Dobrogea si sudul basarabiei cuprinse in jocurile de interese ale marilor puteri

DOBROGEA SI SUDUL BASARABIEI CUPRINSE IN JOCURILE DE INTERESE ALE MARILOR PUTERI

Motto:

'Independenta nu este un dar pe care ni-l face Europa ci o recunoastere a drepturilor strabune ale romanilor, in conformitate cu sacrificiile lor'

Nicolae Iorga

Dupa razboiul franco-prusac, din 1870-1871, pe scena politica europeana apar doua tendinte opuse: competitia intre marile puteri pentru a-si adjudeca influente si pozitia privilegiata in treburile continentului ,dar si tendinta natiunilor oprimate, in marile imperii, de emancipare sociala, politica, nationala. Are loc o mutatie a raportului de forte intre marile puteri.

Franta este invinsa si duce o politica ezitanta.

Imperiul Otoman a cautat noi mijloace de revitalizare, fiind zguduit de miscari pentru libertate ale popoarelor oprimate .Inca din 1839, prin actul de la Gülhane a lui Abdul Medjid, se anunta o etapa noua in procesul de modernizare a societatii otomane, iar in anul 1876 , sultanul Abdul Hamid al II-lea a promulgat o noua Constitutie.

Prusia, in frunte cu Bismark, a incercat sa-si alature Austro-Ungaria si Rusia, dorind sa joace rolul de mediator intre interesele opuse ale celor doua mari puteri in Balcani.

Interesele Austro-Ungariei, Marii Britanii si Germaniei se confruntau cu cele ale Rusiei, care sub pretextul asigurarii protectiei crestinilor ortodocsi din Imperiul Otoman , dorea sa-si extinda expansiunea spre Balcani, Stramtori si Constantinopol.

Pentru a dejuca planurile Rusiei si a-si satisface propriile interese, Marea Britanie,care sustinea integritatea Imperiului Otoman, a convocat in 1876 o conferinta la Constantinopol.Conservatorismul Sultanului a zadarnicit aceasta tentativa si Rusia a luat decizia de a declara razboi Portii.

Rusia pregatindu-se sa elibereze cainii razboiului balcanic, in timp ce Regatul Unit o avertizeaza sa aiba grija. Caricatura din revista Punch din 17 iunie 1876

Romania a actionat in directia emanciparii fata de Poarta Otomana. Astfel ,cand Sultanul a autorizat Austro-Ungaria sa execute lucrari la Portile de Fier, ministrul de externe, Vasile Boierescu a declarat ca nimeni nu area dreptul sa trateze in numele Romaniei. Ministrul de externe imperial , Andrassy, a renuntat la lucrari declarand ca ,, sovinistii romani fac imposibila o intelegere" Referitor la Constitutia otomana ,care potrivit art.7 , considera Rominia ,,provincie privilegiata", primul ministru I.C.Bratianu spunea: ,,niciodata sabia lui Baiazid si Mahomed nu au putut sa patrunda in Muntii Romaniei, unde cuteaza astazi sa strabata Midhad-Pasa cu Constitutia lui.' Dar, Romania era vasala Imperiului Otoman : platea tribut Sultanului, nu putea incheia tratate si aliante cu alte state,nu avea voie sa mareasca taxele vamale pentru marfurile straine, iar Dobrogea si Gurile Dunarii se aflau sub stapanirea otomana.

In 1875-1876 izbucneste o noua criza orientala, avand loc miscari de eliberare nationala in Bosnia-Hertegovina si mai apoi in Bulgaria, incurajate de Rusia si Austro- Ungaria. Ambele erau interesate de slabirea Imperiului Otoman, in speranta ca vor dobandi teritorii una spre Marea Egee- Salonic, cealalta spre Constantinopol. Dupa rascoala bulgarilor, Austro-Ungaria a considerat ca venise mometul sa intervina militar in Balcani pentru a ,, pacifica " zona, desigur ca si Rusia era interesata sa i-se alature. Anglia nu a accepta, insa ca Rusia sa se extinda pana la Constantinopol, fapt ce l-a determinat pe Bismark(cancelar german) sa faca o vizita la Londra ,cu scopul de-a sugera englezilor ca in schimbul acceptului ei pentru anexarea Bosniei si Hertegovinei de catre Austro-Ungaria ,sa-si caute compensatii in Egipt, iar Rusia sa dobandeasca teritorii in Balcani, pe seama otomanilor.

La 15 ianuarie 1877 a fost semnat un tratat politic secret intre Rusia si Austro- Ungaria prin care s-au tranzactionat problemele,, compensatiilor teritoriale" in sud-estul Europei: Austro- Ungaria se putea extinde in: Serbia, Muntenegru, Bosnia si Hertegovina, iar Rusia putea sa-si treaca trupele pe la Gurile Dunarii, sa anexeze cele trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail), retrocedate Moldovei prin hotararile Pacii de la Paris din 1856 si deasemenea sa intre in Bulgaria. Aceasta Conventie dovedeste faptul ca Austro- Ungaria si Rusia impartisera teritoriile romanesti ,dar si alte teritorii din sud-estul Europei, cu mult inainte de declansarea razboiului ruso-turc sau a semnarii Conventiei romano-rusa din 4 aprilie 1877.

Granita Moldavo-Rusa in Basarabia, 1856

In 1876, I. C. Bratianu a fost invitat de catre cancelarul Gorciakov la Livadia in Crimeea pentru a tatona terenul in vederea incheierii unei conventii militare anti-otomane. Bratianu a cerut in primul rind respectarea granitelor Romaniei stabilite dupa anul 1856. Premierul roman a fost interesat daca Rusia este gata sa garanteze nu numai independenta, ci si integritatea teritoriala a tarii. La aceste interpelari insistente, cancelarul si alti factori de raspundere din Rusia dupa unele raspunsuri evazive au fost nevoite sa confirme clar si in repetate rinduri ca Imperiul Rus nu are nici un fel de pretentii teritoriale fata de statul roman.

Alexander Mikhailovich Gorchakov

Cancelarul german Otto von Bismarck l-a sfatuit pe Carol I sa semneze o conventie militara cu Rusia, deoarece "este mai preferabil pentru Romania sa lase trupele rusesti sa treaca in virtutea unui tratat, decat sa se dea prada Rusiei" Pe de alta parte, tot acelasi Bismarck sfatuia Rusia sa inceapa razboiul cu Imperiul Otoman fara sa aiba "prea multe scrupule fata de Romania".

Cancelarul german Otto von Bismarck

Pe data de 4 aprilie anul 1877, conventia militara romano-rusa a fost semnata. Articolul 1 al acesteia prevedea: "Guvernul imperial al tuturor Rusiilor se obliga a mentine si a face a se respecta drepturile politice ale statului roman astfel cum rezulta din legile interioare si tratatele existente, precum si a mentine si a apara integritatea teritoriala a Romaniei". Continutul ei exprima pozitia de egalitate intre partile contractante, suveranitatea Romaniei era luata in considerare, desi nu fusese proclamata oficial independenta tarii.

Nu se prevedea ca Romania sa se includa activ in operatiunile militare. Rusii nutreau credinta intr-un razboi fulger, glorios, minimalizand rolul cetatilor fortificate din Balcani iar iar Tarul dorea reanexarea celor trei judete basarabene redate tarii in anul 1856.

Se pune intrebarea: a avut oare Romania catre anul 1877 vreo alternativa aliantei cu Rusia? Raspunsul este categoric: - Nu! Cu, sau fara voia romanilor, rusii aveau de gind sa tranziteze teritoriul Romaniei pentru a intra in contact de lupta cu inamicul. Ar fi avut de cistigat ceva Bucurestiul in cazul respectarii stricte a angajamentelor sale de vasal credincios al Portii? - Desigur ca nu!

Independenta declarata de Romania la 9 mai 1877 si notificarea marilor puteri la 22 mai a schimbat pozitia Austriei care a inceput sa i-a in calcul si posibilitatea unei aliante cu Romania. Intr-o convorbire cu Kogalniceanu, Andrassy i-a vorbit acestuia de Dobrogea drept ,, compensatie" pentru pierderea sudului Basarabiei pe care Austria o ,, cedase" Rusiei.

Mihail Kogalniceanu

Rezistenta otomana neasteptat de inversunata a rasturnat insa toate planurile rusilor. Ofensiva ruseasca s-a impotmolit la defileul de la Sipka, iar o puternica armata otomana aflata sub conducerea talentatului general . Nici pe frontul caucazian lucrurile nu mergeau tocmai bine, caci si acolo ofensiva armatelor ruse a fost oprita. Tarul a fost nevoit sa se adreseze pentru ajutor Romaniei care era unica aliata ce dispunea de destule efective militare capabile sa incline Harta miscarilor de trupe in Balcani

balanta victoriei de partea Rusiei. Unii cercetatori sustin ca principala greseala a factorilor de decizie romani ai acelor timpuri a fost ca ei au acceptat participarea Romaniei la operatiunile militare fara ca sa mai ceara garantii suplimentare privitor la Sudul Basarabiei. Se credea ca rusii, avind in vedere aportul romanesc la victoria comuna, se vor abtine sa mai ceara Sudul Basarabiei. Ideea ca o mare putere (cu atit mai mult Rusia!) ar putea sa manifeste generozitate fata de "sora sa mai mica" era pur si simplu fantezista. Deasemenea  situatia de pe fronturi era de o asa natura, incit retragerea ruseasca la nord de Dunare era foarte probabila si operatiunile militare s-ar fi mutat pe teritoriul Romaniei, ceea ce Guvernul ei dorea sa evite cu orice pret. Practica amara a razboaielor precedente a demonstrat de ce pot fi in stare atit "fratii crestini" rusi, cit si paginii turci atunci cind opereaza pe un teritoriu strain.

Dupa infrangerea suferita de armata rusa pe frontal din Bulgaria, Kogalniceanu a avut o noua convorbire cu Andrassy la Viena, unde a primit reasigurari ca la pacea generala Romania va primi Dobrogea.

Cat timp, balanta victoriei inca nu se inclinase in favoarea lor, rusii au "uitat" pentru o perioada de problema Basarabiei. Dupa ce de la Plevna au sosit mult asteptatele stiri despre capitularea otomana, diplomatia rusa a "reinviat". Contele Ignatiev (trimisul special al Rusiei in regiune) a declarat deschis ca Rusia intentioneaza sa reincorporeze judetele sud-basarabene, urmind sa recompenseze Romania pe contul Turciei. Astfel , Rusia a incalcat in mod flagrant Conventia militara ruso-romana de la 4 aprilie 1877, in articolul 1 se stipula pastrarea integritatii teritoriale a Romaniei.

Dupa incetarea razboiului Andrassy a negat existenta vreunei intelegeri secrete cu Rusia si chiar a sfatuit Romania sa protesteze contra pretentilor rusessti asupra sudului Basarabiei.

Protestele nu au ajutat cu nimic Romania pentru ca in tratatul de la San Stefano s-a respectat intelegerea secreta austro-rusa din ianuarie 1877 : Rusia dobandea de la turci

Tratatul de la San Stefano Dobrogea cu drepul de a schimba cu sudului Basarabiei.,,Propunerea" a avut un caracter "voluntar-obligatoriu": daca romanii nu ar fi vrut sa il accepte, Bugeacul si asa avea sa le fi fost rapit, doar ca Dobrogea avea sa le fie cedata bulgarilor sau transformata intr-o noua gubernie ruseasca.

Rusii au argumentat ca acest schimb de teritorii se realiza in favoareaRomaniei: teritoriul cedat Romaniei in schimbul Basarabiei de Sud a fost de cel putin de doua ori mai mare iar, Romania a devenit stapina pe gurile Dunarii si pe insula Serpilor. La prima vedere pare ca schimbul teritorial a fost foarte generos si pozitia intransigenta ocupata de negociatorii romani este inexplicabila.  Dobrogea in acel timp prezenta un tinut pustiu si nevalorificat, spre deosebire de cele trei judete sud-basarabene. Dupa evacuarea regiunii de catre turcii si tatarii care au populat-o in timpul stapinirii otomane, aici nu au ramas decit putinii pastori romani. Constanta de astazi era pe atunci un saracacios satuc de pescari. Nici un fel de paminturi prelucrate, drumuri, porturi sau cai ferate. Pentru valorificarea tinutului trebuiau cheltuieli colosale si ele urmau sa fie suportate, desigur, de bugetul roman.

In zadar se apara romanii in fata fostului aliat,sudul Basarabiei era pierdut iarasi. Disperarea o arata chiar cuvintele lui Kogalniceanu "Datoria de a scapa aceasta parte a tarii noastre a fost in mare parte cauza conspiratiei armatei noastre contra Plevnei. Am dat sangele nostru pentru a nu da pamantul nostru" Nici Eminescu nu scapa criticii acest moment: "Romania este singurul aliat in primejdie de a fi dezmembrat chiar de aliatul ei, dupa ce au incheiat cu el o conventie prin care i se garanteaza integritatea teritoriala". Hotararea rusilor era de nezdruncinat, considerand-o o spalare a rusinii suferite in 1856 la Congresul de la Paris.

Protestele Romaniei a atras mania Tarului, care, la 2 aprilie 1878 ii tranzmitea lui Carol I ca Rusia nu se va da in laturi sa ocupe Romania si sa-i dezarmeze armata daca se va opune cererilor rusesti. Carol a raspuns atunci ca armata de la Plevna va putea fi zdrobita, dar nu dezarmata".

Regele Carol I 

Ion C.Bratianu si M.Kogalniceanu au depus eforturi ce au fost sortite esecului, pentru a obtine participarea Romaniei, ca stat independent , la Congresul de pace.

Marile puteri au reactionat fata de cresterea exagerata a puterii Rusiei si, sub pretextul mentinerii echilibrului European, aceasta este nevoita sa accepte desfasurarea unui nou Congres de pace.De retinut este faptul ca marile puteri au transat chestiunile teritoriale inainte de deschiderea Congresului de pace de la Berlin, la 1 iulie 1878. Forumul european intrunit la Berlin nu reprezenta altceva decat "o solemna reprezentatie", dupa ce "piesa fusese in aproape toate amanuntele ei, aranjata dinainte in culise Vom reusi astfel sa intelegem conduita reprezentantilor Puterilor europene in timpul si la sfarsitul Congresului.

Europa de sud-est, in urma Tratatului de la Berlin

Chiar in ziua deschiderii solemne a respectivului areopag european, Carol I considera ca exista putine sperante pentru pastrarea Basarabiei . Plenipotentiarii Romaniei adresau o scrisoare oficiala lui Bismarck, solicitand sa fie admisi "pentru a expune si apara drepturile tarii lor", exprimandu-si, totodata, speranta ca diplomatii intruniti la Berlin vor binevoi "sa-i asculte mai inainte de a delibera asupra intereselor romanilor Intuind sensul realitatilor, Carol I astepta cu "ingrijorare si incordare" deciziile Congresului. "Basarabia - aprecia Domnitorul intr-o epistola catre tatal sau - este un pret de pace foarte comod, care nu costa nimic Puterile Mari si la care Rusia tine mai mult decat la cele mai multe foloase castigate in ultima campanie". Englezii ne sacrificasera cu mult timp inainte, insa se foloseau de revendicarile romanesti pentru a vedea, de fapt, pe deplin realizate dorintele lor. Andrássy ii reiterase lui Bratianu faptul ca Monarhia dualista nu va declansa un razboi pentru sudul Basarabiei, care de altfel era pierdut, precizand ca o eventuala impotrivire la hotararile Congresului ar pune Romania intr-o postura ridicola. Totodata, ne consilia a nu dezarma, intrucat nu se stia ce va urma pana la sfarsit. Reprezentantul Frantei, Waddington se dovedea a fi mult mai practic, ceea ce sugera si delegatilor romani, cautand a asigura ca despagubirea sa fie cat mai favorabila. . Asadar, tabloul general al situatiei nu parea deloc favorabil revendicarilor romanesti.

Departe de a lua in consideratie cerintele romanesti, Tratatul de pace de la Berlin, stipula, printre altele, recunoasterea independentei Romaniei (art. 43), insa in anumite conditii socotite de guvernantii de la Bucuresti drept "dureroase". Statul roman era silit sa acorde drepturi civile si politice strainilor de alt rit decat cel crestin (art. 44) si sa cedeze sudul Basarabiei, ce revenea Rusiei (art. 45). Drept "compensatie" pentru pierderea districtelor basarabene, prin Tratat se prevedea ca Dobrogea, in fapt stravechi teritoriu romanesc, impreuna cu Delta Dunarii si Insula Serpilor aveau sa intre in componenta Romaniei (art. 46) . Profund dezamagit de rezultatele Congresului si de izolarea diplomatica in care se afla Romania, Carol I ii scria tatalui sau: "E trist cand Europa sileste pe un stat tanar, dornic de inaintare, care si-a dovedit taria si puterea intr-un razboiu sangeros, sa cedeze o provincie" Prin urmare , prevederile tratatului de pace de la Berlin au marcat, pe de o parte o anumita acceptare din partea marilor puteri a afirmarii dreptului la libera dispozitie a natiunilor din zona sud-estica a Europei, iar pe de alta parte, mentinerea ,,echilibrului" de forte in zona pe baza politicii,, compensatiilor "pe seama tertilor .

Dobrogea, stravechi pamant getic , s-a unit cu Romania ,fapt ce a dus la implinirea aspiratiilor romanilor dobrogeni. Pe tot parcursul razboiului, romanii dobrogeni, autohtoni ai regiunii, au sperat victoria armatei romane si posibilitatea unirii cu Romania, dupa cum o demonstreaza petitia dobrogenilor din decembrie 1877 care, acoperita de nume si semnaturi, cerea unirea Dobrogei cu Romania. Mai mult, numerosi romani dobrogeni s-au inrolat in armata ca voluntari in timpul razboiului.

Intrarea Armatei Romane in Dobrogea - trecerea Dunarii

Moment important in constructia statului roman, ca urmare a extinderii teritoriului,dar mai ales datorita obtinerii independentei, alipirea Dobrogei a fost primita cu o,, atitudine potrivnica"de o seama de publicisti si oameni politici ai vremii, reprezentand un schimb cu sudul Basarabiei pe care Rusia il impunea statului roman. Odata cu acest cu acest castig teritorial s-a produs o pierdere durerosa: cedarea sudului Basarabiei. Dobrogea , era in acel moment,mai degraba o ,,consolare" fata de cedarea impusa de fostii aliati.