atingea problema calitatii de inspector general al Aviatiei. Continutul scrisorii certifica, de fapt, vinovatia lui si motivul real al fugii. Plingindu-se ca nu a fost ajutat sa duca la bun sfirsit programul de inzestrare a Armatei, el gasea doua cauze: "1. Sumele ce s-au alocat din buget erau date atit de tirziu incit comanda nu se putea indeplini decit in anul urmator si totdeauna reduse in asa fel incit nici pe jumatate nu se putea executa programul admis. 2. Din cauza noianului de intrigi si de interese personale si politice, atit interne, cit si externe, ce se teseau imprejurul acestei chestiuni, nu putea fi achizitionata tehnica cea mai perfecta'288. Ambele afirmatii ale lui Carol erau false. Ministrul de Finante, Vintila Bratianu, despre care a tot afirmat apoi ca ii este unul din dusmani, eliberase transa de 100 de milioane de lei destinata contractului si banii s-au platit. Din ei si-au luat Carol si Paul al Greciei primul comision, intirzierile la care se refera erau legate de faptul ca avionul Siskin-Armstrong nu exista, iar cind a inceput sa fie construit ca prototip a cedat la testele de anduranta, apoi s-a dezintegrat in zbor, omorind un pilot roman, in ce priveste achizitionarea tehnicii "cea mai perfecta', afirmatia este de-a dreptul cinica, dincolo de aspectul sau agramat289, in incheierea raportului pe care il inainta astfel regelui - desi Inspectoratul se subordona Ministerului de Razboi -, caracterul justificativ si preventiv al demersului sau iesea cu evidenta la iveala: "Din aceste consideratiuni si pentru consideratiuni si mai intime, care n-au locul in raportul de fata, si cum in aceste zile se face lumina asupra unor fapte savirsite la Directia Aeronauticii si Ia care n-am nici o responsabilitate, rog pe Majestatea Voastra sa-si ridice inalta incredere ce mi-a acordat-o numindu-ma inspector general al Aeronauticii'290
Mai este de mentionat aici ca in deplasarea la Milano impreuna cu Elena Lupescu, Carol a fost insotit de colonelul Nicolae Condiescu, care s-a ocupat de acomodarea la Hotel de la Viile a celor doi fugari si s-a pus la dispozitia acestora ca servitor, impreuna cu servitorul angajat de perechea romana.
Sigur ca Ionel Bratianu a inteles repede despre ce este
vorba, asa ca demersul facut pe linga fugar prin
intermediul lui Hiot a avut mai mult caracter de clarificare hotarita a
situatiei. Constantin Hiot a plecat la Milano cu textul declaratiei
oficiale de renuntare intocmit de la Bucuresti si unde se
prevedea expres: "Renunt, de asemenea, la drepturile ce mi-ar reveni prin
legile tarii asupra fiului meu si asupra bunurilor mele'.
Simona Lahovary, una din doamnele de onoare ale reginei, va consemna
reactia lui Carol in fata acestei cereri: "On me trouve donc si
dechul' (Ma cred atit de josnic?)291. Lamurit asupra deciziei
ferme a guvernului si a Casei Regale de a nu mai juca dramoleta din 1918,
Carol a semnat actul oficial de renuntare. Maria ii va scrie o
scrisoare in calitate de mama si
in aceste conditii, regele Ferdinand convoaca la Peles in ziua de 31 decembrie 1925 un Consiliu de Coroana la care invita pe liderii partidelor politice. Acestia au avut mai intii intrevederi separate cu suveranul. Cele mai importante dintre ele, pentru istorie si pentru studiul de fata, a fost cu reprezentantii Partidului National Roman (luliu Maniu) si ai Partidului Taranesc (Ion Mihalache). Cei doi se consulta inaintea audientelor si hotarasc sa adopte o pozitie comuna, intrevederea regelui Ferdinand cu Ion Mihalache a avut urmatoarea desfasurare:
"(Regele): sunt hotarit sa primesc renuntarea si va cer sprijinul!
(Mihalache): Fara indoiala, Sire, actul Altetei Sale priveste, in primul rind pe Majestatea Sa in calitate de parinte si sef al familiei regale. Totusi, mi-as permite a observa ca renuntarea unui print mostenitor cuprinde incalculabile primejdii in viitor. De aceea ar fi necesar sa se mai incerce un demers pe linga Alteta Sa spre a-1 indupleca sa revie.
(Regele): Am facut toate demersurile si au ramas
zadarnice. De altminteri, printul este foarte enervat si in
explicatia pe care am avut-o la plecarea (lui) din
(Mihalache): Istoria ne arata, Sire, ca au fost unii regi care au facut in tinerete greseli mai mari si, totusi, mai tirziu au ajuns suverani admirabili. Exemplul, nu tocmai vechi, al regelui Angliei, Eduard al VH-lea, este concludent.
(Regele): Da, stiu, si sunt cu atit mai zdrobit cu cit si eu, personal, am putut face greseli
(Mihalache): Rog pe Majestatea Sa sa mai incerce inainte de a se lua o hotarire atit de grava!
(Regele): Nu, nu, d-le Mihalache, crede-ma, hotarirea mea este definitiva. Este o creanga putreda in dinastie, pe care trebuie sa o tai spre a salva Coroana!
(Mihalache): Fata de aceasta hotarire irevocabila si cu rezervele cuprinse la inceput, Sire, Partidul Taranesc nu poate fi decit alaturi de Maria Sa'.
De asemenea, importanta a fost si opinia presedintelui Partidului National Roman: "Participind la sedinta Consiliului de Coroana din 31 decembrie 1925, luliu Maniu a declarat ca dreptul de a hotari intr-o asemenea problema apartinea regelui, dar ca ar fi necesar inca un demers «solemn si oficial» pe linga principe, pentru a-1 determina sa revina asupra deciziei sale'294. Pentru ca am subliniat preventiv importanta pozitiei celor doi lideri, o scurta analiza asupra interventiei lor este necesara.
Conform stenogramei Consiliului de Coroana prezentate de ziarul Cuvintul sub forma disimulata a unei relatari, luliu Maniu a afirmat ca "noua nu ne ramine decit sa luam act de declaratia irevocabila a M. Sale si a primi renuntarea la succesiune a mostenitorului'. Totodata, Maniu a cerut si "suspendarea sedintei Consiliului de Coroana' pentru a se incerca un ultim demers, in finalul interventiei sale, Maniu a declarat ca "oricare ar fi hotarirea M.S. in aceasta chestiune, ea ne va gasi alaturi de Majestatea Sa'295. Pozitia lui Maniu a derutat pe toti participantii, inclusiv pe rege, pentru faptul ca prezenta o evidenta contradictie: daca se recunostea decizia irevocabila a regelui de a accepta renuntarea si ea era primita de Partidul National, ce sens avea cererea de suspendare a Consiliului de Coroana pentru o noua incercare? Nicolae lorga chiar ne-a lasat marturie un amanunt al atitudinii lui Maniu: dupa terminarea Consiliului, intervine asupra stenogramei si "la redactare, pe urma, indreapta: sa se amine hotarirea'296, in loc de suspendarea sedintei, in 1934, cind va scrie un memoriu asupra evenimentului, luliu Maniu va prezenta cu totul altfel faptele, in primul rind, desi toate marturiile atesta ca regele Ferdinand i-a anuntat inca de la inceput pe liderii politici ca decizia lui este "irevocabila', "definitiva' si "nestramutata', Maniu falsifica realitatea si afirma ca regele doar " a rugat pe cei prezenti sa se declare privitor la acesta propunere'297, in continuare, liderul PNT va sustine ca "toti cei care au luat cuvintul s-au declarat, cu diferite comentarii, pentru acceptarea si aprobarea hotaririi Regelui Ferdinand, in afara de dnii lorga, Vaida si eu'298. Si aceasta afirmatie este falsa. De fapt, toti liderii politici prezenti au acceptat dezmostenirea lui Carol si urcarea lui Mihai I pe Tron, dar luliu Maniu a deformat contributia sa la eliminarea din dinastie a lui Carol Caraiman, trans-formind cererea sa penibila de suspendare a Consiliului de Coroana, si care stimise stupoare, intr-un vot negativ al Partidului National. Astfel, el incerca sa legitimeze desfasurarea si apoi justificarea politicii procarliste terminate in catastrofa nationala, in deceniile urmatoare, ajungerea la Putere a acestei maniere de a face politica, pe care noi astazi o privim cu zimbete si intelegere, va da lovitura de gratie sistemului parlamentar si va pecetlui esecul democratiei romane. I-am fi putut gasi o scuza lui Maniu, imaginindu-ne usor ca rezervele aratate de el si de Mihalache proveneau din necunoasterea detaliilor intime ale renuntarii din 1918, ale evolutiei deciziilor si corespondentei din Moldova, precum si din necunoasterea sau ignorarea caracterului oneros al afacerii cu avioane, care constituia cauza principala a fugii printului. Din pacate, confirmarea in timp a tipului de politica a la Maniu va veni in cele mai grele momente ale statului.
Profesorul lorga incerca sa joace o noua carte politica, in ideea unei ascensiuni in fruntea vietii politice, pe fondul unei eventuale reveniri a lui Carol la putere. Dominat de ura personala impotriva lui Ionel Bratianu si infuriat pe esecurile sale politice, lorga va descrie toata aceasta perioada cu patima, in realitate, el a fost privit de colegii sai din virful clasei politice cu ingaduinta si cu ironie. Ainsi que Ies grand discurs ne sontpas Ies grands faiseurs, opiniile marelui invatat in jurul "afacerii Carol' trebuie citite cu multa circumspectie. El ramine insa unul din marii portretisti ai epocii. O interventie anume din Consiliul de Coroana, cea a lui Alexandru Vaida-Voevod, nu va fi reprodusa de nimeni public, deoarece fusese vulgaire, terrain pathologique, Vaida facind aluzie la boala printului si la efectele sale nocive asupra judecatii 2'.
Dupa sarbatorile de Anul Nou 1926, in prelungirea
deciziilor regale, in baza hotaririi luate in Consiliu de Coroana si
cu acordul expres al suveranilor, la 3 ianuarie se intruneste la Sinaia un
Consiliu de Stat privat, care ia in discutie procedurile de protectie
a Coroanei Si a Constitutiei in fata actului de renuntare
remis de printul mostenitor. Au participat regele,
Temeiul constitutional si legal
A doua zi, in 4 ianuarie 1926, in plenul reunit al celor doua Camere, a fost ascultat mesajul regelui si au fost supuse aprobarii cele doua decizii:
"Domnilor deputati!
Alteta Sa Regala, Printul Carol mi-a trimis de la Milano declaratia urmatoare, scrisa in intregime si semnata de mina Altetei Sale:
Act de renuntare la drepturile si prerogativele de membru al
Familiei domnitoare si de
Declar prin prezentul act, ca renunt in mod irevocabil la toate drepturile, titlurile si prerogativele de care, in virtutea Constitutiei si a Statutului familiei regale, m-am bucurat pina acum, in calitatea mea de Print Mostenitor al Romaniei si de membru al familiei regale. Renunt, in acelasi timp, la drepturile ce mi-ar reveni prin legile tarii asupra fiului meu si asupra averii sale.
Declar, in afara de aceasta, ca nu voi avea nici o pretentie asupra drepturilor la care am renuntat in mod liber si din proprie initiativa, si ma angajez pentru binele tuturor, sa nu ma reintorc in tara timp de 10 ani, si dupa expirarea acestui termen, sa nu revin fara autorizatia Suveranului.
Milano, 28 decembrie 1925. Semnat: Carol, Print al Romaniei'
in continuare, a fost citita declaratia solemna a regelui |perdinand I al Romaniei: "Domnilor deputati,
Este o profunda durere ca trebuie sa constat ca pentru a treia loara de cind se gaseste la virsta de barbat, Alteta Sa Regala, printul ICarol, nu vrea sa indeplineasca marile indatoriri care ii incumba in lealitatea sa de Print Mostenitor si ca printr-o decizie irevocabila el cere sa fie eliberat de aceasta misiune.
in fata acestei decizii, si patruns de grija viitorului tarii si a [intereselor permanente ale Coroanei, care sunt legate de el intr-un |mod atit de indestructibil, ma simt obligat sa va supun actul de enuntare la Tron a Altetei Sale Regale, printul Carol, cerindu-va sa |acceptati renuntarea sa, asa cum am acceptat-o eu insumi, si sa constatati ca Alteta Sa Regala, printul Carol, a renuntat in mod definitiv si la titlurile de care se bucura pina in prezent in virtutea Constitutiei si a Statutului familiei regale, in calitatea sa de Print lostenitor al Romaniei si de membru al Familiei domnitoare.
Semnat: Ferdinand'
A urmat cererea oficiala de recunoastere a lui Mihai drept print mostenitor:
"Domnilor deputati!
Ca o consecinta naturala a acceptarii renuntarii la succesiune a Altetei Sale Regale Printul Carol, va mai cer sa recunoasteti ca succesiunea la Tron a Romaniei revine de drept Altetei Sale Regale intui Mihai, descendentul direct si legitim, in ordinea primogeni-urii masculine a Dinastiei domnitoare.
Semnat: Ferdinand'
Parlamentul Romaniei - Senatul si Adunarea deputatilor - a rotat Legea pentru recunoasterea A.S.R. Principele Mihai ca Principe Mostenitor al Romaniei, care a fost apoi promulgata prin iecretul regal Nr. 13/926 si publicata in Monitorul Oficial Nr. 4 im 5 ianuarie 1926. Senatul si Adunarea deputatilor, intrunite in leprezentatiune Nationala, conform art. 79 si 83 din Constitutie, prezenti fiind 151 de senatori din totalul de 197 si 301 deputati din stalul de 367, au votat cu majoritatea necesara Legea pentru pri-airea de Reprezentatiunea Nationala a Regentei numita de l.S. Regele Ferdinand I, promulgata prin Decretul regal nr. 14/926.
Apoi a fost adoptat prin lege noul Statut al membrilor Familiei
Domnitoare. Prin recunoasterea lui Mihai drept mostenitor direct
si legitim al lui Ferdinand, Legea primea caracter constitutional,
iar prin prevederile exprese ale Constitutiei aceste legi nu mai puteau fi
abrogate. Carol pierdea definitiv dreptul de succesiune. De la 9 februarie
1926, in baza Adresei nr. 14578/1926 inregistrata la Ministerul
Justitiei, Carol a primit numele de Carol Caraiman, devenind un
cetatean roman oarecare, cu domiciliul in strainatate300.
El va urmari de la distanta evenimentele din
Un nou actor al evenimentelor - PNT
Lupta pentru emancipare politica si pentru unitatea
nationala a romanilor nu a incetat nici o clipa si,
dupa anul revolutionar 1848, a inceput sa ia forme din ce in ce
mai bine organizate. Supusi unui regim de teroare si
supravegheati in permanenta, romanii din Transilvania si
din
Asa cum am vazut, originile Partidului Taranesc sunt legate de activitatea subversiva a unui grup de socialisti, condusi de Vasile M. Kogalniceanu. Activitatea sa antistatala, cu consecinte grave in pierderi de vieti omenesti si in distrugeri materiale, a determinat reactia hotarita a autoritatilor. Numerosi lideri locali au fost cercetati si apoi pusi sub observatie. Unele din filialele secrete ale acestei organizatii au hotarit sa duca o activitate transparenta, publica, de pe platforma unui partid taranesc burghez, adica democratic si parlamentar. Initiativa a apartinut unui grup de intelectuali si tarani instariti din Arges, care la 5/18 decembrie 1918 a infiintat Partidul Taranesc sub conducerea lui Ion Mihalache.
Dupa Marea Adunare de la Alba-Iulia din l decembrie 1918 in Transilvania s-a constituit Marele Sfat National Roman, cu atributii de Parlament al Transilvaniei, si Consiliul Dirigent, cu functie guvernamentala, sub conducerea lui luliu Maniu, care a elaborat proiectele de lege pentru reforma electorala si agrara si a studiat procedurile de integrare in Romania. Consiliul Dirigent, acest adevarat guvern al Transilvaniei, si-a desfasurat activitatea intre 2 decembrie 1918 si 4 aprilie 1920, iar luliu Maniu i-a supus toate deciziile de unificare institutionala cu Vechiul Regat.
Unirea in fapt a Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei cu Patria Mama s-a produs la 30 decembrie 1919, prin votarea cu aclamatii a legilor de unire in Parlamentul Romaniei. A doua zi, Miron Cristea a fost ales mitropolit primat al tarii. Din acest moment putem vorbi de noul stat Romania Mare. Marile Puteri au recunoscut "in mod definitiv' alipirea Basarabiei la Romania la 10 martie 1920. Pentru a produce recunoasterea internationala oficiala si definitiva a Romaniei Mari, Ionel L C. Bratianu va organiza incoronarea solemna a regelui Ferdinand I la Alba-Iulia, in 1922.
luliu Maniu a intirziat desfiintarea Consiliului Diligent inca patru luni - si a facut foarte bine - pentru a da timp minoritatilor din Transilvania de a cunoaste conditiile unirii si a-si formula pozitia. Toate minoritatile, inclusiv cea maghiara, si-au prezentat adeziunea la unire. Ba, mai mult, principalele familii nobiliare maghiare au solicitat trecerea Ungariei sub Coroana lui Ferdinand I al Romaniei. La 22 septembrie 1919, Alexandru Marghiloman nota in jurnalul sau: "Familia Tisza, Weckerle, Bethlen si majoritatea aristocratiei lucreaza in vederea unei uniuni personale cu Romania'302, inca din primele luni care au urmat Marii Uniri, in interiorul Partidului National Roman au existat fractiuni care s-au strins in jurul celor trei lideri: Alexandru Vaida-Voevod (ajuns prim-ministru inaintea lui Maniu), Octavian Goga si luliu Maniu. intelegerile mai vechi pe care conducerea Partidului National Roman le avea cu Partidul National Liberal implicau fuziunea dupa realizarea unitatii nationale, Bratienii considerind ca partidul pe care 1-au sprijinit si finantat mai multe decenii in Transilvania nu isi mai are rostul in arhitectura Romaniei Mari. Vaida-Voevod si Goga erau adeptii acestui proiect; Maniu s-a razgindit pe drum. El a pornit o batalie tenace pentru supravietuirea partidului transilvanean, care ar fi putut ocupa locul ramas liber prin disparitia lenta si trista a Partidului Conservator, o alta batalie pentru a-si asigura suprematia in acest partid si apoi o batalie clasica impotriva adversarului parlamentar. Pe plan intern, de partid, Alexandru Vaida-Voevod i-o luase inainte, fiind deja numit prim-ministru si primul presedinte al Camerei Deputatilor Romaniei Mari. in fata pericolului de a fi marginalizat, luliu Maniu va specula dificultatile inerente integrarii Transilvaniei si va miza pe sentimentul regionalist al adeptilor sai pentru a putea ramine in jocul politic, devenind mult mai activ si cautind sa realizeze o fuziune cu un partid mai slab, pe care sa-1 poata domina. La alegerile locale din 1926, partidul lui luliu Maniu accepta pentru prima data alianta electorala cu Partidul Comunist din Romania, agentura sovietica infiltrata in rindurile Blocului Muncitoresc-Taranesc. Fenomenul se va repeta de mai multe ori pina la 1944, cind PNT si PCR s-au aliat pentru rasturnarea lui Ion Antonescu, dar aceste colaborari, care ni se par noua astazi ciudate si care in 1931 au adus pentru prima data deputati comunisti in Parlament, nu au fost decit un simptom al orientarii generale de stinga a partidului, in sfirsit, dupa lungi pertractari, "Congresul Partidului National, desfasurat la 10 octombrie 1926 in sala Transilvania din Bucuresti a aprobat «cu aclamatii» fuziunea, principiile generale, programul si statutul Partidului National Taranesc'303. Noul partid va ocupa solid locul stingii democratice din Romania, dar forta sa va ramine pina la sfirsit mai mult o consecinta a slabirii PNL, a slabirii generale a sistemului de partide si a conjuncturii internationale. Foarte subtire doctrinar, PNT va evolua pe scena politica romaneasca prin singurul sau program de substanta - cel agrar, elaborat de Virgil Madgearu dupa modelul programului cooperatist socialist italian (fascist) - si prin personalitatea lui luliu Maniu. Citeva trasaturi negative ale PNT au minat eficienta partidului, fie prin faptul ca foarte mult timp a avut o conducere bicefala sau tricefala, fie datorita metodei de conducere initiate de Maniu, prin numirea rudelor sale in functiile cheie.
Succesiunea rapida a evenimentelor din cei mai negri cinci ani ai Romaniei moderne (1926 - 1930), 1-au facut pe Maniu sa inteleaga ca poate prelua initiativa scenei politice romanesti. Moartea regelui Ferdinand si a lui Ionel C. Bratianu la interval de citeva luni ale anului 1927 i-au favorizat ascensiunea.
Trei morti fatale
intr-o perioada de numai trei ani, din vara anului 1927 si pina in iarna anului 1930, coloana vertebrala a Romaniei Mari se fringe si statul roman constitutional construit cu atitea sacrificii de Carol I, de Bratieni si de regina Maria, se prabuseste slabit la numai un deceniu de la Marea Unire. Parca loviti de blestem, din sira spinarii unei Romanii pline de promisiuni pentru romani si pentru echilibrul regional, moartea smulge pe rind de la capul tarii pe regele Ferdinand, pe Ionel I.C. Bratianu si pe Vintila Bratianu. Tot in acest interval, un om politic iresponsabil si un aventurier calca in picioare si singele varsat de stramosi si bruma de speranta ca societatea romaneasca isi va gasi, in sfirsit, statul sau natural, dind lovitura de gratie sistemului democratic al tarii.
Situatiile limita la care a fost supus regele Ferdinand in anii razboiului si in primii ani postbelici i-au zdruncinat sanatatea. Cancerul sau isi are originea in stressul formidabil pe care a fost nevoit sa-1 suporte in timpul refugiului din Moldova si a negocierilor cu ocupantul german, precum si in viata de familie, prin deziluziile si loviturile provocate de Carol. Chiar daca medicina moderna a observat ca factorii favorizanti ai atacului canceros sunt de origina chimica, fizica sau virala, starea de tensiune maxima la care este supus corpul uman pare sa fie factorul declansator. A fost numit Ferdinand cel Loial, pentru ca si-a sacrificat titlul princiar in slujba romanilor, fiind pe rind excomunicat de Biserica romano-ca-tolica si sters din cartea familiei Hohenzollern, ca urmare a adoptarii formale a ortodoxismului si a intrarii in razboi de partea Antantei: "La Sigmaringen, familia lua doliu, ca si cum ar fi murit. Fratele sau mai mare il declara tradator numelui si armelor. Fu izbit de decadere; fu blestemat pe pamint, dupa cum era si in cer. Capul familiei, Wilhelm al II-lea, regele Prusiei si imparatul Germaniei, il fulgera telegrafic: ii retrase ordinul casei sale, ceea ce era tot una cu moartea civila'304. Din punct de vedere national, Ferdinand a obtinut cel mai inalt succes, fiind intregitorul natiunii romane, dar din punctul de vedere al Coroanei Romaniei sub o dinastie romaneasca, principiul dinastic a dat faliment prin domniile lovite de incertitudinea legitimitatii ale lui Carol al II-lea si Mihai I.
Cu intreg misterul si sentimentul finalitatii implacabile
ce inconjoara oricare caz de cancer, trebuie totusi spus ca
moartea regelui Ferdinand s-a produs in conditii suspecte. Elisa
Bratianu, bine informata mai tot timpul, ne-a lasat citeva
detalii importante, in primavara anului 1926, pe fondul loviturii primite
de la fiul sau, regele ia o paloare bolnavicioasa si
slabeste rapid, fara o explicatie aparenta.
Doctorul sau, Romalo, pune starea proasta a bolnavului pe seama
supararii. Regina Maria si Ionel Bratianu,
ingrijorati de simptomele tot mai pronuntate ale unei afectiuni
ascunse, hotarasc sa-1 supuna pe rege unui consult separat
si secret, condus de doctorul Mamulea. Acesta "a constatat o
malfunctionare a intestinelor, a presupus chiar o tumoare maligna
si a comunicat reginei ca tre-buieste consultat un specialist in
rectoscopie, dr. Bensaude din Paris305. Cum Ferdinand tocmai avea
proiectata o cura balneara in strainatate,
Regele Ferdinand a murit incet, intins printre florile gradinii de
la Peles, la 18 iulie 1927, decesul sau fiind anuntat in 20
iulie, pentru a da timp organizarii Regentei. Altfel spus, regele cel
loial si-a ajutat
Patru luni mai tirziu, aparent dintr-o banala (astazi)
laringita, disparea Ionel I.C. Bratianu in numai cinci zile. S-a
afirmat ca a fost otravit, apoi ca a fost lasat sa
moara de catre doctori, iar in cercul de familie si printre
prietenii cei mai apropiati un adversar politic a fost acuzat ca, din
neprevedere, i-a dat gripa din care s-a dezvoltat cauza mortii. Numele
gripatului care intrase in contact cu primul ministru - Nicolae Titulescu.
Peste timp s-a invocat ca pe vremea aceea se murea dintr-o amigdalita
sau dintr-un abces la masea. Medicina si, mai ales, farmacia, nu
ajunsesera la performantele de astazi. Din relatarea
amanuntita a Sabinei Cantacuzino putem reconstitui evolutia
bolii in "timpi moderni', cum obisnuia sa spuna adesea
tatal sau. intilnirea cu Titulescu a avut loc pe 19 noiembrie 1927,
ocazie cu care ministrul de externe s-a plins ca are gripa. A doua zi,
Ionel Bratianu a prezentat primele simptorne ale bolii - dureri in git
si, evident, tuse. Timpul prea scurt intre contactul cu Titulescu, precum
si faptul ca la intrevederea lor a participat si Vintila
Bratianu - care n-a avut nimic -, nu indica un mediu pentru
incubatia virala. Oricum, afectiunea lui Ionel era sigur de
natura microbiana. Daca a avut gripa, aceasta se
manifestase inainte - pe fondul unei epidemii - si n-a participat la
tragedie decit prin efectul de slabire a rezistentei organismului. De la
lorga stim ca primul ministru avusese o forma de gripa
rebela in iunie, pe timpul campaniei electorale. Asadar, a doua zi,
Ionel Bratianu si-a continuat programul public, dar seara a
cazut la pat cu frisoane, ceea ce indica declansarea unei
stari febrile. De aici incep incredibile gafe profesionale facute de
medicii care il consultau periodic. Mai intii, in 22 noiembrie doctorul Elias a
tratat cu lejeritate afectiunea si i-a prescris "gargara si
o singura spalatura cu apa calda in git'311,
apoi, chiar daca a fost cautat, nu a mai revenit la patul bolnavului.
Seara, temperatura a depasit 40 de grade, primul ministru intrind in
stare deliranta. Au fost chemati doctorii Constantin Angelescu, Ion
Nanu-Muscel si Nicolae Mefianu. Pe 23 noiembrie, dupa ce medicii s-au
convins ca este vorba de o evolutie rapida din amigdalita
in abces amigdalian, i s-a facut o injectie antistreptoco-cica.
Ea a fost tardiva. Gitul lui Bratianu se umfla vizibil si
omul nu mai putea sa respire. I s-au pus drenuri, care insa s-au
dovedit mici si care s-au infundat cu secretii foarte repede. Bolnavul
a fost pur si simplu intors cu fata in jos, pentru a se scurge puroiul din
el si sa poata respira, in sfirsit, se aplica drenuri
mai mari si Bratianu incepe din nou sa respire normal. Nu poate
vorbi, dar le scrie celor din preajma lui, incercind sa glumeasca.
Una din actiunile ciudate si care au marit misterul acelei
morti a fost tentativa de a extrage puroiul din git, care insa,
inexplicabil medical nici astazi, nu a fost gasit! Doctorul Nasta,
adus si el in graba, a improvizat o masa de operatie, "ii
rad barba si ii fac o mare injectie in partea stinga a gitului,
scotindu-i o parte din ganglioni, dar fara a gasi
colectiunea de puroi'312. Bolnavul nu mai recunostea pe nimeni,
transpira abundent, in acest loc Sabina Cantacuzino, sotie de medic, va
consemna: "Intoxicatia era generala, abdomenul paralizat si el.
Nu urinase din noapte'313. Prezenta acestor simptome ciudate pentru o
amigdalita pultacee a trezit in timp si mai multe suspiciuni. I.G.
Duca va incerca sa pastreze un ton rezervat: "S-a pretins, fata
de virulenta cu totul neobisnuita a infectiei, ca
Bratianu fusese otravit, se banuia ca niste rusi
aflatori la el in serviciu ar fi presarat pe piinea ce i s-a dat o
cultura de streptococi anume pregatira. Unii afirmau ca atentatul
era de natura sovietica, altii mergeau pina la a invinui
opozitia national-taranista. Nu a fost dovedit
nimic si nu vreau sa las plutind asupra nimanui vreo
banuiala. Virulenta infectiei a fost desigur suspecta, dar
pe de alta parte nefunctionarea rinichilor si anghina lui Ludwig
pot fi niste explicatii, fara a mai fi nevoie sa se
recurga la alte ipoteze, care de altfel se fac prea des si prea
usor, cind este vorba de oameni ce ocupa situatii
insemnate'314. Ce se mai stie este ca, intr-adevar, in
serviciul de la bucatarie al familiei Bratinau se afla o
rusoaica, dar nu s-a putut face nici o legatura intre
aceasta femeie si moartea lui Ionel I.C. Bratianu. Pe de alta
parte, foarte suspect a fost comportamentul neglijent al medicilor, la fel ca
in cazul regelui Ferdinand, iar asta intr-o
Cu mina sa dreapta in mina fiului sau, Gheorghe Bratianu, la ora 6,45 din ziua de 24 noiembrie 1927, Ionel I.C. Bratianu s-a stins din viata. Dupa toate probabilitatile, infectia produsese o encefalita, transmisa rapid la cap prin legaturile limfatice.
Opera politica a lui Ionel I.C. Bratianu a fost
uriasa pentru romani. Nici o clipa usa de
biserica, acest barbat de stat a invatat bine lectia
tatalui sau si a mentorului, Eugeniu Carada, conducind Romania
din umbra, ca o republica mascata. Nu intimplator,
primului-ministru i se spunea Presedinte al Consiliului de Ministri.
Maestru al loviturilor politice, a fost capabil sa-si insceneze un atentat
pentru a infiinta a doua zi Siguranta statului, pe care a coordonat-o
cu discretie. Niciodata, nici macar atunci cind instigarile
erau evidente, nu si-a aratat dusmanii cu degetul. I-a lovit mai
tirziu, cind toata lumea nu mai putea face o legatura intre el
si victima. La un moment dat fusese poreclit Ion Voda cel
Cumplit, pentru faptul ca sub aparenta lui lene il banuiau de cele
mai cumplite razbunari si manevre. Porecla pe care ar fi vrut
sa i-o dea inamicii era aceea de Ivan cel Groaznic, cu ale carui metode
il asociau pe liderul liberal, dar apelul la un personaj rus nu ar fi avut nici
o credibilitate, Bratianu fiind cunoscut ca un rusofob convins. Multi
politicieni romani si straini se temeau de el, stiindu-1 capabil
de urmarirea inamicului cu tenacitate si de compromiterea
publica a acestuia prin manevrarea imaginii sale publice. Numerosi
oameni politici il caracterizau simplu, ca "periculos'. Cind a fost somat
de Rusia si Franta sa intre in razboi si a constatat
ca aceste Mari Puteri au mintit, au refuzat sprijinul promis si
au expus
in clipele cele mai delicate ale negocierilor pentru semnarea tratatelor de pace de la sfirsitul razboiului, cind se conditiona din nou recunoasterea statului de rezolvarea incetatenirii evreilor, cind Bratianu devenise pur si simplu insuportabil cancelariilor occidentale prin dezvaluirea promisiunilor neonorate, nu a ezitat sa dea lovituri spectaculoase care sa-i lase adversarii muti. Oricit ar parea de straniu pentru cetateanul roman de astazi, se dovedeste imposibil ca lupta dusa atunci de un prim-ministru roman impotriva unor forte politice, economice si militare imense, aureolate de victorie, sa nu ramina si astazi un exemplu. Au fost fapte de mare demnitate, de inteligenta politica si de sacrificiu care lipsesc din manualele noastre, pentru ca ne-au fost interzise din cauza grandoare! lor. La 12 septembrie 1919, Marghiloman consemna ca Supremul Consiliu al Pacii nu recunoaste calitatea de stat suveran a Romaniei pentru ca a incalcat prevederile Congresului de la Berlin din 1878 in privinta evreilor. Refuzind sa semneze, Ionel Bratianu si-a dat demisia. Cine a crezut ca a fost o cedare si o fuga de raspundere s-a inselat. Prin puterea pe care o avea asupra regelui si reginei, el a impus formarea unui guvern de condus de generalul Arthur Vaitoianu si avind la ministerul Cultelor si Instructiunii Publice pe generalul Alexandru Lupescu. Ambii generali ai Armatei romane erau de origina evreiasca, intr-un singur loc a gresit Ionel Bratianu: privind problema evreiasca prin prisma etnica, nu si-a putut inchipui ca si evreii pot fi buni romani. Primul ministru general Vaitoianu (Weithoffer) si ministrul general Lupescu (Wolf), acoperiti de glorie pe cimpul de lupta si loiali poporului pentru care au luptat si-au prezentat dupa o luna sabiile regelui si au avut o singura replica: "Nu semnam.'317
Cazul acesta la nivelul cel mai inalt este una din dovezile sacrificiului personal pentru interesele natiunii, dar si al tolerantei fata de minoritati. El nu trebuie sa ne mire in mijlocul unui popor care, in panteonul sau eclesiastic, are un sfint de origine evreiasca - Paisie de la Neamt318. Probabil ca va mai trece un timp pina ce romanii se vor convinge ca "problema evreiasca' a fost mereu instigata din exterior si vor putea privi si Miscarea legionara si orientarea proco-munista a unei parti a evreimii cu mai multa luciditate.
Pina la urma, Ionel Bratianu 1-a ales pe Alexandru Vaida-Vo-evod care, prin legaturile sale francmasonice, a intors decizia Marilor Puteri in favoarea Romaniei. Ramine sa constatam inca o data ca problemele prin care trecem astazi, au mai figurat cel putin o data pe agenda istoriei Romaniei moderne si ca oscilatiile acestei istorii s-au datorat oamenilor politici pe care i-am avut (sau ii avem) si felului in care stim sa raspundem la aceste probleme. Partidul National Liberal ar fi supravietuit si fara Ionel Bratianu cataclismului din anii 1927 - 1930, deoarece Vintila Bratianu avea toate premisele continuarii operei fratelui sau. A murit subit si inexplicabil la 22 decembrie 1930 la mosia sa din Simburesti-Olt31». Trei ani mai tirziu, primul ministru Ion Gh. Duca va cadea sub gloante pe peronul garii din Sinaia. Trupul, dus intr-o anexa a Castelului Peles, a fost depus pe o masa simpla. Cind i-au fost scoase hainele s-a constatat ca avea camasa cusuta si ciorapii cirpiti. Acei oameni ai Romaniei Mari nu traiau in lux. Disparitia lor in numai citiva ani va scoate practic cel mai puternic partid din circuitul Puterii.
Tentativa de lovitura de stat din 18 - 22 martie 1928
O privire focalizata pe centrele de putere va observa ca intre 1927 si 1930, statul birocratic si bugetar, substantial marit prin revenirea provinciilor istorice la Patria Mama, se afla intr-o acuta criza de sistem. Monarhia apelase la Regenta, echilibrul bipolar de partide - PNL si Partidul Conservator - se rupsese si fusese inlocuit cu improvizatii - PNT si Partidul Poporului -, economia se lovea dur de marea criza din 1929, infiltrarea comunista prosovie-tica actiona deja adinc in miscarea sindicala, iar mobilizarea nationalista pentru intarirea unitatii statului slabea vazind cu ochii. Faptul cel mai grav se petrecea in straturile societatii si, indeosebi, la nivelul populatiei Vechiului Regat. Acolo, imaginea romanului din Ardeal se deteriora rapid si o data cu ea chiar imaginea Unirii. Aura de luptatori pentru unire, de victime memorandiste ale terorii maghiare, de refugiati pentru a lupta in Armata romana incepuse sa paleasca atunci cind ardelenii au fost identificati cu oamenii lor politici. Daca exponentul spiritului ardelean era luliu Maniu, atunci dezamagirea regatenilor are un inteles. Acest om politic roman, nu mai bun decit multi altii, si-a ridicat piedestalul murdarind semnificatia sacra a Marii Adunari de la Alba-Iulia din l decembrie 1918 si introducind in viata politica romaneasca un iezuitism de caa mai proasta factura. Sa analizam faptele.
Prin Decretul regal nr. 1360 din 28 martie 1923 a fost promulgata noua Constitutie a tarii si a fost abrogata Constitutia anacronica din 1866. Multe din acuzele aduse celor doua partide guvernamentale, care au condus pe rind tara pina la primul razboi mondial, s-au datorat incompatibilitatii Constitutiei din 1866 cu realitatea tarii sau, mai exact spus, imposibilitatii de a fi respectata in litera ei. De aceea, mult timp s-a actionat mai mult in spiritul ei, ca si cum ar fi reprezentat un model in jurul caruia inca se mai puteau modela alte forme. Este un motiv adinc al defectiunilor sistemului democratic de la noi, precum si al realitatii ca statul modern initiat de Alexandru loan Cuza in jurul personalitatii sale, si-a continuat existenta tot prin personalitati, si nu prin transferul natural de putere de la natiune la stat. Nicolae lorga constata in 1921: " in orice caz, prin conditiile in care Statul s-a produs si a intrat in normele noastre de alcatuire, el isi pierdea de la inceput autoritatea. Produs al loviturii de stat, era lucru firesc ca impotriva lui sa se ridice nu numai partidele, cu cel liberal in frunte, dar in buna parte si opinia publica. Astfel s-a ajuns la actul de la 1866, care a avut foarte multe defecte, intre care cel dintii si hotaritor a fost ca n-a reprezentat niciodata o realitate acceptata de constiinta nationala si, prin urmare, am trait cu o Constitutie formala, dar fara Constitutie adevarata'320. Timp de 57 de ani Romania functionase dupa o Constitutie facuta de doi ziaristi, in sfirsit, Romania Mare avea nevoie de o Lege fundamentala noua si Constitutia din 1923 sintetiza evolutia statului roman de la formele sale bugetare la sistemul democratic aplicat.
Bun sau rau ca sistem, bogat sau sarac, statul roman se pregatea sa intre in faza sa de normalitate, atit prin atingerea idealului national, cit si prin maturizarea politica a natiunii, provenita in buna masura din razboaie, dar si dintr-o serie fericita de masuri economice, luliu Maniu nu a vrut sa recunoasca aceasta Constitutie din 1923. Oricite cercetari si analize s-au facut in jurul acestei decizii, nu s-a putut gasi o alta explicatie mai buna pentru acest gest decit opinia istoricului Constantin C. Giurescu: "in primavara lui 1923 s-a votat de catre Parlament Constitutia cea noua, inlocuind pe cea din 1866; raportor Constantin Dissescu, profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti. luliu Maniu e contra si n-o voteaza, desi e Constitutia statului unitar roman, stat la a carui construire participase. Cind, in perspectiva istorica, dupa trecere de peste o jumatate de secol, te intrebi care a fost ratiunea care 1-a facut sa fie contra, nu gasesti decit una singura, de ordin personal: necazul sau dezamagirea ca aceasta Constitutie s-a infaptuit sub guvernul Bratianu si nu sub al lui. Caci altfel cum sa-ti explici ca opozantul din 1923 este una si aceeasi persoana cu cel care, in preajma lui 23 august 1944 si, imediat dupa, cere si aproba revenirea la Constitutia din 1923. De altfel, tot pentru motive de ordin personal, fara valoare politica, ci, dimpotriva, gresind sub raportul politic si national, Maniu a refuzat sa participe si la incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria, la 15 octombrie 1922, la Alba-Iulia. Fara sa vrei, cind consideri activitatea de dupa unire, activitatea de politica interna a acestui om politic transilvanean, iti vine in minte caracterizarea celebra a lui Goethe: «Er ist der Mann der stets verneint» (E omul care zice vesnic nu)'321.
Decizia lui luliu Maniu nu ar fi fost atit de importanta daca ar fi aplicat principiul democratic al dreptului la opinie, dublat de principiul de drept al obligatiei de a respecta Constitutia cu care nu esti de acord. Disparitia prematura a regelui Ferdinand si a lui Ionel Bratianu, precum si distantarea reginei de Regenta 1-au determinat pe liderul PNT sa caute preluarea puterii, pentru a putea guverna tara, dar metoda aleasa nu avea nici o legatura cu democratia, "in vara si toamna anului 1927 fostul principe a fost vizitat, la Paris, succesiv de Virgil Madgearu, Mihai Popovici, Citta Davila, Viorel V. Tillea si Victor Cadere, care au transmis dorinta lui luliu Maniu de a sprijini reintoarcerea lui Carol in tara, cu conditia despartirii de Elena Lupescu. Deoarece acesta dadea raspunsuri echivoce, national-taranistii au dezmintit public «zvonul» ca ar fi tratat cu el sau ca ar «unelti» impotriva «inaltei Regente»'322, in realitate, chiar asta se intimpla. Planul comun stabilit intre luliu Maniu si Carol Caraiman era acela al ajungerii PNT la guvernare, al declansarii unei campanii favorabile revenirii fostului print si al acceptarii " chemarii spontane' din partea natiunii. Prima miscare a liderului PNT a fost lansarea unei campanii internationale de presa care sa impiedice obtinerea de catre Romania a unui imprumut rnenit sa asigure stabilizarea monetara. Cum partidul nu avea fonduri pentru a sustine o astfel de campanie, Maniu a apelat la serviciile lordului Rothermere, magnat al presei, dar si finantator si aprig luptator in campania de nerecunoastere a Tratatului de la Trianon, al alipirii Transilvaniei la Romania, iredentist cunoscut si extremist antiromanesc. Rezultatul imediat a atins insa doua scenarii: Slabirea guvernului tarii prin adincirea crizei monetare si economice, dar si lansarea unui program de sensibilizare a opiniei publice internationale asupra "nedreptatii' facute Ungariei prin "cedarea' Transilvaniei la Romania. luliu Maniu este raspunzator direct pentru primul scenariu si indirect pentru al doilea. Constatind ca nu poate obtine chemarea la guvernare pe cai legale, PNT declansaza o campanie de agitatii politice, intruniri si miscari de strada in care acuza guvernarea liberala de tiranie si indeamna la nesupunere civica. Cetatenii Romaniei sunt indemnati sa refuze de a mai plati impozitele, iar tinerilor li se cere sa nu se mai prezinte la incorporare. Bineinteles ca aceste indemnuri aveau un caracter penal. La un moment dat, liderii taranisti someaza Regenta sa le predea puterea, invocind reprezentarea nationala pe care o detine. Tratata ca ridicola si, oricum, neconstitutionala, cererea se sprijinea pe doua considerente false, intr-un discurs tinut la Cluj in 18 martie 1928, Alexandru Averescu avea sa identifice precis cele doua revendicari taraniste: "Partidul national-taranist se compune din doua parti si are doua motive pe baza carora isi justifica aspiratiunea de a veni la guvern. Partidul national si cel taranesc n-au format un tot omogen, s-au alipit numai. Partidul national zice: Noi suntem Ardealul, peste noi nu se poate trece.[] Partidul taranesc zice: noi avem massele. Contest acest monopol total. Eu il cred partial din punct de vedere al cantitatii si inferior din punct de vedere al calitatii'323.
in privinta controlului asupra populatiei Transilvaniei,
alegerile demonstrasera ca si PNL si Partidul Poporului
reusisera sa atraga o buna parte a electoratului.
Relativ la adeziunea "maselor' la Partidul Taranesc al lui
Ion Mihalache, topit in interiorul PNT, afirmatia se sprijinea pe
intelegerile cu Partidul Social Democrat si pe pactul secret incheiat
cu Partidul Comunist din Romania, agentura sovietica interzisa prin
lege. Baza intelegerii secrete dintre PNT si Partidul Comunist
din Romania viza o alianta intre tarani si muncitori
prin intermediul a doua formatiuni politice si, nu in ultimul
rind, legalizarea PCR: "De aceea, printre participantii cei mai activi la
adunarea din 18 martie s-au aflat militanti de seama ai Partidului
Comunist Roman, precum Gheorghe M. Vasilescu, Nicolae Popescu-Doreanu, David
Avramescu, Imre Aladar. De asemenea, la adunare au fost prezenti Ilie
Moscovici, Constantin Titel Petrescu, loan Flueras si alti
conducatori ai Partidului Social-De-mocrat'324. La adunare a luat
cuvintul si celebrul Gheorghe Cristescu-Plapumaru, cel dintii
prim secretar al Partidului Comunist din Romania. Ca un fapt anecdotic, acum se
leaga o colaborare jurnalistica intre ziarul taranist
din
Manifestatia de la 18 martie s-a desfasurat la Bucuresti cu participarea a peste 40 000 de oameni. La aceasta adunare Ion Mihalache va striga: "Camarazi, n-ati venit sa auziti discursuri, ci sa infatisati o hotarire si o vointa si sa primiti o comanda: Puneti baioneta si faceti piramide! inalta Regenta sa priveasca si sa inteleaga ca, daca nu, va veni a doua comanda: «Navaliti! Ura!»'325. Adunarea a votat o motiune prin care se cerea cu un ton categoric Regentei sa-i cedeze puterea lui luliu Maniu. Guvernul a atras atentia PNT ca a depasit marginile democratiei si ale libertatilor publice. "Nesatisfacut de acest raspuns, Comitetul Central Executiv al Partidului National Taranesc a hotarit retragerea deputatilor si senatorilor national-taranisti din Parlament si instituirea lor intr-un for politic propriu, precum si organizarea unei mari adunari «nationale» la Alba-Iulia in ziua de 22 aprilie 1928'326. Asa-nurnitul for politic propriu era, de fapt, o tentativa de constituire a unui "parlament' paralel cu cel al tarii, care, prin natura deciziei de convocare a unei mari "Adunari Nationale' la Alba-Iulia, se erija si intr-un "Parlament al Transilvaniei'. lorga, pe atunci aliat al taranistilor, va imortaliza momentul: "Luptatorii neaparatei revolutii, adeca ai prefacerii totale a Romaniei in Stat pentru terani, oricari terani, si anume nu pentru ca sunt romani, ci numai pentru ca sunt terani, se aruncara deci in Camere, ca pe vremuri, asupra dusmanului: strigatele, injuriile, urnele rasturnate - si, de partea cealalta, excluderile -, pentru a incheia cu o retragere eroica din Parlament, anuntind ca, in fata acestuia, in curind un adevarat Parlament isi va incepe sedintele, «Adunarea Nationala» a lor'327. Daca retragerea din Parlament reprezenta o metoda de protest folosita si in alte ocazii de alte partide, constituirea unui Parlament separat pe baze regionale si de clasa era un act anticonstitutional extrem de grav, care atingea insasi esenta exitentei fiintei nationale in sistem democratic. Amenintarea cu "separatiunea', care a fluturat la intrunirile acestui "parlament' taranist, a fost generata de stabilirea datei de 22 aprilie pentru manifestatia de la Alba-Iulia, deoarece in aceasta zi cadea Duminica Tomii, la fel cum se intimplase la Marea Adunare de la Blaj din 1848, pe Cimpia Libertatii328. Dupa mai multe sedinte ale acestui "parlament' improvizat si ilegal, liderii PNT hotarasc transferarea "Adunarii Nationale' la Alba-Iulia, in mijlocul bazei electorale. luliu Maniu si-a dat seama ca fortele "revolutionare' din partid, reprezentate de gruparile taraniste si socialiste, au impins lucrurile prea departe, astfel ca a incercat sa dea adunarii de la Alba- lulia caracterul unui congres extraordinar al partidului, asi-gurind populatia ca nu se pune in discutie desfacerea unirii Transilvaniei cu Romania. Fara o aparenta motivatie speciala, luliu Maniu muta congresul pe data de 6 mai 1928 si anunta ca acolo se va produce un eveniment senzational care va forta Regenta sa-i acorde formarea guvernului. Era vorba de sincronizarea actiunii politice de forta cu intrarea frauduloasa a lui Carol Caraiman in tara, proclamarea lui ca rege la Alba-Iulia si declansarea unui "Mars asupra Bucurestiu-lui' pentru urcarea acestuia pe Tron in ziua de 10 mai. Guvernul, alertat de informatii venite chiar din rindul organizatorilor, a luat masuri de supraveghere, dar si de contracarare a acestei tentative de lovitura de stat, precum si de urmarire informativa si in teren a miscarilor lui Carol Caraiman. Acesta actiona deja prin intermediul unor agenti - cum era Sabry Bey, fost consul turc la Novorossiisk329 - pentru stimularea unei miscari procarliste in Armata, si printr-un anume lonescu (Mauriciu Leibovici) pentru finantarea deplasarilor sale. La 28 aprilie 1928, Carol Caraiman debarca in Anglia, unde isi pregateste deplasarea clandestina cu avionul la Alba-Iulia, precum sj actiunea de propaganda pentru proclamarea sa ca rege in acelasi loc. Nepotul sau ne da informatii interesante asupra pregatirilor pentru lovitura de stat. intre Carol Caraiman si lordul Rothermere a intervenit o intelegere privind o revizuire a conditiilor in care Transilvania a revenit la Romania, in schimbul sprijinului pentru ocuparea Tronului Romaniei. Imediat, concernul de presa al lordului Rothermere, din care faceau parte ziare importante, ca Daily MaiJ, a declansat o campanie de presa in vederea revizuirii granitelor Ungariei330, in plus, au fost tiparite in Ungaria 20 000 de manifeste, continind Proclamatia pentru tara a lui Carol Caraiman. La punctul 16, Carol cerea: "Rezolvarea chestiunilor pendinte cu fostii inamici printr-o buna intelegere mutuala care sa ni-i faca prieteni si sa garanteze astfel o pace spre folosul nostru, al Europii si al civilizatiei'. La 10 ani de la Marea Unire si la 8 ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon, "chestiunile pendinte' erau rezolvate juridic si ca subiect de drept international, si nimeni, in afara extremistilor unguri, nu mai punea problema revizuirii acestor acte majore. Relatiile dintre cele doua state nationale, Romania si Ungaria, se desfasurau normal prin legaturi politice, diplomatice si economice fara restrictii. Textul a fost, fara indoiala, pretul platit lordului Rothermere pentru sprijinul acordat. Desi au fost negate vehement aceste intelegeri, intrevederea ministrului plenipotentiar al Ungariei in Anglia cu un inalt functionar al Fo-reign Office, desfasurata la 7 mai 1928, aduce lumina asupra cazului: ministrul ungar a confirmat legatura dintre Carol si lordul Rothermere cu scopul unei interventii in Romania, Carol putind "fi un atu pretios pentru Ungaria'331. Cazul nu era izolat. El se inscria in campania dusa de fortele extremiste maghiare pentru sensibilizarea opiniei publice internationale in favoarea Ungariei, campanie care fusese oficial semnalata de Parlamentul Romaniei, in sedinta din 25 octombrie 1922, la o interpelare a lui Nicolae lorga in legatura cu afirmatiile iredentiste ale deputatului maghiar Szilagyi la adresa incoronarii suveranilor romani la Alba-Iulia in 15 octombrie 1922, dr. Ion Matei va raspunde: "Este profund dureros ca acest domn Szilagyi, intrebuintind o dialectica cu desavirsire neparlamentara, califica incoronarea noastra drept o parodie nereusita de bal mascat, pe care 1-am organizat ca sa alungam anumite stafii si sa inmormintam Ungaria milenara. El pretinde ca actul incoronarii avea sa se savirseasca in numele poporului romanesc din Ardeal, Banat si Maramures, dar ca acest popor a refuzat sa participe la aceasta incoronare. Si explicatia o gaseste, spre rusinea noastra, in manifestul Partidului National, lansat cu prilejul incoronarii, din care face o serie de de citatiuni, tragind concluzie ca poporul romanesc din partile Ardealului este asuprit, ca din aceasta cauza cere restabilirea vechii stari unguresti si mai ales pastrarea autonomiei adinc primejduite prin cei 4 ani de suferinte'332, in aceeasi sedinta, reprezentantul Partidului National Maghiar, care participase la ceremoniile incoronarii, a dat o palma morala usturatoare partidului condus de luliu Maniu, exprimind inca o data si cald atasamentul minoritatii maghiare fata de actul solemn al incoronarii suveranilor Romaniei Mari. Ce este mai grav s-a intimplat in timpul negocierilor Ungariei cu Italia si Germania pentru Dictatul de la Viena din 1940, cind baza argumentatiei sale a fost "nemultumirea si nefericirea populatiei transilvanene', exprimate in repetate rinduri prin "vocea sa cea mai autorizata' - Partidul National Taranesc.
intregul complot intern si extern a fost depistat si urmarit de catre serviciile de informatii romanesti. Pe plan intern, au fost trecute in stare de alarma mai multe unitati militare ale Armatei de Uscat si au fost pregatite pentru lupta doua escadrile de aviatie, una in Ardeal si alta la Chisinau, pentru ca se banuia existenta unei legaturi intre tentativa de lovitura de stat organizata de PNT si Carol Caraiman si miscarile de trupe pornite de Rusia la granitele noastre de Est. La Deva si apoi la Aiud s-a constituit un comandament militar sub conducerea subsecretarului de stat in Ministerul de Interne, Gheorghe Tatarescu. Rezidenta spionajului romanesc la Paris a primit misiunea sa urmareasca miscarile lui Carol Caraiman in Anglia, agentii sai dind de urma lui intr-un castel din comitatul Surrey. Prin intermediul unui fost inspector la Scotland Yard s-a intrat si in posesia manifestelor tiparite in Anglia si in Ungaria.
Un avion pregatit pentru zborul lui Carol Caraiman la Alba-Iulia a fost descoperit pe aeroportul Corydon de Unga Londra. "A doua zi, ca urmare a interventiei facute la Londra de catre guvernul roman, lui Carol i s-a pus in vedere sa paraseasca Anglia in termen de 48 de ore, motivindu-se ca prezenta sa a devenit indezirabila datorita faptului ca a abuzat de ospitalitatea ce i s-a acordat'334. Lipsit de mijloacele tehnice necesare deplasarii si expulzat din Anglia, Carol Caraiman 1-a informat pe luliu Maniu ca nu mai poate sosi.
"Marsul asupra Bucurestiului'
in noaptea de 5 spre 6 mai, Biroul Executiv al PNT a analizat situatia creata de reactia interna si externa a guvernului, conducerea PNT impartindu-se in doua tabere: luliu Maniu se pronunta pentru formularea unei motiuni care sa fie inaintate Regentei, in timp ce Mihalache dorea desfasurarea "Marsului asupra Bucurestiului' chiar si in absenta lui Carol Caraiman. Pozitia lui Maniu era mult mai slaba, pentru ca practic "desumfla' o manifestatie de 100 000 de oameni intr-un act de protest care se mai facuse si la Bucuresti fara nici un rezultat, iar pe de alta parte il punea in inferioritate fata de taranisti, socialisti si comunisti, care organizasera si voiau sa faca marsul. Discutiile au durat pina la 4 dimineata cind, observind aderenta unor lideri ardeleni din tabara sa la proiectul lui Mihalache, Maniu a amenintat cu parasirea adunarii. El stia foarte bine ca fara "acoperirea' actiunii prin ideea "Restauratiei', adica a punerii lui Carol Caraiman pe Tron, toata miscarea va lua aspectul vizibil al unei lovituri de stat facute pentru a aduce Partidul National-Taranesc la putere.
A doua zi, cei 677 de delegati la Congres au dezbatut in sala Caragiale din Alba-Iulia situatia partidului si au reafirmat cu insistenta adeziunea PNT la actul Marii Uniri. Era o incercare disperata a lui luliu Maniu de a tine actiunea in mina si de a nu compromite partidul. Iesind in fata unei multimi dominate de formatiunile organizate ale taranistilor, socialistilor si comunistilor, la care se adaugasera si membrii Partidului Popular Maghiar, in frunte cu Kecskemethy Istvan si Kos Karoly, gruparea manista a pierdut repede controlul. La aceasta adunare s-a cerut din multime punerea la vot a unirii Transilvaniei cu Romania, data fiind plinirea a 10 ani de la Marea Adunare Nationala din acelasi loc, iar in multime au fost impartite ziare in care se gaseau subtitluri 5Luati bine aminte, la Alba-Iulia s-a facut unirea, tot la Alba-Iulia se poate desface!', "Coteria plutocratica de la Bucuresti duce razboi impotriva Provinciilor alipite'. Ion Mihalache a avut si aici un discurs violent: "Sa tregem cu tunul constiintei la Bucuresti. Loviturile de aici vor sparge urechile surzilor. Dar daca totusi in beciurile bancilor oligarhice din Bucuresti se va ascunde vreunul, vom face din fiecare cetatean un infanterist, ca cu baioneta sa-i scoatem din birlog. Aceste steaguri nu se pot intoarce inapoi infrinte. Juram aci sa punem viata noastra la dispozitia patriei, a unei patrii insa care inceteaza a mai fi a ciocoilor'335. Enuntul cu "bancile oligarhice' era un atac la sistemul bancar controlat de liberali, in conditiile in care national-taranistii erau finantati cu sume exorbitante de bancile maghiaro-britanice si evreiesti. Prins intre pericolele pierderii sefiei partidului, al ruperii fragilei unitati a acestuia si al unei riposte dure din partea guvernului, luliu Maniu va cauta sa-si arate solidaritatea cu Ion Mihalache, pe care il numea "frate dulce si vinjos', si in acelasi timp sa calmeze spiritele adunarii. Totodata, declaratii populiste ale liderilor PNT au promis o politica dedicata muncitorilor si taranilor, imediat ce partidul va prelua puterea in urma acelei actiuni. Constantin Titel-Petrescu va consemna cu amaraciune: "La faimoasa intrunire de la Alba-Iulia din 6 mai 1928, national-taranistii promisesera minerilor - care defilasera cu tirnacoape -, fericirea completa: spor de salarii, scaderea orelor de munca si muntii impaduriti, dinspre Rosia si Abrud cind vor veni la putere. Si ei, ca naivii, au crezut in fagaduintele conducatorilor national-taranisti! Odata veniti la putere insa, le-au dat gloante in creer, pentru a-si gasi fericirea, mai curind, in lumea de dicolo de mormint'336. Apelul la represiunea ordonata de PNT se referea la greva de la Lupeni din 1929, la originea careia se afla un act de coruptie facut de lideri politici national-taranisti impreuna cu lideri sindicali locali din PSDR. Intre altele, "muntii' dinspre Rosia si Abrud erau proprietatea lui luliu Maniu si a rudelor sale.
Imagine de la adunarea de la Alba-Iulia din 6 mai 1928. Drapelele din imagine erau rosii.
in motiunea intocmita de participanti, la Articolul l se vorbea de Congresul PNT, dar la Articolul 2 se afirma ca acolo s-a constituit "Adunarea Nationala', lasind sa planeze confuzia intre conceptul de intrunire si acela de for politic al partidului, in sfirsit, cu strigate de lupta si fluturari de drapele tricolore si rosii, manifestatia s-a transformat in ceea ce fusese planuit: o actiune de forta impotriva ordinii de drept din tara. Speriat ca i se va lega numele de marsul ilegal impotriva guvernului, Maniu a incercat cu disperare sa convinga manifestantii sa se intoarca la casele lor. Era insa prea tirziu. Doua coloane, constituite dupa principiile militare - cu ordinele date in plic sigilat si cu drapelele sfintite -, s-au indreptat spre Vinful de Jos si spre Teius, unde au ocupat garile cerind trenuri pentru a se deplasa la Bucuresti, intelegind ca isi risca numele si cariera politica, luliu Maniu hotareste sa intre secret in legatura cu reprezentantii guvernului, isi ofera colaborarea fortelor de ordine de sub conducerea lui Gheorghe Tatarescu. impreuna cu acesta elaboreaza un plan de sabotare a actiunii partidului sau. Tatarescu trimite un numar de garnituri spre Alba-Iulia, care vor prelua marea parte a multimii, imprastiind-o prin tara in diferite directii. Totodata, fortele de ordine vor interveni in satele petroasa, Lazuri, Silea si in alte citeva localitati din Salaj, unde se pusese in miscare o rascoala instigata din timp de aceleasi forte taranisto-socialiste de la Alba-Iulia. Pe de alta parte, "cei plecati spre Capitala, fara organizarea si pregatirea necesara, hartuiti in permanenta de jandarmi, au fost nevoiti, dupa parcurgerea citorva zeci de km., sa renunte la intentia lor'337.
"Marsul asupra Bucurestiului' se dorea a fi o copie a Marsului asupra Romei organizat de Mussolini in 1922. Pina si motivatiile erau aceleasi, in urma negocierilor cu guvernul Italiei, fascistii cerusera formarea guvernului, dar li se refuzase din cauza platformei lor politice, "un socialism mai socialist, adica mai radical, antidemocratic si intors spre o noua democratie, antiparlamentar si sprijinitor al actiunii directe'338. Miscarea fascista punea si problema monarhiei, in sensul sprijinirii reinnoirii tarii prin regimul aliantei intre muncitori si tarani sub un rege favorabil acestui curent, in fata refuzului guvernului de a ceda la amenintare si la aflarea vestilor ca acesta a dat ordine "pe terenul sigurantei generale si al legalitatii', Mussolini hotareste organizarea unui mare congres fascist la Napoli in ziua de 24 octombrie 1922, urmat de un mars pina la Roma. Marea adunare organizata in acea zi in piata San Ferdinando s-a transformat intr-un protest general impotriva oligarhiei politice care conducea Italia, in fata unei multimi de 40 000 de oameni, in fruntea careia se aflau "legiunile tinuturilor revenite la Patria Mama'339, Benito Mussolini tine un discurs in care anunta: "Sau ne vor da ei conducerea de buna voie sau, daca nu, o vom lua noi singuri, mergind la Roma. [] Camerele nu mai reprezinta acum tara. Fiecare ministeriat care ar iesi din sinul lor ar exercita in chip ilegal puterea. Sarcina noastra este sa redam legalitatea institutiilor reprezentative ale Italiei'340. Tot domnia legii cerea si PNT prin manifestul sau "Catre tara': "Partidul national taranesc, in slujba instinctului de conservare al poporului roman, a hotarit ca prin jertfa sa duca la bun sfirsit opera de eliberare politica a tarii, prin respectarea suveranitatii nationale si domnia legilor, intr-un regim de democratie sincera inaugurata prin alegeri libere'341. Sa inlocuim Italia cu Romania si vom observa ca "Adunarea declara guvernul liberal ca anticonstitutional, iar natiunea «in stare de legitima aparare si indreptatita la folosirea, oricaror mijloace pentru inlaturarea acestui regim». Ea tagaduia guvernului orice drept de a se rosti in numele tarii, pretindea regentei sa demita cabinetul V. Bratianu si sa instaleze unul PNT, prezidat de luliu Maniu342. Alexandru Averescu nu va ezita sa semnaleze patentul mussolinian al marsului national-taranist: "Atunci s-a recurs la comica ideie a marsului asupra Bucurestiului. Nu lipsea decit un mic detaliu, un Mussolini al II-lea! De la Mussolini la Kerensky distanta este formidabila. Lumea s-a pus in miscare. Cum s-a terminat acest mars se stie, mai rau decit in coada de pesti. Este de notat naiva idee de a crede ca ocupind o gara se putea, numai din acel fapt, organiza trenuri care sa duca «poporul», adica tunul cel mare, pina la Sodoma pentru a o face una cu pamintul! A doua zi in Bucuresti s-a anuntat punerea in miscare a celor doua coloane, care au pornit fara voia conducatorilor, dar care au aceeasi tinta cu conducatorii: cucerirea Bucurestilor! intelege cineva ceva in acest galimatias?'343. Trimiterea directa facuta de Averescu la Marsul asupra Romei al lui Mussolini nu pare deloc exagerat nici astazi: "in aceasta vreme incepu marsul coloanelor asupra Romei, pornite de la locurile unde se adunasera, unele din proprie initiativa, din pricina nerabdarii si dintr-o oarecare indisciplina a comandantilor si ostenilor, fara niciun ordin venit de sus'344. Analiza faptelor conduce spre concluzia ca gruparea de stinga din PNT a reusit sa speculeze manevra pur politicianista a lui Maniu si sa o transforme intr-o manifestatie de tip "revolutionar', cum se pretindea si cea din Italia, fie inspirindu-se direct din marsul fascist, fie fiind instruita de agentii lui Carol Caraiman, mare admirator al dictatorului fascist ajuns intre timp la putere. Aceasta jnetodologie, tipica si agenturii bolsevice in Romania, va fi folosita si cu alte prilejuri, prin specularea unor greve .sau manifestatii politice ale altor partide in care isi plasa propriile mesaje, pe care apoi le-a revendicat impreuna cu intreaga manifestatie.
Manevrele riscante ale lui luliu Maniu, ca si felul in care si-a sabotat propriul partid, intrind in colaborare secreta cu guvernul pentru aceasta, au atras atentia oamenilor politici avizati asupra caracterului liderului national-taranist si asupra mijloacelor la care se poate preta pentru obtinerea puterii. Din pacate, luliu Maniu nu se deosebea cu nimic de majoritatea politicienilor din Regat, reprezentind, din acest punct de vedere, exemplul cel mai rapid si complet al integrarii Ardealului in Romania Mare. Cea mai semnificativa, in acest sens, este intilnirea Patriarhului Miron Cristea, membru al Regentei, cu luliu Maniu: "il chem la mine singur, il dojenesc. «Cine esti tu? Ce-ai facut pentru Romanism, in raport cu Averescu, lorga, Bratianu Ionel etc.? Erai ofiter austriac, luptai contra aliatilor Romaniei; pe cind Averescu s-a luptat cu demnitate pentru dezrobirea noastra. Ce economie nationala veti salva voi, care ati trait cu 2 - 3 franci in buzunar?» (Voiam sa-i spui ca-i un calic, plin de datorii. Daca nu stiu niciodata sa traiasca in situatie baneasca aranjata, cum vor putea aduce la bunastare o tara intreaga). A priceput el. L-am umilit cum trebuie, aratind ca in timpul razboiului a depus armele morale ale chestiei romanesti. Vaida era «bolnav» intr-un sanatoriu din Elvetia. Goldis scria articole unguresti de sociologie teoretica in «Aradi Hirlap», ca sa-1 iee sub scutul lor in cursul razboiului. Dr.Vlad spunea in adunarea judetului Hunedoara (Deva) «ca numai gunoiul a dezertat in Romania: Mota, Dr. Lucaciu, Goga etc.», ca sa scape de frontul unguresc. «Numai Dr. Valeriu Braniste, omul meu de incredere de la Lugoj, cind eram episcop la Caransebes, a ramas demn pe teren. A $i terminat-o la Seghedin, in temnita, unde aproape orbise. Cehii Massarik, Kramer, erau judecati la moarte. Voi ati depus armele. Deci, fiti mai modesti!'345. Daca acest necrutator rechizitoriu ar fi fost rostit de vreun adversar politic sau de vreun regatean, am fi avut toate motivele sa-1 banuim de nedreptate, dar el apartine unui fruntas ardelean, unui preot si unui luptator formidabil pentru unitatea nationala. Pe de alta parte, dincolo de observatiile colorate ale Patriarhului, noul partid era intr-adevar sarac. Nu s-a gasit decit dupa un an o explicatie pentru fondurile imense cheltuite pentru organizarea adunarii de la Alba- Iu-lia. Stim din insemnarile patriarhului Miron Cristea ca partidul si liderii sai aveau mari datorii: "Partidul National Taranist, ahtiat dupa putere. Maniu datorii de 19 milioane, Bocu 5 milioane marturisite de el. Boila cu sechestre, licitatii la casa in fiecare saptamina, partidul sleit de mijloace promite printului Carol readucerea'3 Trebuie sa dam crezare unui specialist in finante si in istoria marilor afaceri, Mugur Isarescu, care a analizat "Scandalul Skoda'. luliu Maniu se laudase inainte de numirea sa ca prim-ministru ca are in buzunar imprumuturi, contracte, investitii, intr-adevar, imediat ce s-a constituit guvernul PNT, la 10 noiembrie 1928, lui Bruno Selezky, reprezentantul uzinelor Skoda in Romania si spion aflat sub urmarirea serviciilor de informatii romanesti, i s-a incredintat intocmirea unui studiu privind modernizarea armanentului romanesc, comanda prin care i s-a dat accesul la informatiile strategice ale statului, in luna mai 1929, in conditiile falsificarii informatiilor asupra altor oferte si indepartarii de catre autoritatile guvernamentale national-taraniste a competitorilor veniti pe piata romaneasca, Bruno Selezky era sigur de cistigarea contractului. "La scurt timp dupa aceasta, are loc o sedinta a oficialitatilor romane, avind acelasi scop - al inzestrarii Armatei romane - ; printre participanti se numarau primul ministru luliu Maniu, ministrul apararii nationale, generalul Cihoschi, precum si o serie de ofiteri superiori de specialitate. Cu acest prilej s-a luat hotarirea de a comanda la uzinele Skoda o parte a munitiei si armamentului necesar'347. Cercetarea judecatoreasca facuta dupa izbucnirea scandalului a demonstrat ca afacerea era perfectata cu liderii national-taranisti inca din cursul anului 1928. A fost stabilita si suma precisa a comisioanelor -19.219.335 de lei (aprox. 116.000 USD la valoarea din 1928).
Ceea ce a lovit cel mai mult statul roman in toata aceasta aventura politica nu a fost agitatia din jurul tentativei de lovitura de stat, ci campania dusa de PNT in strainatate pentru impiedicarea obtinerii imprumutului necesar redresarii financiare. Destul de abil incit sa nu recunoasca direct implicarea in aceasta campanie si, in acelasi timp, sa insinueze ca imprumutul se poate obtine doar sub un guvern condus de el, luliu Maniu este numit prim-ministru, asa cum am aratat, la 10 noiembrie 1928. in manifestul adresat natiunii, el va face cea mai frumoasa declaratie, pe care insa n-o va respecta: intemeiat pe realitati istorice si politice, Partidul National-Taranesc a nutrit totdeauna credinta ca noul stat roman trebuie sa se aseze pe temeliile constitutionale si legale pe care statele occidentale s-au ridicat la inflorirea si prestigiul lor de azi'348. Astfel de declaratii deruteaza si astazi prin imaginea de impecabil democratism, sunt citate si analizate cu admiratie, dar ele se dovedesc doar expresii ale demagogiei, pe care au asimilat-o rapid si ardelenii. Pamfil Seicaru, un apropiat al PNT, avea sa constate: "in noiembrie 1928, la luarea puterii, guvernul national-taranist se gasea la o rascruce de drumuri, trebuind sa decida caracterul economiei nationale, programul economiei nationale. Programul economic al acestui guvern n-avea nici o precizare, plutind in vagul generalitatilor, exprimind numai bunele intentii, acea sincera dorinta de a corespunde asteptarilor unei tari dominate de o mare incredere'349. Curind, binecunoscutul gazetar se va convinge cu amaraciune de adevaratele scopuri ale partidului: "in momentul cind partidul a luat puterea, cei care dusesera lupta de opozitie erau plini de datorii si cautau sa utilizeze situatia pe care o detineau ca sa-si normalizeze finantele. Asa cum o femeie cocheta se imbraca ca sa seduca si seduce ca sa poata suporta servitutile elegantei, si partidele se gasesc in acest cerc vicios, fiind in mod obligator tributare propagandei, spre a convinge, a seduce opinia publica'350. Partidul National-Taranesc va copia milimetric atitudinea sa din 1928 in 1996, dovedind ca nu s-a schimbat si ca reinfiintarea sa de vechi activisti ai partidului a reinfiintat doar vechile sale obiceiuri. Nepotismul a fost doar aspectul cel mai putin nociv.
Complotul
Propaganda populista care a atins straturile cele mai de jos ale societatii a avut consecinte imediate in comportamentul Partidului National-Taranesc si al adeptilor sai. Mari manifestatii de simpatie pentru guvernul Maniu au degenerat in dezordini publice, in rascoale locale care au produs morti si raniti in rindul functionarilor publici, precum si distrugeri materiale, iar pe planul imaginii au condus la deviatii periculoase de tipul lozincii "Domnul Tarii luliu Maniu'. Valul de popularitate stirnit de promisiunile cele mai largj pe fondul crizei financiare si economice, a permis Partidului National-Taranesc sa actioneze inca de la inceput abuziv, dizolvlnd Parlamentul inainte ca acesta sa acorde votul de incredere noului guvern, adica inainte de a sti daca guvernul este legitim sau nu, pentru ca apoi sa organizeze alegeri, intr-un cartel electoral cu socialistii, dar si cu Partidul Democrat German si cu Partidul Popular Maghiar. Primul era reprezentantul minoritatii germane din Romania de orientare burgheza, dar cu atitudine procarlista, iar cel de-al doilea avea o orientare de stinga, sub influenta publicatiei marxiste Korunk, identificindu-se cu programul PNT in cele doua puncte esentiale: transilvanismul (cu accente separatiste) si frontul pozitiei de clasa351. Alegerile din 12 decembrie 1928 au adus PNT o majoritate covirsitoare de 77,76% din voturi in Camera Deputatilor, in conditiile in care rezultatul alegerilor ilustra o periculoasa orientare spre stinga a electoratului de 81,6% (PNT + Partidul Taranesc al dr. N. Lupu cu 2, 48% + Blocul Muncitoresc Taranesc - comunistii, cu l, 35%, fara mandate), in partea Dreapta a scenei politice abia se adunau 16,35% (PNL cu 6,55% + Partidul Maghiar din Romania cu 6,08% + Partidul Poporului impreuna cu Partidul National - 2, 48% + L.A.N.C. cu l, 14%, fara mandate), in plus, orientarea politica de Dreapta se compunea pestrit si neunitar, liberalii ocupind o pozitie de centru-dreapta democratica impreuna cu partidele lui Averescu si lorga, maghiarii fiind dedicati programului etnic, iar gruparea lui A.C. Cuza lansindu-se cu o platforma antisemita politica si economica ("Guvernul Partidului National-Taranesc - care vine sa ceara increderea alegatorilor romani in alegerile generale din 12-15 decembrie - pe linga jidanii numerosi din partid, mai numerosi decit in oricare altul, are tot sprijinul electoral al jidanilor, care il dau, desigur, pentru ca acest guvern corespunde intereselor lor')352- Situatia politica nu era inca atit de degradata incit romanii sa voteze pentru Liga Apararii Nationale Crestine, condusa de "Presedintele suprem' A. C. Cuza, doctrina acesteia parind ca o "scrinteala' a unor indivizi exaltati. Erorile politice ale partidelor guvernamentale, distrugerea vietii parlamentare prin lovitura de stat din 7 - 13 iunie 1930, aparitia nazismului la putere in Germania si gravele anomalii din politica externa a tarii vor aduce populatia in situatia de a crede in solutiile salvatoare ale extremismului, oricit de "scrintiti' pareau liderii lui la inceput, in aceste alegeri, Partidul National-Taranesc a folosit pentru prima oara in Romania "comisarii de partid', dupa model comunist, care i-au inlocuit in violenta pe fostii agenti electorali.
Importanta a fost dominatia categorica a Partidului National-Ta-ranesc care controla 348 de locuri in Adunarea Deputatilor din 387 si putea impune orice lege. Raminea ca in fata istoriei sa aleaga: stat de drept sau dictatura parlamentara? Alexandru Averescu, presedintele Partidului Poporului, a avut atunci mai multe interventii publice, prin care a atras atentia asupra pericolului deschiderii unei Cutii a Pandorei in chestiunea constitutionala, intr-un manuscris intitulat semnificativ Constitutionalita, el avea sa scrie: "Din modul cum s-a instalat noul guvern la putere, din modul cum a stiut el sa faca «alegeri libere», care au intrecut in salbaticie pe cele mai salbatice si mai necurate alegeri ale partidelor oligarhice (intre acestea avea cinstea sa fie enumerat si al poporului) si din primii pasi facuti in chestiunile economice, am dedus numaidecit pe ce panta primejdioasa era deja angajata tara si am dat explicit alarma'353.
O data ajuns la putere si cu principalul scop atins, luliu Maniu a inteles ca mijloacele folosite in campania de rasturnare a guvernului liberal il vor obliga sa plateasca un pret care il poate duce la compromiterea sa definitiva. Pentru foarte scurt timp el va produce o liberalizare a vietii publice si economice, pe fondul angajarii imprumutului extern si a deschiderii pietii pentru capitalul extern. Totodata, va actiona impotriva curentelor extreme ale stingii existente in PNT si la aliatii cu care cistigase alegerile. Primii pe care i-a blocat au fost comunistii. Apoi, social-de-mocratii au aflat repede ca programul politic convenit cu ei nu va fi respectat. Considerindu-se tradati, socialistii si comunistii vor declansa campania de presa, de greve si de sabotaje cunoscute de noi din istoriografia perioadei comuniste ca lupte ale proletariatului la Lupeni, Anina, ale petrolistilor si ceferistilor si ale invalizilor, ultima devenita celebra prin grotescul ei: "din ordinul guvernului, doua masini au indreptat tulumbele cu apa asupra manifestantilor, apoi a intrat in actiune armata care a inceput sa loveasca fara mila'354. Fundamentala pentru aceasta perioada este lupta lui Maniu in interirorul partidului sau, pentru a-1 rupe din tendinta sa stingista de partid de clasa si a-1 aduce in zona liberalismului democratic. Daca pe plan politic si de conducere, Maniu va reusi sa domine PNT, pe plan doctrinar partidul va ramine tributar Stingii taraniste, social-democrate si pe alocuri socialiste, nucleul gruparii maniste a fostului Partid National nemaiavind o doctrina, dupa ce Marea Unire se consumase. Asistam, asadar, la impunerea personalitatii lui luliu Maniu la conducerea PNT, dar cu costuri politice mari: pierderea unor ani importanti in lupta interna pentru suprematie (impotriva lui Mihalache si Vaida-Vo-evod), nepotismul, ca singura metoda de a-si mentine controlul asupra partidului, ambiguitatea programului politic si mai ales a celui economic, care a dus si la situatii paradoxale precum cea de la sfirsitul anului 1929, cind conducerea PNT a trimis o delegatie de economisti in Uniunea Sovietica pentru schimb de experienta in domeniul organizarii agriculturii sovietice355, in sfirsit, nevoia de a-si plati obligatiile fata de sprijinitorii externi si fata de promisiunile electorale a trasformat PNT intr-un partid mai corupt decit PNL.
in planul "restauratiei' carliste, care ne intereseaza pe noi, Maniu va da curind primele semne ale nuantarii termenilor intelegerii cu Carol Caraiman pentru lovitura de stat din mai 1928, cautind sa obtina de la acesta promisiunea ca va renunta la legatura cu Elena Lupescu si ca, o data pus pe Tron, va domni constitutional. Era o forma de aminare, fara argumentatie solida, Maniu fiind pregatit cu un an in urma sa-1 aduca la Alba-Iulia si sa rastoarne cu el ordinea de drept a statului, in conditiile situarii la putere si cu o majoritate parlamentara atit de substantiala a Partidului National-Taranesc, aducerea lui in tara se complica in mod paroxistic, Maniu fiind constient ca era un act ilegal care ar fi demascat intreaga sa activitate anticonstitutionala. Pe fondul binecunoscut al refuzului sau de a recunoaste Constitutia din 1923, acest fapt ar fi expus Romania si unei descalificari in plan extern. Ivlanevrele lui luliu Maniu din aceasta perioada dezvaluie un calcul pe cit de precis, pe atit de periculos, dar nu lipsit de o logica adinca: intelegind mecanismele intime ale functionarii statului roman, pe fondul slabirii puterii Partidului National Liberal, a disparitiei omului forte Ionel I.C. Bratianu si a indepartarii voite de treburile tarii a reginei Maria, luliu Maniu a manevrat pentru controlarea autoritara a puterii, dupa acelasi model initiat de Bratieni. Chiar si conducerea partidului pe criterii de rudenie a fost copiata de la liberali. Liderul politic ardelean s-a confruntat cu realitatea statului ce nu putea supravietui decit prin controlul strins al decalajului acestuia cu societatea sa. Totodata, este neindoios ca Maniu a dat impresia ca vrea sa schimbe aceasta situatie intr-o democratie parlamentara de tip britanic, visul vechi al Dreptei clasice romanesti. Parazitati de stilul sau ermetic de manifestare publica, vom continua sa fim derutati de oscilatiile intre credintele sale democratice de Dreapta si orientarea de stinga a partidului pe care il conducea omul politic ce va simboliza, pina la urma, esecul democratiei romane. Din pacate, stilul de activitate guvernamentala al lui Maniu se sprijinea fundamental pe factorul timp, intr-o proiectie care, pornind de la un ultim soc anticonstitutional - o lovitura de stat care sa rupa trecutul de viitor -, sa aduca Romania in stadiul de stabilitate sociala si politica. Calculul s-a dovedit complet gresit: Carol Caraiman nu era omul monarhiei constitutionale, iar evolutia situatiei internationale anula si factorul timp, atit de necesar stabilitatii tarii. Maniu este in realitate vinovat de aceasta grava eroare politica, cu consecinte pe termen foarte lung, deoarece a stiut ca fostul print se dovedise incontrolabil si nedemn, pe de o parte, in timp ce pe plan extern Europa era martora unor transformari spectaculoase ale politicii continentale, pe de alta parte, in cheia acestor erori de apreciere va trebui sa judecam manevrele sale neconstitutionale si anticonstitutionale din perioada 1929 - 1930.
Actiuni neconstitutionale. A doua actiune neconstitutionala a fost pusa in aplicare cu ocazia mortii regentului Gheorghe Buzdugan, survenita la 7 octombrie 1929. Nu exista un statut al Regentei, care sa fi prevazut situatia decesului unuia dintre regenti, dar legea din 5 ianuarie 1926 consfintea cel putin doua principii clare: l. Numirea Regentei se face prin Reprezentatiunea Nationala convocata de rege, iar in situatia concreta de atunci, cind Regenta exista, convocata de aceasta. 2. Legea stabilea cele trei functii din care se compunea Regenta: Patriarhul Romaniei (Miron Cristea), un membru de frunte al Casei Regale (printul Nicolae) si presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie (Gheorghe Buzdugan). Moartea unui membru al Regentei nu putea insemna desfiintarea acesteia prin descompletarea numarului de membrii stabilit de lege, pentru ca legea infiinta o institutie, nu un grup de persoane. Conform realitatii istorice si politice unanim acceptate inca de pe vremea romanilor, precum si a oricarui dictionar, o institutie este o structura de functii. Regenta functiona si lua si decizii, inclusiv in absenta unuia dintre membri, cum s-a intimplat atunci cind patriarhul Miron Cristea era bolnav sau printul Nicolae se afla in strainatate356. Era asadar legal si simplu ca postul ramas vacant prin moartea lui Gheorghe Buzdugan sa fie ocupat de presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie aflat in functie, Andrei Radulescu. Pentru a evita aceasta solutie legala, Maniu a apelat la interpretarea abuziva a articolului 81 din Constitutie, care preciza: "De la data mortii regelui si pina la depunerea juramintului a succesorului sau la Tron, puterile constitutionale ale regelui sunt exercitate, in numele poporului roman, de ministri, intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate'. Dupa cum usor se poate observa, Maniu dorea sa preia fraudulos sarcina desemnarii noului membru al Regentei de catre guvern. Regele nu era mort, iar puterile sale erau exercitate de Regenta care, prin aliniatul 2 al articolului 83 din Constitutie, exercita si "tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii lui'. Partidele din Opozitie au sesizat infractiunea, atragind public atentia asupra neconstitutionalitatii actului facut de guvern, insa luliu Maniu nu a tinut cont de aspectele clare de drept, intentia lui fiind desfiintarea Regentei prin anularea legii din 1926. La 9 octombrie 1929, primul ministru convoaca cele doua Adunari si le supune votului alegerea unui oarecare Constantin Sarateanu, ruda de-a lui Vaida-Voevod, in functia de regent, desemnind ilegal aceasta convocare a corpurilor legiuitoare, in care avea majoritatea absoluta, drept Reprezentatiune Nationala. Constantin Sarateanu era un obscur functionar al inaltei Curti de Casatie si Justitie, care tocmai "fusese propus cu citeva luni in urma de Grigore lunian, ministrul Justitiei, spre pensionare intrucit, datorita virstei, devenise incapabil de a mai desfasura o activitate corespunzatoare'357. Scopul acestei alegeri era acela de a permite inlocuirea lui Sarateanu cu Carol Caraiman, in cazul aducerii lui in tara. Formula intrarii in Regenta a fostului print era inca o manevra prin care Maniu incerca sa-i conditioneze acestuia, naiv, domnia constitutionala si dependenta de deciziile guvernului condus de el. pentru a-si "speria' aliatul aflat la Paris, Maniu a elaborat citeva hotariri menite sa-i semnaleze lui Carol ca s-ar opune venirii sale in tara fara o intelegere prealabila intre ei. Dar din toata "rezistenta' lui fata de fostul print nu mai ramasese decit problema despartirii de Elena Lupescu: "Dupa caderea guvernului Averescu si decedarea regelui Ferdinand, am continuat actiunea in partid, in opinia publica si in jurul A.S.R. printul Carol. in partid am intarit tot mai mult convingerea ca printul Carol trebuie sa revina, in Parlament am luat cuvintul in chestiunea aceasta fata de Ion I. C. Bratianu. Iar la A.S.R. printul Carol au mers diferiti prieteni, intre altii dl. lunian, pentru a-1 incuraja, pe de o parte, iar pe de alta pentru a-1 convinge ca trebuie sa paraseasca pe d-na Lupescu'358. in legatura cu sperantele iluzorii ale lui Maniu pe aceasta tema, fratele lui Carol Caraiman, printul Nicolae, avea sa scrie: "Oare cum au putut crede oamenii nostri politici ca s-ar intoarce fara amanta acest om, care a dezertat din armata in timpul razboiului, s-a automutilat pentru a nu lupta pe front contra comunistilor unguri, care, desi avea comanda unui regiment, a fugit miseleste cu Lupeasca, metresa lui, fara sa dea doi bani pe regalitate, sotie, fiu si parinti?'359. Nu trebuie indepartata prea mult - in perspectiva unor probe ulterioare - nici ipoteza celor doua interese majore care concurau din plan extern pentru aducerea lui Carol Caraiman pe Tron: pe de o parte francmasoneria oculta, al carei om de legatura era Elena Lupescu, pe de alta parte Vaticanul si aliatii sai ungari sau britanici, al caror exponent era luliu Maniu. Prea inteligent ca sa nu-si dea seama ca, nesatisfacind interesul principal, risca sa fie dat la o parte si gasit un altul - si acesta era in imediata vecinatate, Vaida-Voevod sau Alexandru Averescu -, luliu Maniu a inteles ca va trebui sa cedeze fara sa poata lungi prea mult rezistenta sa. De aceea, ca exponent al unei tabere, a incercat sa-si indeparteze principalul adversar: Elena Lupescu. Aceste jocuri de culise nu vor fi intelese prea devreme de opinia publica, iar atunci cind au fost expuse de legionari, datorita tonului, limbajului si apelului la modelul nationalist italo-german, din faza avansata a legionarismului, ele vor parea stridente si indoielnice, cum ni se par si astazi.
Mai multe probleme interesante prin subtilitatea lor au ramas neelucidate complet pina astazi:
Relatia cu capitalul strain. Si inainte de numirea ca prim-mi-nistru si imediat dupa, luliu Maniu a dat asigurari ca are contacte importante in lumea marilor afaceri internationale si a bancilor, iar campania de denigrare a guvernului liberal si de infatisare a Romaniei ca un stat falit, desfasurata in presa straina la inspiratia PNT, i-a facut pe membrii Regentei se creada acest lucru. Ceea ce s-a intimplat in primii doi ani de guvernare national-taranista, prin cedarea multor active si proprietati, precum si a unor monopoluri de stat catre firme straine, cautind sa anuleze masurile nationaliste luate de Ionel I.C. Bratianu, a venit sa confirme aceasta ipoteza. Semnarea la 2 februarie 1929 a contractului de imprumut mult asteptat s-a facut prin garantarea cu veniturile Regiei Monopolurilor Statului, cu terenurile petrolifere, cu societatea de telefoane si alte valori romanesti, la care se adauga acceptarea angajarii pe banii statului roman a unor consilieri sau experti straini in institutiile garante, pe care acestia, de fapt, le controlau. Unde nu s-au produs inca documente, este relatia dintre legaturile stabilite de Carol Caraiman in strainatate cu aceleasi firme si banci si colaborarea Carol - Maniu pentru aducerea celui dintii pe Tron. Daca s-ar putea documenta ca urcarea lui Carol pe Tron a fost o premisa a revenirii capitalului strain in Romania, atunci cercul complotului s-ar inchide perfect. Deocamdata, punctul de plecare al unei cercetari minutioase asupra acestui subiect este destul de credibil: aceleasi mari companii, banci si agentii comerciale se vor regasi foarte repede in lista de "donatori' pentru fondurile speciale ale lui Carol, precum si in patrimoniul afacerilor sale personale. Aceasta ipoteza a fost parazitata de preluarea sa de catre propaganda legionara si apoi de catre cea comunista in termeni care i-au alterat credibilitatea. Legionarii vedeau in afacerile lui Carol cu marea finanta si cu marile concerne straine o dovada a legaturilor sale cu iudeo-masoneria', in care Elena Lupescu juca un rol decisiv si, de aceea, imposibil de inlaturat. Transformarea menajului Carol - Lupescu mai de graba intr-un parteneriat de afaceri decit intr-o interminabila idila, a fost un argument in favoarea tezei legionare, propaganda comunista a preluat datele si mesajele legionarilor - evident, in alta cheie -, punind accentul pe ideea "inrobirii tarii capitalului strain', minimalizind rolul Elenei Lupescu si exagerind "cirdasia' regelui cu partidele politice. Tot in planul politic, propaganda comunista a accentuat problema crizei instalate in raporturile dintre partidul burghez de stinga, care era PNT, si stinga socialista si comunista, atribuind-o patrunderii capitalului strain si cresterii somajului. Acesta fusese un fenomen real, dar nu atit de extins. Celebrele greve, manifestatii, sabotaje si incidente violente cu fortele de ordine, pe care le va invoca propaganda comunista mai tirziu, isi aveau originea in tradarea de catre luliu Maniu a intelegerilor electorale cu aceste forte afine. PNT era considerat deja un "deviationist'. Conflictul deschis al acestuia cu Constitutia democratica il facea extrem de vulnerabil in fata uneia din legile marxismului: primele care trebuie distruse intr-o revolutie comunista sunt aripile socialiste. Nu intimplator, imediat ce au luat puterea absoluta in 1948, comunistii au declansat urgia asupra PNT, pe care populatia continua sa-1 voteze si in ochii careia raminea cu imaginea socialismului sau agrar. Totodata, influenta economica a Dreptei autentice, reprezentata in 1928 de Partidul National Liberal, se va restringe treptat la nivelul unor averi si cistiguri electorale fara efect politic.
Atitudinea printului Nicolae. in memoriile sale, printul Nicolae afirma ca activitatile sale duse in Armata in perioada 1929 - 1930 au avut drept scop pregatirea unei lovituri de stat impreuna cu Alexandru Averescu, pentru instituirea unui regim de forta. Cazul ramine nebulos, desi este confirmata vizitarea mai multor unitati militare din tara si o serie de dialoguri cu comandanti militari pina in preajma venirii lui Carol in tara. Ramine insa lipsita de credibilitate aceasta versiune, din cel putin doua motive: 1. Generalii si ofiterii superiori puneau foarte putin pret pe proiectele printului, cunoscindu-1 ca un individ instabil. 2. Printul Nicolae era ofiter de marina, or fortele militare de care era nevoie intr-o astfel de actiune erau cele terestre si aeriene. Mult mai credibila pare opinia majoritatii istoricilor, care considera ca printul Nicolae a intrat la un moment dat in combinatia cu Maniu si Carol Caraiman, facind celor doi serviciul atragerii unor comandanti militari de partea conspiratiei. Pretul acestei colaborari era anularea prevederilor din Statutul Casei Regale (Cap. IV, Art. 10 - 13), care impiedicau proiectata sa casatorie cu o romanca - doamna Saveanu, fosta Tohaneanu si devenita Doletti -, dupa modelul din 1918 al fratelui sau.
Concordatul cu Vaticanul, in anul 1929, Parlamentul controlat de luliu Maniu a votat un tratat cu Vaticanul, document cu valoare de intelegere intre state, care a ramas cunoscut cu numele de concordat360. El a fost aspru criticat de Biserica Ortodoxa Romana si de majoritatea oamenilor politici romani, pentru ca acorda cultului catolic privilegii care veneau in contradictie cu legile statului national unitar roman. Problema unui tratat cu Biserica romano-ca-tolica se discuta de mult, mai ales ca in perioada de negocieri si batalie diplomatica pentru recunoasterea Marii Uniri, diferite forte interesate au lansat zvonul unei conditionari a recunoasterii de acordarea unei largi independente Bisericii catolice in Romania si, bineinteles, cultului greco-catolic. Includerea acestei probleme intr-o lege a cultelor a trenat vreme de zece ani, guvernele liberale opunindu-se sistematic acordarii de privilegii sau conditionindu-le de recunoasterea oficiala si solemna a Marii Uniri si a statutului minoritatilor. La 10 mai 1927, la staruintele regelui Ferdinand si prin mijlocirea unor apropiati ai lui Carol Caraiman, concordatul a fost semnat in secret la Vatican. Ratificarea lui si, evident, dezvaluirea existentei lui, asteptau preluarea puterii in Romania de o forta procatolica. La 11 februarie 1929 se produce insa si un eveniment major in istoria Vaticanului: semnarea Acordurilor de la Lateran, prin care regimul fascist condus de Mussolini recunostea suveranitatea statului Cetatea Vaticanului. Din acel moment, Sfintul Scaun putea semna documente de politica externa cu terti si isi putea reglementa cu acestia raporturile diplomatice si confesionale. Si Vaticanul urmarea de foarte mult timp reinfiintarea sa ca stat, dar numai sub regimul fascist 1-a putut obtine deoarece "Mussolini poseda, de altfel, datorita puterii sale dictatoriale, mijloacele de actiune si independenta de a negocia, mult mai accentuate decit primii-ministri parlamentari ai Italiei, sefi de guverne de opinie. El era deci intr-o situatie privilegiata, liber de a realiza ceea ce nu au putut indeplini predecesorii sai la putere'361. Fara indoiala ca apartenenta majoritatii liderilor PNT la cultul greco-catolic a fost una din cauzele pentru care guvernul s-a grabit sa semneze un concordat imediat dupa cel semnat de Mussolini, dar a contat si faptul tipologic ca guvernul PNT avea o majoritate cu care putea ratifica in Parlament orice tratat. Totusi, adevarata problema nu era asta. Textul continea prevederi chiar mai largi decit cele originare, convenite intre Italia si Vatican, unde, de exemplu, Mussolini nu acceptase autonomia invatamintului eclesi-astic. La Art. 36 se preciza: "Italia considera ca fundament si incoronare a instructiunii publice, invatamintul doctrinei crestine dupa forma transmisa de traditia catolica. Deaceea, ea consimte ca invatamintul religios, in prezent predat in scolile publice elementare, sa aiba o desvoltare ulterioara in scolile secundare, dupa un program ce se va stabili prin comun acord, intre Sfintul Scaun si Stat'362. Ramine inca fara explicatie semnarea de catre guvernul national-taranist a Concordatului cu Romania, unde, la Art. XVI se preciza ca "programul de studii se va fixa de catre autoritatea bisericeasca competenta', iar "studiul limbii si istoriei nationale se va face in masura in care nu va impiedica studiile religioase si va fi compatibil cu caracterul acestor scoli'. Asadar, privilegii pe care Biserica romano-catolica nu le avea nici in Italia, unde religia de stat era catolica! in al doilea rind, declaratia oficiala de recunoastere de catre Cetatea Vaticanului a Romaniei Mari, in integritatea sa teritoriala, suverana si independenta, ca stat national unitar, a fost trecuta intr-o anexa, si nu in corpul Concordatului. Aceasta anexa a fost furata din sediul Ministerului Afacerilor Externe ale Romaniei si nu va mai fi gasita niciodata. Speculind gravele erori ale guvernului national-taranist, Biserica romano-catolica va declara in numeroase documente oficiale ca episcopatele maghiare din Transilvania se afla pe un "teritoriu vremelnic ocupat de Romania'. Cu exceptia acuzelor aduse de comunisti dupa 1947, nici pina astazi nu avem o explicatie pentru atitudinea lui luliu Maniu in acest subiect. Sa nu uitam nici amanuntul ca refuzul lui Maniu de a participa la ceremoniile incoronarii lui Ferdinand ca rege al Romaniei Mari au coincis cu ordinul primit de greco-catolici de Ia papa de a nu pasi in Biserica Reintregirii, fapt confirmat lui lorga de episcopul luliu Hossu363.
S-a opus acestei actiuni cu grave consecinte in timp Biserica Ortodoxa Romana. Pozitia oficiala a Bisericii nationale se sprijinea pe patru constatari dureroase:
in primul rind, Concordatul cu Vaticanul a dat o lovitura grea fenomenului natural de trecere a credinciosilor greco-catolici inapoi la credinta lor ortodoxa originara. Mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului .semnalase public fenomenul inca din 1928: "Astazi in Ardeal este o miscare de trecere de la Biserica unita la Biserica ortodoxa. Eu nu vreu sa contest acest lucru. Asa e in realitate'364.
in al doilea rind, "prin acest Concordat se garanta Bisericii romano-catolice din Romania deplina libertate de a comunica direct cu Vaticanul, fara controlul Statului'?65.
in al treilea rind, "Biserica romano-catolica a obtinut prin Concordat averi imense, pe care nu le-a avut nici in Austro-Ungaria catolica. Zeci de mii de hectare de pamint, sute de imobile si alte proprietati intrau in asa-numitul «patrimoniu sacru» al bisericii romano-catolice, necesar pentru intretinerea institutiilor ei, a epis-copilor si a personalului bisericesc'366.
in al patrulea rind, chiar Biserica unita (greco-catolica) din Transilvania isi pierdea statutul de autonomie oferit de Biserica Ortodoxa Romana, devenind doar "un rit oarecare al Bisericii catolice'3'.
Astazi, in anul 2001, consecintele guvernarii luliu Maniu nu sunt inca sterse, Romania avind in continuare problema proprietatilor si a structurii invatamintului Bisericii romano-catolice pe teritoriul sau national.
Biserica romano-catolica a presat in permanenta asupra dinastiei regale romane, conditionind sau pedepsind pe membrii fiionarhiei din Romania pentru apropierea lor de Biserica Ortodoxa Romana. Cu toate ca ambele Constitutii democratice ale Romaniei _ din 1866 si din 1923 - contineau obligatia regilor romani de a imbratisa "religiunea ortodoxa a Rasaritului', si Carol I si perdinand au murit catolici. La deschiderea testamentului regelui Ferdinand, patriarhul Miron Cristea a constatat ca acesta se sfirsea cu o fraza incompleta: "A7s treuer Sohn der Katholischen Kirche, wunsche ich dass' (Ca fiu credincios al Bisericii Catolice eu doresc sa). Pentru a opri speculatiile, patriarhul a completat-o cu formula folosita si la moartea lui Carol I: " dass nur die Katholische Geistlichkeit die &&erdigung celebrire' ( ca numai clerul catolic sa oficieze inmormintarea)368, in toata perioada cit tara a fost condusa de un guvern PNT, ai carui lideri erau greco-ca-tolici, Vaticanul a fost serios implicat intr-o serie de actiuni ale Casei regale, precum si ale politicii externe romanesti. Conform unei traditii conservate la biblioteca manastirii Antim din Bucuresti, luliu Maniu ar fi luptat in timpul primului razboi mondial in batalia de la Piave, unde s-a imprietenit cu locotenentul confesor Angelo Roncalli. Acesta va deveni arhiepiscop si nuntiu apostolic in Bulgaria din anul 1925. La inceputul anului 1930 el va primi misiunea de a se pregati pentru preluarea nuntiatului din Romania, unde urma sa reia legatura amicala cu Maniu, dar scandalul declansat in jurul casatoriei ortodoxe a tarului Boris al III-lea cu printesa catolica Jeanne de Savoia anuleaza misiunea si aduce sanctiunea asupra arhiepiscopului inabil369. De la 28 octombrie 1958, Angelo G. Roncalli va deveni Papa loan XXIII3T.
Casatoria catolica Elena Lupescu - Carol Caraiman. Un caz inca neelucidat este acela al presupusei casatorii catolice intre Carol Caraiman si Elena Lupescu. Regina Elena, a doua sotie a lui Carol si mama regelui Mihai, a fost prima care si-a exprimat banuiala ca cei doi sunt casatoriti in secret in strainatate. Existau citeva argumente pentru aceasta ipoteza. Mama Elenei Lupescu Eliza Falk, se nascuse la Viena si trecuse la catolicism, iar Elena Lupescu insasi nu se recunostea ca evreica371. Banuiala reginei Elena i-a fost intarita de o interventie a lui Nicolae Titulescu in timpul "crizei divortului': "Carol a cerut o intrevedere. Dar inainte de intilnire, ea a fost avertizata de ministrul Afacerilor Externe, Titulescu, un apropiat al lui Maniu, ca nu cumva sa semneze vreun document care ar putea impiedica anularea divortului. Guvernul dorea, a spus el, sa-1 sileasca pe rege sa confirme sugestia unora ca el nu putea accepta anularea divortului deoarece se casatorise cu doamna Lupescu in secret, in Belgia'372, in materie de secrete pe teritoriul occidental, din aceleasi motive pentru care a fost ajutat sa faca o stralucita cariera la Societatea Natiunilor, Nicolae Titulescu era un as. Un martor rece si inteligent al evenimentelor, Elisa Bratianu, sotia lui Ionel I.C. Bratianu, ne-a lasat amintirea unui dialog interesant cu Alexandru Averescu:
(Elisa Bratianu): "Domnule general, am continuat, v-ati gindit la imposibilitatea in care se gasea printul de a se desparti de doamna Lupescu? Nu va gindeati ca se casatorise cu ea?
(Averescu): Nu, nu, as fi stiut-o.
(Elisa Bratianu): Puteati foarte bine sa nu aflati despre o ceremonie catolica celebrata in secret de un preot catolic. Legatura devine prin aceasta indisolubila.
(Averescu): Este imposibil, a raspuns generalul, as fi avut cunostinta de ea. As fi putut, poate, ignora o casatorie celebrata de un capitan de vas in timpul unei traversari
(Elisa Bratianu): Iata ceva imposibil, am obiectat, o asemenea casatorie nu se poate face decit in cazul in care unul din cei doi candidati este in pericol de moarte Ipoteza mea relativ la o casatorie catolica imi pare posibila.
(Averescu): Imposibil, a insistat el, as fi aflat. Nici in Franta, nici in Belgia, nici un preot catolic nu poate celebra o casatorie fara a avea proba casatoriei civile.
(Elisa Bratianu): ingaduiti-mi sa va contrazic si sa va spun pe ce bazez ipoteza mea. Daca acest preot a avut autorizatia Papei, a putut celebra aceasta casatorie intre doi straini tot asa de bine in Franta ca si in Belgia. Aceasta autorizatie ar fi putut fi obtinuta in schimbul unei scrisori prin care printul Carol se angaja sa intre in sinul Bisericii Catolice si sa protejeze aceasta biserica in viitorul sau regat. Va inchipuiti, domnule general, ce succes pentru Vatican sa poata publica aceasta scrisoare la momentul potrivit?'
in anturajul reginei Maria, asa cum confirma si doamna de onoare Simona Lahovary, exista credinta ca statutul matrimonial al lui Carol era de casatorit catolic in secret cu Elena Lupescu. De altfel, insistenta si lipsa oportunitatii cererilor sale repetate de a se pronunta divortul de Elena a Greciei in tara, au ridicat primele semne de intrebare. Oricum, in astfel de subiecte, femeile simt si cunosc mai bine realitatea. Intuitia lor tine de multe ori loc de document. Carol a fost casatorit de patru ori cu trei femei, dintre care de doua ori cu Elena Lupescu - o data in Brazilia si inca o data in Portugalia. Daca a existat si o casatorie secreta in rit catolic, aceasta ar fi a cincea. Din punct de vedere juridic, el a ramas casatorit legal cu toate trei in bigamie, nici una dintre casatorii nefiind anulata conform legii. Ce este straniu in toata ipoteza Elizei Bratianu din 1930, consta in precizia cu care a anticipat cu 17 ani temeiul unei casatorii publice intre Carol si amanta sa: "cazul in care unul din cei doi candidati este in pericol de moarte'. Aceasta solutie a fost cea adoptata cu adevarat de cei doi in 1947, cind Elena Lupescu, in intelegere cu Carol, insceneaza o boala incurabila pe cind se aflau in Brazilia: "Nimeni nu stia exact de ce suferea doamna Lupescu. Simptomele erau anodine, dar ea se simtea foarte slabita si se topea. La inceputul lui 1947, Magda (Elena Lupescu, n.a.) statea mai tot timpul in pat; pina la urma, doctorii pun diagnosticul de anemie pernicioasa. Carol este prevenit ca nu exista remediu la aceasta boala'374. Ca urmare, la 5 iulie 1947 Carol si Elena Lupescu se casatoresc. Pina la aparitia unor documente revelatoare, nimeni nu va intelege de ce au avut nevoie de un astfel de subterfugiu, pentru a se casatori, doi oameni care pierdusera orice speranta domnitoare, orice titlu, orice posibilitate de a mai fi cindva altceva decit doi cetateni romani cu domiciliul in strainatate! Dar - pentru a o cita din nou pe Elisa Bratianu -, "cine poate cunoaste secretele Vaticanului?'
Desfasurarea loviturii de stat
Desi se afla de 5 ani in strainatate, Carol Caraiman era surprinzator de bine informat asupra miscarilor fiecarui actor important al vietii politice romanesti. Cunostea in detaliu ce face zilnic fiecare membru al Regentei, ce face mama sa regina Maria, ce hotariri a luat guvernul si care este atitudinea capilor Armatei. Aceste informatii ii veneau pe mai multe canale, care ii fusesera puse la dispozitie de serviciile de informatii ale unor state, la cererea unor concerne interesate de venirea lui pe Tron, si de organizatii oculte cu care avea legaturi foarte strinse, de la oameni platiti din anturajul guvernamental, precum si de la rude din familia regala.
Fundamental in intelegerea miscarii politice care 1-a adus pe fostul print Carol pe Tronul Romaniei este conditionarea recunoasterii Romaniei Mari de satisfacerea unor interese economice al Marilor Puteri occidentale, situatie pe care Ionel I.C. Bra-tianu a refuzat-o brutal. "Nationalizarea' valorilor romanesti si "gonirea' capitalului neromanesc au declansat ofensiva fortelor care s-au considerat tradate de Romania, prin tentativa acesteia de a se constitui in putere politica, economica si militara regionala independenta, visul dinastiei Bratianu. Ionel relua in termeni avansati si mult mai duri doctrina tatalui sau: prin noi insine, al carui inteles real era controlul romanesc al economiei romanesti. Fenomenul atingea si alte state mici. Controlul Marilor Puteri prin Liga Natiunilor cauta acum o alta forma, pe care la l septembrie 1929 o va prezenta Aristide Briand: "Daca nu prezint acum proiectul Statelor Unite ale Europei, se va cristaliza starea de lucruri actuala. N-ati observat ca in fiecare tara, incet-incet, s-au statornicit doua politici, s-au format doua echipe de oameni: cei care sunt trimisi la Geneva si care semneaza tratatele ca sa fie criticati si dezavuati la intoarcerea lor, si cei care ramin in capitale, unde fac politica nationalista'375, ii citise Ionel I.C. Bratianu pe francezi, dar si francezii il citisera pe el! A fost clar ca unele state mici vor fi pedepsite, in fata acestui conflict subteran - care pune un mare semn de intrebare asupra mortilor in serie ce au decapitat conducerea statului in numai citiva ani -, Romania a ramas complet izolata, fiindu-i imposibil si sa se apropie de singura putere majora internationala ce o mai putea proteja - Rusia. Transformata deja in tjniunea Sovietica, marea putere comunista conditiona orice apropiere de vechiul sau joc panslavist, chiar daca acum era puternic colorat in rosu. Esecul tentativei Titulescu - Litvinov este una din dovezile acestei realitati. Romania Mare, numita sugestiv de Pastorel Teodoreanu "Romania Maria', a supravietuit atit timp cit, prin guvernarea slugarnica a PNT si prin domnia interventionista a lui Carol al II-lea, a fost restabilita dependenta totala a tarii de Marile Puteri intemeietoare. Aceasta dependenta a fost fatala statului national unitar roman, care a fost abandonat in momentul cind chiar Marile Puteri in cauza au inceput, ele insele si pe teritoriul lor, sa aiba serioase probleme cu Germania. De aici a rezultat un fapt pe cit de dureros, pe atit de evident: destinul Romaniei a fost decis pentru viitorii 50 de ani intre Germania si Uniunea Sovietica, nu de Franta, nu de Anglia sau de Statele Unite. Macinat in interior de efectele nocive ale imaturitatii democratice, de coruptie si de discordie, sabotat de combinatia Maniu-Carol, statul roman s-a prezentat in fata actelor decisive ale Istoriei extrem de slab, vulnerabil si sarac. Toate raspunsurile sale politice - Mica intelegere -, economice - Pactul otel-petrol - sau militare - retragerea din Basarabia - au fost penibile.
Aceste date istorice implacabile si dureroase ar trebui sa ne trezeasca la realism politic, economic si militar, caci si astazi nu facem altceva decit sa repetam aceeasi istorie. Scopul acestei carti este tocmai de a dezvalui crud erorile trecutului pentru a nu le repeta.
Revenind la momentul 1930, ar fi de observat ca rezistenta lui luliu Maniu la procesul de finalizare a complotului organizat impreuna cu Carol Caraiman era determinata exclusiv de eliminarea Elenei Lupescu din combinatie. Probabil ca liderul taranist intuise unde este cheia mecanismului de actiune a fostului print si incerca sa o inlocuiasca cu propria sa ferecatura. Lucrurile se desfasurau insa mult deasupra manevrelor sale marunte. Mai intii a fost depistata actiunea complotista din Armata. Maniu a crezut ca miscare procarlista din rindurile ofiterilor era consecinta activitatii printului Nicolae si nu s-a ingrijorat prea mult, fiind in sensul intelegerii survenite intre ei. Asa cum am aratat, influenta printului Nicolae era iluzorie, atit prin neseriozitatea acestuia, ca individ, cit si prin lipsa de autoritate profesionala, in Armata va actiona, de fapt, francmasoneria.
in primavara anului 1926 se declansase prin presa un conflict intre loja Unirea, aflata sub obedienta Marelui Orient al Frantei, si Marea Loja Nationala din Romania in jurul tentativei acesteia din urma de a scoate Ordinul Masonic Roman de sub obedienta straina. Fenomenul repeta in lumea discreta procesul politic descris mai sus, sau, poate, mult mai corect spus, reprezenta un simptom adinc al procesului politic care se va desfasura la suprafata publica, "in anul 1925, lojele de obedienta franceza (Marele Orient al Frantei), care il combateau fervent pe loan Pangal, se grupeaza formind Marele Orient al Romaniei, in iulie 1926, loan Pangal isi ia revansa si organizeaza la Bucuresti, cu ocazia instalarii inaltului Consiliu al Ordinului, o importanta reuniune masonica, la care au participat Suveranii Mari Comandori din S.U.A. (jurisdictie de Washington), Italia, Polonia si Cehoslavacia, plus reprezentanti de marca din Franta si Austria'376, in cursul anului 1927 se inregistreaza intrarea in francmasonerie a comandorului Pais, din ordinul printului Nicolae, pentru a-1 informa asupra evenimentelor din sinul lojei377. Se va stabili astfel un canal de informatii si de influenta cu Armata, pe care insa il va parazita, spre sfirsitul anului 1928, ordinul ministrului de Razboi, generalul Cihoski, care va cere intocmirea unor liste cu ofiterii superiori care faceau parte din masonerie. "Anul urmator, 1929, «pe cei mai mari in grad si in special pe acei ce faceau parte din Ministerul Armatei - nota generalul Cihoski -i-am sfatuit personal sa se retraga»'378. Fara indoiala ca Cihoski -apropiat al lui Maniu si implicat adinc in "Afacerea Skoda' - primise acest ordin de la primul ministru si incidentul, in sine, era un reflex al intersectiei unor forte ostile intre ele, dar angajate independent in sustinerea aducerii lui Carol pe Tron. Conform unor informatii furnizate de un agent infiltrat (poate chiar comandorul Radu Comanescu, Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O noua viziune asupra istoriei lumii civilizate, voi.l, Ed. Valahia, Bucuresti, 1991, p. 140. (Dupa urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, loan (Jean) Pangal va deveni ministru al Propagandei si Informatiunilor, post infiintat chiar de el.)
pais-) in loja Steaua Polara din Bucuresti, serviciile de informatii romanesti au stiut ca "prin activitatea lui Mihai Negru, secretar de redactie la ziarul Universul, sunt recrutati pentru initiere numerosi ofiteri, cu deosebire din aviatie si marina, care apoi «sunt luati in primire si convinsi la ideea ca printul Carol trebuie sa vina in tara, ca sunt datori sa lucreze camarazii spre a-i cistiga acestei idei intrucit starea rea de lucruri actuala nu poate fi inlaturata decit de un rege major si energic care nu poate fi decit printul Carol []. Zilele trecute comandorul Bucholzer, din Scoala navala din Constanta, a luat parte la o intrunire a membrilor lojii (Steaua Polara) cu care ocazie a tinut un discurs inflacarat pentru printul Carol [] sunt multi evrei in aceasta loja si convingerea (informatorului care relateaza Serviciului de Informatii) este ca evreii sunt aceia care au pus la cale totul pentru aducerea printului Carol, intrucit sunt siguri de el ca-i va proteja in orice imprejurare si ca in caz cind ar izbucni miscarea violenta de rasturnare a bolsevicilor, evreii, care vor cadea cei dintii victime ai pogromurilor ce vor avea loc, vor fi tolerati a se refugia in masa in Romania'379. Dam astazi - cu ajutorul excelentei carti a lui Horia Nestorescu-Balcesti - de capatul celui mai scump fir al "Afacerii Carol', care se dovedeste senzational din prespectiva istorica: fel mai-iunie 1929, "evreii' stiau de pregatirea unei izbucniri violente de rasturnare a bolsevicilor - URSS -, ca vor urma pogromuri si ca va fi nevoie de toleranta Romaniei pentru primirea refugiatilor! Aceasta informatie uluitoare provenita din mijlocul unei loji francmasonice din Romania se va dovedi exacta punct cu punct:
. in ianuarie 1933 Hitler ia puterea in Germania;
. La 20 martie este infiintat lagarul de la Dachau;
. in decembrie 1933 cade sub gloante primul ministru I.G. Duca sub acuzatia de pactizare cu "masonii';
. In 1939 incepe exodul refugiatilor din Polonia in Romania, pentru care va plati cu viata primul ministru Armand Calinescu;
. La 22 iunie 1941 Germania ataca URSS;
. Cea mai mare comunitate evreiasca din Europa se salveaza in Romania sub regimurile dictatoriale ale lui Carol al II-lea si Ion Antonescu.
Pentru pregatirea venirii in tara a lui Carol Caraiman, o delegatie francmasonica condusa de loan (Jean) Pangal, Mare Maestru al Marii Loji Nationale, si col. loan T. Ulic, venerabilul Lojii Steaua Dunarii, se deplaseaza la l mai 1929 la Paris380. Conform personalitatii legionare dr. Serban Milcoveanu, Carol a fost "adus in tara de Masonerie, in baza unei conventii secrete de subordonare'381, dar nu exista probe ale existentei acestei conventii, altele decit ceea ce s-a intimplat concret intre 1928 si 1940.
La inceputul anului 1930, principalul mesager care tinea legatura intre luliu Maniu si Carol Caraiman a devenit maiorul Victor Precup. Acest ofiter, caruia ii vom acorda mai multa atentie in capitolele urmatoare, a indeplinit cele mai secrete si importante misiuni in cariera sa, facindu-si debutul cu o misiune cruciala pentru Marea Unire din 1918 si sfirsind ca general facut de comunisti in 1948 si numit sef al Sectiei militare a Partidului Comunist din Romania, in faza critica a complotului, Precup a facut naveta intre Paris si Bucuresti, ducind si aducind mesajele schimbate de Maniu si Carol Caraiman, care constituiau principalele elemente de negociere ale revenirii: intrarea in tara fara a fi arestat, conform legilor in vigoare; intrarea in Regenta in locul lui Sarateanu, marioneta lui Maniu; renuntarea la Elena Lupescu. Toate cerintele erau tentative ale primului-ministru de a-si asigura controlul asupra viitorului rege: patrunderea in tara sa se faca cu acordul lui, atunci cind hotareste el, urcarea pe Tron sa se faca din Regenta, adica sa fie rezultatul deciziei sale; sa fie indepartata persoana care il conducea in acel moment pe Caraiman, pentru a-1 putea conduce el. Sigur ca astazi ne surprinde naivitatea lui luliu Maniu, dar in epoca Nicolae lorga "descifrase' destul de repede marile lipsuri politice ale "Sfinxului de la Badacin' - un politician marunt, ajuns in mod dubios presedinte al Partidului National din Transilvania si jucind un rol major intr-o Romanie fara busola. Carol a reusit sa-i transmita indirect, printr-un emisar oarecare - nu intimplator - ca Elena Lupescu nu va reveni in tara daca el va fi rege. "La sfirsitul lunii mai a anului 1930, a trimis la luliu Maniu pe maiorul Precup sa-1 intrebe ce atitudine va avea in situatia cind el, Carol, se va hotari intr-o zi sa vina acasa. luliu Maniu a cerut maiorului Precup sa comunice lui Carol sa nu intreprinda nimic, pentru ca la 18 iulie va veni la paris principele Nicolae, cu care sa discute si sa incerce clarificarea lucrurilor, iar ceva mai tirziu va veni insusi luliu Maniu in acelasi scop'382- Animarea nu-i convenea lui Carol, pentru ca ea era expresia dependentei de actori secundari ai complotului - printul Nicolae si primul ministru luliu Maniu -, care mai mult incurcau planul prin intentiile lor de control, inca din februarie 1930, Carol primise o informatie de la varul sau, Franz Joseph de Hohenzollern-Sig-maringen, ca Nicolae va face o deplasare cu automobilul in Occident, ocazie cu care "sa discutati in persoana toate detaliile'383. Era clar ca cei doi din tara doreau sa diminueze cit mai mult atuurile externe lor pe care le avea Carol la acea data si pentru asta aveau nevoie de timp. Maniu, prea mic pentru aceasta batalie, va ceda in fata maiorului Precup, rugindu-1 sa-i transmita lui Caraiman ca, daca "se va decide sa faca un pas hotaritor, independent, in el «nu va gasi un dusman, ci un binevoitor»'384. Era inca o carte blanche pusa de Maniu in mina fostului dezertor, intors la Paris, maiorul Precup ii va comunica lui Carol mesajul primului-ministru, apoi se va intoarce in tara si la 4 iunie il va anunta pe Maniu ca deja Carol a plecat spre tara. Era fals, dar mai mult era ultimul test pentru a se convinge daca, anuntat ca vine, guvernul va lua vreo masura de siguranta.
Timp de trei zile si jumatate, Carol s-a informat precis asupra miscarilor din tara. Astfel a aflat ca generalul Nicolae Condiescu (1880 - 1939) este in continuare de partea lui. Reamintesc ca acest general este fostul aghiotant al sau pe frontul din Moldova, ca apoi il insotise in calatoria in jurul lumii, pentru a se asigura ruperea legaturii cu Zizi Lambrino, si ca facuse pe servitorul in hotelul din Milano unde Carol fugise cu Elena Lupescu in 1925. Ei bine, tocmai pe acest general l-a numit Maniu ministru de Razboi la 14 aprilie 1930, pentru a asigura controlul Armatei la sosirea lui Carol. Generalul Condiescu, parte a complotului, il va minti pe regentul Miron Cristea, cind acesta il va intreba oficial: "Cu o zi inainte spune: «Armata este linistita, totul in ordine, nici o grija». (?) Fals. Trebuia sa stie totul'385, in dupa-amiaza zilei de 6 iunie 1930, patriarhul ii pune aceeasi intrebare si lui luliu Maniu. Primul ministru ii va raspunde: "Pina acum in fiecare zi am stiut unde e, ce face. De 4 zile a plecat din Paris spre Germania. Acolo i-arn pierdut urma'386. Si el mintea, pentru ca la ora O din noaptea de 5 spre 6 iunie 1930, maiorul Nicoara, un alt agent al lui Carol, il informase pe Maniu in detaliu asupra deplasarii ilegale spre Romania: va pleca in dimineata de 7 iunie din Munchen cu un avion particular, va ateriza la Cluj pentru alimentare si apoi va sosi in jurul orei 18,00 la Bucuresti. Totodata, Nicoara 1-a "intoxicat' pe Maniu cu informatia falsa ca partidul lui Alexandru Averescu a pregatit un avion Ia Viena pentru acelasi scop si ca exista un complot paralel, care poate usor sa-1 inlocuiasca pe cel pregatit de primul ministru in functie al Romaniei387. De frica sa nu primeasca averescanii meritele loviturii de stat, sau din precautie, Maniu circula in acea noapte si a doua zi, dind ordine si pregatind sosirea lui Carol Caraiman. Acesta pleaca, intr-adevar, de la Munchen cu avionul, dar din cauza vremii proaste aterizeaza la Vad. De acolo pleaca spre Cluj, unde ajunge mai tirziu decit era planificat, in sfirsit, desi avionul a fost surprins de o furtuna deasupra Carpatilor, Carol Caraiman ajunge la Bucuresti, pe aeroportul Baneasa in seara de 6 iunie 1930388. Dupa toate probabilitatile, el intentiona sa aterizeze pe platoul din fata Palatului Cotroceni, pentru a limita la maxim riscurile unei arestari, intrind in palat si punindu-se sub protectia unor unitati fidele din Armata. El se va duce oricum mai intii la cazarma Regimentului de vinatori, din care dezertase in 1918, si apoi la Cotroceni insotit de fanfara. Desi Maniu insistase ca personajul intrat in tara cu pasaport fals sa fie cazat intr-un apartament de la Guvern, unde putea pertracta cu el in voie si fara alti intermediari, primul ministru s-a vazut nevoit sa vina la Cotroceni si sa-i prezinte planul sau, de altfel, cunoscut. Carol insa invita mai multi politicieni, si in primul rind din PNT, cu care se intelege mult mai usor si mai bine asupra pretentei sale principale: proclamarea ca rege. Ion Mihalache, secundul lui luliu Maniu in PNT, va fi unul dintre acestia. De asemenea, va deveni carlist convins si Gheorghe Bratianu, care va plati cu excluderea din PNL pentru gestul acesta.
doua zi dimineata insa, observind cum s-a intarit pozitia sa printr-o apatie a Armatei, dar prin sprijinul conducerii acesteia, prin adeziunea legionarilor si a multor politicieni slugarnici, intelegind in sfirsit amatorismul lui Maniu, Carol Caraiman cere ferm proclamarea sa ca rege. Primul ministru organizeaza o sedinta de guvern - trucata pentru a-i da un alibi -, din care, cu sase voturi contra cinci, se pronunta pentru proclamarea noului rege.
Scena care dezvaluie intregul complot s-a petrecut intre Carol si Maniu, in fata patriarhului Miron Cristea: "El voia sa fie proclamat rege. Maniu se provocase ca si mine la: «Am jurat credinta fiului Mihai». il voia regent. Atunci Carol i-a reflectat: «Ei bine, dar cind cu Alba-Iulia, tot asa ne-a fost intelesul. Sa fiu proclamat rege». Maniu s-a uitat odata la mine. Nu i-a convenit ca printul Carol a tradat chestia. Era demascat'389. Ca individ lipsit de scrupule, Carol Caraiman si-a tradat aliatul inca din prima zi, dezvaluind originea tentativei de lovitura de stat din 6 mai 1928, de la Alba-Iulia, originea "Marsului asupra Bucurestiului' si a celorlalte acte ilegale pe care le infaptuise primul ministru aflat acum in functie. In incercarea disperata de a-si salva numele, luliu Maniu organizeaza o ambuscada in mijlocul sedintei de guvern, unde permite patrunderea unui grup de 30 de parlamentari ai PNT, care cer vehement urcarea lui Caro! pe Tron. Precizez aici ca sistemul de conducere a parlamentarilor PNT de catre luliu Maniu se sprijinea pe metoda demisiei in alb, pe care toti trebuiau sa o semneze atunci cind erau alesi in Parlament, astfel incit seful partidului sa o completeze si sa ii dea curs atunci cind dorea sa pedepseasca un act de indisciplina. Prin aceasta metoda nedemna, luliu Maniu isi asigura controlul absolut asupra parlamentarilor proprii. Nu se punea asadar problema ca niste membrii PNT sa navaleasca de capul lor in cladirea Guvernului si sa impuna ceva primului-ministru. Sub zodia acestei comedii, guvernul face sa treaca prin Parlamentul controlat majoritar de PNT si apoi inainteaza Regentei un pachet de proiecte de legi care insemna detronarea regelui legitim Mihai I si urcarea pe tron a lui Carol Caraiman, cetatean care pierduse orice drept dinastic prin legi constitutionale. Patriarhul Miron Cristea refuza sa semneze acest act. in conformitate cu art. 88, alin 3 din Constitutie "Regele (in cazul nostru, Regenta) poate refuza sanctiunea unei legi'. in aceste conditii, guvernul este demis, deoarece, prin prevederile art. 92 "Guvernul exercita puterea executiva in numele regelui (Regentei), in modul stabilit de Constitutiune'. luliu Maniu face insa inca o scamatorie neconstitutionala, dindu-si demisia fara sa demita si guvernul, numind in locul sau pe George G. Mironescu. Regele Mihai I de Romania este detronat, desi, in conformitate cu Constitutia din 1923, "regele se bucura de cele doua privilegii monarhice: principiul irevocabilitatii si principiul inviolabilitatii. Este irevocabil in sensul ca nu poate fi revocat, puterile sale fiind pe viata si ereditare. Este inviolabil in sensul ca ministrii sai sunt raspunzatori'390, in sfirsit, sunt abrogate prevederile art. 6 si 7 din legea privitoare la actele civile ale Familiei domnitoare (Statutul Casei Regale). O lege speciala il desemneaza pe Mihai - Mare Voevod de Alba-Iulia, o alta inventie stupida a gruparii luliu Maniu si, totodata, inca o bataie de joc la adresa Marii Uniri, precum si la adresa memoriei lui Ferdinand, incoronat la Alba-Iulia ca rege al Romaniei Mari.
Toate aceste incalcari ale prevederilor Constitutiei au reprezentat de fapt anulari de facto ale articolelor respective, prin crearea unui precedent si prin golirea de continut a unor principii constitutionale consacrate. Cea mai grava anulare a fost aceea a art. 77, in care se preciza expres ca puterile constitutionale ale regelui trebuie sa fie legitime, or Carol Caraiman pierduse legitimitatea prin actele de renuntare, devenite oficiale prin legi votate in Reprezentatiunea nationala si promulgate de regele legitim al tarii, Ferdinand I, fiind decazut din toate drepturile dinastice. Chiar daca am presupune ca adunarea Parlamentului taranist din 8 iunie 1930, care a votat aceste anulari ale articolelor din Constitutie, ar fi produs in fapt o revizuire, actul ar fi fost tot neconstitutional, deoarece la art. 85 se preciza ca "Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei', iar initiativa trebuia citita in Adunare de doua ori, in interval de 15 zile. Concluzia juridica a actului din 8 iunie 1930, indiferent de interpretarile care se pot da artificiilor nonjuridice ale ministrului de Justitie Grigore lunian, Guvernul Maniu rezultat din lovitura de stat de la 7/13 iunie 1930 este in final una singura: regele legitim al tarii a fost detronat si pe Tron a fost urcat un rege ilegitim.
Astfel de acte, conduse din interiorul structurii de putere, se numesc lovituri de stat. Denumirea de "Restauratie' este o alta improvizatie ridicola, urcarea lui Carol Caraiman pe tron cu numele de Carol al Il-lea nerestaurind nimic, deoarece monarhia si dinastia tarii isi urmasera cursul constitutional fara sincopa. Pentru ca astfel de improvizatii iresponsabile au intotdeauna doza lor mare de absurd, trebuie aratat ca lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 a produs si un fapt unic in istoria monarhiilor din intreaga lume: tatal si-a detronat fiul, iar regele a devenit mostenitor al Tronului! Dupa o saptamina, luliu Maniu revine la conducerea Guvernului, in 13 iunie. Ne putem imagina ca, privind spre Bucuresti din Panteonul geniilor nemuritoare, I.L. Caragiale s-a tavalit pe jos de ris.
Lovitura de stat de la 7-13 iunie 1930 a fost indreptata impotriva Constitutiei democratice din 1923, pe care luliu Maniu nu o votase, si, bineinteles, impotriva regelui. Ea a creat cele mai grave precedente pentru tara in viitorii ani si Istoria nu va intirzia sa se razbune pe actorii acestui sabotaj la adresa sistemului democratic din Romania. Sa recapitulam faptele:
. guvernul refuza sa demisioneze in momentul in care proiectele sale de lege sunt respinse; (la fel va proceda guvernul Petru Grozain 1946);
. regele legitim al tarii este detronat cu argumentul ca "situatiunea cere o schimbare care sa duca la intarirea statului'; (la fel vor proceda si comunistii in decembrie 1947 si cu exact acelasi argument);
. primul-ministru isi poate da demisia fara sa cada si guvernul; (Carol al II-lea va specula in urmatorii ani acest act neconstitutional, schimbind premierii care nu-i conveneau guvernului sau);
. prin abrogarea legilor constitutionale din 4 ianuarie 1926, Carol a fost recunoscut ca rege de la data mortii regelui Ferdinand, anulind practic domnia legitima a regelui Mihai I, dar si legitimitatea statului, impreuna cu toate actele sale oficiale, intre 20 iulie 1927 si 8 iunie 1930.
Aceasta ultima constatare atinge faptul cel mai periculos pentru statul roman. Intr-adevar, Carol a insistat ca domnia sa sa fie recunoscuta nu din 8 iunie 1930, ci din clipa mortii tatalui sau, adica din 1927. Cedarea lui luliu Maniu la aceasta cerere a parut inexplicabila pentru contemporani, care vedeau in manevrele sale de culise expresia unei inteligente iezuite, in realitate, el pierduse orice control asupra puterii inca din ziua cind a revenit la guvern, unde a constatat ca noul rege ii introdusese deja doi oameni de-ai lui in Executiv.
Anularea legitimitatii statului roman din 1927 pina in 1930 i-a oferit lui Carol al n-lea o arma redutabila cu care a putut impune vointa sa discretionala in toate actele de guvernare, pentru simplul motiv ca tot ce fusese aprobat si semnat de Regenta trebuia sa fie reconfirmat acum de rege.
Numirile in functii din aparatul de stat, inaintarile in grad din Armata, avansarea generalilor, legile date de Parlament si hotaririle de guvern, deciziile patrimoniale si cel mai marunt act care isi dobindise legitimitatea prin sanctiunea Regentei se aflau in mina lui Carol. Si acesta nu a ezitat sa-si plaseze oamenii de incredere, conspiratori ca si el, in functii, sa-i controleze pe politicienii care vizau posturi ale aparatului birocratic, sa conditioneze recunoasterea dreptului de proprietate de comisioane grase depuse in conturile gestionate de Elena Lupescu. Fara indoiala ca si institutia monarhica si-a pierdut sacralitatea, Carol permitindu-si in mai putin de 10 ani sa devina presedinte de partid politic, sa desfiinteze partidele politice, care oricum erau niste figurante dupa lovitura de stat din 1930, sa constituie camarila si sa conduca statul prin ea, sa traiasca viata de familie cu metresa (sotia?) pe care patriarhul tarii o numea "femeie stricata' si "cocota ordinara'.
in particular, prin aceeasi manevra neconstitutionala de inregistrare a domniei de la moartea tatalui sau, Carol anula prin efectul legii si divortul de Elena, mama lui Mihai, astfel incit se confirma situatia de bigamie, contractind apoi alte doua casatorii (una civila si una religioasa ortodoxa) cu Elena Lupescu.
Tot ceea ce se construise din 1866 pentru credibilitatea institutiei monarhice in Romania si pentru stabilitatea institutiilor statului democratic s-a prabusit atunci. Aparuse un voevod de Alba-Iulia, ca o recunoastere a existentei separate a Transilvaniei, Bugetul statului sustinea banci particulare, iar inzestrarea Armatei s-a facut dupa principiul afacerii, fara nici un interes pentru nevoile de aparare ale tarii, in sfirsit, regimul instituit prin lovitura de stat din 1930 va conduce inevitabil la dictatura regala, la pierderea integritatii teritoriale si la instalarea dictaturii militare, tara trezin-du-se in fata celui de-al doilea razboi mondial fara rezerva politica si dezorganizata militar, subordonata total pe plan extern intereselor altor state. Manevrind santajul legitimitatii, Carol al II-lea va slabi pina la pieire sistemul democratic, regimul parlamentar, monarhia si politica externa ale tarii. luliu Maniu este principalul responsabil politic pentru aceasta catastrofa si primul vinovat dintr-un sir lung de vinovati. Legenda democratismului sau si a lipsei de recunostinta aratate lui de Carol al II-lea mai bintuie si astazi lumea politica romaneasca. Faptele insa il acuza fara apel.
Pe cine a pus rege luliu Maniu
Elena Lupescu a fost descrisa si a ramas in istorie ca o femeie usoara ce a reusit sa-1 subjuge sentimental pe Carol, astfel incit a fost capabil de orice gest pentru ea. Multi au legat aceasta situatie de priapismul barbatului si de capacitatea de acuplare iesita din comun a femeii. Am fi asadar in situatia unui caz patologic, motiv pentru care toate incercarile diferitilor apropiati de a-i desparti ni se par astazi ridicol-zadarnice. Din punct de vedere sexual, la fel ca in cazul Cuza - Maria Obrenovici, dar mult mai violent, relatia dintre Carol si Elena Lupescu se intemeia pe fenomene hormonale si psihice care se aflau in afara normalului si, din aceast motiv, imposibil de inteles. Apetitul sexual anormal este insotit de fenomene psihice care dau dependenta de actul sexual si care combina in mod paradoxal placerea cu durerea. Cuplul care reuseste sa traiasca intr-o astfel de fenomenologie - care displace omului obisnuit si reprezinta subiectul de interes al medicului - ajunge sa consume extazul in forme autosugestive, astfel incit dorintele si satisfactiile alterneaza la nesfirsit, chiar si in absenta contactului fizic. Asupra conditiei sexuale a lui Carol ne-au ramas citeva informatii comune. Regina Maria invoca in anumite momente intirzierea maturizarii fiului sau mai mare, iar din cercetarile facute asupra numeroaselor sale escapade de catre agentii Sigurantei rezulta o virilitate excesiva si o apetenta perpetua. Stim, de asemenea, ca legatura cu Elena Lupescu nu a oprit contactele lui Carol cu diferite alte femei, multe luate de pe strada. Partea cea mai nefericita a acestui comportament maladiv este latura psihica. Femeia care reuseste sa inteleaga procesele psihice si fizice prin care trece barbatul il poate domina numai si prin cunoasterea si impartasirea problemelor sale sexuale, chiar in absenta unei predilectii proprii pentru excesul sexual. Asadar, Elena Lupescu nu trebuia sa fie neaparat o mare curtezana, dar putea fi o excelenta psihanalista. In cazul dominarii de tip psihic, se instaleaza ceea ce Giordano Bruno numea vraja circeica, sentiment al unei puteri mistice exercitate de femeie asupra barbatului391. Daca dominatia este insotita de sacrificiu, ca in cazul extirparii benevole a uterului de catre Elena Lupescu pentru a nu da mostenitori, barbatul devine "sclav' pe viata, ideea de devotament depasind orice alta senzatie produsa de viata.
Transferind toata aceasta patologie sexuala in domeniul actelor publice, al calitatii de rege pe care o detinea ilegitim Carol al II-lea, dar mai ales in domeniul Puterii, vom constata ca Elena Lupescu ii domina comportamentul si ii controla deciziile. Exista o particularitate a cazuisticii acestei boli a barbatului in contextul cuplului, efectele distructive ale furtunii hormonale in care traiesc zilnic si care duc la finalitati premature: indivizii au o speranta de viata redusa. Carol a murit de inima la 59 de ani. Elena Lupescu a murit la 81 (sau 84) de ani, ceea ce in situatia unui cuplu patologic sexual ridica un semn de intrebare, in cazul unei vieti de excese, aceasta longevitate nu are o explicatie medicala. Iata de ce, la o analiza mai atenta asupra cuplului Carol - Elena Lupescu, vom constata ca principala preocupare a celor doi era gestionarea Puterii si, imediat in subsidiar, stringerea unei averi. Ei au constituit impreuna o "intreprindere', un parteneriat foarte strins de afaceri392- Sunt argumente suficient de substantiale pentru a solidariza un cuplu. Tocmai aici, dominatia Elenei Lupescu pare cea mai pronuntata: ii face legaturile cu marea finanta, ii perfecteaza comisioanele si ii selecteaza furnizorii interni (de ex. Malaxa si Auschnitt) si externi, asigura sprijinul unor forte oculte pentru revenirea lui in tara si urcarea pe Tron. Semnalul - e adevarat, insuficient de transparent - asupra acestei realitati ne-a fost dat recent de regele Mihai: "Legatura regelui cu Magda Lupescu n-a fost doar o chestiune sentimentala. Implicatiile politice au fost cu mult mai adinci si mai greu de definit decit ne inchipuim. Interesele au fost mult prea mari pentru ca anumiti oameni sa nu aprobe si sa nu incurajeze slabiciunea regelui. Pe scurt, o afacere tenebroasa'393. Ce interese atit de mari il obligau pe Carol al II-lea sa depinda total de Elena Lupescu? Reprezenta cumva acest aventurier garantia indeplinirii misiunii Romaniei de refugiu pentru evreii din vestul si centrul Europei in fata urgiei ce urma sa vie? Daca da, misiunea era de inalta umanitate. Problema este cu ce pret.
in stilul epistolar, precum si in insemnarile sale zilnice, Carol ni se infatiseaza ca patetic, pasional atunci cind e vorba de femeia iubita. Iar acest comportament nu se altereaza cu virsta. in anii 1917 - 1918 era indragostit de Ella Filiti. intr-o scrisoare trimisa Ellei la 3 ianuarie 1917, cind barbatul avea 24 de ani, el ii declara: "Stiu ca viitorul nu poate sa rezerve inimii mele decit un singur destin: de a te iubi mereu din ce in ce mai nebuneste, pina la ultima
Formula apartine doamnei Roxana Moisescu, nepoata Elenei Lupescu, care traieste in Bucuresti. Distinsa doamna mi-a semnalat ca, la cererea Elenei Lupescu, formulata in 1972, descendentii acesteia au trecut la catolicism.
rasuflare, pina la ultima picatura de singe. Te iubesc, copila mea cu tot sufletul meu, cu toata inima mea, cu tot gindul meu, cu toata credinta mea'394. Genul epistolar patetic la 24 de ani nu reprezinta o ciudatenie, ci o reactie normala virstei, la care trebuie sa adaugam si tonul vremii, abia desprins de tipologia caragialiana Iata insa ca la 45 de ani, stilul sau afectat nu a suferit nici o modifi. care, dupa cum putem constata in rindurile scrise la 21 mai 193g pentru Elena Lupescu: "Doamne-Dumnezeule, pazeste-o, da-i sanatate, alina starea ei de nervi ca sa pot sa fiu si eu linistit. Iubirea mea pentru dinsa tot asa de vie si de adinca este, nici nu pot sa-mi inchipui viata fara ea. Am avut proba zilei trecute, cind n-a venit din cauza seratei lui Max (Auschnitt), cu toate ca am adormit, totusi chiar in somnul meu simteam ca-mi lipseste ceva. Doam-ne-Doamne, da-i putere sa reziste la vremurile grele ce se arata'395. Nu stim ce produsese "starea de nervi' a Elenei Lupescu, dar stim tot din jurnal ca "bolnava' a petrecut la serata lui Max Auschnitt pina la ora opt si jumatate dimineata. Acest tip de comportament infantil al regelui Carol al II-lea poate fi urmarit pina la moartea sa prematura din 1953. Pe de alta parte, el poate fi doar un aspect al dedublarii, anumite amanunte ale corespondentei sale trezind banuiala falsitatii sentimentelor impartasite.
Este de subliniat ca in corespondenta sa cu Ella Filiti apareau inca de timpuriu temele logodnei oficiale, in scrisoarea din 3 ianuarie 1917, avem o mostra: "Tu esti logodnica mea si oricum eu te consider cu atit mai mult drept Pasarica mea', in scrisoarea din 11 ianuarie 1917, trimisa de la Petrograd, Carol ar vrea sa o aibe alaturi de el pe Pasarica lui ca printesa, reamintindu-i ca ii este logodnica396. Partea care pare mult mai interesanta din aceasta corespondenta juvenila este ca Ella Filiti il trata pe Caro! cu destula rezerva, realista si, oricum, cu cele doua frumoase picioare pe pamint. Ea nu a marsat la promisiunile matrimoniale ale printului mostenitor, si din acest motiv nu am avut un caz Filiti inaintea unui caz Lambrino. in schimb, Ella isi incepea scrisorile catre el cu formula Tres, Tris cher ami sau mon tris cher anii, intr-o ambiguitate inteligenta a grafiei care sugera jocul de cuvinte "Draga prietene triseor'. Probabil ca Ella il "citise' si cunostea falsitatea declaratiilor sale. in acelasi fel, dat fiind ca stilul nu s-a schimbat in ani, insemnarile sale pentru Elena Lupescu - in mijlocul unui jurnal plin de fariseism - puteau fi expresia disimularii in care traia. Ca acest om a fost un simulant, nu mai incape nici un dubiu. Pus pe tronul si asa subred al Romaniei, el se va inconjura de lingai, impreuna cu care a transformat toate tradarile si afacerile sale in acte patriotice. Culmea disimularii este studiul in zodia Satanei, scris dupa razboi, in care da lectii popoarelor despre democratismul sau si despre cum a luptat pentru apararea independentei si integritatii teritoriale a Romaniei, in final, ca si cind n-ar fi avut nici o legatura cu problema, da solutii si pentru evrei: "Natiunile Unite au datoria de a gasi undeva in aceasta lume un petic de pamint in care se va putea aseza un stat national independent evreiesc. Mari parti ale continentului american si african au locuri destul de productive, cu clima prielnica si cu o populatie atit de rara ca sa poata da o buna si echilibrata solutie acestei probleme'397. Desi Satana din cartea sa este Hitler, solutia pentru evrei este a acestuia.
Nu lipseste nici un sentiment pentru Elena Lupescu, cu exceptia geloziei, desi numeroase dovezi ale faptului ca femeia intretinea relatii intime cu diferiti membrii ai anturajului se gasesc inclusiv in memoriile regelui Mihai. Comportamentul de sot casatorit catolic, pe care Carol 1-a afisat tuturor apropiatilor, vine sa intareasca banuielile ca aceasta legatura matrimoniala a existat in fapt, ceea ce nu a impiedicat escapadele sotilor. Lipsa oricarui respect pentru institutia casatoriei isi avea originea - au spus-o rudele sale cel mai bine - in influenta nefasta primita de Carol in anii critici de la preceptorul homosexual Mohrlen. Simona Lahovary era convinsa de aceasta influenta: ,JDans cette inconscience enorme, je continue a voir Ies mefaits de Veduca-tion de Moehlen'9S. O marturie interesanta asupra comportamentului lui Carol aduce Pamfil Seicaru: "Alterarea fizica a fost mai putin vizibila. S-ar putea gasi o oarecare corespondenta intre unele trasaturi feminine ca: felul molatec de a da mina, arta seductiei, inconstanta, lipsa de vointa, lipsa de memorie afectiva, folosirea cu mult rafinament a minciunii, oroarea de acte eroice, pasiunea pe care o punea sub dogoarea unei dorinte sexuale, careia, odata satisfacuta, ii urma o totala indiferenta. De altfel, n-a dat dovezi de energie decit sub dominatia unei pasiuni sexuale. Dar sj in aceste manifestari se pot identifica trasaturi feminine'. Seicaru este convins ca in adolescenta lui Carol a existat un episod homosexual sau, mai corect spus, o agresiune sexuala care 1-a marcat apoi toata viata. Cu ocazia unei anchete a politiei de moravuri in apartamentul dramaturgului Alexandru Davila, autorul prezumtiv al dramei Vlaicu-Voda, dar si notoriu homosexual, ca urmare a unei tentative de asasinat din partea unui iubit, printre persoanele gasite in condica de intilniri a clubului homosexual era si printul Carol. Justitia si Politia au musamalizat cazul, distrugind toate dovezile, impiedicind totodata si orice contestare a apartenentei celebrei piese de teatru la Alexandru Davila. Astazi el are un teatru in Pitesti. Ar mai fi de semnalat ca in perioada razboiului Carol avea trei logodnice - Ella Filiti, Zizi Lambrino si actrita Mirella Marcovici -carora le-a propus simultan casatoria si - poate mult mai important -fuga la Paris. Zizi Lambrino a fost aceea care i-a folosit slabiciunile de caracter si, dorind sa devina regina a Romaniei, si-a inventat o origina bizantina, apoi 1-a adus in fata altarului din Odessa. Carol a avut numerosi copii cu amantele sale - se cunosc cel putin sapte -, iar comportamentul sau fata de acestia este inca o dovada a cazului sau freudi-an: pasiune si gesturi disperate cit timp logodnica era insarcinata, dezinteres total dupa ce copilul se nastea. Istoricul Dan A. Lazarescu, care il caracterizeaza pe Carol al II-lea drept un individ singeros, il inscrie intr-o categorie mai larga de dezaxati ai epocii: "Woodrow Wilson -paranoic, imparatul Wilhelm al II-lea - paranoic nascut cu umarul schilod, Lenin - sifilitic, Mussolini - sifilitic, Hitler - paranoic, Roosevelt - paralitic de la maturitate'.
Elena Lupescu, femeia cea mai versata din toate experientele sale sexuale, a "citit' foarte repede "harta' emotionala a lui Carol si a actionat cu mare precizie asupra unui barbat care, de fapt, era bolnav. Relatia Carol - Elena Lupescu a avut, oricum, mai degraba aspectul unui tandem politic, dominat de interese comune, de o puternica alianta si, probabil, de o foarte importanta misiune comuna, care contine, pina la un punct, marea sa doza de generozitate.
punctul de unde misiunea isi pierde nobletea este cel de la care se inlantuie sirul crimelor politice din Romania antebelica: I.G. Duca, Corneliu Zelea Codreanu, Armand Calinescu
Asadar, un aspect care i-a apropiat a fost desconsiderarea totala a institutiei matrimoniale, care pentru Elena Lupescu a avut mai mult un rol succesoral. Nici cu religia nu au stat prea bine, amindoi cunoscind fluctuatii care in ultima instanta s-au redus la materialism. Si mai mult i-au unit conceptiile politice. Nu au fost comunisti, dar amindoi au avut puternice inclinatii politice socialiste. Nu exista marturie a unui om politic din preajma lui Carol care sa nu confirme inclinatiile sale socialiste - care 1-au apropiat si de fascism - si sa nu aminteasca predilectia sa de a se inconjura cu "bolsevici' - indivizi care vedeau in regimul comunist viitorul omenirii. El presupunea dictatura, camarila, uniforme si partid unic. La acea data, lucrurile astea nu erau la fel de clare ca acum. Carol al II-lea le va pune in aplicare pe toate, sfirsindu-si domnia ilegitima ca sef al partidului unic: Partidul Renasterii Nationale. De altfel, ideea de republica s-a aflat de timpuriu intre proiectele sale. in consemnarea din 25 mai 1930, Simona Lahovary reproduce marturia unei cunostinte, Lala de Beloy, care "afirma ca printul Carol i-a spus cindva ca nu vrea sa fie rege, ci presedinte de republica'401, in anul 1918, el a declarat anturajului sau: "Stiu bine ca in 20 de ani Romania va fi republica; de ce sa fiu impiedicat atunci sa traiesc cum vreau?'402. Daca aceasta informatie ar fi aparut mai tirziu, in timpul dictaturii regale sau al constituirii partidului unic, am fi fost inclinati sa o punem pe seama zvonului. Dar pentru ca a fost facuta atit de timpuriu si intreaga sa atitudine din urmatoarele decenii a slujit acest concept, afirmatia trebuie privita ca un principiu de viata al celui ce a acceptat cu mare usurinta renuntarea, in mai multe rinduri, la calitatea de membru al familiei regale, precum si legitimarea cu numele de Caraiman.
inca o data trebuie spus ca toate aceste lucruri erau cunoscute in mediile politice romanesti si ca nu exista nici un amendament pentru responsabilitatea de a-1 urca pe acest individ pe Tronul Romaniei printr-o lovitura de stat.
O personalitate controversata: luliu Maniu
Si luliu Maniu este beneficiarul unui mit, compus in urrna mortii sale tragice si intretinut de apropiatii sai care au supravietuit dictaturii comuniste. Din pacate, mitul unui luliu Maniu luptator pentru democratie a folosit doar reconstructiei unui partid, fara a se constitui in model pentru societatea romaneasca de dupa 1989. Marele avantaj al mitului Maniu este ca atit social-democratii actuali, cit si fostii legionari vad in el imaginea unei mari personalitati democratice, pentru ca a fost pe rind aliatul Stingii si a] legionarilor. O analiza asupra performantei politice a lui luliu Maniu din pespectiva Dreptei lipseste. Un curent, puternic politizat, al demitizarii cu orice pret impiedica si dezvoltarea mai larga a acestui subiect, iar dorinta expresa tocmai de a nu politiza acest studiu limiteaza pozitia autorului la analize intemeiate pe documente si marturii ale epocii. Oricum, problema demitizarii este deja eronat abordata, in primul rind, nu trebuie confundate miturile fondatoare ale poporului roman cu performanta unui om politic, chiar daca el se revendica de la acestea. Miturile fondatoare sunt intangibile nu pentru ca ar decreta cineva interdictia de a le atinge, ci pentru ca sunt fundamentale, s-au constituit si au participat la geneza noastra ca popor, au rezistat nealterate timp de aproape doua milenii si sunt deja implantate - cum spuneau Mircea Eliade, Petre Tutea, Lucian Blaga sau parintele Staniloaie - in constiinta colectiva a romanilor.
Ca popor crestin - in ciuda avatarurilor religiei sale -, romanii traiesc si astazi in cultul mitologiei lor esentiale, raportindu-se intim la ea. De altfel, politica reprezinta doar un strat trivial al energiei unui popor, pe care trebuie sa-1 dezvolte pentru a-si gestiona slabiciunile sociale. Pornind de la acest principiu, problema demitizarii este, de fapt, problema modelului. Legenda are menirea de a crea un erou a carui existenta si activitate sa reprezinte un model moral, dar si o explicatie pentru evenimentele cuprinse in istoria timpurilor sale, in masura in care acesta le-a influentat prin performantele lui. Uneori constructia eroica este atit de puternic deformata, incit reflexul sau istoric se pierde, motiv pentru care sugestia morala a existentei sale devine o diversiune, iar istoria un fals. Mitul devine o himera, nu o data chiar periculoasa pentru un popor. Alteori, eroul lipseste si este creat artificial pentru a popula cu personalitati evenimente controversate sau ascunse cunoasterii publice.
Lucrarea de fata nu are intentia de a demitiza eroi politici, ci de a atrage atentia asupra a doua aspecte problematice ale legendelor moderne: 1. Nu intotdeauna eroul corespunde modelului. 2. Nu intotdeauna acel erou este cel mai reprezentativ sau unicul pentru vremurile pe care le ilustreaza, in ultima instanta, avem dreptul sa ne punem intrebarea daca eroii nostri moderni cei mai populari - Alexandru loan Cuza, Ion Antonescu sau, mai recent, luliu Maniu cu statuie in fata Senatului - sunt modele autentice. Toti trei au dat lovituri de stat; Cuza si Antonescu au condus regimuri autoritare, iar luliu Maniu a dat peste cap sistemul democratic, punind un aventurier pe Tron. Trebuie sa ne hotarim ce vrem. Astazi, societatea romaneasca da impresia ca isi cauta modelul in democratie, fapt care se bate cap in cap cu miturile politice la care se raporteaza. Si inca ceva: foarte putini se intreaba cum se face ca activitatea eroilor nostri cei mai populari s-a terminat atit de prost pentru tara? in acelasi timp, pe masura ce Cuza este hiperbolizat, de Barbu Catargiu nu se cunoaste nimic; in timp ce Balcescu, Kogalniceanu sau Nicolae Titulescu navigheaza prin istoriografie fara adversari, Bratienii, Lascar Catargiu, sau Petre Carp ramin inchisi inexplicabil intre peretii ingusti ai unui partid. Tineretul habar nu are cine a fost mitropolitul Nicolae Balan. Nu se infatisaza nici astazi cine sunt autorii Marii Uniri din 1918, de parca romanii s-ar fi adunat la Alba-Iulia ca urmare a unei transe, asa cum inca nu stim prin ce impuls au ajuns Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea sau P.P. Panaitescu tocmai in Miscarea legionara. Si sa nu uitam cea mai mare diversiune: opera politica a fondatorilor Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Nicolae lorga este considerata si astazi fara valoare, produs al naivitatii unor intelectuali visatori. Nimic mai fals.
Iata unde este agresiunea la miturile fondatoare!
Statura de luptator pentru democratie a lui luliu Maniu a inceput sa se construiasca dupa anul 1941, mai precis dupa decizia gresita a Conducatorului Ion Antonescu de a trece trupele romane peste Nistru. Se implineau mai multi ani de cind legaturile occidentale ale liderului taranist, mediate prin Budapesta, il adusesera in situatia de a fi cel mai important agent de influenta al puterilor anglo-saxone in Romania. Astazi stim ca luliu Maniu a fost finantat ca agent britanic in Romania pentru a constitui o opozitie democratica la regimul progerman al lui Antonescu. Protestele sale, sub forma unor memorii inaintate lui Antonescu, erau expresia atitudinii acestor puteri fata de decizia unilaterala a Conducatorului. De altfel, daca privim cu atentie limbajul maresalului din raspunsurile sale, vom intelege ca el raspundea de fapt Occidentului, sub acoperirea unei replici adresate reprezentantului lor. Reamintesc ca Marea Britanie si Statele Unite ale Americii nu au reactionat oficial impotriva Romaniei decit dupa ce a fost trecut Nistrul, din motivul simplu ca nu acceptasera modificarile de frontiera produse ca urmare a Pactului Ribbentrop -Molotov, Basarabia fiind recunoscuta ca pamint romanesc. Atacarea Uniunii Sovietice pe teritoriul acesteia a schimbat total atitudinea Marii Britanii si a SUA fata de noi, cu consecinta bombardamentului asupra oraselor noastre si, mai ales, a desemnarii Romaniei ca stat agresor si invins la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial.
in toata aceasta realitate a raportului de politica internationala din care a cazut Romania sub ocupatie sovietica exista un paradox fascinant: orientarea anglo-saxona a lui luliu Maniu si a partidului sau reprezenta o premiza pentru intrarea postbelica a Romaniei in zona de influenta cea mai prielnica dezvoltarii democratice si capitaliste. Altfel spus, orientarea lui luliu Maniu era cea corecta, iar tara noastra facea primul pas catre cea mai buna solutie pentru sistemul sau politic. Maniu se inscria astfel - e adevarat, foarte/prea tirziu - in traseul dezirabil pe care il prefigurasera vizionar conservatorii, reprezentind debil, dar totusi, rezerva politica de care are nevoie intotdeauna un stat. La fel de paradoxal si pe plan intern, Maniu isi impingea partidul sau clasic de Stinga spre Dreapta conservatoare, astfel incit el ramine pentru istorie ultima personalitate politica a Dreptei romanesti pina la Corneliu Coposu in 1989. Tentativele lui luliu Maniu de a se opune instalarii sistemului bolsevic in Romania, dupa 23 august 1944, si martirajul sau in inchisorile comuniste au fixat imaginea sa in legenda. Protejata de imaginea personala de victima, compusa impreuna cu imaginea de victima a tarii, la care s-a adaugat abuziv legenda unui trecut unionist figura istorica a lui luliu Maniu se indeparteaza rapid de responsabilitatea pe care a avut-o in dezastrul tarii si beneficiaza astazi de un elogiu discutabil: "personalitate emblematica a luptei pentru libertate nationala', care a urmarit "cu o consecventa exemplara idealurile sale politice democrate' si care sunt o consecinta a "conduitei sale in viata publica, fermitatii hotaririlor si neacceptarii compromisurilor'. Parerea contemporanilor avizati, dar mai ales faptele sale dinainte de 1941 nu se potrivesc cu aceasta imagine.
Probabil ca anul 1934 este cel care marcheaza incetarea oricarei influenta exercitate de luliu Maniu asupra politicii statului roman. Este anul in care liderul taranist simte nevoia unor justificari pentru actul cel mai grav din cariera sa politica: lovitura de stat din 7 - 13 iunie 1930. El a intocmit un text menit a fi dat publicitatii cu titlul Memoriul domnului luliu Maniu in chestiunea Restauratiei si pe care Carol al II-lea 1-a interzis, din motive lesne de inteles. Memoriul a aparut in strainatate, iar originalul s-a pastrat in "Arhiva Braniste', putind fi consultat astazi la Biblioteca Nationala a Romaniei. Acest document ar fi fost sigur o pagina de istorie romaneasca daca nu ar contine, in fapt, doar o tentativa a lui luliu Maniu de a deforma realitatea frustra a vinovatiilor sale. inca din debut, textul infatiseaza o declaratie de loialitate fata de Monarhie, desi exista suficiente marturii ale unor oameni politici apropiati - Averescu, Vaida-Voevod, lorga, Mihalache - asupra cochetarii sale cu republica inainte de 1930. luliu Maniu mai face acolo o declaratie surprinzatoare: prin "abdicarea'(!) printului mostenitor Carol in 1925 ar fi fost lovite "cele trei conditiuni esentiale ale Institutiei monarhice: stabilitatea, continuitatea si autoritatea'404. El plasa astfel institutia monarhica deasupra Constitutiei si in afara realitatii, deoarece Casa noastra Regala era stabila, aveam rege - minor, dar asta nu are nici o importanta in plan institutional -, Mihai I era mostenitor in linie directa si legitima a regelui Carol I, asigurind astfel continuitatea, iar autoritatea Monarhiei nu era pusa in discutie decit de partidele si organizatiile marxiste, care reprezentau o minoritate insignifianta. Am aratat deja mai sus cum a deformat luliu Maniu continutul interventiei sale din Consiliul de Coroana de la Sinaia din 31 decembrie 1925, cu scopul de a justifica mai tirziu repetatele sale incalcari ale Constitutiei si ale legilor tarii ("Parlamentul separat', "Marsul asupra Bucurestiului', dizolvarea Parlamentului in 1928, lovitura de stat din 1930) sub acoperirea dorintei de a "stabiliza' Monarhia cu aventurierul Carol Caraiman pe Tron. in continuare, luliu Maniu dezvaluie toate demersurile sale ilegale pentru detronarea regelui Minai I si coboara problema loviturii de stat la faptul trivial al prezentei sau absentei Elenei Lupescu in tara. O alta declaratie din acest memoriu era un fals grosolan: "Dupa dejun, la ora 3,30, m-am prezentat la Regentul Patriarh Miron, i-am comunicat sosirea A.S.R. Printul Carol, cerindu-i invoirea pentru intrarea Lui in tara si intrarea in Regenta, invoire pe care a dat-o fara nici o ezitare'405, in sfirsit, memoriul se incheie cu o lunga insiruire a deceptiilor si frustrarilor sale pentru atitudinea regelui pus pe Tron cu atitea riscuri constitutionale.
Tot in anul 1934, Nicolae lorga publica o carte stupefianta despre fostul sau aliat politic, luliu Maniu, pe care o inaugura cu o declaratie de buna credinta: "Aceste pagini, in care nu voi ingadui pasiunii sau interesului momentan sa iea cuvintul in dauna adevarului istoric, sprijinit pe incontestabile documente contemporane, mi-au fost impuse, cu toate greutatile ce apasa asupra timpului meu, de o datorie de constiinta'406. Nascut in 1873, ca nepot de sora al lui Simion Barnutiu, luliu Maniu s-a aflat mereu, pina in 1918, la periferia luptei romanilor din Transilvania pentru revenirea la patria mama. intre 1906 si 1910, cu intermitente, a fost deputat in Parlamentul de la Budapesta. Aici a tinut, sporadic, citeva cuvintari care, in sensul luptei romanilor pentru unitate nationala, nu au contat si nu au ramas in amintire, fiind evocate sub diferite interpretari abia dupa ce a ajuns lider politic in Romania Mare. in schimb, Nicolae lorga identifica mihnit citeva declaratii cit se poate de nepotrivite pentru un roman. De exemplu, marele istoric gasea ca declaratia lui luliu Maniu fata de Ungaria: "suntem cu toata curatenia sufletului nostru fii credinciosi ai acestei tari', nu era deloc patriotica. Ba, dimpotriva, luliu Maniu se declara in sedinta din 28 iulie 1906 a Parlamentului de la Budapestapatnof maghiar, ripostind la invectivele care i se aduceau pentru ca este etnic roman: "Invectivele acestea - cer scuze pentru expresiunea (sic) - se indreapta in contra noastra totdeauna cu gindul rezervat ca noi nu suntem fii asa de credinciosi si de buni ai acestei patrii, dupa cum s-ar putea pretinde de la noi din punct de vedere etic si omenesc. Dati-mi voie sa declar ca impresia aceasta a d-voastra nu are nici o baza reala. Niciodata nu veti putea arata vreun exemplu din istorie in care sa dovediti ca noi ne-am fi aliat o singura data cu dusmanii tarii'407. Acest raspuns venea la acuzatia ca romanii sunt dusmanii "patriei' ungare, ca urmare a participarii unor delegatii transilvanene la festivitatile de la Bucuresti, organizate cu ocazia sarbatoririi a 40 de ani de domnie ai lui Carol I. Si, pentru a nu exista nici un dubiu, luliu Maniu subliniaza in aceeasi cuvintare: "Baza. patriotismului nostru e ca trecutul nostru e legat de aceasta tara intocmai ca si viitorul nostru Sustinerea Ungariei si in general a Monarhiei austro-ungare este o necesitate politica si internationala, atit pentru romani, cit si pentru maghiari. Constiinta acestei necesitati si sinceritatea sentimentelor este punctul de minecare al activitatii noastre politice'408, in sfirsit, luliu Maniu isi va incheia funestul discurs cu urmatoarele cuvinte: "Trecutul nostru e legat de tara aceasta intocmai ca si sentimentele noastre, aspi-ratiunile noastre de viitor vrem sa le realizam aici, in Ungaria, cercind baze sigure in tara aceasta pentru dezvoltarea noastra culturala si economica'409. Este important de precizat ca aceste declaratii au fost cercetate de lorga in arhiva Parlamentului de la Budapesta, in original in limba maghiara, si ca au fost publicate in ziarul romanesc Unirea din Blaj. De altfel, in acest ziar, care apartinea catolicilor si greco-catolicilor din localitate, chiar sub nasul deputatului budapestan luliu Maniu, un profesor pe nume Alesiu Viciu scria urmatoarele: "La alte popoare, o nulitate ca Eminescu ar fi murit ignorat si uitat' si infiera "cultul rusinos al lui Eminescu'.
Socul acestor realitati transilvanene pe care nu le-am cunoscut - si asupra carora nu insist, cu dorinta de a nu-mi pierde obiectivitatea auctoriala -, ar fi putut fi atenuat daca am afla ca, in acea perioada dificila si sub regimul de teroare austro-ungar, intelectualii nostri au fost nevoiti sa faca unele compromisuri pentru a salva vieti, institutii romanesti si idei aflate in pericol de a fi oprimate. Altfel spus, este posibil ca luliu Maniu sa fi avut o "schema' pentru a-i pacali pe asupritori? Realitatea istorica arata ca nu. in totala contradictie cu declaratiile abominabile la adresa Iui Eminescu din ziarul canonicilor blajeni, preotul ardelean Ilie Miron Cristea (viitorul Patriarh) isi dadea doctoratul la Budapesta, in inima Ungariei, cu o superba teza: "Opera poetica a Iui Mihai Eminescu', pe care o publica in limba maghiara. Tot la Budapesta, Octavian Goga si I. Tazlaoanu scoteau publicatia Luceafarul, "spunind indraznet ce simte si vrea un neam intreg'. Ion Agirbiceanu milita pe fata pentru natiunea romana, iar preotul greco-catolic Augustin Bunea, chiar din Blaj, facea declaratii categorice impotriva proiectului legii care intentiona sa interzica folosirea limbii romane: "Cereti-ne singele, cereti-ne averea si le dam, dar, cind ne cereti sufletul, atunci avem si noi cuvint. Poporul roman isi are religia sa, limba sa si cultura si literatura sa, are poeti celebri, cunoscuti in Europa intreaga si tradusi in limba maghiara. [] Proiectul limbii este un adevarat atentat contra existentei poporului roman si a Bisericilor sale'411. Episcopul Vasile Hossu, care poate ca risca mai mult decit oricare alt roman, protesta public: "Sustin cu toata linistea - si voi primi cu durere contra-afirmatia documentala - ca, de o mie de ani de cind locuiesc pe tarmii acestor patru riuri romanii si maghiarii, alaturi unii de altii, n-a fost o singura miscare, niciun moment cind poporul romanesc ca atare sa fi dat dovada de sentimente iredentiste'412, in aceste probleme fundamentale, deputatul budapestan luliu Maniu, care era de asteptat sa reprezinte interesele romanilor, avea o voce foarte slaba sau tacea, nefiind practic implicat in lupta pentru pastrarea identitatii nationale si culturale, rezumindu-se la comentariul juridic sau ocolind pur si simplu subiectul. Celebrul episod al preluarii politiei Vienei, evocat de Corneliu Coposu, ocazie cu care Maniu a devenit "ministru de razboi' peste o armata de 160 000 de soldati si ofiteri romani, nu explica de loc cum s-a facut ca la Marea Adunare de Ia Alba-Iulia a ajuns doar un detasament din Regimentul 83 Orastie, "in proportie de 90% roman'413(!). Oricum, abia in preajma Adunarii Nationale de la Alba-Iulia, luliu Maniu devine mai activ si in mod deschis de partea unei uniri cu Vechiul Regat.
S-a afirmat ca Maniu a avut un rol foarte important in organizarea Transilvaniei dupa gonirea administratiei austro-ungare. Fara indoiala ca, si in calitate de sef al "guvernului' transilvanean, a contribuit la desemnarea noilor functionari, dar nu trebuie sa uitam ca, inca dinainte ca romanii sa se adune la Alba-Iulia, generalul jvlosoiu a trecut la desfasurarea trupelor pina la Tirgu Mures, apoi Uioara, ocupind podurile peste riul Mures, asigurind libera adunare sj exprimare a romanilor, pentru a intra in 24 decembrie 1918 in Sibiu. Sub administratia trupelor generalului Mosoiu, luliu Maniu a trecut linistit la organizarea administrativa incipienta a teritoriului. Sa nu uitam ca in foarte scurt timp generalul Mosoiu va deveni guvernator al intregii Ungarii, postura in care a trecut la reorganizarea administrativa a statului vecin si la aprovizioarea cetatenilor, dovedind calitati organizatorice remarcabile. Concluzia istoricului Nicolae lorga, ca urmare a cercetarilor facute pentru a descoperi contributia lui luliu Maniu la lupta romanilor transilvaneni, este ca activitatea sa politica in slujba romanismului este nula. lorga considera ca originea acestei atitudini distantate fata de problematica romaneasca se afla in tineretile avocatului bancar "de eleganta feminina', care si-a facut "studii de liceu la o scoala ungureasca, de caracter calvin ingust' in Zalau si "studii de drept la cea mai inapoiata Facultate din toata Europa, institutie medievala, sprijinita de Approbatae Constitutiones ale lui Verboczy: scoala de desnationalizare din Budapesta'415, in 1946, luiiu Maniu ii va declara Iui Dan A. Lazarescu: "Eu nu mi-am facut studiile la Blaj, cum se crede, ci la cel mai riguros institut pedagogic din lume, la Institutul Calvinist din Debrecen'. Considerat nu mai mult decit un avocat provincial, cu viata nationala si activitate politica mediocre, inscris ca ofiter in armata austriaca si luptind contra aliatilor Romaniei, in timp ce ofiterii romani dezertau pe capete si se inrolau in Armata Romaniei sau in Armata franceza, luliu Maniu va aparea cu totul inexplicabil si destul de suspect la conducerea Consiliului Diligent din Transilvania. La inceputul anului 1919, dupa moartea protectorului sau - si chiar mai mult decit atit! - Gheorghe Pop de Basesti, si dupa interimatul lui Teodor Mihali, luliu Maniu ia locul de presedinte al Partidului National din Transilvania. lorga va declara dezarmat: "Nu mi s-a spus niciodata in ce conditii 1-a capatat d. Maniu'. Suspiciunile marelui istoric roman, care poate fi oricind si el suspectat de subiectivism, persista si astazi, daca analizam cu obiectivitate actiunile lui luliu Maniu de cite ori a fost vorba de minoritatea maghiara, de bisericile romanesti, de propaganda iredentista declansata in Europa pentru a sprijini eforturile sale de aducere in tara a lui Carol Caraiman, toata povestea aceea nebuloasa cu lordul Rothermere, Concordatul cu Vaticanul, a carui anexa cu recunoasterea Romaniei Mari este furata din Ministerul de Externe sub guvernarea sa, scandalul de spionaj din Afacerea Skoda etc.
Este interesant ca luliu Maniu nu a explicat niciodata aceste ciudatenii din biografia sa, preferind sa dea declaratii categorice si patriotice de tipul: "intre poporul roman si intre poporul maghiar nu poate sa existe transactiune: ori noi, ori ei', dar numai dupa 1920, cind lucrurile erau clare. Slabiciunea romanilor pentru declaratia patriotica 1-a scutit de explicatii. Doar Miron Cristea, in particular, asa cum am vazut, 1-a tras de guler. Fara a imbratisa cu totul opiniile lui Nicolae lorga, alt sustinator al urcarii lui Carol Caraiman pe Tron si care raspundea prin aceasta biografie minciunilor din memoriului din 1934 al lui Maniu, nu putem sa negam ca in privinta "personalitatii emblematice a luptei pentru libertate nationala' exista serioase dubii.
Marea Adunare de la Alba-Iulia, ca detaliu. Asa cum am aratat pe larg, programul nationalist desfasurat de Partida Nationala si apoi de Partidul National Liberal in Transilvania a implicat o activitate complexa pentru pregatirea Marii Uniri. Din punctul de vedere al liberalilor, in primul rind din punct de vedere bratienist, Partidul National din Transilvania fusese infiintat, sprijinit politic si finantat in ideea actiunii sale ca aripa transilvaneana a miscarii nationale generale a romanilor si, in particular, ca aripa ardeleana a PNL. Atit Ion C. Bratianu, cit si Ionel I.C. Bratianu, desi au folosit institutiile statului - Guvernul, Serviciul Secret si Banca Nationala - pentru a conduce activitatile nationaliste din Transilvania, nu au incetat niciodata sa priveasca acest demers din perspectiva unei actiuni partinice. La intrarea in primul razboi mondial, Ionel I.C. Bratianu ii privea pe luptatorii nationalisti transilvaneni ca pe agenti ai sai, desi ei erau in fapt agenti ai miscarii nationale. Suprapunerea tipic bratienista a proiectului national cu proiectul liberal se sprijinea practic pe interpretarea activitatilor Romaniei in Transilvania aflata sub ocupatia Imperiului Austro-ungar, drept acte politice ale PNL, pe considerentul ca numai acest partid actiona acolo si numai cind venea el la putere se producea o noua activare financiara, logistica si informationala. Totodata, Banca Irationala, aflindu-se sub control liberal, asigura continuitatea implicarii in miscarea nationalista din Transilvania, indiferent cine guverna la Bucuresti. Partidul Conservator, fidel orientarii sale progermanice si aliantei cu Austria, fie nu intervenea, fie se facea ca nu vede.
in toata perioada scursa de la infiintarea Partidului National din Transilvania si pina la izbucnirea primului razboi mondial, miscarea nationalista din Transilvania a cunoscut insa propriile sale convulsii. Privita astazi cu raceala stiintifica, ea contine eroism, lasitate, tradare si paradox, caracteristice unei miscari vii, adevarate si care tocmai de aceea nu poate fi izolata in tiparele unei actiuni dirijate de cineva. Cam de la debutul celei de-a doua jumatati a secolului al XlX-lea, mai ales sub influenta Bucurestilor, miscarea nationalista din Transilvania a avut un caracter militant antimaghiar, pe alocuri revolutionar de tip modern european, pornind de la principiul autodeterminarii. Lupta cu opresorul maghiar era deschisa, fara echivoc si declarat unionista. Lovita de riposta dura a autoritatilor austro-ungare si dependenta de forta si stabilitatea Patriei Mama - care nu reprezentau un fenomen continuu si ascendent -, miscarea nationalista din Transilvania a fost supusa slabiciunilor doctrinare, adica afectata de conflictul dintre caile diferite de actiune, sustinute de fractiuni diferite ale organizatiei.
Primul paradox al acestui fenomen a fost acela ca perioada dintre 1869 si 1903 a fost declarata capasivista, deoarece implica nere-cunoasterea Parlamentului de la Budapesta, neparticiparea la alegeri, revendicerea constanta a reinfiintarii unei Diete a Transilvaniei, corespunzator realitatii istorice ca prezenta Transilvaniei in Imperiul Austro-ungar era ilegitima, ca Transilvania avusese o dezvoltare autonoma fata de Ungaria si ca dualismul fusese o decizie abuziva in ce privea drepturile romanilor. Pe aceasta linie doctrinara, unirea cu Romania urma sa se produca la un moment prielnic ca o reintregire naturala, care nu implica artificii institutionale, tratative, declaratii de unire sau mari adunari, Transilvania si transilvanenii considerindu-se parte dintotdeauna a Romaniei, aflata doar vremelnic sub ocupatie straina. O interventie militara a Romaniei in Transilvania avea astfel caracterul unei campanii de eliberare a teritoriului ocupat. Daca, o data cu trecerea Carpatilor, populatia romaneasca din Ardeal se rascula, agentii nationalisti se activau si treceau la sabotarea institutiilor si fortelor ocupatiei austro-ungare iar Partidul National prelua conducerea politica a eliberarii, cercul variantei nationaliste a reintregirii se inchidea perfect. Din moment ce Transilvania era dintotdeauna pamint romanesc, iar integrarea in Romania devenea doar o problema militara si geografica, actele de vointa, declaratiile sau adunarile populare in favoarea Unirii erau inutile, pentru ca ar fi pus in discutie o optiune din mai multe.
Din punct de vedere istoric, etnic si nationalist, transilvanenii nu aveau ce sa decida, din moment ce erau romani, parte a Romaniei istorice, existind o singura optiune. Exact aceasta era gindirea lui Ionel I.C. Bratianu in momentul intrarii in razboi. Batrinii luptatori transilvaneni, memorandistii si toti cei care fusesera sprijiniti in activitatea lor de la Bucuresti si Iasi gindeau la fel, chiar daca unii puneau la indoiala organizarea lor ca aripa ardeleana a PNL. Paradoxul este tocmai acesta: ei au ramas in istorie ca adepti ai pasivismului, pentru ca refuzau sa recunoasca autoritatea ocupatiei straine, dar reprezentau in realitate doctrina nationalista cea mai radicala. Acesta este si motivul profund al agresiunii brutale a ocupantului asupra Miscarii memorandiste. Budapesta stia foarte bine care este nucleul periculos al miscarii nationaliste romanesti. Iar memorandistii nu vor ezita sa atace problema frontal, chiar in sala tribunalului:
(Parintele Lucaciu) Constat insa ca Ia 1881 s-a hotarit facerea programului nostru politic. Toata suflarea romaneasca a fost cu noi, nu sunt la noi curente deosebite, toti formam un partid politic, Partidul National. Noi, deci, dupa ideile constitutionale, reprezentam intreg poporul romanesc [].
(Theodor Mihali) Aici este procesul intregului popor roman, caci toti suntem uniti, si am fost, pentru a arata care este situatiunea noastra politica de azi [] Procurorul ne mai imputa ca am vorbit despre autonomia Transilvaniei. Dar uita d-sa ca, la 1881, programul nostru national cerea aceasta autonomie, si eu, inrolindu-ma in acest partid, eram legat a o sustine [].
(Gh. Pop de Sasesti) Citi suntem aici pe banca acuzatiunii, - zice d. Pop, intr-o cuvintare limpede si entuziasta -, suntem solidari cu totii de faptele noastre, caci memorandul spune adevarul in privinta suferintelor noastre [].
(Parintele Gherasim Domide) Noi suntem expresia poporului. Eu arn luat parte la toate preparativele ducerii memoranduui si pentru toate iau raspunderea Dar trebuie sa stiti ca autorul intelectual al memorandului e poporul si, judecindu-ne pe noi, pe el il judecati [].
(Nicolae Roman, adus din temnita de la Seghedin) se alatura la tot ce au spus ceilalti soti'416.
Dupa 1903, gruparea tinara a miscarii nationaliste din Transilvania adopta activismul, care presupunea participarea la alegeri si reprezentarea romanilor in Parlamentul de la Budapesta. "La congresul de la Sibiu al partidului, in 1905, s-a decis abandonarea pasivismului. Alti fruntasi romani patrunsesera intre timp, ca deputati, in Parlamentul de la Budapesta: Teodor Mihali, luliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod'417. Aceasta noua orientare, numita impropriu activism, se afla in opozitie cu doctrina luptei pentru unitate nationala, care presupunea sacrificii, riscuri si martiraj, dar si legitimitate istorica, in plus, "activismul', pentru a se putea adapta compromisului institutional si prezentei in parlamentul ungar, devenise regionalist, cautind o iluzorie independenta a Transilvaniei si aratindu-se pe alocuri ostil reintregirii. luliu Maniu va adopta o pozitie ambigua, fiind discipol si protejat al nationalistului Gh. Pop de Basesti, dar adept rigid al compromisului cu ocupantul. Alegind ca atitudine principiile dreptului, el se va posta departe de miscarea pentru unitatea nationala, preferind sa interpreteze evolutiile politice exclusiv din unghi juridic, unghi care in marile momente ale istoriei devine fad, inoperant, chiar ridicol, in momentul in care Maniu s-a decis sa interpreteze un rol in miscarea nationalista, el a ales regionalismul. Optiunea lui, pe care o vom analiza in detaliu mai jos, s-a impus in anumite conditii inca neelucidate. Unul dintre evenimentele cetoase ale Marii Uniri a ramas revendicarea publica de catre Ion Flueras (socialist, rotar de meserie) socialisti a deciziei de a organiza Marea Adunare de la Alba-Iulia. Maniu a fost de multe ori persiflat pentru ca ar fi decis unirea la un hotel sau la un restaurant, in realitate, acuza este nedreapta.
La 29 octombrie 1918, socialistul loan Flueras, membru al fractiunii romane din Partidul Social Democrat din Ungaria, a luat initiativa contactarii fruntasilor Partidului National Roman, ca urmare a declaratiei facute de Vaida-Voevod in parlamentul ungar, care la rindul ei fusese inspirata de Declaratia de la Iasi, prezentata primului-ministru Alexandru Marghiloman. Declaratia de la Iasi a Comitetului national al romanilor emigrati din Austro-Ungaria marca inaugurarea luptei deschise pentru reintoarcerea Transilvaniei la Patria Mama, pe cale militara. Pe acest fond de evenimente, socialistii romani din Budapesta forteaza intilnirea cu liderii Partidului National, care va avea loc la hotelul "Cornul Vinatorilor' din capitala Ungariei. Aici, loan Flueras afla cu stupefactie ca liderii Partidului National "n-au inca un program bine fixat si ca sunt in asteptarea desfasurarii evenimentelor'418. Socialistii le-au atras atentia colegilor lor din Partidul National ca la Budapesta va izbucni revolutia bolsevica - ei fiind cei mai in masura sa cunoasca pregatirile revoltei - si au propus infiintarea unui "Consiliu National al Romanilor, care sa preia conducerea teritoriilor locuite de romani si sa inceapa imediat tratative cu guvernul oficial maghiar si cu Consiliul National Maghiar, infiintat de curind cu scopul, la rindul lui, sa preia puterea din niiinile guvernului Tisza si sa inceapa tratativele de intelegere cu natiunile conlocuitoare'419. Astfel, Consiliul National Roman s-a infiintat la initiativa socialistilor, la Budapesta si in holul unui hotel. Trei zile mai tirziu, o data cu izbucnirea revolutiei bolsevice, Consiliul National Roman s-a intrunit din nou in acelasi hotel, unde socialistii au anuntat ca au ratificat intelegerea, iar liderii Partidului National au anuntat ca au confirmarea lui luliu Maniu. Acesta a sosit la Budapesta dupa alte trei zile.
Desi unii istorici afirma ca luliu Maniu ar fi infiintat Consiliu National Roman, acest lucru se dovedeste fals. in sfirsit, mai este important ca noul Consiliu National Roman a cerut autoritatilor maghiare aprobarea de a infiinta garzi nationale romanesti pentru pastrarea ordinii in Transilvania, precum si inlocuirea prefectilor cu romani. S-a convenit mutarea sediului la Arad si organizarea unei conferinte romano-maghiare in acest oras. Conferinta a esuat, maghiarii opunindu-se instalarii autoritatilor romanesti in Transilvania. loan Flueras ne povesteste ce s-a intimplat mai departe: "Aceasta atitudine m-a determinat pe mine sa propun, in prima sedinta a Consiliului National, in numele Partidului Social Democrat Roman, convocarea unei Mari Adunari Nationale, pentru a consulta intreg poporul roman asupra viitorului sau. Propunerea mea a fost primita cu unanimitate si astfel la l decembrie 1918, a avut loc Marea Adunare de la Alba-Iulia, care a votat Unirea si a ales in locul Consiliului National un Sfat national de 150 persoane'420. Rezolutia adoptata la Arad a fost in mare parte tot opera socialistilor romani, Maniu considerind-o ino-portuna(l). Mai mult decit atit, legenda initiativei constituirii Consiliului Dirigent, atribuita tot lui Maniu, se prabuseste cind aflam ca Partidul Social Democrat a fost cel care a cerut formarea unui Executiv, ce a primit ulterior denumirea de Consiliu Diligent, in sfirsit, rolul lui luliu Maniu incepe sa figureze in istoria Marii Uniri, dupa numirea sa surprinzatoare, nemotivata de absolut nici un merit, in fruntea Consiliului Dirigent si dupa ce mitropolitul Nicolae Balan a trecut muntii la Iasi si a cerut oficial intrarea trupelor romane in Transilvania. Nu trebuie sa ocolim realitatea: la l decembrie 1918, Armata romana intrase deja in Transilvania si ocupa din ordin pozitiile strategice ale regiunii. Mai mult, Serviciul de informatiuni si propaganda politica al Marelui Cartier General, de sub conducerea transilvaneanului Octavian Tazlauanu, activase intreaga sa retea din Ardeal si trecuse la actiuni de organizare a garzilor nationale romanesti, altele decit cele pe care doar le preconiza Consiliul National de la Arad, le aruncase deja in lupta cu grupurile paramilitare si bolsevice maghiare, asigurind operatiunea tactica de curatire a terenului in fata trupelor de linie romane, activitatea informativa, precum si eliminarea fizica a unor inamici. Octavian Taslauanu, secondat de locotenentul Ion Agirbiceanu si sublocotenent aviator Aurel Esca sunt oamenii cheie ai acestei actiuni. Tot in Transilvania actiona Sectia Militara Secreta a Armatei Romaniei, serviciul special compus din 31 de membri interni si 41 de colaboratori organizati in retele operative, care a avut un rol fascinant in pregatirea Marii Uniri: spionaj si culegerea de informatii politice (sef era medicul Carol I. Sotel, de origine evreiasca), informatii cu caracter militar (sef era col. Emilian Savu), propaganda in favoarea Unirii (sef era inginerul de origina maghiara Gheorghe Chelemen), infiltrare si actiune in miscarea muncitoreasca din Transilvania (sef era preotul militar luliu Florian). Existenta Sectiei Militare Secrete care actionase in Transilvania a fost dezvaluita de Aurel Gociman in 1934: "Membrii acestei organizatii au dat dovada de un curaj si o disciplina extraordinara, si de numele lor sunt legate multe acte de eroism romanesc, inainte si dupa intrarea Armatei romane. Amintim citeva: au demontat 16 tunuri unguresti din Cetatuia Clujului cu care secuii vroiau sa iasa in intimpinarea Armatei romane; la Dej au demontat 6 tunuri; au cutreierat transeele secuiesti facind rapoarte si spionaj; au adus documente secrete din Budapesta; au reusit sa puna mina pe arhivele profesorului Apathi; au scapat pe multi romani condamnati la moarte in Ungaria; pentru Conferinta de pace au furnizat acte de mare pret pentru interesele romanesti; au prins spioni unguri; au confiscat multe milioane de coroane transmise din Budapesta ungurilor din Ardeal; au infiintat garzi nationale la sate si consilii; au construit linii telegrafice secrete, prinzind ordinele ce s-au dat din Ungaria sfaturilor si garzilor unguresti din Ardeal etc'422. Asadar, atit la Budapesta, cit si la Arad, membrii Consiliului National nu erau singuri! Se dovedeste totodata ca actiunile Consiliului National Roman de la Arad, daca nu au fost coordonate, au fost cel putin inspirate decisiv de Marele Cartier General de la Iasi, avind in vedere ca agentii din acel Consiliu ai Serviciului de informatiuni si propaganda politica au primit atit instructiuni asupra declaratiei citite de Vaida-Voevod in Parlamentul de la Budapesta, cit si asupra intrunirii de la Alba-Iulia, dupa cum confirma sursele implicate direct in evenimente. Faptul ca acei eroi din umbra ai Marii Uniri ramin necunoscuti nu stirbeste cu nimic din meritele liderilor politici ai Unirii - rolul lor era politic -, dar nici nu trebuie sa permita atribuirea unei glorii exagerate acestora din urma. Din pacate, si in toata actiunea de eliberare a Transilvaniei, rolul lui luliu Maniu ramine alb, el fiind preocupat sa asigure politia Vienei(i).
Astazi stim ca, in urma consfatuirii care a avut loc la Iasi in 5/18 noiembrie 1918 intre mitropolitul Nicolae Balan, generalul Coanda, generalul Prezan si Ionel L C. Bratianu s-a decis grabirea patrunderii trupelor Armatei Romaniei in Transilvania (la acea data se aflau la Vatra Dornei) pentru a zdrobi actiunea detasamentelor bolsevice. Totodata, a fost decisa forma de reintregire a Transilvaniei, prin renuntarea la o revolta generala a romanilor si acceptarea inlocuirii acesteia cu o mare adunare. Tot de la Iasi mitropolitul Balan va transmite prin curierii Victor Precup si pilotul Grigore Gafencu (Vasile Niculescu) un mesaj secret catre liderii Consiliului National: "in acea scrisoare, d-rul Balan facea atent pe d. Vasile Goldis, sufletul Consiliului National de la Arad, ca la Marea Adunare Nationala din Alba-Iulia, ce se pregatea, sa nu se puna nici un fel de conditiune la unire, deoarece un asemenea fapt ar ingreuna enorm mersul tratativelor diplomatice ulterioare'423 Cei care vor straluci la Alba-Iulia vor fi Vasile Goldis si Mirort Cristea. Cuvintarea lui luliu Maniu va fi atit de anosta, incit nu este citata de nici un istoric. Ca moment emotionant in toata agitatia politica din jurul acestui eveniment, ramine pagina de mare sensibilitate trimisa de regina Maria lui Gheorghe Pop de Basesti:
,Ziua mareata a implinirii visului nostru a sosit si este o zi de biruinta, ziua cind imi impreun miinile si aduc multumirile mele Domnului. Binecuvintat fie ceasul in care trimit aceasta vestire Ardealului. Astept ziua cea mare, cind voi veni la voi sa vad falnicii vostri munti, izvoarele, cimpiile si caminurile voastre. Acum atitia sunt copiii mei, ca mi-i inima plina de nerabdare sa mi-i string la piept'.
Delegatia Marelui Sfat National care a inminat regelui Ferdinand actul Unirii a fost compusa din Miron Cristea, luliu Hossu, Al. Vaida-Voevod si Vasile Goldis.
Este evident acum ca Marea Unire nu a fost o decizie unilaterala a romanilor transilvaneni, ci o actiune complexa dusa de romani plasati in diferite functii si evenimente, de la Iasi (Moldova), la Bucuresti (Muntenia), la Arad (Banat) pina la Alba-Iulia (Transilvania). Se da astfel un continut real si deplin afirmatiei ca Marea Unire a fost rezultatul vointei poporului roman, condus de liderii sai aflati in toate provinciile tarii.
Pe plan politic, activitatea organizatorica a lui luliu Maniu se transforma din ce in ce mai clar in baza pentru constituirea unui partid politic regionalist, semnal pentru liberali ca formula incadrarii in PNL nu este sigura. Desi putem identifica in atitudinea unor personalitati ardelene, ca Vaida-Voevod, Octavian Goga, parintele Lucaciu, Vasile Goldis, tentativa de a respecta intelegerile secrete cu fostul finantator si sprijinitor politic din perioada de ocupatie a Transilvaniei, linia regionalista a lui luliu Maniu va predomina, pe fondul instabilitatii politice de la Bucuresti. Speculind temerile ardelenilor fata de pierderea identitatii regionale in mijlocul unei mase de "mitici' - terna draga si astazi romanilor transilvaneni -, aparitia unui nou partid major, condus de Alexandru Averescu, precum si slabiciunile Partidului National Liberal, luliu Maniu va respinge oferta de fuziune a lui Ionel I.C. Bra-tianu. Istoricii sunt unanimi in a afirma ca numai dorinta lui Maniu de a conduce a impiedicat fuziunea. Reconstituirea miscarilor lui luliu Maniu din perioada Consiliului Dirigent arata ca, daca nu a putut negocia unirea, s-a luptat sa stringa in jurul sau o forta politica menita sa negocieze procesul de reintregire, folosind aceasta arma pina tirziu, in 1928. El va manevra in continuare pentru gasirea unui partener regatean care sa dea anvergura nationala partidului sau, sa-i dea caracter regnicolar, si il va gasi prin formatiunea stingista Partidul Taranesc. Pretul platit pentru acest nou compromis a fost asezarea pentru totdeauna a PNT la Stinga scenei politice romanesti, fapt confirmat chiar si de evolutia sa la guvernare in perioada 1996 - 2000. Pe de alta parte, Maniu va cauta o protectie externa pentru partidul sau si se va orienta nefericit spre tandemul maghiaro-britanic, pigmentindu-si servitutea cu legaturi indoielnice din punct de vedere patriotic cu Vaticanul. Un alt factor care a favorizat supravietuirea unui partid regional, cu conducere familiala si legaturi budapestane, a fost esecul proiectelor lui Ionel I.C. Bratianu. Liderul liberal a iesit mult slabit politic din aventura razboiului, iar varianta sa pentru eliberarea Transilvaniei pe cale militara nu a ramas in istorie ca decisiva, fiind surclasata de optiunea istoricilor pentru semnificatia Marii Adunari de la Alba-Iulia.
Modelul moral luliu Maniu. Si in ce priveste conduita sa exemplara, modestia si dezinteresul material, cu care a ramas in legenda luliu Maniu, sunt citeva comentarii de facut. A fost deja probat cu documente incontestabile ca, in efortul de rasturnare a guvernului liberal din 1928, Partidul National Taranesc a contractat imprumuturi imense pe numele liderilor sai. Principala sursa a fondurilor a fost banca Marmorosch Blank - un fel de Caritas sau Bancorex avant la lettre - care a primit ordin de la organizatiile oculte din Occident, ce sprijineau urcarea lui Carol Caraiman pe Tron, sa ofere liderilor PNT credite fara limita, dar si fara acoperire. Aici se afla secretul ordinului dat de Carol al II-lea, ca Bugetul tarii sa acopere deficitul bancii Blank, si tot aici originea unei celebre reactii a ministrului de Finante: "Cu cit ne-ati cumparat?' Dupa cucerirea puterii, Partidul National Taranesc a militat consecvent pentru patrunderea capitalului strain in Romania, punind insa drept garantie mai multe monopoluri detinute de stat. Mai interesant insa este fenomenul - cu care noi astazi suntem deja familiarizati - al prezentei liderilor PNT in consiliile de administratie ale unor banci si societati capitaliste patrunse pe piata romaneasca sub guvernarea taranista. Sa nominalizam citeva personalitati ale acestei practici:
"Emil Hatieganu - membru al consiliului de administratie la Banca Agrara din Cluj, la societatile Turul, Arboria, Iris, Baile Borsec si presedinte al societatii Dermata;
Mihai Popovici - membru al consiliului de administratie la Banca de Credit Roman, la societatile Titan Nadrag, Astra, Petrosani, Crisciatic, vicepresedinte al Bancii Ardelene din Cluj si presedinte al societatii Casa Noastra din Satu Mare;
Zaharia Boila - membru in consiliul de administratie al Bancii Agrare din Cluj;
Ionel Popp - membru in consiliul de administratie al Bancii Marmorosch-Blank, al Bancii Romanesti si al societatii Discom, precum si presedinte al societatii Ady
Valentin Porutiu - vicepresedinte al societatii Industria sirmei, presedinte al Bancii Centrale pentru Industrie si Comert din Cluj, membru in consiliu de administratie al societatii Cuprum;
Ionel Comsa - director general al Bancii Centrale pentru Industrie si Comert, presedinte al societatii Industria sirmei si al societatii Cuprum, membru in consiliu de administratie al societatilor Britania, Petrosani si SRD'424.
Calitatea de rude cu luliu Maniu a unora dintre cei enumerati mai sus nu are importanta in acest caz, dar prezenta lor in acele posturi trezeste semne de intrebare, daca studiem provenienta capitalului: "Cercetarea mai indeaproape a originii capitalului societatilor incluse in tabel demonstreaza, totodata, faptul mai putin stiut ca in realitate capitalul «national» transilvanean se intre patrund e a intim cu capitalul neromanesc - strain sau apartinind burgheziei nationalitatilor conlocuitoare. Astfel, Banca Ardeleana din Cluj era controlata de capitalisti maghiari; Banca Timisoarei si societate comerciala pe actiuni - de Banca anglo-un-gara din Budapesta; Dermata facea parte din concernul Cluj Shoes Ltd., care avea sediul central la Londra si asa mai departe. Se poate deduce insa ca relatiile fruntasilor politici ai aripii ardelene cu capitalul strain erau mult mai largi, daca se are in vedere participarea lor in consiliile de administratie ale unor societati mari, caBritania, Agricola-Fonciera, Resita etc.'425. Fenomenul nu ar fi fost atit de grav, daca sub acoperirea acestor firme maghiaro-britanice nu se desfasurau activitati antinationale cu consecinte care se vor dovedi funeste pentru integritatea teritoriala a Romaniei.
Un alt episod al legendei luliu Maniu se prabuseste atunci cind constatam ca liderul taranist era unul din cei mai bogati oameni politici din Romania, in incercarea disperata de a evita implicarea lui luliu Maniu in Afacerea Skoda, Romulus Boila va pune la dispozitia anchetei documente care atestau calitatea de multimilionar a sefului partidului, situatie care il scutea de nevoia unor comisioane. Aflam astfel ca luliu Maniu "a cumparat inca din anul 1904 minele de aur de la Baia de Aries, Bucuresci-Rovine, Baisoara etc., de la Kredit-Gesellschaft fiir Handel und Industrie si de la Deutsch-Un-garische Gewerschaft, mine care valoreaza un pret extraordinar'426. Dupa constituirea Romaniei Mari, pentru a evita comentariile pe tema averii sale, luliu Maniu si-a trecut proprietatile miniere in administrarea nepotului sau, Romulus Boila, incepind cu anul 1921. Conform Adresei No. 2270/1933, Ministerul Industriei si Comertului, Directiunea Generala a Minelor din regatul Romaniei, valida calitatea de proprietar a lui luliu Maniu asupra minelor din Bucuresci, Rovina, Dupapiatra si Stajina (Bouresti) din judetul Hunedoara si a minelor de aur din Baia de Aries, Baisoara si Sacel, din fostul judet Turda427. Romulus Boila mai arata cu aceasta ocazie: "Nu eu, ci experti din patru tari au stabilit ca in minele arendate de mine sunt pirite in valoare de lei 500 000 000 si aur numai intr-o singura mina, de lei 7 500 000 000 (sapte miliarde, cinci sute de milioane)'428. Este adevarat ca luliu Maniu se declara agricultor - cu accentul pe litera u429 -, ca urmare a dreptului sau de proprietate asupra modestei mosii din Badacin, ca nu avea casa si masina in Bucuresti, dar la fel de adevarat este ca nici nu avea nevoie, rudele sale apropiate si amicii din conducerea PNT - Romulus Boila, Ilie Lazar, Ionel Pop, Ghita Pop, Aurel Leucutia, Ghilezan, Sever Bocu s.a. - fiind excelent amplasati in consiliile de administratie ale unor banci sau societati cu capital anglo-maghiar. in legatura cu stilul sau de lupta politica, plin de "consecventa' si de "ferma hotarire' avem din nou citeva observatii pasagere, care sigur ca nu diminueaza rolul lui Maniu in viata politica interbelica. Stim ca liderul taranist s-a suparat pe regele Carol al II-lea pentru aducerea Elenei Lupescu in tara si pentru instalarea ei la Sinaia. Si-a dat demisia din fruntea guvernului si a partidului, retragindu-se la Badacin, de unde a ramas intransigent pe pozitie. Aceasta este legenda, in realitate, la numai trei luni de la numirea guvernului lorga si la numai noua luni de la retragerea sa spectaculoasa, a cerut o audienta secreta regelui Carol al II-lea, care i-a fost acordata la sfirsitul lunii iulie 1931. Ramine in Sinaia, in asteptarea unei decizii regale, si la 8 august este primit din nou, ocazie cu care luliu Maniu, in perspectiva formarii unui nou guvern taranist, se pune "la dispozitia Coroanei'430. Carol al II-lea ii va aduce pe taranisti la putere, dar cu Alexandru Vaida-Voevod ca prim-mi-nistru (iunie 1932). Iata insa ca in urma unor noi demersuri, la 20 octombrie 1932, "intransigentul' luliu Maniu obtine rasturnarea de la putere a colegului sau de partid si formeaza guvernul, desi camarila regelui si Elena Lupescu erau tot acolo si se ocupau cu aceleasi afaceri care produsesera protestul liderului taranist. Aceste actiuni nu se deosebeau cu nimic de atitudinea generala a politicienilor romani sub domnia discretionala a lui Carol al II-lea si nu pot constitui, in contextul vremii, o acuza; noi punem in discutie aici legenda. De altfel, tot legenda se va dovedi si chibzuinta sa proverbiala, sistemul pertractarilor si al aminarilor fara sfirsit, de fapt, pina ce evenimentele se inscriau in matca gindirii si intereselor sale, fara indoiala pozitive. Iata insa ca evenimentele 1-au strivit, asa cum au strivit intreg poporul roman. Ramine sa ne intrebam daca oamenii politici au o responsabilitate fata de actele care influenteaza destinul tarii sau Istoria vine de undeva, ni se aplica si noi ne aplecam resemnati sub ea.
Cu toate ca tema circula in mediile istoriografice pe baza unor informatii si marturii credibile, problema vietii personale a lui luliu Maniu (cu aspectul si comportamentul sau efeminat, cu refuzul casatoriei si misoginismul cunoscut, cu relatia platonica fata de
Gh. Pop de Basesti - singura explicatie a numirii sale in fruntea Partidului National din Transilvania -, precum si cu informatiile larg cunoscute si comentate de presa europeana a epocii asupra violentelor sexuale din Institutul Calvinist de la Debretin), nu constituie subiect al studiului de fata.
Lovitura de stat data de luliu Maniu si de Carol Caraiman intre 7 si 13 iunie 1930 a pus capat sistemului democratic in Romania, a compromis dinastia de Hohenzollern si zdrobit autoritatea Constitutiei din 1923. Desi, cronologic, prabusirea sistemului democratic este considerata din clipa loviturii de stat data in 1938, cind s-a instalat dictatura regala si a fost suprimat regimul parlamentar, iar partidele au fost desfiintate, functionarea statului a fost alterata fundamental inca din 1930. luliu Maniu a apucat sa guverneze pina la 9 octombrie, cind a aflat ca Elena Lupescu era inca din august in tara si locuia la castelul Pelisor. Probabil ca mai importanta in decizia sa a fost constatarea ca noul rege 1-a obligat sa primeasca in functiile secundare ale guvernului oameni ai camarilei sale, care controlau activitatea ministrilor. A urmat un guvern improvizat, sub conducerea lui George G. Mironescu, pe mandatul caruia Carol a facut mai multe tentative de a-1 schimba, fie cu Argetoianu, fie cu Titulescu, fie printr-un Executiv de tehnicieni, acesta din urma fiind un experiment simptomatic pentru criza. Pina Ia urma, Carol 1-a insarcinat pe Nicolae lorga cu "formarea' guvernului, cuvintul formare fiind deja peiorativ: lorga a primit lista guvernului de la rege, avind doar dreptul sa-si numeasca niste prieteni in functii secundare. Prevenit de Carol ca in anumite functii "n-are dreptul sa aleaga', lorga va deveni actorul unei comedii politice, in care primul-ministru afla a doua zi ca i s-a mai numit un secretar de stat, de care "nu se poate atinge', si ca imprumuturile statului se fac fara stiinta sa, direct de Ministerul de Finante, la indicatia regelui. De altfel, nici ministrul de Finante, Constantin Argetoianu, nu stia ce se petrece, trezindu-se in fata unor angajamente internationale luate de rege si de camarila sa in numele statului. A ramas celebra reactia lui in fata reprezentantilor marilor banci creditoare: "Am fost sub turci, am suferit ocupatia germana; acuma suntem supusi bancherilor apuseni; o primim, dar cu cit ne-ati cumparat?'431. Sa urmarim datele numirilor in functii sub guvernul lorga, pentru a intelege bine destabilizarea totala pe care o producea Carol al II-lea in conducerea tarii: lorga a fost numit prim-ministru la 18 aprilie 1931; modificarile in componenta guvernului sau s-au produs la 20, 21, 23, 27, 29 aprilie, la 6 si 7 mai, la 17, 22 si 27 iunie, la 14 iulie si 23 decembrie, apoi, in 1932, la 7, 9, 12 si 16 ianuarie, inaintea unui nou consiliu regal, la 19 februarie 1932, Carol al II-lea insceneaza chiar numirea sa - a regelui! -, tot de catre el, ca prim-ministru432. La 6 iunie acelasi an, Carol reuseste sa distruga unitatea PNT, sa-si bata joc inca o data de Maniu, si sa aduca la guvernare pe Alexandru Vaida-Voevod. Nu peste mult timp va distruge si unitatea PNL, numindu-1 prim-ministru pe Gheorghe Tatarescu. Fiind o constructie de sus in jos, o constructie de cap - acest stat modern al romanilor -, decapitarea puterii partidelor prin imixtiunile directe ale lui Carol si ale camarilei sale au concentrat foarte repede decizia intr-o zona extrem de ingusta. Cu o intuitie care tine de frecventele sale accente de genialitate, lorga va intelege inca din 1932 ce se intimpla cu Romania: din 1930, tara noastra era obligata sa treaca la planul modest al "reducerii statului la putintele societatii'433. De acum in colo, Romania va face numai ceea ce se poate si nimic pentru marile planuri de viitor ale constituirii statului capitalist dezvoltat, democratic si puternic in plan regional. Societatea romaneasca a "inghetat' atunci, la nivelul la care a reusit sa ajunga in raport cu statul sau - nationalist, fara canalizare, fara lumina electrica si fara drumuri civilizate -, traind organic in obiceiuri pagine, in frica de Dumnezeu, in loc de dragostea de Dumnezeu, descurcindu-se de azi pe miine, cu capul plecat in fata amenintarii, defilind pe stadioane si imaginind in fata dictatorului Carol al II-lea tablouri alegorice, la fel cum o va face mai tirziu in fata tuturor dictatorilor care i-au urmat: Ion Antonescu, Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Cea-usescu. Nici macar numirea lui Jean Pangal, Marele Maestru al Lojii Nationale Romane, in functia de sef al propagandei, cu toate legaturile sale internationale fabuloase si influenta sa incontestabila, nu va reusi sa aseze Romania lui Carol II intr-un loc demn in Europa. Tot ce a putut face Carol al II-lea ne-a ramas noua drept mostenire si astazi in istoriografie si in mentalitate: vinovate ar fi degradarea situatiei internationale, schimbarile profunde in politica europeana, aparitia fascismului si nazismului, razboiul si impartirea lumii de catre Marile Puteri, nu noi. Un singur lucru nu se spune: ca statele pentru asta exista, pentru asta se constituie in jurul unor valori si in interiorul unui teritoriu, pentru asta isi intaresc diplomatia si puterea militara, pentru asta dezvolta economia si schimbul, pentru asta fac spionaj pe teritoriul altor state si pentru asta ucid, atunci cind patria este in pericol - tocmai ca sa-si apere natiunea in fata acelor amenintari.
Perioada 1930 - 1937 este caracterizata prin suspendarea de facto a Constitutiei, prin hotariri discretionare ale regelui in compunerea guvernelor, prin ilegalitati financiare, economice si degradarea rapida a autoritatii statului in fata atitudinii tot mai radicale a Miscarii legionare, in numai un deceniu, in viata publica a tarii va fi introdus asasinatul politic, intr-un adevarat razboi civil care pe care, romanii omorindu-si liderii intr-o atmosfera de pierdere totala a oricarei moralitati. Primul ministru al tarii I.G.Duca lasat in gara fara nici o garda si impuscat in cap ca un ciine; zeci de intelectuali legionari scosi noaptea din case, din spitale, din universitatile in care predau si executati pe cimp; introducerea legilor rasiale in Romania, unde se presupunea ca evreii trebuie sa scape; un alt prim-ministru omorit in masina pe strada; alti legionari executati si expusi in pietele oraselor; oameni politici asasinati in celulele inchisorii; Nicolae lorga omorit pentru un protest; oameni de afaceri inchisi in sectiile homosexualilor din puscarii pentru ca nu au dat cit spert trebuia regelui; politica externa - o inutila agitatie in slujba unei utopii; Cadrilaterul, Basarabia si nord-vestul Transilvaniei pierdute, cu tot cortegiul de masacre la care au fost supusi acolo romanii nevinovati - acesta este bilantul domniei celui adus la conducerea tarii prin lovitura de stat din 7-13 iunie 1930. Nu a fost nimeni pe scena politica a tarii care sa nu fi cunoscut ce fel de om era Carol, ce caracter si ce intentii avea. De aceea nu exista nici o scuza.
Doi barbati, Gheorghe Tatarescu si Armand Calinescu, au incercat sa mai salveze ceva, la fel de ilegitimi amindoi ca si regele lor, luptind pe doua fronturi: si impotriva miscarii nationalist extremiste si impotriva comunismului. Pe amindoi i-au curatat cele doua forte, ei neavind nimic in spate decit o monarhie compromisa, incercind sa repare si el grava eroare de a se fi jucat cu destinul tarii, luliu Maniu a preluat cu fariseism lozinca democratiei, sistem politic devenit cu anul 1930, in loc de realitate, din nou un ideal. Astazi, la 70 de ani de atunci, democratia inca a ramas in stadiul de ideal pentru romani.
Acest referat nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte referate despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Referate similare:
|
Cursuri |
Cauta referat |