QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate istorie

Benito Mussolini - Viaţa lui Mussolini





Benito Mussolini

Viata lui Mussolini
Mussolini s-a nascut la 29 iulie 1883 in Predappio – un orasel din Romagna. Mama sa era invatatoare, iar tatal, Alessandro, era mester fierar, cam palavragiu si vorbaret, amator de femei si de bautura, corespondent al ziarelor anarhiste din Forli si care se mandreste ca scrie despre socialism si revolutie.
Familia Mussolini o scoate greu la capat. Tatal a izbutiti totusi sa construiasca o mica batoza, pe care o inchiriaza taranilor, iar mama, Rosa, nascuta Maltoni, contribuie cu salariul ei la gospodarie. Cand moare, in 1905, la varsta de 46 de ani, istovita de munca dupa o viata de devotament, Alessandro se instaleaza ca hangiu la Forli. Acolo traieste cu Anna Giudi, vaduva unui taran ruinat.



Alessandro, cu toate ca e privilegiat in comparatie cu umilii zileri, cunoaste si el, in mod direct, vitregia timpurilor. In noua lui familie, caci Anna Guidi are cinci fete, cea mai tanara dintre ele, Rachele, nascuta in 1892 si care va deveni mai tarziu nevasta lui Benito, conduce gospodaria Chiadinilor, din Forli, pentru un salariu de trei lire pe luna. Seara, in familia Mussolini, ca a multor altor italieni, singura mancare era mamaliga, „polenta”, carnea fiind o mancare cu totul rara, daca nu chiar necunoscuta. Cu toate acestea, Mussolini nu cunosc mizeria propriu-zisa si nici saracia lucie in care traiau atunci numeroase familii italiene. Copilaria lui Benito se desfasoara la adapostul grijilor legate de munca si de foame. E un baiat bataios, certaret, care-si disputa cu inversunare partea lui din micile furtisaguri la care se dedau copiii tuturor satelor in vagabondajele lor.
„Acum douazeci si cinci de ani eram un copil mandru si violent – va scrie el – Unii dintre tovarasii mei mai au si astazi pe cap cicatrice lasate de pietrele aruncate de mine. Nomad din instinct, mergeam de dimineata pana seara de-a lungul fluviului si furam cuiburi de pasari si fructe. Mergea, la slujba la biserica o insoteam pe mama Il ajutam pe tata in munca lui umila si grea ”
Familia Mussolini locuia pe atunci intr-o casa simpla – trei odai sumar mobilate – dar inzestrata cu strictul necesar: pat de fier, dulap, bufet; una dintre odai, atata vreme cat a trait mama lui Mussolini, era folosita ca sala de curs. Mama, pe care Benito a iubit-o cu duiosie, a avut grija sa-i asigure o invatatura temeinica. Ea il inscrie la colegiul Salesienilor din Faenza, unde disciplina este stricta, iar tratamentul diferit al elevilor – regula. In sufragerie, de pilda, exista trei mese: pentru nobili, pentru bogati si pentru saraci. Musolini, mandru, certaret – i-a spus mamei lui: „Intr-o zi Italia se va teme de mine” – spumega in tacere, arunca o calimara unui profesor in obraz, incearca sa fuga, este adus inapoi, il raneste cu briceagul pe un coleg de clasa. Totusi este mentinut, fiind un elev bun, dar familia n-are bani si trebuie sa-l retraga pe Benito de la colegiu dupa ce-i fusese respinsa o cerere de bursa.
Se inscrie ca intern la colegiul din Forlimpopoli. In curand este exclus din cauza comportirii lui si continua cursurile ca extern, locuind la o batranica. Continua sa fie acelasi strengar fara bani, care se pasioneaza pe neasteptate pentru muzica. A fi licean e un privilegiu de care nu se bucura toti italienii de varsta lui.
In 1896, Mussolini nu-i decat elev la colegiul din Forlimpopoli; canta din trombon in fanfara, e un element turbulent si asista intr-o zi la plecarea emigrantilor in Brazilia.
Se inscrie in 1900 in Partidul socialist si timp de un an incearca sa se angajeze insa nimeni nu-l accepta. La 18 ani se dedica cu disperare aventurilor amoroase, alearga dupa fete, le poseda pe scara, in mod brutal, incercand sa-si calmeze dorinta si sa-si consume puterile, sa se potoleasca in acest soi de frenezie. Frecventeaza balurile satului, se ia la bataie. Din aceasta perioada dezordonata ii va ramane toata viata gustul gustul pentru cuceririle rapide si un sifilis prost tratat. Din fericire pentru el, in februarie 1902 este ales ca suplinitor si astfel din februarie pana in iunie va preda in scoala, va cunoaste viata de invatator, insa il plictiseste.


Nesatisfacut, in iunie 1902 se gandeste sa plece in Elvetia si o si face. In Elvetia Benito este un necunoscut care trebuie sa supravietuiasca. Munceste din greu ca zidar, indura foametea; opulenta hotelurilor de lux pentru turisti il revolta. Hainele ii sunt botite, murdare. Petrece o noapte intr-o lada sub podul mare din Lausanne si cand iese de acolo dis-de-dimineata e arestat pentru vagabondaj. Traieste intr-o saracie lucie. Dar aceasta perioada e scurta. Printre emigrantii italieni, intelectualii sunt putini. In scurt timp, Mussolini se afirma ca un revoltat curajos. In curand este remarcat. Devine secretarul Asociatiei zidarilor din Lausanne, da lectii de italiana, scrie cateva articole.
In locul mizeriei, incepe o viata boema, dezordonata si exaltata. Isi formeaza o cultura, cunoaste oameni in fata carora se afirma.
Reuseste sa se faca atat de bine cunoscut incat, la 6 aprilie 1904, este expulzat din cantonul Geneva, dupa ce a fost semnalat consulului Italiei ca anarhist. Trece in Franta, unde ramane un timp la Annemasse. Apoi se reintoarce in Italia unde isi desfisoara cadrul militar si unde da dovada de o disciplina de invidiat insa dupa eliberare isi reia viata dezordonata. In casa parinteasca acesta se indragosteste de Rachele – care are 16 ani – cea mai mica fata a Annei si care-i va deveni sotie. Rachele e blonda, gratioasa, si se vorbeste ca ar fi fiica adulterina a Annei si a tatalui lui Benito, dar lui putin ii pasa. La 1 septembrie 1910 se naste Edda, fiica lor.
Intemeindu-si altfel un camin cu Rachele, Benito nu mai cauta post de invatator. Conduce, redacteaza, pagineaza, pentru 120 de lire pe luna, ziarul socialist din Forli. Articolele lui sunt violente, anticlericale, si antireformiste: „Socialismul – scrie el – este poate cea mai mare drama care a agitat colectivitatea omeneasca.” Si ia chiar parte la luptele taranesti din Romagna.
La 14 octombrie 1911, in timp ce Mussolini sta pe terasa cafenelei „Garibaldi” este arestat. Benito Mussolini este transportat la inchisoarea San Giovani in Monte, din Bologna, prezentandu-i-se opt capete de acuzare: indemn la greva insurectionala, violente impotriva agentilor autoritatii, sabotaj. O luna mai tarziu are loc la Forli procesul. Este condamnat la 6 luni inchisoare.

Mussolini si nasterea fascismului
Faptele sale l-au ajutat sa avanseze in randurile Partidului Socialist, iar la eliberarea sa din inchisoare, in 1912, a fost numit redactor al ziarului de partid „Avanti”. Stilul sau jurnalistic era agresiv si coroziv trecand cu vederea folosirea violentei si condamnand statul liberal si pe acei socialisti reformisti care vroiau sa colaboreze cu acest stat. El declara raspicat ca singura politica pe care trebuie s-o urmeze Partidul Socialist este revolutia.
Izbucnirea primului razboi mondial avea sa schimbe spectaculos cariera lui Mussolini. Partidul Socialist din care facea parte condamna razboiul ca pe o lupta imperialista dusa pe cheltuiala claselor muncitoare din Europa si cerea ca Italia sa ramana neutra. Dar Mussolini vedea conflictul ca pe un eveniment care avea sa zguduie din temelii societatea, netezind drumul spre revolutie. In noiembrie 1914, el si-a dat demisia de la „Avanti” si a infiintat o noua publicatie, „Il Popolo d’Italia”. Publicatia sustinea ca este socialista, dar milita pentru intrarea Italiei in razboi. Exclus din Partidul Socialist, Mussolini a acceptat acum sprijin financiar din partea unor companii, ca Fiat, care aveau de castigat din contractele pentru armament, in eventualitatea intrarii in razboi. Articolele lui au ajutat la declansarea revoltei din mai 1915 in favoarea interventiei, iar el avea sa declare mai tarziu, fara justificare, ca aceste dezordini publice au impins un guvern sovaitor in razboi.


Pentru infrangerea de la Caporetto, el dadea vina pe defetismul si incompetenta guvernului, declarand ca Italia are acum nevoie de un dictator care sa dirijeze cu reala fermitate efortul de razboi. Desi inca nu o declara public, credea ca el este omul potrivit pentru acest rol. In cursul anului 1918 el a cautat sa creeze prin publicatia lui o noua miscare menita sa promoveze atat nationalismul, cat si reforma sociala. El incerca sa atraga de partea sa soldatii care n-aveau nici o tragere de inima sa se intoarca la saracia de la sat sau de la oras dupa terminarea razboiului. In iulie 1918, el a incetat sa mai sustina ca „Il Popolo d’Italia” este socialist, afirmand in schimb ca este „ziarul combatantilor si producatorilor”.
Mussolini credea ca a venit timpul sa treaca de la vorba la fapta. Asadar, in martie 1919, el a organizat intalnirea inaugurala a noii miscari, „Fasci di Combattimento”, adica „Grupul de Lupta”. N-au venit decat 100 de persoane la intalnirea de la Milano. Acestia reprezentau un spectru larg de vederi politice, incluzand nationalisti, republicani, anarhisti precum si pictori si poeti radicali. Nu aveau prea multe in comun, in afara de ura fata de Statul liberal si dispretul fata de retorica de luptei de clasa a socialistilor. Cu toate acestea, au reusit sa schiteze un program politic care cuprindea atat tendintele expansioniste ale Italiei, catsi urmatoarele declaratii de intentie, de orientare stangista:
- O noua Adunare Nationala (se va constitui)
- Proclamarea Republicii Italiene
- Desfiintarea tuturor titlurilor de noblete
- Desfiintarea tuturor companiilor de actiuni, industriale sau financiare. Suprimarea oricaror speculatii ale bancilor sau ale bursei.
- Controlul si impozitarea averii personale. Confiscarea venitului neproductiv.
- Reorganizarea productiei pe baza de colaborare si participarea directa a muncitorilor la profituri.
Renumele lui Mussolini nu se datora insa autoproclamatei sale pozitii de lider al miscarii fasciste, ci era mai degraba rezultatul stilului lui gazetaresc agresiv din ziarul „Il Popolo d’Italia”. Dovada esecului miscarii initiate de el pare sa fi aparut in cadrul alegerilor generale din noiembrie 1919. Nu numai ca Mussolini nu a devenit deputat, obtinand doar 5.000 de voturi din cele 270.000 validate la Milano, dar fascismul a esuat peste tot. Reprezentantii sai nu au obtinut nici macar un loc in Parlament si la sfarsitul anului existau poate doar 4.000 de adepti ai fascismului in intreaga Italie. Miscarea parea sortita pieirii. Mussolini avea totusi sa fie salvat de esecul guvernului de a-i convinge pe conservatorii italieni ca puteau sa faca fata presupusei amenintari socialiste. De unde aproape ca fusesera dati uitarii in decembrie 1919, in decurs de aproape un an, fascistii au devenit o forta puternica pe scena politica.
S-au format niste brigazi numite „squadrismo” care erau mici de cele mai multe ori si lipsite de o ideologie coerenta, dar se pricepeau sa dea foc birourilor si sa-i bata pe membrii miscarii sindicale. Adesea isi fortau dusmanii sa bea litri de ulei de ricin.
La inceputurile lor, brigazile fasciste erau formate mai ales din ofiteri demobilizati si subofiteri, precum si studenti din clasa mijlocie. Multi dintre cei recrutati erau mici fermieri, arendasi si dijmasi care, departe de a fi bogati, formau taranimea instarita. Acestia erau hotarati si nerabdatori sa aiba propriu lor pamant.
Personalitatea lui a fost cea mai pregnanta din miscarea fascista si publicatia lui facea cunoscute acticitatile fasciste. El sustinea ca fara un lider ca el fascismul ar fi lipsit de unitate caci diversele factiuni s-ar risipi. Avandu-l pe Mussolini ca lider, fascismul putea fi prezentat ca o miscare nationala avand ca icoana o noua Italie. Ziaristul Mussolini descria violenta fascista nu ca pe o simpla forma de banditism ci ca pe un rau necesar daca Italia trebuia scapata de bolsevism. „Squadrismo” era imbratisat ca o crucuiada antisocialista. In discursul tinut in fata fascistilor din Bologna in aprilie 1921 Mussolini a incercat sa creeze aceasta imagine de cruciada.

„Noi fascistii avem un program clar: trebuie sa inaintam calauziti de o colonana de foc pentru ca suntem ponegriti si neintelesi. Si oricat ni s-ar reprosa violenta, este clar ca pentru a ne face intelesi trebuie sa lovim in capetele tari pentru a le face sa rasune. Dar noi nu facem din asta o scoala, un sistem, ori, si mai rau, violenta de dragul violentei. Noi suntem violenti pentru ca asa trebuie sa fim. Dar eu va spun ca aceasta violenta necesara din partea fascistilor trebuie sa aiba o tinuta si un stil propriu, aristocratic sau daca vreti chirurgical.
Expeditiile noastre de pedepsire, toate acele acte de violenta care apar in ziare trebuie sa aiba tinuta ripostei potrivite si a revansei legitime; pentru ca suntem primii care recunoastem ce trist e ca, dupa ce am luptat cu dusmanul din afara, sa fim obligati sa luptam cu dusmanul dinauntru Socialistii au creat un stat in stat si acest stat este mai tiranic, mai neliberal si mai trufas decat cel dinainte; acesta este motivul pentru care ceea ce facem noi astazi este o revolutie care sa darame statul bolsevic, urmand sa ne rafuim apoi cu statul liberal care ramane.”

In primavara anului 1922, brigazile fasciste s-au desfasurat violent in nordul si centrul Italiei atacand comitete orasenesti socialiste si proprietati ale miscariisindicale. Fragilei coalitii guvernamentale i-a lipsit vointa politica pentru a curma cu ajutorul politiei violenta unui partid care putea deveni curand partenerul sau la guvernare. In orice caz, politia nu s-a aratat dispusa sa intervina in luptele de strada – nu-i avea la inima pe socialisti si in anumite zone chiar a imprumutat arme brigazilor fasciste. Actiunile fascistilor au impresionat clasele conservatoare de mijloc, ajutandu-le sa se convinga ca fascistilor li se putea incredinta o parte din guvernare. Incepand cu acel moment, problema nu se mai punea daca fascistii sa participe sau nu la guvernare, ci mai degraba in ce conditii.





Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }