QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Relieful vulcanic







RELIEFUL VULCANIC


Formele de relief vulcanic extrusiv sunt legate de aparitia de structuri vulcanice de suprafata (conurile vulcanice si platouri vulcanice ale muntilor Oas-Gutai-Tibles-Calimani-Gurghiu-Harghita). Corpurile vulcanice intrusive sunt reprezentate de structuri de tip batolit, lacolit, sill, dyke, neck.

Vaile formate pe flancurile conului vulcanic vor fi numite barranco iar interfluviile plate se numesc planeze. In urma evolutiei indelungate conul vulcanic va fi distrus pastrandu-se martori de eroziune.




Platourile vulcanice se remarca prin interfluvii sub forma de platou si vai cu versanti abrupti, frecvent sub forma de chei si defilee (Defileul Toplita-Deda).

Pe corpurile vulcanice intrusive formele de relief vor fi puternic influentate de trasaturile climatice.


RESURSA MORFOTURISTICA

Peisajul morfologic montan se evidentiaza prin marea varietate de forme de relief elementare, valori ridicate ale altitudinii, adancimii, densitatii fragmentarii pantelor, oferind cele mai complexe si atractive peisaje. Zonele montane, cu altitudini cuprinse intre 1200- 2500- 3000 m sunt cele mai favorabile pentru diferite forme de turism practicate in tot cursul anului (drumetii, alpinism, sporturi de iarna, cicloturism). Sub aspect genetic se diferentiaza sistemele muntoase cutate (alpin, andin, himalayann), masivele cristaline epirogenice (crestele izolate din cadrul Podisului Marelui Bazin din vestul Statelor Unite ale Americii, lantul Sierra Nevada din Peninsula California cu varful Mount Whitney-4419m ) si munti vulcanici (Muntii Calimani-Gurghiu-Harghita).

Varfurile si crestele montane determina un peisaj spectaculos (altitudine, adancimi si densitati ale fragmentarii ridicate, versanti abrupti, morfologie) constituind deseori obiective de interes turistic importante in psihologia turistilor, in special pentru alpinistii si excursionistii experimentati.

Varfurile din Himalaya (Makalu 8481m, Kanchenjunga 8585, Austen 8.611 m, Chomolungma 8.848 m), din Anzi (Aconcagua 6.959 m, Chimborazo 6.310 m, Nevado Illimani 6882), Muntii Stancosi (Mc Kinley 6198 m), din Africa (Kilimanjaro 5892m, Mount Kenya 5194 m), din Caucaz (Elbrus 5642 m) din Alpi (Mont Blanc 4.807 m, Matterhorn 4.478 m, Gran Paradise 4.061 m.), din Pirinei (Pic du Midi 2.855 m.) Carpati (Gerlanchovka 2.663 m, Moldoveanu 2.544 m, Peleaga 2.509 m, Omul 2.507 m, Pietrosul Rodnei 2.303 m, Cucurbata 1.849 m) reprezinta obiective de interes turistic.

Crestele muntoase au origini diferite (glaciare- Alpi, vulcanice -Creasta Cocosului din Gutai, periglaciare-Piatra Craiului), necesitand amenajari de infrastructura (refugii, poteci protejate, cabane). Importanta varfurilor si crestelor montane rezida si din faptul ca se constituie in puncte de belvedere, oferind un orizont larg atentiei turistilor.

Valorificarea turistica a crestelor si abrupturilor montane necesita investitii mari, fapt pentru care amenajarile sunt concentrate in cadrul obiectivelor importante care atrag un aflux ridicat de turisti.

Platourile muntoase (platourile structurale, nivelele de eroziune) cu morfologia usor valurita, constituie pe de o parte forme complexe favorabile dezvoltarii infrastructurii turistice, datorita declivitatii, densitatii fragmentarii si adancimii fragmentarii reduse, dar pe de alta parte prezinta o atractivitate mai redusa datorita relativei monotonii a peisajului. Activitatile umane specifice dezvoltate in cadrul suprafetelor nivelate din spatiile montane contribuie la marirea atractivitatii turistice. Platourile andine si tibetane, platourile din Caracorum si Tian San, platourile din Carpati sunt valorificate si prin cresterea animalelor, mestesuguri, contribuind la completarea potentialului turistic. Carpatilor le sunt specifice platourile structurale (Muntii Bucegi, Masivul Ceahlau, Muntii Ciucas, Masivul Bihor) si suprafetele de nivelare, mai dezvoltate in Carpatii Meridionali si Occidentali.

In cadrul suprafetelor de nivelare din Romania s-au construit frecvent statiunile turistice montane (Baisoara in – Muntii Gilau - Muntele Mare, Paltinis in Muntii Cindrel).

Versantii muntilor se impun prin abrupturi, devenind obiective turistice. Abrupturile indiferent de geneza lor sau de altitudine atrag turistii prin discontinuitatea impusa in peisaj. De acestea se leaga procese dinamice extrem de active (rostogoliri, prabusiri, alunecari). Fetele abrupturilor, marcate frecvent de polite structurale, dar si de surplombe, reprezinta locurile cautate de alpinisti.Versantii cu panta domoala se preteaza, in numeroase cazuri la practicarea unor sporturi de iarna (la Borsa in Maramures, la Paltinis in Muntii Cindrel) si favorizeaza amplasarea cailor de acces spre etajele muntoase inalte.

Pasurile si trecatorile sunt locuri favorabile circulatiei turistice, constituind si puncte de convergenta a fluxurilor turistice. Importanta lor este de natura functionala (realizandu-se legaturi rutiere ori feroviare mai scurte) si atractiva, in pasuri si trecatori dezvoltandu-se popasuri (Arieseni) si statiuni turistice (Predeal). Prin intermediul trecatorilor (chei, defilee) sunt evitate partile inaccesibile ale unor masive muntoase lungi. Sectoarele prea inguste sunt completate adesea cu lucrari de tipul tunelurilor. Sunt cunoscute tunelele Simplon (Berna-Milano), St. Gotthard (Zurich-Milano), Lotschberg (Berna-Milano), Mont Cenis (Lyon-Torino), Mont Blanc (Geneva-Aosta), Tauern (Salzburg-Villach), St. Bernard (Montreux-Aosta), Semmering (Viena-Bruck) din Muntii Alpi.

Renumite sunt pasurile din Alpi (Bernina 4049 m, Furka 2341 m, Pettit St. Berrnard 2157 m), din Pirinei (Pas de Mauberne 2500m, Pas de Casa 2406m). In Carpatii Romanesti remarcam pasurile: Prislop (1.416 m), Mestecanis (1.096 m), Predeal (1.033 m), Bratocea (1.267 m), Giuvala (1.241 m) si trecatorile: Oituz (866 m), Turnu Rosu (400 m), Cozia (309 m), Domasnea (540m), Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m) deservind atat transporturile feroviare, cat si cele rutiere.

Pasurile si trecatorile constituie frecvent locuri de plecare spre ariile montane adiacente.

Vaile intramontane prezinta un potential atractiv concentrat in sectoarele de cascade, chei, canioane si defileele. Cele mai inalte cascade sunt: Angel (1.054 m din Venezuela), Tughela (948 m, Republica Sud-Africana), Belba-Foss (866 m, Norvegia), Yosemite (740 m, SUA). Ca volume de apa se remarca; Niagara (60 m cadere in SUA si 48 m - Canada), Paulo Affonso (81 m cadere, Brazilia), Victoria (122 m inaltime, Zimbabwe), Iguassu (52 m, Brazilia), Livingstone (40 m, Zair).

In Romania cascadele au inaltimi mai mici, remarcandu-se prin farmecul lor urmatoarele: Duruitoarea din Ceahlau, Urlatoarea din Bucegi, Cailor din Muntii Rodnei, Vadu Crisului din Padurea Craiului si cele din Muntii Apuseni ( Saritoare, Iedutului, Valul Miresei, Moara Dracului, Saritoarea Bohodeiului, Bulbuci).

Cheile, sunt vai foarte inguste, cu versanti inalti si abrupti, sculptate in roci compacte in care apa raurilor erodeaza puternic in adancime. In Carpatii Romaniei, se remarca: Cheile Bicazului (4 km lungime), Cheile Turzii (3 km), Cheile Nerei (20 km), Cheile Varghisului (3 km), Cheile Sohodului (3,5 km).

Defileele, vai inguste si adanci desfasurate pe distante mai mari decat cheile, constituie obiective turistice de mare interes. Mai cunoscute sunt defileele andine (pe Maranon si Ucayali), cele de pe marile fluvii ale Chinei (Yangze, Huanhe), pe fluviile din Africa (Nil, Zair, Zambezi, Limpopo), pe Ind (“portile Himalayene”, Derbent). In Romania atractive sunt defileele: Dunarii (numit si Portile de Fier, cu lungimea de 144 km intre Bazias si Drobeta Turnu-Severin), Oltului (Tusnad, Racos si Turnu-Rosu-Cozia), Muresului ( intre Toplita si Deda si de la Deva la Lipova), Jiului (Bumbesti-Livezeni), Crisului Repede, Somesului, Ariesului.

Relieful vulcanic, in diferite grade de evolutie, prezinta un mare interes turistic  prin morfologia specifica reprezentata de conurile vulcanice, cratere, care uneori pastreaza lacuri (Lacul Sfanta Ana din Ciomatu Mare), platouri de lava (Podisul Decan din India). 'Cercul de Foc' al Pacificului cu vulcanii din Kamceatka, Japonia (Asama, Fuji Yama), Insulele Java (Merapi), Indonezia (Krakatau), Ecuador (Cotopaxi), Mexic (Popocatepetl, Colima, Paricutin) si Insulele Hawai (Mauna Kea, Mauna Loa si Kilaulea), masivele vulcanice est-Africane (Kilimandjaro si Mount Kenya) zona vulcanica mediteraneana (Vezuviu, Etna, Stromboli), lanturile vulcanice intracontinentale (Oas-Gutai-Tibles-Calimani-Gurghiu-Harghita), formeaza arii turistice bine conturate si de mare atractivitate.

Fenomenele de mofete postvulcanice asociate determina mineralizarea, termalizarea si gazeificarea apelor freatice. Statiunile Tusnad si Balvanyos din
Carpatii Orientali valorifica tocmai aceste resurse atractive ale muntilor
Harghita.

O nota distincta de atractivitate este data de craterele de impact meteoritic (Meteor Crater din Arizona) si de vulcanii noroiosi (in Caucaz sau Parcul Yellowstone, Paclele Mari si Paclele Mici din Subcarpatii Buzaului) care ofera imaginea activa a expulzarii gazelor, apei si noroiului la suprafata solului.

Resursa morfoturistica de dislocatie tectonica se asociaza frecvent celei vulcanice. Abrupturile de falie delimiteaza compartimente cu tendinta de deplasare inegala sau contrara determinand un peisaj cu geometrii riguroase.

Specifice sunt grabenele, (Grabenul African, Grabenul Rinului, Culoarul Timis-Cerna) aceste compartimente coborate, delimitate de horsturi (compartimente ridicate), constituie un peisaj atractiv prin contrastele morfologice si de peisaj etalate pe supafete mici.

Resursa morfoturistica glaciara, in special montana, constituie un obiectiv de interes stiintific, dar si turistic. Maretia peisajului glaciar montan in care se asociaza pe spatii restranse circuri glaciare, vai glaciare in forma de “U”, creste si custuri, morene de diferite tipuri si dimensiuni. Peisajele glaciare din Alpi, Carpati, Pirinei, Caucaz si din alte multe regiuni sustin o activitate turistica montana intensa. O mentionare aparte merita fiordurile (vai glaciare care coboara din munti pana la nivelul marilor) ce danteleaza coastele Norvegiei (Trondheimsfjorden -180 km, Sognefjorden - 204 km) si ale Noii Zeelande, spre care se indreapta turistii regiunilor mai calde.

Valorificarea turistica a spatiului montan a fost favorizata de progresul tehnic in domeniile transporului si constructiilor, cunoscandu-se mai multe modele. In Europa se remarca modelele francez, austriac, ceh, slovac, norvegian, suedez, bulgar, romanesc. Aceste modele se bazeaza pe concepte si principii de organizare a spatiilor montane.

Sectoarele deluroase si de podis se remarca prin complexitatea deosebita a litologiei si structurii, ceea ce va determina o diversitate de peisaje, cu puternice influente ale activitatilor umane.



Depresiunile si culoarele de vale din spatiul colinar se impun ca arii de concentrare a infrastructurii turistice in legatura cu resursa turistica naturala si antropica.

Campiile prezinta o atractivitate turistica mai redusa datorita monotoniei reliefului, elementele de interes fiind lacurile, ariile forestiere, fauna.

Relieful glaciar continental din campiile Europei centrale si estice, din campiile nord-americane (S.U.A., Canada), prin “valurile” morenice si seria formelor asociate (drumlinuri, osar) genereaza un peisaj deosebit de atragator in asociere cu lacurile glaciare si padurile de pini sau de mesteceni (regiunea Marilor Lacuri din America, in imprejurimile Leningradului sau a Lacurilor Mazuriene).

Albiile raurilor si fluviilor presarate cu meandre, ostroave si insule constituie locuri de atractie turistica. Luncile si terasele au oferit suprafete favorabile amenajarilor turistice din vecinatatea cursurilor de apa.

Canioanele, sunt rezultatul adancirii raurilor in structura tabulara, formele cele mai atractive fiind legate de prezenta unei alternante de strate cu duritate diferita. Cel mai spectaculos canion din lume este Marele Canion din Platoul Colorado cu labirintele sale laterale, cu portalurile monumentale, cu multitudinea formelor bizare (coloane, creneluri, uriase ciuperci, stancarii). Aceasta 'vale uriasa' (lunga de 445 km, latimi care variaza intre 200 m si 30 km si adanca de 2 km) creata prin adancirea Raului Colorado in depozitele cu structura tabulara de varsta mezozoica si paleozoica, ofera morfologii spectaculoase (turnuri, cornise, surplombe, etc) accesul fiind usurat de infrastructura turistica (poduri suspendate, ascensoare laterale, aerodromuri destinate avioanelor de vizitare). America de Nord, in regiunea podisurilor interioare prezinta inca cateva sute de macro si microcanioane de o mare frumusete, mai cunoscute fiind Bryce Canyon, si canioanele raurilor Yosemite si Yellowstone.

Fig. Canionul Bryce

Reniile, malurile nisipoase, plajele marine sunt spatii de helioterapie. Plajele marilor ofera conditii pentru cura talassomarina, pentru sporturi nautice, pentru pescuit sportive. Importante sunt plajele litoralului marilor si oceanelor globului. Latimea, lungimea si calitatea nisipului plajelor sunt elemente de baza luate in considerare la edificarea structurii turistice din zonele litorale.

Estuarele ofera sanse bune sporturile nautice, iar deltele faciliteaza pescuitul, vanatul si determina,  prin vegetatie, peisaje de mare atractivitate.

Insulele, peninsulele, stramtorile si canalele maritime constitute o 'retea' de puncte (noduri) si linii cu favorabilitati pentru turism.

Resursa morfoturistica biogena, reprezentata de atoli, bariere de corali (Great Barrier Reef) si franjurile coraligene accentueaza atractivitatea marginilor bazinelor oceanice sau marine.

Atolii sunt formatiuni coraligene, specifice zonelor intertropicale ale
lumii. Aici, pe platformele litorale cu ape calde si putin adanci, vietuitoarele
marine construiesc edificii cu aspect circular, inelare, in partea centrala fiind localizat un lac.
Atolii sunt frecventi pe litoralul peninsulei Florida, pe tarmurile
Marii Rosii, ale Indiei sau Oceaniei.
Un loc aparte ii revine Marii Bariere de
Corali din partea estica a Australiei, unde se poate practica turismul subacvatic.

Resursa morfoturistica eoliana este intalnit  frecvent in regiunile muntoase si cele desertice. Stancile daltuite au luat forme bizare (obeliscuri, turnuri, cetati ruiniforme), iar acumularile de nisip au cladit dunele si campiile nisipoase (erg).           Toate acestea, la care se alatura multe alte microforme, alcatuiesc un potential turistic remarcabil in regiunile aride si semiaride ale globului si in etajul muntilor inalti.

Dunele si campurile de dune caracterizeaza peisajul multor regiuni
desertice ale globului : Sahara, deserturile peninsulei Arabia, Australiei, Americii de Sud, Americii de Nord, Asiei. Le putem intalni si in zonele temperate ale globului, in special litorale, cu depozite nisipoase si vanturi cu directii predominante.

Resursa carstica, rezultat al actiunii chimice si fizice a apei asupra rocilor solubile (calcare, dolomite, evaporite), prezinta o mare varietate de forme de relief si tipuri de asocieri morfoclimatica. Acest relief a generat speoturismul. Relieful carstic de suprafata este marcat de abrupturi, turnuri si detaliat de cortegiul formelor de disolutie (lapiezuri, doline, uvale, polii). Carstul de suprafata sporeste in valoare turistica odata cu aparitia caracterului subteran. Drumul spre acesta este indicat de avenuri si ponoare, de gurile grotelor si pesterilor.

Un tip special de vai il constituie, vaile oarbe si sohodolurile din regiunile carstice. Farmecul vailor oarbe consta in disparitia brusca a cursului de apa in adancurile masivelor de calcar. Sectoare de vai oarbe apar in carstul Muntilor Apuseni.

Sohodolurile sunt vai uscate care au pierdut apa prin fisuri sau ponoare. Regiunile carstice din Apuseni, Podisul Mehedinti, Muntii Aninei (din Romania), din Podisul Karst (Slovenia si Croatia) sau din Causses (Franta) prezinta numeroase astfel de vai.

Ponoarele sunt goluri sub forma unor fisuri largite prin care apele de suprafata se scurg spre subteran. Sunt frecvente pe fundul dolinelor (ponorul Vanatara din Muntii Trascaului, Cetatile Ponorului, unde apele patrund prin portaluri impresionante in lumea subterana.

Lumea cavernelor impresioneaza prin labirinturile subterane ce le cuprinde,  prin formele de eroziune ori de precipitare, prin biosul adaptat mediului cavernicol si chiar prin urmele lasate de omul primitiv.

Dintre toate formele endocarstice, cele, mai cautate de turisti sunt pesterile. Faptul respectiv se explica prin atractia rezultata din dimensiunea si adancimea golului subteran, forma golului, prezenta speleotermelor, prezenta depozitelor de gheata, a urmelor biogene si arheologice si de la mediul cavernicol.

Pesterile de mare interes turistic au fost amenajate special in acest scop (Postojna din lugoslavia, Mammoth Cave in S.U.A., Pestera Ursilor din Muntii Bihor). Locul pesterilor in zestrea turistica a multor regiuni si tari - intre care si tara noastra - nu este inca apreciat la adevarata sa valoare, desi pesterile intrate deja in exploatare organizata nu-si dezmint atractivitatea si eficienta. Atractia exercitata de pesteri asupra vizitatorilor se datoreaza resurselor multiple, concentrate adesea pe suprafete deosebit de restranse (morfologia, vestigiile paleontologice si arheologice; ghetarii fosili).

Structurile geologice constituie puncte de concentrare a cererii turistice. Atractivitatea lor provine din repartitia spatiala, grandoarea desfasurarii, fizionomie.

In Muntii Apuseni, coloanele de bazalt ale masivelor Detunata Goala si Detunata Flocoasa sunt obiective turistice importante ale circuitelor turistice din partea nordica a Muntilor Metaliferi. Dealul cu Melci, situat pe versantul stang al Ariesului Mic, devine un punct de interes prin cochiliile de gasteropode concentrate intr-un numar foarte mare in straturile geologice de suprafata. Elemente geologice interesante sub aspectul peisajului sunt klippele din muntii Trascau, Metaliferi, Ciucas sau Ceahlau, unde calcarele fragmentate si dislocate sunt diseminate in masa unor depozite mai friabile, usor de denudat.

Ravenele reprezinta forme de relief cu aspect de sant ca urmare a scurgerii concentrate pe versanti cu efecte negative asupra peisajului indicand stari de dezechilibru. Aparitia unui relief extrem de fragmentat, cu abrupturi, turnuri, creste da un farmec aparte. Pentru Romania, cunoscute si apreciate pentru peisajul insolit, sunt Rapa Rosie de langa Sebes, Groapa Ruginoasa din Muntii Bihorului. Gradina Zmeilor din Podisul Somesan ofera o suita de forme ciudate (concretiuni grezoase), puse in evidenta de apa si vanturi in cele mai interesante chipuri. La nivel mondial se impun ravenele din Podisul Preriilor, bazinul raului Missouri, Muntii Stancosi (Parcul Badland).

Spectaculozitate aparte ofera eroziunea selectiva pe roci cu o alcatuire si structura eterogena. Masivele formate din conglomerate, gresii, nisipuri in amestec cu argile, calcare, aglomerate vulcanice, curgeri succesive de lave prezinta forme aparte ale eroziunii: coloane si turnuri crenelate (Cei 12 Apostoli din Calimani, Pietrele Doamnei din Rarau), pietre oscilante, pietre singuratice cu infatisari antropo- sau zoomorfe de tipul ”Sfinxului” din Bucegi, “Mosului”din Calimani , “Babele” din Bucegi , arcadele si podurile naturale (Podul Uriasilor de la Ponoare).

ELEMENTE GEOMORFOMETRICE IMPORTANTE IN AMENAJAREA TURISTICA A TERITORIULUI

Altitudinea absoluta, ca indicator al pozitiei altimetrice a unui punct fata de nivelul marii, ofera o baza in vederea amenajarii teritoriului in scop turistic. Conturarea spatiului turistic montan este determinata de componentele cadrului natural, cele mai importante fiind relieful (morfometria, morfologia) si clima.



In privinta amenajarii spatiului turistic montan, altitudinea a stat la baza amplasarii statiunilor turistice bazate pe sporturi de iarna. In conceptia austriaca, statiunile montane sunt situate la altitudini mai reduse de 1000m. In Alpii francezi statiunile montane au fost amplasate la peste 1500m, in locuri alese pentru practicarea sporturilor de iarna. In Romania, statiunile montane au fost amplasate la altitudini de 1000-1200 m. Domeniul schiabil potential se situeaza intre 1500-1800m in Carpatii Meridionali si Orientali, 1300-1400m in Muntii Banat, 1000-1600 m in Muntii Apuseni. Circurile glaciare din Muntii Fagaras, Retezat, Rodnei pot ridica limita superioara a domeniului schiabil pana la 1900-2200m, sezonul prelungindu-se mult in primavara.

Densitatea fragmentarii reliefului este un parametru care exprima gradul de discontinuitate generat de actiunea factorior exogeni, in planul orizontal al suprafetelor morfologice. Pe baza acestui element se realizeaza Harta densitatii fragmentarii reliefului, ce constituie prima etapa din analiza geomorfologica a teritoriului.

Calcularea acestui indicator se face raportand lungimea totala de cursuri de apa permanente si nepermanente la unitatea de suprafata:

D = L/S

D - densitatea fragmentarii;

L - lungimea in km a retelei hidrografice;

S - suprafata zonei luate in studiu.

Adancimea fragmentarii reliefului exprima profunzimea pana unde a patruns eroziunea liniara generata de agentii exogeni.

Adancimea fragmentarii reliefului, echivalenta cu altitudinea relativa, se calculeaza pentru o unitate de suprafata conform formulei:

DH = H maxim - H minim, unde:

D H- adancimea fragmentarii;

H maxima- altitudinea maxima;

H minima- altitudinea minima;

Adancimea fragmentarii se calculeaza in metrii pe unitatea de suprafata (Kmp, Ha), stand la baza realizarii Hartii adancimii fragmentarii.

Diferentele de altitudine mari indica o mai mare varietate de peisaje in functie de care se stabilesc traseele turistice, drumurile de acces si se realizeaza partiile de schi si instalatiile de transport pe cablu pentru turisti.

Geodeclivitatea sau panta este un indicator important al cercetarii fundamentale si aplicative a reliefului, aratand modalitatile optime de amenajare turistica a teritoriului. In functie de necesitatile problemei urmarite se poate realiza harta categoriilor de versant.

Panta partiei de schi exprima gradul de dificultate al partiei, fiind folosita si la calcularea capacitatii de primire a partiei:

C = S/s = l x h/s x sina

S = suprafata schiabila

s = suprafata destinata unui schior pe zi

a = panta

h = latimea partiei

l = lungimea partiei

Orientarea versantilor in raport cu razele solare determina diferentieri in peisajul geografic, cele mai pregnante fiind remarcate intre versantii insoriti si cei umbriti. Se diferentiaza in functie de expozitia versantilor urmatoarele tipuri de supafete inclinate: insorite (S,SV), semiinsorite (SE, V), semiumbrite (E,NV), umbrite (N, NE). Harta expozitiei versantilor serveste la organizarea activitatilor legate de sporturile de iarna si helioterapie.











Bibliografie:

Benedek, J., Pacurar, Al., Cianga, N.,Petrea, D., Cocean, P., Surdeanu, V., Irimus, I., Vescan, I. (2004), Perfectionare continua. Geografie, Edit. Casa cartii de Stiinta, Cluj-Napoca.

Benedek, J., Dezsi, St. (2001), Turismul rural in Romania-intre deziderat si realitate, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Geographia.



Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu P. (2000), Ecoturism, Edit. Economica, Bucuresti.

Caracota, D., Caracota, C., R. (2003), Dimensiuni contemporane ale dezvoltarii durabile si competitive, Editura ASE, Bucuresti.

Candea Melinda, Erdeli, G., Simon Tamara, (2001), Romania. Potentialul turistic si turism, Edit. Univ., Bucuresti.

Cianga, N., (1998) Turismul din Carpatii Orientali. Studiu de Geografie Umana, Edit. Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca.

Cianga, N. (2002), Romania. Geografia Turismului(Partea intai), Presa Universitara Clujeana.

Cocean, P., (1997), Geografia turismului romanesc, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca.

Cocean, P., (2004), Geografia turismului, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca.

Cocean, P., Vlasceanu, Ghe., Negoescu, B. (2002), Geografia generala a turismului, Meteor Press, Bucuresti.

Cocean, P., Dezsi, St. (2001), Prospectare si geoinformare turistica, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

Erdeli, G., Branghina, G., Frasineanu, D. (2000), Geografie Economica Mondiala, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti.

Gheres Marinela, Culda Sidonia, (2000), Turism rural, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.

Glavan, V. (2000), Turismul in Romania, Edit. Economica, Bucuresti.

Glavan, V. (2003), Turism rural, Agroturism, Turism durabil, Ecoturism, Edit. Economica, Bucuresti.

Horvath, A. (2004), Contributii la o abordare sistemica a turismului, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Geographia.

Ielenicz, M. (2004), Geomorfologie, Editura Universitara, Bucuresti.

Irimus, I., A.(1996), Cartografiere geomorfologica, Edit.”Focul Viu”, Cluj-Napoca.


Kotler, Ph., Haider, D., H., Rein, I. (2001), Marketingul locurilor, Edit., Teora, Bucuresti.

Mac, I. (1998), Geografia Turismului, curs intern, Univ. Ecologica Dimitrie Cantemir, Targu-Mures.

Mac, I. (1986), Geomorfosfera si geomorfosistemele, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

Maier, A. (2001), Patrimoniul Turistic si Protectia Mediului, Editura”George Baritiu”, Cluj- Napoca.

Melinda, Candea, Erdeli, G., Tamara, Simon, Peptenatu, D. (2003), Potentialul turistic al Romaniei si amenajarea turistica a spatiului, Editura Universitara, Bucuresti.

Melinda Candea, Bran Florina (2001), Spatiul geografic romanesc, Edit. Economica, Bucuresti.

Mihai, Gr. (1989), Defilee, chei si vai de tip canion in Romania, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

Negoescu B., Vlasceanu Gh.( 1998), Terra - Geografie Economica. Editura Teora, Bucuresti.

Panaite, Ludmila,(1974), Metodologia cercetarii economico-geografice, curs multiplicat, Universitatea Bucuresti.

Pacurar, Al., A. (1999), Geografia turismului international, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

Pop, C., C. (2001), Dezvoltarea durabila in dimensiunea geografica, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Geographia.

Pricajan, A., (1985), Substantele minerale, terapeutice din Romania, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

Raboca N., Cianga N., Maier A. (1999), Geografie Economica, Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Management Turistic si Comercial, Cluj-Napoca.

Posea, Gr., Popescu,N.,(1973), Geomorfologie generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }