QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Obiective turistice antropice din Judetul Dambovita







Obiective turistice antropice din Judetul Dambovita






Capitolul I Incadrarea in teritoriu a Judetului Dambovita.

Capitolul II Scurt istoric.

Capitolul III Scurta descriere fizico-geografica

Capitolul IV Potentialul turistic antropic. Obiective turistice.

Lacase de cult :

a.    Complexul monumental ,,STELEA’’

b.    Complexul monumental mitropolitan

c.    Complexul Monumental Dealu

d.    Biserica Alba

e.     Biserica Sf. Nicolae - Simuleasa

f.     Biserica Stolnicului

g.    Biserica Sf. Nicolae - Andronesti

h.    Biserica Sfintii Voievozi

i.      Biserica Sf. Gheorghe

j.     Biserica Cretulescu

k.    Biserica Sfintii Imparati

l.      Biserica Buzinca

m.  Biserica Lemnului

n.    Biserica Targului

o.    Biserica Sf. Nicolae Geartoglu

p.    Biserica Sfintii Atanasie si Chiril

q.    Biserica Oborul Vechi

r.     Manastirea Nucet

s.     Manastirea Viforata

t.     Manastirea Cobia

Monumente istorice:

a.     Turnul Chindiei

b.     Palatul Brancovenesc de la Potlogi

Monumente si statui:

a.      Monumentul Eroilor din Primul si Al Doilea Razboi Modial din comuna Finta

b.      Monumentul Eroilor din comuna Bilciuresti

c.      Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial comuna Bilciuresti

d.      Monumentul Eroilor din comuna Cornatelu

e.      Monumentul Eroilor din Razboiul de Independenta din comuna Potlogi

f.       Monumentul Eroilor din Razboiul de Independenta din comuna Visina

g.      Monumentul Eroilor Romani din Primul Razboi Mondial comuna Odobesti, sat Brancoveanu

h.      Monumentul Eroilor din comuna Racari

a.      Statuia lui MIRCEA CEL BATRAN din orasul Trgoviste

b.      Monumentul OSTASILOR din localitatea Nucet

c.      Ansamblul Monumental Potlogi



4. Muzee:

a.     Complexul Muzeal ,,Curtea Domneasca’’

b.     Muzeul de Istorie

c.      Muzeul tiparului si al cartii romanesti vechi

d.     Muzeul scriitorilor targovisteni

e.      Casa atelier ,,Gheorghe Petrascu

f.      Muzeul de Arta

g.     Casa atelier ,,Vasile Blendea’’

h.     Muzeul regional de Istorie ( Galeriile Stelea)

i.       Muzeul national al Politiei Romane

j.      Colectia Muzeala a Manastirii Ortodoxe ,,Dealu”

k.     Punctul Muzeal Bezdead

l.       Muzeul Orasenesc Moreni

m.   Punctul Muzeal Motaieni

n.     Muzeul de Etnografie si Arta Populara

o.     Muzeul de Etnografie si Arta Populara

p.     Punctul Muzealo Pucheni

q.     Muzeul de Etnografie si Arta Populara

r.      Punctul Muzeal Rau Alb

s.      Punctul Muzeal Razvad

t.      Punct Muzeal Valeni

u.     Colectia Muzeala a Manastirii Ortodoxe Viforata

v.     Casa Atelier Gabriel Popescu

Case memorial:

a.     Casa memoriala I.C. VISSARION

b.     Casa Memoriala I.L. CARAGIALE

c.      Casa Cravorului Gabriel Popescu

Teatre si Sali:

a.    Teatrul Tony Bulandra

b.    Teatrul Mihai Popescu

Cladiri administrative:

a.     Prefectura Judetului Dambovita

8. Statiuni balneare:

a.     Statiunea Pucioasa

Capitolul V Valorificarea potentialului touristic

a.    Circulatia turistica

b.    Infrastructura turistica :

Bazata pe cazare

Bazata pe alimentative

Bazata pe agrement

Drumurile de acces

c.     Tipurile si formele de turism

Capitolul VI Perspective ale dezvoltarii turistice

Capitolul VII Bibliografie

Capitolul I

Incadrarea in teritoriu a Judetului Dambovita


Judetul Dambovita este situat in partea de sud a Carpatilor Maridionali, la intersectia paralelei de 45 de grade latitudine nordica cu meridianul de 25,30 grade longitudine estica.Se intinde pe o suprafata de 4.054 km˛, ocupand 1,7% din suprafata Romaniei, situandu-se astfel pe locul 37 intre judetele tarii .
Judetul Dambovita se invecineaza in vest cu jud. Arges la est cu jud. Prahova , la sud-est cu jud. Ilfov ,la sud cu judetele Giurgi si Teleorman si la nord cu jud. Brasov.
Resedinta judetului este municipiul Targoviste. In componenta judetului mai intra 5 orase- Gaiesti, Fieni, Moreni, Pucioasa si Titu; precum si 76 de comune si 361 de sate.


Harta judetului Dambovita


Capitolul II

Scurt istoric

Cercetarile arheologice de teren si sistematice au permis surprinderea unei locuiri intense in toate epocile si perioadele istorice, harta arheologica a judetului Dambovita oferind un argument peremptoriu in demonstrarea unei continuitati de vietuire, un foarte bun exemplu oferindu-l comuna Vacaresti, in satele careia se regasesc urme de locuire de pe parcursul intregii noastre istorii. G                    Primele indicii au fost constituite de recoltarea unor unelte de silex din zona satelor Ionesti si Puntea de Greci, importante si prin aceea ca reprezinta o limita estica a zonelor de semnalare a grupurilor de homo erectus in prima parte a paleoliticului inferior. In cadrul aparitiei si evolutiei societatii omenesti in spatiul carpato-dunareano-pontic, urmele asezarii si activitatii omului pe meleagurile judetului Dambovita atesta o vechime ce coboara in paleolitic, prima treapta a istoriei societatii omenesti. V In paleoliticul superior (cca. 35000-10000 ani in urma) aria si numarul descoperirilor creste (Potlogi, Morteni, Butimanu), iar neoliticul este atestat in judetul Dambovita inca din fazele sale timpurii (Bratestii de Sus), dar si in cele avansate (Corbii Mari, Croitori, Genagoesti, Moara din Groapa, Odobesti, Padureni s.a.), cercetarile atestand faptul ca este vorba de agricultori, cu locuinte de suprafata, construite in faza mijlocie a culturii Gumelnita, cu podina de lut, pereti de lemn lipit cu pamant si prevazute cu vetre.Epoca bronzului (2000-1200 i.e.n.) se regaseste in asezarile purtatorilor culturii Glina situate pe terasele raur ilor Ialomita, Ilfov, Tinoasa, Nucetel, Racovita etc, dezvelirea unor morminte in cutii de piatra la Runcu, Voinesti, Candesti, Mesteacan sugerand ca popularea regiunii subcarpatice a judetului era in aceasta perioada pana in zonele montane. N O importanta aparte o are asezarea de la Persinari (com. Vacaresti) unde in afara faptului ca au fost puse in evidenta fortificatii cu val si sant de aparare, s-a descoperit si un celebru tezaur de arme de aur si argint datat in epoca bronzului mijlociu (sec. XVI-XV i.e.n.) vadind profunde influente miceniene, ceea ce demonstreaza existenta unor legaturi cu lumea egeeana. V Hallstatt-ul, prima epoca a fierului (cca.1200-450/300 i.e.n.) defineste cultura materiala si spirituala a tracilor marcata de obiectele de la Ocnita (doua centuri de bronz din sec. XII i.e.n.), definirea trasaturilor specifice civilizatiei geto - dacilor aparand in vestigiile din epoca La Tene descoperite la Valea Voievozilor (sec. VI-V i.e.n.). v Descoperirea elementelor civilizatiei geto -dacice umple, in mod fericit, harta arheologica a judetului Dambovita venind sa confirme marea explozie de cultura in faza clasica a acesteia (sec. I i.e.n. - sec. I e.n.), cu prezenta mai ales la Adanca, Bucsani, Caprioru, Catunu, Frasinu, Gheboieni, Potlogi, Valea Voievozilor.Etapele urmatoare sunt in general marcate de prezenta tezaurelor monetare, in prima faza marcand legaturile cu teritoriile grecesti, macedonene, romane (tezaurele de la Brancoveanu si Gaesti sau descoperirile izolate de la Moreni, Patroaia sau Tachitele) mai apoi baterea propriei monede (Adanca, Caprioru, Cojasca, Crevedia, Podu Cristinei, Urseiu) si in cele din urma dupa cucerirea romana unificarea politica, economica si strategica reprezentata de adoptarea dinarului republican roman ca principala moneda de schimb (tezaurele de la Brancoveanu, Valea Voievozilor, Vladeni, Voinesti).

Dupa retragerea aureliana, legaturile dintre romanitatea sudica si nord - dunareana se amplifica in epoca constantiniana (sec. IV e.n.) cand o serie de capete de pod din stanga Dunarii sunt refacute, din aceasta epoca datand, se pare, vadul numit Brazda lui Novac de Nord, constituit din ratiuni strategice intre Hinova (jud. Mehedinti) si Braila, a carui prezenta pe teritoriul judetului se observa la Vultureanca, Puntea de Greci, Petresti, Putu cu Salcie, Matasaru, Cornatelu, Moara Noua, Dobra, Finta. Incheierea procesului de etnogeneza marcheaza ultimele secole ale mileniului I. Odata constituit, poporul roman a resimtit nevoia unor formatiuni politice proprii, menite sa-i apere identitatea. Diploma cavalerilor ioaniti mentioneaza pentru prima jumatate a sec. al XIII-lea existenta 'tarii lui Seneslau' situata la rasarit de Olt si care cuprindea, cu siguranta, cea mai mare parte a judetului Dambovita. C In momentul constituirii statului feudal Tara Romaneasca se remarca, atat documentar, cat si arheologic, o intensa locuire pe teritoriul judetului, cercetarile evidentiind existenta unor, asezari in mai toate zonele de relief (Cazaci, Bajesti, Pucioasa - Serbanesti, Cobia, Matasaru, Sperieteni si multe altele). n Pentru istoria evului mediu, principalele evenimente economice, politice, militare si cultural - religioase se concentreaza pentru trei veacuri la Targoviste, devenita prin voia lui Mircea cel Batran resedinta domneasca si capitala a Tarii Romanesti. ,, n nn Atestarea documentara din 'Memoriile de calatorie' ale lui Johannes Sohiltberger , a insemnat inceputul unei glorioase istorii conturata prin ispravile de arme sau culturale realizate de 33 de voievozi intre 1396 si 1714. De la Mircea cel Batran la Constantin Brancoveanu au poposit pe tronul voievodal Radu cel Mare (1495 - 1508), protectorul primelor tiparituri, Vlad Tepes (1448, 1456 - 1462, 1476) simbol al fermitatii, fascinanta figura a istoriei noastre, asociat pe nedrept lui Dracula, carturarul Neagoe Basarab (1512 - 1521), Petru Cercel (1583 - 1585) renascentist penduland intre Bosfor si luminile Parisului, Mihai Viteazu (1593 - 1601), cel care va realiza pentru prima oara in 1600 unirea celor trei principate romane, Matei Basarab (1632 - 1654), Constantin Brancoveanu (1688 - 1714) cu un destin tragic, ucis impreuna cu cei patru fii ai sai de catre turci si altii.  Viata locuitorilor judetului si-a urmat insa cursul firesc, marea problema a timpului fiind stapanirea pamantului. In general, proprietatile s-au concetrat la marii dregatori, atat cu obarsie din zona, cat si favoriti ai unuia sau altuia dintre voievozi. Biserica detinea numeroase donatii sau cumparari, in judetul Dambovita 25 de manastiri, inclusiv Mitropolia, avand proprietati in 82 de sate. Istoria moderna. Secolele urmatoare pot fi caracterizate ca secole de framantari sociale, o prima incercare a lui Caragea-Voda si mai apoi, a lui Alexandru Sutu de a rapi mosia orasului Targoviste conducand la cunoscuta rascoala a targovistenilor din 1820, care au trimis o delegatie numeroasa la Bucuresti 'cu rogojini pe cap si cu jalba la protap'. Revolta din 1821 condusa de Tudor Vladimirescu, a gasit numerosi aderenti, care s-au inrolat voluntar sub steagul sau. Dupa marsul victorios asupra Capitalei, au urmat moartea domnului Tudor si jefuirea tinutului, episodul de la Manastirea Nucet si ruinarea Curtii Domnesti nefiind singulare.



 Inlaturarea regimului fanariot si restabilirea domniilor pamantene si mai ales desfiintarea monopolului turcesc in 1829, au creat conditii de revitalizare a vietii judetului. Prin desfiintarea raialei Giurgiului si integrarea ei in administrarea tarii, targul Gaesti cu cele 15 sate vecine au intrat in administratia judetului Dambovita, largindu-se astfel baza cerealiera de aprovizionare a orasului Targoviste si a satelor dinspre munte. M                      Revolutia de la 1848 a antrenat multe personalitati publice de o parte sau de alta, dar si mari mase de cetateni atat din mediul rural, cat si din mediul urban, cu precadere intelectuali si tarani doritori de pamant, cca. 40000 de damboviteni aflandu-se la marginea orasului Bucuresti in ziua masacrului din Dealul Spirii, fiind siliti cu forta a se intoarce acasa fara a lupta cu turcii.  Actiunile unioniste au fost larg sprijinite, in timpul pregatirilor pentru alegerea deputatilor in Divanul ad-hoc, cand judetul a fost vizitat de reprezentantii Sardiniei, Frantei si Angliei, targovistenii, ca de altfel toti locuitorii satelor dambovitene pe unde au trecut, intampinandu-i cu puternice manifestari de simpatie, agitatiile fiind atat de puternice incat caimacania a fost silita sa dea peste 30 de ordine cu caracter represiv de teama unei revolte.

In acelasi entuziasm au fost aprobate in unanimitate reformele lui Cuza, indeosebi reforma agrara. Din totalul populatiei de cca. 138.693 suflete, cca. o sesime a fost improprietarita (22.846 clacasi), fiind impartite 156.722 pogoane. N In 1877, dambovitenii si-au dat si ei tributul de sange luptei pentru independenta, ostasii incadrati in regimentele 3 linie, 7 dorobanti si 3, 4 si 7 calarasi, participand la luptele din zona Grivita si Plevna, populatia donand insemnate cantitati de bani, materiale si produse, cu mult peste cererile oficiale. N Ca intreaga tara si judetul Dambovita a raspuns cu entuziasm la chemarea lansata de guvernul liberal pentru intregirea hotarelor tarii, fiii sai participand, in primul razboi mondial, la memorabilele lupte din Moldova, inrolati in deja celebrul Regiment 22 infanterie, prezent in inclestarile de la Marasti, Marasesti si Oituz, marturie stand cele 118 morminte care le glorifica faptele de arme. N                       A doua conflagratie mondiala si-a facut simtita prezenta in judetul Dambovita , prin deosebite si de multe ori anonime fapte de vitejie, momentul intoarcerii armelor creand prilejul desfasurarii unor importante lupte, in urma carora fiind capturati peste 3000 de soldati germani si mari cantitati de arme si munitii, trupele participand apoi atat la eliberarea altor zone ale tarii cat si teritorii invecinate (regimentul 2 care de lupta Targoviste ajungand pana in Austria si Cehoslovacia. N         b Regimul comunist constituie o perioada trista in istoria judetului. Intentia marturisita de a se revitaliza drept a doua capitala Targovistea, nu s-a tradus in cresterea efortului investitional, in conservarea numeroaselor vestigii ale trecutului, ci cat mai mult in martirizarea unor strazi si imobile valoroase. Sub senilele buldozerelor au cazut lacasuri memorabile si vechi case boieresti, fiind nimicita o buna parte din mostenirea lasata de inaintasii nostri.


Istoricul orasului Targoviste



Vreme de mai bine de 300 ani Targovistea, resedinta judetului, a fost capitala provinciei istorice Tara Romaneasca, marturie fiind ruinele Curtilor Domnesti din Targoviste - cu Turnul Chindiei, ctitorie a domnitorului Vlad Tepes, Potlogi si Doicesti. B                    Municipiul Targoviste este situat pe malul drept al Ialomitei in zona de contact dintre campie si deal, strabatut la nord de paralela 45o si pe la est de meridianul 25o 30' longitudine estica. B                   Teritoriul municipiului pastreaza vestigii ale comunei primitive (Geangoesti - Cultura Gumelnita), Viforata, Doicesti, Valea Voievozilor (Cultura Tei), ale dacilor liberi din secolele II-V (la Valea Voievozilor, Razvad, Targoviste - Suseni). B                   In secolele X - XI exista in vatra actuala a orasului cel putin o asezare rurala atestata arheologic in cartierul Suseni prin ceramica apartinand culturii Dridu, precum si cu monede bizantine emise de Ioannes Tzimiskes (in 969-976)  

Dezvoltarea localitatii a fost favorizata in secolul al XIV-Iea de situarea sa la intretaierea unor importante drumuri de negot europene care legau orasele din centrul Europei si Transilvania de porturile dunarene. Transformarea satului in oras a avut loc in prima jumatate a secolului al XIV-lea ca urmare a pozitiei Vedere generala a Targovistei favorabile a localitatii in raport cu statele din imprejurimi.

Atestarea documentara a localitatii in anul bataliei de la Nicopole (1396), cuprinsa in relatarea de calatorie a bavarezului Johan Schiltberger, prezinta Targovistea ca una din cele doua capitale ale Tarii Romanesti. H                 Primul act domnesc emis de la Targoviste, dateaza din anii 1417-1418. El apartinea cancelariei lui Mihail, fiul lui Mircea cel Batran. Numele localitatii este de origine slava si indica existenta aici a unui targ periodic anterior. B Targovistea a ramas singura resedinta domneasca a Tarii Romanesti de la 1431 pana la 1465, apoi a impartit rolul de capitala cu Bucurestii pana la 1714. In secolele XV - XVII, orasul a fost principalul centru economic, politic, administrativ, militar si cultural al Tarii Romanesti si chiar al orientului ortodox.

Curtea Domneasca de la Targoviste

B            

Acest fapt este dovedit de prezenta sa pe toate hartile Evului Mediu, de numeroasele descrieri in texte sau gravuri ale epocii si de documentele aflate in marile biblioteci si muzee ale Europei. b Orasul a intrat in epoca moderna, a renasterii nationale printr-o actiune de rasunet care a deschis sirul marilor miscari sociale si nationale. Rascoala targovistenilor din 1819-1820 a prefatat revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, in timpul careia s-a aflat in centrul evenimentelor, si revolutia de la 1848, cand guvernul provizoriu intentiona sa se stabileasca aici. Targovistenii au actionat cu hotarare, alaturi de intregul popor la infaptuirea marilor acte nationale: unirea principatelor la 1859 si razboiul de independenta din 1877-1878.

 

Podul Mihai Bravul, peste Ialomita Bulevardul Garei


Capitolul III

Scurta descriere fizico-geografica

1. Relieful Teritoriul este dispus in trei trepte de relief, ce se succed de la nord spre sud pe o diferenta de nivel de cca. 2400 m; acestea sunt alcatuite din munti dealuri (41 %) si campii (50 %). Etajat de la campia joasa pana la cele mai inalte piscuri ale Muntilor Bucegi, relieful judetului Dambovita prezinta o mare diversitate peisagistica. Succesiunea treptelor de relief poarta atat amprenta factorilor geologici, cat si a celor fiziogeografici, care au participat activ la formarea si evolutia lor. Cea mai veche si mai inalta unitate de relief, situata in partea de nord a judetului, este formata de muntii Leaota si Bucegi. Primul masiv,fiind alcatuit din sisturi cristaline, se deosebeste ca morfologie de Muntii Bucegi, in a caror alcatuire predomina calcarele gresiile si conglomeratele B                       Subcarpatii alcatuiesc cea de-a doua treapta de relief si ocupa 23% din suprafata judetului. Din punct de vedere geologic sunt alcatuiti din depozite paleogene la nord si neogene la sud. Aproape toata gama formatiunilor este cutata intr-o succesiune latitudinala de sinclinale si anticlinale puternic faliate. Nota dominanta a reliefului o dau fenomenele de alunecare si de eroziune torentiala, care scot din circuitul agricol suprafete apreciabile de teren. Piemontul Candesti constituie o treapta de relief care se deosebeste prin alcatuirea geologica, tectonica si morfologica atat de Subcarpati, cat si de zona de campie. Interfluviile sunt netede, impadurite, usor inclinate spre sud si fragmentate de vai mult mai adancite in cuvertura de pietrisuri Nnn Campiile, care ocupa peste 50% din suprafata judetului, alcatuiesc cea mai joasa si cea mai tanara treapta de relief. Orientarea generala a interfluviilor , nord-vest -- sud-est, panta mica a acestora, latimea si gradul slab de fragmentare dau nota dominanta a acestei unitati. Din forajele existente se constata prezenta unei cuverturi de pietrisuri de grosimi variabile peste care stau depozite loessoide sau de lunca. In conditii specifice de clima si vegetatie, pe aceste depozite s-au format cele mai fertile soluri din judet.


Muntii b

Unitatea montana carpatica, situata in partea de nord, cuprinde doua masive – Leaota si Bucegi - complet Muntii Bucegi

diferite ca structura geologica si infatisare. Masivul Leaota este alcatuit predominant din sisturi cristaline cu pante domoale si culmi rotunjite. Vaile sunt puternic adancite, insotite de versanti cu inclinare moderata, avand inaltimile cele mai mari in Varful Leaota: 2133 m. Masivul Bucegi, alcatuit predominant din gresii si conglomerate si numai partial din calcare, are inaltimi frecvente peste 2000 m: varful Omu - 2505 m, varful Doamnele - 2402 m, varful Batrana 2181 m.Este bine marcat in ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun in evidenta flancurile externe prin varietatea reliefului sau. Alternanta de gresii marne si conglomerate, neuniformitatea litologica a conglomeratelor au conditionat aparitia prin dezagregare si eroziune diferentiala, a unui relief rezidual de turnuri si coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele si Sfinxul . In bazinul superior al Ialomitei domina relieful carstic, cu abrupturi hornuri (Hornurile Tapului), doline chei (Horoabele, Ursilor, Pesterii, Tatarului, Zanoagei, Orzei), pesteri (Ialomitei). Relieful structural este evidentiat prin suprafetele structurale, abrupturi, brine si polite structurale. In bazinul superior al Ialomitei sunt localizate,de asemenea, numeroase urme ale glaciatiunii cuaternare circurile de sub Mecetul Turce si de la obarsia vaii Sugarilor, vai glaciare, custuri morene

Dealurile


Subcarpatii Ialomitei formeaza treapta colinara inalta ce constituie partea central-nordica a judetului. Sunt alcatuiti dintr-o asociere de dealuri si depresiuni, acestea din urma fiind generate de eroziunea diferentiala si dispuse in lungul vailor principale. Un prim aliniament il formeaza Subcarpatii interni, alcatuiti din flis cretacic si paleogen Dealuri in Nordul Judetului in care se dezvolta pinteni prelungi cu  inaltimi de 800-900 m, situati la baza masivelor Bucegi si Leaota. In lungul vailor apar primele depresiuni de contact : Moroieni-Pietrosita pe Ialomita si Runcu pe Ialomicioara. Spre sud se afla o succesiune de dealuri si depresiuni : Dl. Miclosanilor (800 m), Dealul Mare, Dl. Platul Sarnei, Depr. Barbuletu-Raul Alb si Depr. Bezdead. Alternanta gresiilor marnelor si argilelor puternic cutate, a sinclinalelor si anticlinalelor fac ca eroziunea sa fie intensa, procesele de versant foarte active : in lungul principalelor vai apare un nou uluc depresionar: Voinesti-Alunis-Vulcana- Pucioasa-Visinesti-Sultanu-Valea Lunga. Subcarpatii externi, formati din depozite miopliocene, mai putin dure, formeaza o treapta mai coborata si relativ mai uniforma de unde si denumirea frecventa de plaiuri (Plaiul Magurei, Plaiul Carpinis etc ). Sinclinalele si anticlinalele sunt acoperite de o cuvertura groasa de pietrisuri si nisipuri in care apele au sculptat un sir de depresiuni (Doicesti, Ocnita, Iedera-Moreni). Fata de zona de campie din sud, dealurile subcarpatice se termina prin denivelari de 40-60 m, intrerupte in dreptul vailor mari de golfuri de campie care patrund printre acestea. Piemontul Candesti, situat la vest de valea Dambovitei, formeaza treapta colinara mai joasa (300-550 m) ce intra in alcatuirea teritoriului judetului Dambovita. Este reprezentant doar prin platoul interfluvial, usor inclinat, dintre culoarele depresionare ale vailor Dambovita si Potopu.



CampiileRaul Dambovita la Manesti

Campia Romana ocupa cca jumatate din suprafata judetului . Ea este reprezentata prin campia inalta a Dambovitei si Ialomitei si prin campia de subsidenta a Titului. Campia inalta este alcatuita din cateva prelungiri, sub forma de pinteni, ale Piemontului Candesti (Campia Picior de Munte, la vest de Dambovita) sau a unor fragmente de piemont (Pintenul Magurii, la est de Ialomita) din Campia Targovistei, rezultata din unirea conurilor piemontane ale Dambovitei si Ialomitei si din Campia Cricovului. Campia de subsidenta a Titului este formata din campuri interfluviale inguste, separate de vai cu albii instabile, cu zone de inmlastinare si cu numeroase albii parasite. Caracterul esential este dat de faptul ca luncile au o latime foarte mare, devenind uneori comune pentru doua rauri vecine (lunca Arges-Sabar). La sud-vest de Arges, campia se inalta mai mult fata de vaile care o dreneaza, urmand o inclinare nord-vest – sud-est, relativ similara cu cea a piemontului pe care de fapt campia il continua; este o portiune din Campia Gavanu – Burdea


Hidrografiea

Apele de suprafata

Reteaua hidrologica din judetul Dambovita apartine la doua sisteme hidrografice distincte: cel al Ialomitei, in jumatatea de nord-est, si cel al Argesului in jumatatea de sud-vest. Densitatea retelei de rauri variaza intre 0,5 si 0,8 km/km2 in zona montana, intre 0,3 si 0,5 km/km2 in zona subcarpatica si intre 0,3 si 0,4 Km/Km2 in zona joasa.

Raul Ialomita izvoraste de pe versantul sudic al masivului Bucegi si paraseste teritoriul judetului in amonte de confluenta cu raul Cricovul Dulce, avand o suprafata de bazin de 1208 km2 si o lungime de 132 km. Panta medie a raului pe teritoriul judetului este de l7,5%. Raul Arges, ale carui izvoare se gasesc pe versantii sudici ai Muntilor Fagaras, strabate judetul pe o lungime de 47 km, la intrarea in judet avand o suprafata de bazin de 3590 km2 si o lungime de 130 km, iar la iesirea din judet o suprafata de 3740 km2 si respectiv lungimea de 177 km. Panta medie a raului pe sectorul aferent judetului este de l,65 %. Cel mai important afluent al Argesului este Dambovita care are la intrarea in judet o suprafata de bazin de 636 km2 si o lungime de 67 km, iar la iesire o suprafata de bazin de 1120 km2 si o lungime de 157 km, confluenta cu Argesul fiind insa in afara judetului Dambovita. Interfluviul dintre Dambovita si Ialomita este drenat, in zona de campie de Colentina si Ilfov, afluenti ai Dambovitei, cu care se uneste in judetul Giurgiu. Un alt afluent important al raului Arges este Sabarul, care isi culege apele de pe teritoriul judetului Dambovita si pe care il paraseste in apropierea comunei Potlogi, unde are o suprafata de bazin de 740 km2 si o lungime de 65 km. Partea de sud-vest a judetului este drenata de raurile din zona superioara a bazinului Neajlov, afluent al Argesului, cu care confluenteaza in judetul Giurgiu. Debitele medii multianuale specifice variaza pe teritoriul judetului intre 20 l/s*km2 in zona inalta a Muntilor Bucegi si 5 l/s*km2, in zona de campie din sud. Debitul mediu multianual al Ialomitei la Baleni, situat imediat in amonte de confluenta cu Cricovul Dulce, este de 10,1 m3/s, al Argesului, la intrarea in judet, de 39,5 m3/s - debit care variaza nesemnificativ pana la iesire - al Dambovitei, la intrarea in judet de, 10,1 m3/s, iar la iesire de 11,8 m3/s. Pe raurile ale caror bazine de receptie se afla integral sau in majoritate in zona inalta, cum ar fi de exemplu Ialomita la statia hidrologica Moroeni si Dambovita la statia hidrologica Malu cu Flori, volumele maxime de apa pe anotimpuri se scurg obisnuit primavara (aprilie iunie), iar cele minime in iarna (decembrie februarie) reprezentand in medie cca. 40-50 % si, respectiv 10-15 % din cele anuale. Lacurile sunt relativ slab reprezentate pe teritoriul judetului Dambovita. In campie, sunt amenajate o serie de iazuri si helestee (Nucet, Comisani, Bungetu, Baleni) de importanta locala. In bazinul superior al Ialomitei, in amonte de Cheile Orzei, se afla lacurile de acumulare Bolboci si Scropoasa, care deservesc uzinele hidrocentralelor de la Dobresti si Moroieni. In zona Pucioasa exista un lac de acumulare, avand in aval o pastravarie si functie turistica.

Apele subterane

Rezervele de ape subterane din cuprinsul judetului Dambovita depind de gradul de permeabilitate, cat si de grosimea si extensiunea rocilor care le inmagazineaza. Astfel, rocile compacte din zona montana sunt in general impermeabile pentru o buna parte a muntilor Leaota si Bucegi. Totusi, abundenta si permanenta izvoarelor dovedeste existenta apelor freatice, dar acestea sunt acumulate in depozitele de panta si de la baza versantilor. O situatie mai aparte prezinta conglomeratele din sinclinalul Bucegilor, care au un grad de permeabilitate mai mare fata de depozitele constituente din jur, dar nu dau izvoare cu un debit prea mare. In zona de munte nu putem vorbi de prezenta stratelor acvifere de adancime. Depozitele constituente din zona subcarpatica au diferite grade de permeabilitate, in functie de natura lor. Exista strate acvifere locale in depozitele de pietrisuri, nisipuri si argile din formatiunile pliocene si pleistocene inferioare. Trebuie sa remarcam faptul ca prin infiltrarea apelor superficiale in depozitele mio pliocene, acestea sufera de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuata si apar, sau sunt intalnite in foraje, ca ape minerale cu importanta mare pentru economia judetului. Interfluviul dintre Dambovita si Arges, exceptand luncile celor doua rauri, este alcatuit din depozite de pietrisuri si nisipuri cu o permeabilitate buna. In coltul sud-vestic al judetului, la sud de lunca Argesului, in sectorul aferent Campiei Gavanu-Burdea, apele freatice au conditii foarte bune de inmagazinare, pietrisurile si nisipurile stratelor de Fratesti fiind prezente la o mica adancime sub cuvertura de loess G Aceleasi depozite cu o granulometrie foarte favorabila infiltratiei si deci cu un orizont freatic foarte bine dezvoltat se intalnesc si in luncile Argesului si Dambovitei pe intregul traseu din judet si de pe valea Ialomitei in avale de Pucioasa

Clima

Unitatile climatice

Teritoriul judetului Dambovita apartine in proportie de cca. 80 % sectorului cu clima continentala (50% tinutului climatic al Campiei Romane si 30 % tinutului climatic al Subcarpatilor) si in proportie de cca. 20 % sectorului cu clima continental-modereta (tinuturilor climatice ale muntilor mijlocii si inalti).

Regimul climatic general

Tinutul cu clima de campie se caracterizeaza prin veri foarte calde, cu precipitatii moderate si ierni nu prea reci, cu viscole rare si intervale de incalzire frecvente, care duc la topirea stratului de zapada. Pentru sectorul cu clima continental-moderata sunt caracteristice verile racoroase, cu precipitatii abundente si ierni foarte reci, cu viscole frecvente si strat de zapada stabil pe o perioada indelungata. Tinutul Subcarpatilor reprezinta caracteristici climatice intermediare.

Temperatura aerului

Temperatura aerului variaza in limite largi din cauza diferentelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale depasesc 10°C in tinutul de campie (10,1°C la Titu si Gaesti), coboara pana sub 9°C in tinutul Subcarpatilor si variaza intre 6 si 0°C in sectorul montan. Pe culmile cele mai inalte devin negative, coborand chiar sub -2°C (-2,6°C pe virful Omu). Mediile lunii celei mai calde, iulie, scad treptat de la campie (21,7°C la Titu si Gaesti) catre deal (21°C la Targoviste) si munte (cca .5 - 6°C) pe culmile montane cele mai inalte). Mediile lunii celei mai reci, ianuarie, sunt ceva mai coborate in campie (-2,9°C la Titu si -3,2°C la Gaesti) comparativ cu zona de dealuri (-2,3°C la Targoviste), din cauza frecventelor inversiuni termice care se dezvolta in partea cea mai joasa a judetului. Incepand de la cca. 500 m in sus, mediile lunii ianuarie scad, paralel cu cresterea altitudinii, pana la valori sub -10°C. Pe culmile montane cele mai inalte, mediile lunare cele mai mici se inregistreaza in februarie cand ating chiar -11°C. Maximele absolute inregistrate pana in prezent au depasit 40°C, in zonele de campie si de dealuri (40,4°C la Targoviste in ziua de 20 august ) si 22-25°C in sectorul montan. Minimele absolute au coborat sub -30°C in zona de campie (-31°C la Gaesti in ziua de 24 ianuarie ) sub -28°C, in zona deluroasa (-28,3°C la Targoviste in ziua de 25 ianuarie ) si pana la -38°C pe culmile montane cele mai inalte. Numarul mediu anual al zilelor de inghet depaseste 100 la campie, 110 in zona de dealuri (111,3 la Targoviste) si 260 pe culmile cele mai inalte ale muntilor.

Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile cresc substantial odata cu altitudinea Cantitatile medii anuale totalizeaza 512,1 mm la Potlogi, 500 mm la Targoviste si peste mm pe culmile montane cele mai inalte. Cantitatile medii lunare cele mai mari se inregistreaza in iunie si sunt de 80,1 mm la Dambovita, 85,l mm la Titu, 83,1 mm la Targoviste si 170 mm pe muntii cei mai inalti. Cantitatile medii lunare cele mai mici cad in februarie la campie (28,2 mm la Potlogi si 30,3 mm la Titu) si deal (22,1 mm pe culmile cele mai inalte). Cantitatile maxime cazute in 24 de ore au atins 95,6 mm la Titu 3 iulie ), 103,8 mm la Potlogi 20 iulie ), 135 mm la Gaesti 13 iulie ), 190 mm la Bilciuresti 29 iunie ), 155,6 mm la Targoviste 1 iulie ) si peste 110 mm pe muntii inalti

Stratul de zapada

Stratul de zapada prezinta o discontinuitate accentuata in partea joasa a judetului si o mare stabilitate in cea inalta. Durata medie anuala este mai mica de 50 zile la campie si mai mare de 215 zile pe culmile montane cele mai inalte. Grosimile medii decadale ating in ianuarie si februarie la campie valori de pana la l0 - 15 cm, iar in ianuariemartie, la munte valori de pana la 30 - 50cm.

4. Flora In zona de munte se constata o etajare a vegetatiei, incepand in zona dealurilor unde predomina padurile de foioase,continuand cu rasinoasele care in zonele superioare se transforma in tufarisuri de jneapan facand trecerea spre pasiunile alpine.
In dealurile subcarpatice,alterneaza padurile de foioase si gorunete, iar in zonele de campie apar insular paduri de maces,corn, in timp ce la nivelul solului exista o bogata patura de erbacee.

5. Fauna
In jud. Dambovita fauna este bogata si diversa.In zona montana cele mai intalnite mamifere sunt: ursul, cerbul, mistretul si rasul.Pe langa acestea se mai pot intalni mici vietuitoare, pasari, reptile, iar pe culmile Bucegilor traieste capra neagra.
In zona de deal traiesc rozatoare cele mai reprezentative fiind: iepurele, jderul, veverita, precum si unele carnivore precum ursul si lupul.

In silvostepa se pot intalni rozatoare, reptile si pasari cum ar fi cocosul, cinteza si cotofana.In apele raurilor exista o varietate de speci de pesti, celmai intalnit fiind pastravul, cleanul si mreana, iar in balti predomina crapul si carasul.

Rezervatii naturale

Izvoarele de la Corbii Ciungi.
Este o rezervatie zoologica, situata la 2,5km nord-vest de comuna Vanatorii Mici si la 5km de comuna Corbii Mari.Temperatura scazuta a apei a favorizat aparitia unor elemente floristicesi faunistice ce caracterizeaza zonele mlastinoase reci.
Punctul fosilier Plaiul Domnesc. Este o rezervatie paleontolo – gica situsta la 18km de Sinaia, la confluenta dintre Ialomita cu afluentul sau Ialomicioara.Fauna de crustacei existenta in rezervatie este una dintre cele mai bogate din lume, cuprizand peste 40 de specii si subspecii.
Rezervatia Zanoaga. Este o rezervatie floristica care se intinde pe o suprafata de 983 ha, fiind situata pe versantul sudic si estic al muntelui Zanoaga.In cadrul rezervatiei exista paduri de molid, precum si unele speci termofile balcanice:scara de lemn, scorusul si stanjenelul endemic.
Rezervatiile din muntii Bucegi. Rezervatia Bucegi este alcatuita din trei portiuni distincte: una situata pe versantii exteriori ai masivului si doua mai mici situate in bazinul vaii Ialomita.Cea mai mare parte a rezervatiei cuprinde valea superioara a Cerbului, sectorul abrupt al muntilor Moraru, Bucsoiu Mic si Bucsoiu Mare, Omu, Padina Cruci si Gaura.In vestul Bucegilor rezervatia se intinde pana la Saua Strunga.Din cadrul rezervatiei mai fac parte muntii Babele, Bucura si sectorul nordic al Doamnelor.
Rezervatiile din bazinul Ialomitei. In lungul raului Ialomita au fost delimitate rezervatiile complexe Pestera-Babele si Cheile Zanoagei.Cea mai mare parte din suprafata rezervatiei este acoperita cu paduri de molid si jnepenisuri.
Trinovul de la Laptuci. Este o rezervatie stiintifica situata pe cursul superior al Ialomitei, la o altitudine de 1.500m, ocupand o suprafata de 1,5 ha.Trinovul de la Laptuci cuprinde specii de plante lemnoase ca: molidul, mesteacanul, pinul si ienuparul pitic.


Capitolul IV

Potentialul turistic antropic. Obiective turistice.

LACASE DE CULT



a. Complexul monumental ,,Stelea’’

Scurt istoric:

In valorosul tezaur cultural-istoric si artistic al Targovistei, Sfanta Manastire Stelea se inscrie ca o prezenta semnificativa, a carei importanta depaseste limitele vechii capitale a Tarii Romanesti.
Ansamblul arhitectural al Manastirii Stelea reprezinta o zona cu profunde implicatii in evolutia urbanistica a orasului medieval, cu constructii ridicate pe parcursul mai multor veacuri, ultima - considerata cronologic - fiind ctitoria lui Vasile Lupu din 1645.
Marginit de Calea Domneasca, situat la 150 m sud-est de Curtea Domneasca si la 200 m nord de Mitropolie, el isi justifica denumirea de 'Ansamblu arhitectural' prin insesi componentele sale:

o      biserica din veacul al XIV-lea, alta din veacul al XV-lea, un turn-clopotnita, toate aflate in zona sudica a manastirii;

o      Urme ale unor constructii de la sfarsitul veacului al XV-lea;

o      Manastirea ridicata in a doua jumatate a veacului al XVI-lea de negustorul Stelea, mentionata in 1582 de un hrisov prin care Mihnea Turcitul intarea o danie facuta manastirii si, mai apoi, de documentele din 1614, 1617 si 1623;

o      Manastirea cu biserica din veacul al XVII-lea ridicata de Vasile Lupu, domnul Moldovei.

Catre mijlocul veacului al XVII-lea, domnul Moldovei ridica din nou, intre anii 1636-1637 si 1644-1645, biserica pastrata pana astazi, o noua casa egumeneasca, chilii si ziduri de incinta. Pisania impodobita cu bourul Moldovei, plasata deasupra portalului de la intrarea in pronaos, mentioneaza: 'Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, iata eu, robul si inchinatorul Io Vasile Voevod din mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei. Acest sfant hram al Invierii lui Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos l-a facut mai inainte Stelea negustorul, unde zace si trupul raposatului parintelui meu, Nicolae Vel Aga. Iar acum cand mi-a daruit Dumnezeu domnia Tarii Moldovei, am daramat acea dintai Sfanta Biserica pana in temelii si cu ajutorul lui Dumnezeu am inceput s-o zidesc din nou, in zilele fratelui nostru, Io Matei Basarab Voevod, din mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Ungrovlahiei si s-a savarsit, cu voia lui Dumnezeu in luna lui septembrie 7 si anul 7154'.

In locul vechii biserici de proportii mai reduse, al carei ctitor este pomenit in pisanie sub numele de Stelea negustorul, Vasile Lupu a ridicat o alta, monumentala, menita sa consfinteasca impacarea celor doi domni. Atentia domnului moldovean s-a indreptat asupra ctitoriei lui Stelea din motive de pietate filiala, aici fiind inmormantat tatal sau, Vel-Aga Nicolae, dupa cum atesta si pisania.

Opt ani mai tarziu, in noiembrie 1653, ctitoria domnului Moldovei avea sa-l gazduiasca pe Macarie Patriarhul Antiohiei, primit cu mare fast la Targoviste.
Insotitorul sau, Paul de Alep, in insemnarile sale, compara Targoviste - ca marime - cu Alepul sau Damascul, iar dintre numeroasele ei biserici si manastiri, considera ca cea a lui Vasile Voda este cea mai frumoasa: 'Ea poarta numele Invierii Domnului, dar muntenii o numesc Manastirea Stelea. E mare si ingradita cu un zid de piatra . Biserica e mareata si inalta, avand doua elegante turle cu mai multe cruci, pentru a caror poleire s-a cheltuit, se zice, sapte sute taleri venetieni. Iconostasul, de arta rusa, este minunat si are trei usi'.
Acelasi Paul de Alep, aflat din nou in Tara Romaneasca, era martor in februarie 1658 la distrugerile facute in Targoviste de ostile turcesti si tataresti care-l infransesera pe Constantin Voda Serban in incercarea lui de a se impotrivi mazilirii. Referindu-se la Manastirea Stelea, Paul de Alep consemneaza: ' . Manastirea Stelea rezista unui asediu puternic, fiind ocupata de o ceata de cazaci cu femeile lor, care s-au luptat cu turcii si tatarii . Bisericii, ce era plina de lazi si provizii ale poporului, i-au dat foc; ea a ars cu totul pe dinauntru si pe dinafara . si cu ea a pierit, pacat, si acel iconostas de o atat de rara frumusete'.
Documentele perioadei urmatoare oglindesc treptata saracire a manastirii, ajunsa metoc al ctitoriei brancovenesti 'Sfantul Gheorghe Nou' din Bucuresti, inchinata, la randul ei, Sfantului Mormant de la Ierusalim.

In vremea lui Constantin Brancoveanu biserica este reparata: se pune pardoseala din dale de piatra, este refacut etajul clopotnitei, se face o noua zugraveala in biserica ce avea sa fie inzestrata si cu mobilier de cult. Catre sfarsitul anului 1715, Radu Dudescu scria, intre altele, Patriarhului Ierusalimului Hrisant Notaras: ' . pentru asternerea Bisericii Stelea, sa fie in stiinta ta, cum ca s-a savarsit si n-a ramas nimic lipsa . '.
Spre sfarsitul veacului al XVIII-lea manastirea ajunsese intr-o stare precara. Unele reparatii strict necesare sunt sustinute de daniile unor boieri. In 1780, Carstica Voiescu, logofat, este rugat de Patriarhul Avramie al Ierusalimului sa primeasca functia de epitrop al Bisericii Stelea spre a contribui la refacerea ei. Mici danii se mai primesc si din partea unor oraseni in schimbul dreptului de a fi ingropati in biserica sau de a fi trecuti in pomelnic.
Exista marturii care amintesc de o scoala greceasca ce functiona de la sfarsitul veacului al XVIII-lea in chiliile Manastirii Stelea si care a dainuit pana catre 1840. Aici au invatat printre altii, Grigore Alexandrescu, I. H. Radulescu si Vasile Carlova.
In 1832, vizitand Manastirea Stelea, generalul Pavel Kiseleff remarca saracia bisericii. In secolul a XIX-lea, Stelea devenise biserica de mir, cladirile ei - tot mai ruinate - primind alte destinatii. Dupa secularizarea averilor manastiresti, in 1863, Biserica Stelea devine biserica parohiala, fiind intretinuta de stat. In perioada 1865-1876 se fac reparatii la invelitoarea bisericii, precum si unele lucrari la chilii. In 1879 se restaureaza turla de pe naos.
In 1881, o comisie care a vizitat mai multe monumente din tara, constata starea de degradare a cladirilor de la Manastirea Stelea si initiaza o 'restaurare generala'. Intre 1943-1947 s-au facut unele reparatii la soclu, sub ziduri. Pictura a fost partial restaurata de pictorul I. Mihail.
Dintre obiectele de cult ale bisericii s-au mai pastrat stranele, doua jilturi brancovenesti, unul purtand stema Tarii Romanesti (ambele aflate astazi in colectiile Muzeului National de Istorie a Romaniei), un disc de argint aurit daruit de Doamna Stanca in 1599-1600 si un potir de argint aurit filigranat daruit de Vasile Lupu. Tot din vremea lui Vasile Lupu dateaza o cristelnita din piatra aflata in pronaosul bisericii. De la Vasile Lupu provine si o anafornita din argint aurit, cu stema Moldovei, pastrata astazi in colectiile Muzeului National de Arta. Din 1763-1764 dateaza un pomelnic-triptic din lemn, provenit de la Manastirea Stelea, aflat in prezent in colectiile Patriarhiei.
Relativ numeroase sunt pietrele de mormant, cea mai veche datand din 1609, urmata de altele din 1647, 1689 si 1820.
In perioadele 1971-1975, 1982-1988, 1991-1999 si in 2002 s-au efectuat lucrari de restaurare la turnul-clopotnita si la staretie.

Arhitectura:

Datand din secolul al XVI-lea, turnul clopotnita este monumentul cel mai vechi care s-a pastrat din ansamblul arhitectural de la Manastirea Stelea. Fundatiile lui se aseaza pe pragurile fundatiilor casei din veacul al XV-lea. C              De plan aproximativ patrat, turnul cuprinde trei nivele: parterul, unde se afla un gang de acces, etajul intai, cu o camera si etajul al doilea unde se afla clopotele. Este structurat in doua registre, cel inferior grupand primele doua nivele. Nivelul inferior - parterul, este cel original, din zidarie mixta, in casete si portiuni numai din caramida. Gangul este acoperit cu o bolta


semicilindrica, pe console din caramida. Scara de acces la etaje este inglobata in grosimea zidului. Fatadele registrului inferior sunt tratate in arhitectura specifica celei de-a doua jumatati a veacului al XVI-lea, in panouri dreptunghiulare de tencuiala alternate cu cate trei asize de caramida. Terminatia partii superioare a acestui registru este decorata cu un sir de ocnite retrase de la fata zidului.
Biserica
reprezinta un monument de referinta pentru arta Tarii Romanesti din veacul al XVII-lea. Construita de mesterii domnitorului Vasile Lupu ca o replica a cunoscutei ctitorii din Iasi 'Trei Ierarhi', Biserica Stelea a intrecut ca marime monumentele construite la Targoviste in acea vreme. Cu o infatisare simpla, eleganta, bine proportionata, ea este un model de stralucita imbinare a unor elemente si forme decorative moldovenesti si muntenesti.
De plan triconc, cu turle pe naos si pronaos, cu pridvor inchis, biserica prezinta fatadele din zidarie de caramida tencuita, sprijinite pe sapte contraforturi masive, fiind impartite in doua registre decorative cu firide arcuite si cu un brau de piatra tipic moldovenesc, care incinge intreaga biserica.
Pe partea inferioara, un soclu cu o profilatura puternica, protejat de o bagheta de piatra, accentueaza impresia de robustete. Registrul inferior, decorat cu firide inalte, inconjurate cu cate un ciubuc arcuit, este strapuns de cele cateva goluri ale usilor si ferestrelor. Ferestrele, ale caror deschideri sunt terminate cu un arc in acolada in partea superioara, au ancadramente de piatra de factura gotica. Decoratia registrului superior consta in firide formate din arce gemene, dispuse mult deasupra braului, sub cornisa.
Cele doua turle, egale ca inaltime, sunt ridicate mai intai pe baze scunde, a caror singura decoratie o constituie un sir de caramizi dispuse in forma de zimti si care sustin un al doilea rand de baze, de sectiune stelata, avand pe unele fete cate o firida terminata in arc frant. Circulare in interior, turlele au cele opt fete exterioare cu firide lungi, gemene. Bumbii si elementele ornamentale din ceramica plasate in interiorul ocnitelor si firidelor, dau turlelor o nota de particularitate; ele vor servi ca model ctitoriilor viitoare ridicate in Muntenia.
In interiorul bisericii se poate patrunde prin trei intrari scunde, dintre care una principala, pe latura vestica si doua laterale. Golurile intrarilor, in arc frant, sunt decorate cu nervuri de piatra impletite. Usile au deasupra cate o nisa, in cea vestica aflandu-se icoana hramului bisericii.
Pridvorul, dreptunghiular, relativ ingust si foarte inalt, acoperit de doua bolti cu muchii iesite, sustinute de console, este separat de restul interiorului printr-un perete plin, intrarea in pronaos facandu-se pe sub un impunator portal, care sustine pisania slavona incadrata de doi balustri.
Pronaosul este spatios si monumental, de forma patrata, luminat prin patru ferestre deschise in arc frant. In peretele sudic, un acrosoliu bogat sculptat in piatra, incadrat de un arc ogival, ar fi adapostit - conform traditiei - mormantul tatalui domnitorului Vasile Lupu. Zidul despartitor dintre pronaos si naos a fost inlocuit cu trei arcade rezemate, prin intermediul unor capiteli, pe stalpi octogonali, ridicati pe postamente masive.
Naosul este incaperea cea mai spatioasa. Pe laturile de nord si de sud se deschid cele doua abside luminate de cate trei ferestre. Sistemul se sustinere al turlei Pantocratorului este identic cu cel din pronaos, prin arce piezise. Absida altarului, circulara in interior si marginita in exterior de sapte laturi, luminate de trei ferestre incadrate in arce inalte, este acoperita cu o semicalota. Cele doua nise, proscomidiarul si diaconiconul, flancheaza altarul.
Altarul este despartit de restul bisericii printr-o catapeteasma de lemn policromat, de o remarcabila valoare artistica. Colonetele cu capitele de factura corintica, fusul central decorat cu motive vegetale, pentru registrul icoanelor imparatesti, arcaturile pentru icoanele praznicale si acoladele pentru sirul icoanelor cu apostoli, constituie elementele decorative principale ale partii de sustinere a iconostasului.
Din seria icoanelor componente ale iconostasului, repartizate in cinci registre, o importanta aparte o prezinta trei icoane alcatuind o reprezentare de tip 'Deisis': in mijloc, Iisus Hristos, Mare Arhiereu si Invatator; in lateral, Maica Domnului cu Sfantul Arhanghel Mihail spre nord si Sfantul Ioan Botezatorul cu Sfantul Arhanghel Gavriil spre sud, icoane atribuite epocii lui Matei Basarab.
Usile imparatesti, cu un remarcabil decor sculptat, sunt impodobite in partea superioara cu reprezentarea Bunei Vestiri, incadrata de icoane mai mici cu arcaturi in partea superioara, reprezentandu-i pe David si Solomon.

Langa turnul-clopotnita se afla corpul de chilii, a carui arhitectura a suferit modificari in sec. al XIX-lea si, mai tarziu, in sec. al XX-lea, cand stalpii de lemn ai prispei au fost inlocuiti cu altii din zidarie. In ansamblul ei, constructia repeta succesiv planul traditional, dezvoltat, al casei taranesti.

Zidurile de incinta, refacute recent, apartin celei de-a doua jumatati a veacului al XVII-lea, fiind alcatuite, ca si chiliile, din zidarie mixta, in casete de bolovani de rau si caramizi, ajungand la o grosime de 0 - 1 m. La sud de poarta, zidul a fost refacut pe o lungime de 55 m, iar la nord-nord-vest, pe o lungime de 34 m.

Pe latura nord-estica a incintei au fost descoperite ruinele Casei egumenesti (Casa Nifon), refacuta in veacul al XVI-lea si reconstituita recent. De plan dreptunghiular, casa a fost asezata pe beciuri inalte, boltite in semicilindru, cu arce dublouri. Nivelul superior cuprindea sapte incaperi, dintre care doua de dimensiuni mari. Intr-un desen realizat de Carol Iser la jumatatea veacului al XIX-lea, este redata imaginea casei, care mai pastra inca acoperisul in 1852.
Din dorinta de a reda Sfintei Manastiri Stelea statutul de oaza spirituala si vatra de cultura pe care le-a avut candva, Inalt Prea Sfintitul Nifon Arhiepiscopul Targovistei, a propus o noua destinatie Casei egumenesti, aceea de
Muzeu de arta si arhitectura religioasa

Poarta de intrare din vestul incintei (sec. XVII) amplasata in axul turnului-clopotnita din veacul al XVI-lea, la limita trotuarului actual de pe Strada Stelea (fosta Strada Muzeului), a fost descoperita in cercetarile din 1981, cand a fost descoperita si o parte a zidului de incinta. Alcatuita din doua masive de zidarie, cu un gol al portii acoperit cu o bolta semicilindrica, ea a fost refacuta in veacul al XVII-lea.
In afara zidului de incinta al manastirii, la 50 m sud de acesta, au fost descoperite urmele unei alte biserici - Stelea veche II - de plan triconc, cu absida altarului poligonala si cinci contraforturi, elemente caracteristice bisericilor moldovenesti din epoca lui Stefan cel Mare, ctitorirea ei fiind pusa pe seama negustorilor moldoveni. Ea suprapune o biserica mai veche, din lemn, de la sfarsitul veacului al XVI-lea si inceputul celui urmator. Afectata de cutremurul din 1636, biserica este refacuta in vremea domniei lui Matei Basarab, cu acelasi plan, exceptie facand absida altarului care este poligonala si la interior.
Urmare a naruirii turlei, in epoca brancoveneasca se fac interventii de intarire a colturilor naosului si pronaosului, se reface turla distrusa si se ridica inca una pe pronaos, adaugandu-se la intrare un pridvor. Cu aceasta infatisare apare biserica in planul doi al litografiei lui Carol Iser, in 1870, reprezentand vechea Mitropolie a Targovistei. Dupa acea data, monumentul dispare, iar amplasamentul sau si al turnului-clopotnita, restaurat si el in veacul al XVII-lea, este invadat de constructiile civile ale orasului.
In dreapta portii de intrare si a turnului-clopotnita, se afla vechea cladire conceputa de arhitectul Nicolae Ghika-Budesti, care a gazduit pana in anul 1987 Muzeul de Istorie. Astazi, acest spatiu este destinat expozitiilor temporare.
Din 1990 Stelea redevine manastire si isi revendica locul de ctitorie domneasca: se vrea din nou a fi Manastirea Stelea, ansamblu impunator, cu turn-clopotnita, case egumenesti, chilii si, mai presus de toate, biserica cu hramul 'Invierea Domnului' se vrea din nou a fi un focar de credinta, cultura si spiritualitate romaneasca, semn de impacare. 

b.dComplexul monumental mitropolitan


 Neagoe Basarab a inceput sa faca aceasta sfanta si mare Mitropolie, in stilul Sfintei Sofia. La 'Curtea de Arges sa fie manastire si arhimandrie, iar la Targoviste sa fie mitropolie statatoare'.
      Alaturi de biserica se afla 'locuinta mitropolitului' care era foarte mare si cu trei curti.
 Important centru cultural si tipografic, aici au functionat atelierele de pictura, o tipografie, Centrul Academic, scoli. G Mitropolia s-a numarat printre putinele ansambluri arhitecturale din Targoviste, inconjurat cu ziduri care ii dadeau un caracter distinct si-l individualizau
      Terminata in 1933, biserica a fost pictata de Dimitrei Belizarie iar sculptura iconostasului a fost realizata de Pandele Theodorescu.
      Dupa amplele lucrari de restaurare a bisericii Mitropoliei, arhiepiscopul Targovistei nu poate lasa lucrarea realizata doar pe jumatate; iar lucrarile vor continua.

c.      Complexul Monumental Dealu

Ansamblul arhitectonic de la Dealu este compus din: biserica manastirii, turnul clopotnita, paraclisul, corpul chiliilor cu loggia, care ofera o frumoasa perspectiva asupra Targovistei si a vaii Ialomitei.

Biserica manastirii
        Hramul: 'Sfantul arhiereu si facator de minuni Nicolae'.
         Tipul: triconc.
         Numele: 'Manastirea Dealu', 'Sfantul Nicolae din vii', 'Sfantul Nicolae din deal'.
        La 17 noiembrie 1431 voievodul Alexandru Aldea daruia satele Alexeni si Razvad, pentru pomenirea tatalui sau, 'manastirii de la Dealu'. in locul vechii biserici, probabil din lemn, Radu cel Mare (1495-1508), 'cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsitul Sfantului Duh a inceput sa zideasca si sa innoiasca si din temelie a ridicat cu toate bunatatile si cu mare frumusete a infrumusetat acest mare hram intru numele sfantului parintelui nostru si arhierarh facatorului de minuni Nicolae din Mira Lichiei' si s-a sfintit in 'luna decembrie, 4 zile' 1501, 'insa nu o au ispravit desavarsit cu toate trebuintele si podoabele ei', fratele sau 'Vlad voievod cel Tanar le-au facut', ispravnicul intregii lucrari fiind 'Oancea spatariul'.
        Biserica a suferit jafuri si distrugeri din partea armatei lui Gabriel Bathory (decembrie 1610) si de la trupele habsburgice conduse de generalul Heissler. Constantin Brancoveanu gasind-o 'invechita si multe sa stricate si daramate au pus de le-au dres si le-ai innoit si mai bine le-au tocmit ca de iznoava mai toate si a jugravit-o peste tot si tampla noua facand-o frumoasa cum sa vede'.
         Reparatii noi a initiat Dionisie Lupu, care a facut 'innoiri', la biserica si chilii in 1801, 'dar toate au fost risipite la pamant de cutremurul din 1802'. Noi stricaciuni a cauzat si cutremurul din 1838. Domnitorul Gheorghe Bibescu a initiat lucrari de restaurare, care au fost conduse de arhitectul Ioan Schlatter intre anii 1845-1854, pictura fiind realizata de pictorul A. Derigny. Cutremurul din 9 noiembrie 1940 a cauzat mari stricaciuni mai ales la clopotnita si chilii, care au fost refacute intre 1953-1956
       Biserica manastirii a fost zugravita din initiativa lui Neagoe Basarab 'cu vapsele si cu aur' de 'mana lui Dobromir i Jitian i Stanciu'. Constantin Brancoveanu 'au zugravit biserica a doua oara', zugravi fiind 'Constantin, Preda, Nicolae si Radu', pentru ca la restaurarea din 1845-1856 sa fie folosit pictorul A. Derigny, care a renuntat la fresca traditionala si a pictat-o in ulei. Recent, parintele Sofian a realizat o frumoasa fresca, desavarsind-o pe cea inceputa de pictorul Iosif Keber, ce se intalneste in altar.



Planul bisericii este trilobat si este compus din pronaos, naos si absida altarului, mesterii reusind solutii interesante si novatoare fata de tipul initial. Pronaosul este impartit in doua travei inegale, care nu se gasesc in structura altor biserici; acestea sustin cele doua turle mici. Naosul are iconostasul din lemn de par de padure montat in anul 1956. Arhitectura monumentului se caracterizeaza prin tendinta de inaltare, echilibrul volumelor, preocuparea spre armonie intre partile componente. Piatra fatuita imbraca intregul exterior, folosita pentru prima data deosebeste monumentele muntenesti edificate anterior. Decoratia bisericii este impartita in doua registre de catre un brau orizontal, impodobite cu arcade oarbe. Aceasta decoratie se intalneste pe peretele de vest ce incadreaza intrarea, pisania si cele sapte rozete traforate, prezente in registrul superior. Turlele pronaosului si cea a naosului sunt bogat impodobite cu motive sculptate, ce contureaza un detaliu de decoratie, care a primit numele de 'motivul Dealu', fiind deschizatoare de model nu numai in tara noastra ci si in intreaga lume ortodoxa. Mesterii au folosit o noua conceptie decorativa, ce a influentat puternic arhitectura monumentelor construite ulterior. Manastirea Dealu a fost un puternic centru de raspandire a culturii prin carti scrise de calugarii caligrafi ca Mihail Rusin, Silon Rusin, Matei al Mirelor, autorul a doua interesante cronici realizate la inceputul secolului al XVII-lea. La Manastirea Dealu a fost instalata cea dintai tiparnita din Tarile Romane, de sub teascurile careia au fost scoase primele carti tiparite pe teritoriul romanesc: Liturghier (1508), Octoih (1510), Evangheliar (1512). Tot aici Matei Basarab a adus tiparnita de la Govora si a tiparit Evanghelia invatatoare (1644). Prin mormintele aflate in pronaos, manastirea se impune ca cea mai mare gropnita domneasca.
        

Arhitectura monumentului deschizatoarea unei noi conceptii de decoratie in Muntenia, piatra de mormant a voievodului Vladislav al II-lea (1455), piatra de mormant a doamnei Caplea, sora lui Radu cel Mare (1511), piatra de mormant a lui Vladut cel Tanar (1512), piatra de mormant a lui Patrascu cel Bun (1551), piatra de mormant a lui Mihai Viteazul 'marele voievod ucis de nemti' la 8 august 1601, pusa din initiativa 'jupanului Radu Buzescu i jupa-neasei ego Preda', piatra de mormant a lui Mihai Movila, domn al Moldovei, mort in 1607. Interesanta colectie muzeala, care prezinta istoricul manastirii cuprinde crucea de lemn sculptat si ferecata 'in argint aurit', daruita de Matei Basarab in 1648, icoana de hram, realizata in marmura de catre Gheorghe Bibescu si sotia sa Maria, infatisati in decoratia sculpturii, icoane vechi si carti vechi de cult. De un real interes este si pictura bisericii paraclis, realizata de artistul Ion Grigore. Manastirea Dealu a fost loc de pelerinaj, unde poporul roman venit sa se regaseasca si sa preia din energiile inaintasilor in momente de restriste si mari incercari, a reusit sa gaseasca mai usor calea spre infaptuirea Romaniei Mari (1901, 1904, 1909, 1920 etc.) Cladirile manastirii au gazduit Scoala divizionara de ofiteri, Scoala copiilor de trupa si Liceul Militar 'Nicolae Filipescu' (1912-1940).



d. Biserica Alba


Adresa: Calea Domneasca nr. 287.
        Hramul: 'Intrarea in biserica a Maicii Domnului' si 'Sfintii Ierarhi'.
        Tipul: structural al edificiilor de nava unica
        Numele: 'Biserica Alba din Ulita Mare ot Targoviste' (1825), 'Biserica ce se zice judeteasa' (1856)
        Constructia edificiului: Pe baza dovezilor arheologice si arhitecturale Biserica Alba apartine sfarsitului secolului al XVI-lea si inceputului secolului urmator.
        Biserica a suferit transformari neesentiale datorita obstei mahalagiilor, care a refacut monumentul in anul 1776, asa cum precizeaza fragmentul de pisanie descoperit ulterior. Pentru ca ajunsese 'in ruinare la leatu 1871 preotul Anghel, Hagi Costache si cu ajutorul (unora) din mahalagii' 'au reparat-o facandu-i turlele' si au inzestrat-o cu 'locul ce se afla la Fierastrau despre Sarbi', dovedind atasament si dragoste netarmurita fata de sfanta biserica, fapt ce a ajutat-o sa infrunte vremurile potrivnice.
        Biserica de dimensiuni modeste, caracterizata prin simplitatea planului si al boltirii prezinta pridvor, pe alocuri modificat si extins, pronaos, naos si altar. Absida altarului este semicirculara in interior si poligonala la exterior. Aici este sesizabila refacerea ulterioara, existand deosebiri in partea superioara a monumentului, fata de partea inferioara a constructiei. Exteriorul este impartit de un brau in doua registre, partea superioara fiind impodobita de panouri si medalioane pictate probabil de Pana Hagi Avram (1885).
        Pictura din biserica a fost realizata de catre P. A. Piskariov si de fiica sa Ana (1932).
        Arhitectura monumentului, a crucii din apropiere realizata la 2 martie 1653 si care nu are nici o legatura cu biserica, icoana facatoare de minuni 'Maica Domnului cu Pruncul', datand din secolul al XVI-lea, tipica pentru valoroasa pictura cretana, piatra de mormant a lui jupan Radu vel judetul ot Targoviste, carti religioase legate de 'Varlaam monah la Manastirea Cozii, maistor de multe stiinte', cu insemnari semnate de pictorul Pana Hagi Avram.

d.   Biserica Sf. Nicolae - Simuleasa

A fost construita de Mirco mare capitan de lefegii, in vremea domniei lui Constantin Serban Cirnul, fiind facuta in 1654. In 1800 a fost reparata de Sima Bucsenescu. Alte reparatii s-au facut la 1863 de catre Sultana Simuleasa, probabil o fiica a ctitorului.
(Mircea Georgescu, din C. Moisescu Targoviste. Monumente istorice si de arta') 

Adresa: Strada Nicolae Filipescu, nr. 75.    B Hramul: 'Sfantul Nicolae' (1654), 'Sfintii Voievozi' (1800)
Tipul: plan trilobat.
Numele: 'Biserica Sarbilor' (1790), 'Biserica Sarbilor de jos', 'Biserica Sfantul Nicolae' (1830, 1905), 'Biserica Simuleasa' (1864), 'Biserica Sfantul Nicolae Sarbi' (1892).


Constructia edificiului: Biserica ctitorita de 'jupan Mirco vel capitan za sarbi cu sotia sa Ioana si familia sa' a fost construita intre 10 iunie si 30 noiembrie 1654', avand ispravnic pe Stanimir.

Refaceri: Ramanand 'nezugravita si invechindu-sa' biserica a fost impodobita de Sima Bucsenescu 'cu zugraveli si cu alte odoare bisericesti, advon si clopotnita si cu invelisul', 'infrumusetandu-se cu totul desavarsit'. O noua refacere a avut loc in 1863, cand turlele initiale au fost inlocuite cu turle din lemn, imbracate in tabla, din initiativa Sultanei Simuleasa (1805-1865), probabil ruda.

Descrierea monumentului: Realizata in plan trilobat biserica a fost compusa initial din pronaos, naos si altar, caruia i s-a adaugat in anul 1800 un pridvor. Pronaosul alungit, boltit cu o calota semicirculara, este continuat de naos pe care s-a suprainaltat o calota, tamburul unei turle. Absida altarului este semicirculara la interior si poligonala la exterior. Decoratia exterioara pastrata numai in parte, este impartita in doua registre egale, de catre un brau profilat, cel inferior pastrand arcurile b originale.

Pictura bisericii apartine probabil lui Pana Hagi Avram.

Important de retinut: Arhitectura monumentului unde se evidentiaza ancadramentul de piatra al usii de la intrare, realizat la partea superioara sub forma de acolada, pisania datand din anul 1654, un interesant potir de argint din 1814, carti cu insemnari de la pictorul Pana Hagi Avram, crucea de piatra ridicata de jupan Dumitru Cherana, situata la intretaierea dintre strada Nicolae Filipescu si Calea Domneasca 'intru cinstea si lauda sfantului marelui mucenic Dimitrie' si unde se presupune ca in apropiere a fost un put, unde potrivit traditiei a fost aruncat trupul lui Tudor Vladimirescu. C. Aricescu a intreprins aici cercetari pentru a descoperi trupul marelui disparut, dar fara urmari notabile.


Top of Form


Bottom of Form







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }