Lunga domnie a lui Soliman I, numit si Soliman Magnificul in Occident si Kanuni (Legiuitorul) de catre turci, a fost vazuta, atat in rasarit cat si in apus, ca cel mai inalt punct al realizarii otomane.
Aproape tot ce se stie despre primii ani ai vietii lui Soliman este ca s-a nascut prin 1494, in vechiul oras grec al Trebizondului pe coasta anatoliana a Marii Negre, unde a trait pana la 15 ani. A fost singurul fiun supravietuitor al lui Selim I, ascensiunea lui fiind fiind neobisnuita prin faptul ca nu a fost amenintata.
Ca si in cazul lui Mahomed Cuceritorul, la inceput au fost facute previziuni rautacioase in legatura cu perspectivele si capacitatile lui Soliman, dar, ca si Mahomed, el a dovedit ca aceste critici au fost gresite. Domnia sa a fost o serie de triumfuri militare, in afara, si de realizari administrative si juritice acasa.
El a introdus un sistem legal destinat protejarii vietilor, proprietatii si onoarei tuturor indivizilor, indiferent de religie. Astfel de legi dadeau o forma oficiala a ceea ce ar fi trebuit sa fie, dar nu era intotdeauna si in practica. Toata aceasta munca in domeniul legilor a adus un mare numar de juristi in serviciul sultanului, supravegherea lor fiind incredintata marelui vizir, Lufti Pasa.
Cinci ani, intre 1542 si 1548, Soliman nu a luat parte la campaniile militare. In aceasta perioada si-a concentrat atentia foarte mult, in Istambul, asupra reformelor juritice viitoare. A impus reglementari pentru a se asigura ca numai barbatii capabili si invatati vor fi admisi in ulema, si ca ei vor servi onest si eficient. S-au cerut standarde inalte pentru toate curtile judecatoresti, desi insistenta lui Soliman ca autoritatea judecatoreasca sa vina din legea sultanica la fel de mult ca si din legea religioasa a oferit, mai tarziu in secolul al XVII-lea, unui sultan lipsit de scrupule, pretextul de a cere ca judecatorii sa-i indeplineasca intotdeauna dorinttele.
In acesti ani a fost promulgat un nou cod de legi, "Codul de legi ai Casei Osman", care a stabilit reglementari detaliate in diferite domenii, dar, cel mai important a fost posibilitatea de a face donatii vakif, pe care Mahomed Cuceritorul le abolise.
Luand in considerare toata aceasta multime de legi emise in numele sau si, probabil, cu toate ca nu este nimic sigur in acest sens, la indemnul sau, nu este surprinzator ca Soliman a fost cunoscut drept kanuni, fauritorul de legi. Volumul de legi promulgate in timpul domniei sale a fost cu mult mai mare decat acela al celor date de oricare alt sultan, inainte sau dupa el. Contemporanii vorbeau despre entuziasmul sau pentru justitie, domnia sa fiind cu siguranta notabila prin aparitia unui numar de juristi extrem de capabili, a caror reputatie s-a raspandit mult peste granitele imperiului.
Cu toate acestea, nu tot ceea ce s-a petrecut in timpul donmiei sale a fost bun. Spre sfarsitul domniei, revoltele in randul populatiei, lipsa de hrana si inflatia au inceput sa se faca simtite, prefigurand problemele secolului urmator. Unele din aceste probleme, spre exemplu revoltele populatiei, erau generale in toata Europa, dar Soliman si guvernul sau pot fi considerati direct responsabili pentru unele dificultati economice care au aparut in imperiu dupa 1550. Cheltuielile unui nou si vast aparat birocratic, razboiul oproape continuu si splendorile curtii si palatului, toate au contribuit la presiunea asupra economiei otomane. Probabil stralucirea a fost adusa cu un pret prea mare.
Totusi trebuie sa ne intrebam daca reputatia sa este justificata. Fara eforturile tatalui sau Selim I (cel mai subapreciat dintre toti sultanii), putea Soliman sa realizeze ce a realizat? Cuceririle militare ale lui Soliman si realizarile lui in domeniul legilor au fost infaptuite pe bazele celor intreprinse de tatal sau.
Moartea lui Soliman din 1566, dupa o domnie de aproape 50 de ani, a fost resimtita ca o mare pierdere.
