QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Analiza ciclului de viata





ANALIZA CICLULUI DE VIATA


Tehnologiile de fabricatie a materialelor au atins in ultimul deceniu un inalt nivel de performanta, demonstrand o mare capacitate de a se adapta transformarilor survenite in conditiile impuse materiilor prime si energiei, necesitatii cresterii productivitatii si reducerii consumurilor, respectarii unor reglementari de mediu din ce in ce mai severe. Rezultatele remarcabile obtinute pe plan mondial au fost posibile prin implementarea sistemelor de management de mediu in activitatea industriala, sisteme ce au impus analiza, evaluarea si selectarea modificarilor la nivelul tehnologiilor / instalatiilor, respectiv a tehnologiilor alternative prin prisma instrumentelor sale specifice.




Unul dintre cele mai complexe instrumente utilizate este analiza ciclului de viata (ACV).


1. Componentele si etapele analizei ciclului de viata


Pentru a creste competitivitatea materialelor fabricate pe plan national, este necesara evaluarea acestor produse prin metodele specifice analizei ciclului de viata, acesta fiind singurul instrument capabil sa asigure un fundament solid pentru trasarea directiilor strategice de restructurare realista a ramurii.

Analiza ciclului de viata este un suport in luarea deciziilor, oferind posibilitatea selectarii variantelor optime de fabricatie, respectiv realizarii celor mai adecvate modificari actualelor procese tehnologice, care sa duca la minimizarea consumurilor, dar si la reducerea impactului asupra mediului. Ca urmare, analiza ciclului de viata asigura integrarea strategiilor de prevenire a poluarii si conservarii resurselor in strategiile globale de realizare a unor sisteme de productie eficiente sub aspect economic si ecologic.

Pe plan mondial, analiza ciclului de viata (in engleza Life Cycle Assessment - LCA) a aparut ca raspuns la grija societatii de a asigura calitatea factorilor de mediu si la obligatiile institutiilor guvernamentale de a pune sub control fenomenul de poluare industriala. In 1992, la Conferinta SETAC (Society for Environmental Toxicology and Chemistry) – SUA - s-au pus bazele metodologice ale analizei ciclului de viata. Intr-o serie de tari din UE (Anglia, Germania, Tarile Scandinave) s-au dezvoltat metodologii specifice ale analizei ciclului de viata, pornind de la propriile experiente. Principii derivate din aceste metodologii au fost formulate in documente oficiale in mai 1995, cand analiza ciclului de viata a devenit parte integranta a unei seriei de standarde ale Organizatiei Internationale de Standardizare, ISO 14000.

Standardele in domeniul analizei ciclului de viata fac referire la:

ISO 14040-metodologia si principiile analizei ciclului de viata;

ISO 14041 - definirea domeniului si gradului de detaliere si analiza de inventar;

ISO 14042 - analiza de impact (analiza neconventionala de impact);

ISO 14043 - analiza de optimizare (interpretare).

In prezent, se lucreaza la modul de prezentare a datelor de inventar (ISO 14048) si la ilustrarea unor exemple de aplicare a analizei ciclului de viata (ISO 14049).

Analiza ciclului de viata este un instrument complex de evaluare si optimizare, utilizat curent pe plan mondial pentru imbunatatirea performantelor de mediu si facilitarea procesului de decizie, in fazele reprezentative ale obtinerii si utilizarii unui produs, incepand cu extractia materiei prime, fabricarea produsului, utilizarea, reciclarea, transportul si pana la depozitarea finala.

Analiza ciclului de viata face posibila:

evaluarea impactului asupra mediului asociat produselor, proceselor de fabricatie sau activitatilor specifice si identificarea zonelor critice in care trebuie sa se actioneze pentru minimizarea efectelor negative;

fundamentarea oportunitatilor de reducere a impactului asupra mediului si selectarea celor mai eficiente solutii din punct de vedere economic si ecologic. Adoptarea Directivei CE 96/61 IPPC in tarile membre ale UE a impus utilizarea analizei ciclului de viata in identificarea si selectarea celor mai adecvate optiuni de prevenire / control a poluarii. Conform prevederilor standardului ISO 14040, analiza ciclului de viata este constituita din urmatoarele componente (Figura 1):

definirea scopului si gradului de detaliere;

formularea clara a obiectivelor si selectarea granitelor sistemului, astfel incat sa nu fie omis nici un proces semnificativ;

analiza de inventar;

identificarea si cuantificarea tuturor intrarilor (consumuri materiale si energetice) si iesirilor (emisii si deseuri) in / din sistem intre granitele specificate;

analiza neconventionala de impact;

cuantificarea impactului asupra mediului pe baza datelor de inventar, transformate in indici de impact cu ajutorul unor factori de echivalenta specifici diverselor categorii de impact, urmata de caracterizarea si clasificarea impactului;

analiza de optimizare;

identificarea si selectarea solutiilor optime de imbunatatire a performantelor tehnologice si de mediu.


Pentru realizarea analizei ciclului de viata, este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:

(1) formularea obiectivului si gradului de detaliere a analizei;

(2) definirea sistemului si granitelor;

(3) realizarea diagramei de flux a sistemului analizat, cu toate subsistemele componente;

(4) colectarea datelor necesare realizarii analizei;

(5) prelucrarea, procesarea si organizarea datelor de inventar (banci de date);

(6) cuantificarea impactului fabricarii unui produs asupra mediului pe intreg ciclul de viata, pe baza unor indicatori specifici;

(7) clasificarea datelor de inventar pe categorii de efecte asupra mediului si caracterizarea impactului;

(8) interpretarea rezultatelor clasificarii si caracterizarii si stabilirea zonelor critice ce vor face obiectul analizei de optimizare;

(9) selectarea solutiilor de prevenire-control a poluarii pe baza criteriilor de eficienta ecologica si economica, tinand seama de recomandarile legislatiei UE, in special ale Directivei IPPC 96/61.Ultima etapa este, in mod evident, de trecerea la implementarea solutiilor selective in punctele nevralgice de pe intreg ciclul de viata al produsului.

Specificitatea analizei ciclului de viata consta in caracterul iterativ al acesteia, ceea ce face ca practic dupa fiecare etapa parcursa, sa se poata reveni si regandi obiectivele si actiunile propuse.


2. Definirea obiectivelor si gradului de detaliere


Definirea obiectivului analizei ciclului de viata constituie o etapa importanta, deoarece ea determina gradul de detaliere si modul de derulare al intregii analize. In cadrul acestei etape, se subliniaza motivele analizei si se mentioneaza beneficiarul rezultatelor acestora (producator, consumator, factori de decizie din domeniul legislativ, guvernamental). Formularea obiectivului trebuie sa fie foarte clara, astfel incat sa se evite confuzia intre obiectiv si posibilitatile de realizare ale acestuia.

Obiectivul principal al analizei ciclului de viata consta in reducerea impactului global si a riscurilor asociate fabricarii, utilizarii, scoaterii din uz, reciclarii sau depozitarii unui produs, cu conditia pastrarii / imbunatatirii performantelor acestuia. Asadar, analiza ciclului de viata urmareste:

  • conservarea resurselor;
  • prevenirea poluarii;
  • pastrarea diversitatii si durabilitatii ecosistemelor;
  • mentinerea pe termen lung a sistemelor economice durabile.

Obiectivele specifice ale unei analize de ciclu de viata pot fi:

stabilirea solutiilor optime de prevenire-control a poluarii si reducere a riscurilor in zonele critice de pe intreg fluxul de fabricatie al unui produs;

compararea a doua sau mai multe produse / tehnologii;

eco-marcarea produselor;

proiectarea de noi produse sau introducerea unor tehnologii;

optimizari in diferite etape ale procesului de fabricatie;



solutii alternative pentru materii prime si energie;

optimizarea managementului deseurilor;

eficientizarea energetica a instalatiilor;

evaluarea impactului asupra mediului la efectuarea unor modificari ale tehnologiei de fabricatie a unui produs;

optimizari in diferite faze ale utilizarii produsului etc.

Definirea gradului de detaliere a analizei (domeniul de analiza) este strans legata de obiectivul formulat la demararea analizei. In raport cu acest obiectiv, analiza ciclului de viata se poate focaliza pe:

  • intreg ciclul de viata;
  • ciclul partial;
  • activitati sau etape independente.

Derularea analizei pe intreg ciclul de viata va furniza cele mai mari oportunitati de reducere a impactului si de aceea, de regula, la demararea analizei se porneste de la premizele realizarii acestui tip de analiza. Nu intotdeauna este necesara o analiza completa, in unele cazuri se poate opta si pentru o analiza partiala, ignorand etapele nesemnificative. Asadar, analiza poate varia de la cuantificarea tuturor intrarilor si iesirilor si a efectelor acestora pana la o simpla descriere a datelor de inventar. De asemenea, pe parcursul realizarii analizei, functie de rezultatele partiale obtinute, gradul de detaliere poate fi reformulat.

Din teoria abordarii sistemice a problemelor de mediu, analiza ciclului de viata utilizeaza, la nivel de detaliu, matricea cerintelor privind aspectele de mediu .

Cerintele de mediu pot fi definite prin cuvinte sau numeric. Se recomanda ca cele exprimate prin cifre sa fie mai severe decat limitele prevazute de legislatia in vigoare, avind an vedere caracterul dinamic al acesteia. Cum performantele unui produs sunt limitate de factori tehnici, cerintele de mediu trebuie sa fie realiste. Formularea cerintelor este mai dificila in cazul produselor existente, decat a celor noi, limitarile de performanta datorandu-se instalatiilor; echipamentelor existente, care, la randul lor, pot conditiona utilizarea unor materiale cu anumite caracteristici, a caror procesare poate fi implicata intr-un impact mai substantial asupra mediului.

Dupa construirea setului de matrice a cerintelor, se trece la evaluarea si ierarhizarea acestora, in ordinea prioritatilor. Ierarhizarea corecta va duce la concentrarea eforturilor in directia adecvata si va constitui o garantie ca analiza isi va atinge tintele propuse.

Deciziile privind ierarhizarea si selectarea cerintelor pe baza importantei relative sunt facilitate de utilizarea metodei analitice de ierarhizare.

In cadrul analizei ciclului de viata al unui produs, obtinerea produsului se caracterizeaza, de regula, prin cel mai semnificativ aport in consumul de materii prime si energie, dar si prin cel mai relevant impact asupra factorilor de mediu.

Procesul de fabricatie a produselor este implicat in impurificarea aerului, apei si solului, avand consecinte dintre cele mai diverse: modificari climatice (emisii de CO2, CO, CH4), poluare fotochimica (emisii de COV si NOx), distrugere strat de ozon (COV de tipul CFC) ploi acide (SO2 si NOx) ecotoxicitate si toxicitate umana (COV cu potential ridicat de toxicitate, de tipul HPA, BaP, PCDD/F, alti compusi organoclorurati; pulberi si suspensii solide cu metale grele, cianuri).

Etapa de utilizare a produsului are efecte mai reduse asupra mediului si sanatatii umane. Abia dupa incheierea vietii produsului, acesta contribuie la acumularea de deseuri, in situatia in care produsul uzat nu mai poate fi reutilizat. In general, produsele metalice uzate nu pun astfel de probleme, in prezent fiind bine puse la punct tehnologii de sortare, separare, procesare si reciclare a acestor deseuri. In anumite situatii, utilizarea produselor metalice a avut sau are influente mai mult sau mai putin benefice asupra factorilor biotici sau abiotici. De exemplu, utilizarea unor obiecte de podoaba sau a unor obiecte de uz casnic fabricate din materiale metalice aliate cu nichel a dus la afectiuni ale pielii sau la intoxicatii. Asa se explica de ce este necesara analizarea produsului in toate etapele existentei sale, iar preferintele consumatorilor se indreapta, cu precadere, spre produsele eco-marcate (produse cu 'eticheta verde'). Un alt exemplu in care este utila analiza comparativa a unor produse pe perioada utilizarii este cel al folosirii unor componente din aluminiu, respectiv din otel, la realizarea autoturismelor. In mod evident, un autoturism mai usor va duce la consumuri mai mici de combustibili pe perioada utilizarii si, in consecinta, la o impurificare mai redusa a atmosferei.

Reciclarea produselor uzate (incluzand colectarea, separarea, tratarea) respectiv depozitarea acestora sunt etape de multe ori ignorate in analiza ciclului de viata, cauza principala fiind absenta informatiilor. Depozitele (haldele) neamenajate sau amenajate nu reprezinta punctul final al ciclului de viata. Impactul substantelor periculoase, latente in aceste depozite trebuie si el estimat, de aceea este importanta cunoasterea cantitatilor de deseuri acumulate, a concentratiilor de poluanti cu potential ridicat de periculozitate (toxicitate, inflamabilitate), a reactiilor posibile sau a factorilor (apa de ploaie, radiatie solara) ce favorizeaza declansarea unor situatii de risc cronic sau acut. Aceste situatii pot fi prevenite prin realizarea unor tratamente de stabilizare, in urma carora poluantii sunt transformati in compusi inerti in raport cu mediul.

Ignorarea anumitor etape ale ciclului de viata poate duce la concluzii eronate.

De exemplu, daca se neglijeaza impactul depozitarii necontrolate asupra mediului, care reprezinta, de altfel, cea mai inadecvata solutie pentru mediu - figura 2., punctul A) si in schimb se cuantifica efectele tratarii deseurilor in vederea reciclarii sau stabilizarii, tratare ce aditioneaza, in functie de procedeul aplicat poluanti ce incarca suplimentar mediul (punctul B), -, s-ar putea trage concluzia ca tratarea deseurilor are un impact mai ridicat asupra mediului decat depozitarea necontrolata. In realitate, impactul depozitarii necontrolate corespunde punctului C, deci tratarea deseurilor reduce impactul de la C la B.

Granitele sistemului sunt conturate provizoriu la formularea obiectivului analizei. Fara indoiala, tipul ideal de analiza este analiza completa pe tot ciclul de viata.

Din ratiuni practice, de multe ori, granitele pot fi trasate pentru un ciclu de viata partial sau chiar pentru o etapa a ciclului. In plus, granitele pot fi restranse prin limitarea numarului de componente ale sistemului considerat - produs, proces, distributie, management.

In nici un caz, conturul pe care se face analiza nu trebuie limitat in mod arbitrar, restrangerea acestuia trebuie foarte bine argumentata, iar ipotezele de lucru trebuie verificate in mod adecvat.

Analiza limitata la o singura etapa poate evidentia oportunitatile de reducere a impactului in cadrul etapei analizate, dar nu si in cele din amonte si aval, limitand posibilitatile de optimizare.

In metodologia analizei ciclului de viata se recomanda neglijarea acelor etape care insumeaza mai putin de 1% din totalul intrarilor si iesirilor.


3. Analiza de inventar


Analiza de inventar componenta a analiza ciclului de viata, este alcatuita din urmatoarele parti:

(1) Realizarea diagramei de flux, ce constituie o reprezentare grafica a tuturor subsistemelor implicate in ciclulu de viata al produsului analizat. Diagrama de flux este compusa dintr-o secventa de procese, legate intre ele prin fluxul de materiale. Pe diagrama de flux sunt reprezentate intrarile (consumuri de materii prime si energie) si iesirile (emisii poluanti, aer, apa, deseuri);

(2) Definirea granitelor sistemului analizat, care presupune luarea in considerare:

granitele dintre sistemul studiat si alte sisteme si subsisteme, diferitele efecte. Alaturi de produsul analizat, din procese rezulta subproduse care constituie intrari pentru alte procese. In aceasta situatie, acestor intrari li se asociaza, pe baza unui algoritm de alocare, cantitati corespunzatoare de materii prime, energie, emisii de poluanti si deseuri;

granitele dintre procesele semnificative si mai putin semnificative. De regula, trebuie sa se stabileasca cat de mult se poate extinde analiza, ce trebuie inclus si ce nu. Acest lucru este determinat atat de obiectivul analizei cat si de consideratii practice. Se impune alegerea subsistemelor (proceselor) semnificative, tinand cont ca prea multe detalii necesita volum mare de date, timp indelungat si ingreuneaza efectuarea analizei. Deciziile de a omite o anumita etapa a ciclului de viata sau un anumit proces trebuie foarte clar justificate. ACV fiind un proces iterativ, se poate reveni asupra granitelor stabilite initial, cu conditia ca definirea acestora sa se faca in concordanta cu obiectivul si gradul de detaliere stabilite. Redefinirea granitelor sistemului se realizeaza dupa o analiza preliminara a datelor colectate si procesate in cadrul analizei de inventar.

granitele dintre sistemul studiat si mediu. ACV abordeaza implicatiile asupra mediului, pe intreg ciclul de viata al produsului respectiv. Acestea constau in evidentierea consumurilor de resurse naturale pe de o parte si evacuarii in mediu a emisiilor de poluanti si deseuri nereciclabile pe de alta parte.

(3) Caracterizarea poluantilor si efectelor asupra mediului presupune luarea in considerare a poluantilor rezultati la realizarea produsului, dar si a celor din fazele anterioare;

(4) Colectarea, prelucrarea si procesarea datelor de inventar (sub forma tabelara si grafice).


4. Analiza neconventionala de impact (ANI)


Evaluarea impactului fabricarii materialelor asupra mediului, conform conceptului de dezvoltare durabila, presupune 1uarea in considerare a tuturor aspectelor cu influenta negativa asupra mediului, si anume:

consumuri de resurse energetice si de materii prime, cu implicatii in epuizarea resurselor;

surse, cantitati, proprietati ale poluantilor emisi in aer/apa/sol avand ca efecte posibile: toxicitatea umana, ecotoxicitate, eutrofizarea, ploile acide, oxidarea fotochimica, distrugerea de ozon si modificarile climatice;

cantitati si caracteristici ale deseurilor depozitate, conditii de depozitare si influenta asupra factorilor de mediu abiotici si biotici: impurificare aer, ape subterane si de suprafata, sol si subsol, toxicitate umana, ecotoxicitate, eutrofizare.

Exista o deosebire esentiala intre analiza de impact realizata in cadrul analizei ciclului de viata si alte tipuri de analize de impact.

Analiza de impact a ciclului de viata nu urmareste in mod deosebit cuantificarea unor efecte deja produse (cum este cazul analizelor conventionale de impact), ci a unora posibile, prin evaluarea semnificatiei si intensitatii efectelor etapelor componente ale unui ciclu de viata al procesului (produsului), asupra mediului.

In cadrul analizei neconventionale de impact se evalueaza efectele posibile asupra mediului asociate desfasurarii activitatilor din cadrul sistemului analizat, utilizand rezultatele analizei de inventar - figura 3.




Figura 3. - Reprezentare schematica a procesului de evaluare a impactului


Analiza neconventionala de impact include:

  • clasificarea datelor de inventar pe categorii de efecte asupra mediului;
  • caracterizarea impactului - modelarea datelor de inventar in cadrul fiecarei categorii de efecte;
  • evaluarea impactului prin insumarea rezultatelor semnificative ale modelarii.

Modelele utilizate la evaluarea analizei neconventionale de impact depind de obiectivul final al analizei ciclului de viata. Ele sunt complexe, bazandu-se pe un volum mare de date si pe un numar considerabil de ipoteze.

Analiza neconventionala de impact constituie etapa hotaratoare in formularea unei optiuni privind evolutia ulterioara a sistemului analizat (optimizare, alegerea unei alternative), prin evaluarea consecintelor asupra mediului cu ajutorul acestor modele.

Pornind de la datele analizei de inventar si a factorilor de echivalenta, stabiliti statistic pe baza informatiilor existente la nivel mondial privind efectele de mai sus, se intocmeste matricea de caracterizare si clasificare a impactului asociat fabricarii, utilizarii, reciclarii si depozitarii produsului respectiv dupa incheierea ciclului de viata.

Cadrul stiintific si metodologic al analizei neconventionale de impact la realizarea analizei ciclului de viata este in dezvoltare.

In prezent se lucreaza la elaborarea unor modele pe categorii de impact si la stabilirea unor relatii intre datele de inventar si efectele posibile asupra mediului, relatii pentru care nu exista inca metodologii universal valabile.


Analiza de optimizare


In cadrul analizei de optimizare se realizeaza interpretarea rezultatelor analizelor de inventar si de impact, in concordanta cu obiectivele si gradul de detaliere a analizei stabilite initial. Rezultatele acestei interpretari stau la baza luarii unor decizii de catre factorii raspundere, decizii menite sa conduca la reducerea poluarii, in special prin solutii preventive ca:

  • optimizari in diferite etape ale procesului de fabricatie;
  • optimizari in diferite faze ale utilizarii produsului;
  • solutii alternative pentru materii prime si energie;
  • optimizarea managementului deseurilor

Analiza ciclului de viata sta la baza identificarii oportunitatilor de prevenire a poluarii mediului in diferite faze ale ciclu de viata a produselor / proceselor, prin parcurgerea celor trei etape componente - inventariere, evaluare impact, optimizare .

Aceasta metoda poate fi utilizata in planificarea strategica sau dezvoltarea strategiei de mediu, in compararea unor solutii alternative si in eco-marcarea produselor. Metoda poate fi utilizata si fara a parcurge toate componentele sale, de exemplu in evaluarea impactului unei modificari la nivelul proceselor tehnologice.

In cadrul analizei de optimizare se utilizeaza o serie de metode si modele, calitative si cantitative, care permit interpretarea corecta rezultatelor si luarea deciziilor corespunzatoare scopului propus. Acestea au la baza cateva elemente comune si anume:

definirea cu precizie a obiectivelor (cerintelor) care permit delimitarea clara a problematicii;

aplicarea sistematica a unor proceduri care exclud ipotezele generale si intamplatoare;

ordonarea si evaluarea obiectivelor (cerintelor) dupa prioritati;

divizarea problemelor complexe in parti distincte, usor de caracterizat;

realizarea evaluarii pe baza rezultatelor unor analize similare.

Definirea cu precizie a obiectivelor este esentiala, mai ales in cazul cand se impune luarea unei decizii rapide, realizand focalizarea eforturilor in zonele critice, ceea ce conduce la cresterea eficientei analizei de optimizare.

De cele mai multe ori, luarea deciziei presupune considerarea unor ipoteze. Este important sa se identifice si elimine acele ipoteze care conduc la luarea unor decizii gresite. De asemenea, un sprijin in luarea deciziilor corecte il constituie ierarhizarea dupa prioritati a obiectivelor (cerintelor) din care decurg strategiile ce trebuie urmate. Printre exemplele de strategii care satisfac cerintele de mediu ale sistemelor de productie se pot mentiona:

  • extinderea durabilitatii sistemului de productie;
  • extinderea durabilitatii materialelor utilizate;
  • selectarea materialelor;
  • reducerea consumurilor de materiale si energie;
  • managementul proceselor;
  • distributia eficienta a produselor;
  • imbunatatirea practicilor de management.

In general, o singura strategie nu poate satisface intregul set de cerinte, de aceea se recomanda adoptarea unui ansamblu de strategii.

Pentru problemele deosebit de complexe, luarea unei decizii corecte se poate face numai in urma divizarii acestora in parti distincte, usor de caracterizat. Cele mai bune rezultate se obtin cand atentia este orientata spre elemente deosebit de importante, iar analiza relatiilor dintre acestea si efectele lor asupra mediului se face intr-o maniera cat mai logic posibila.

De cele mai multe ori, interpretarea si judecarea unor aspecte se bazeaza atat pe date cunoscute, cat si pe supozitii. Acest amestec de date sigure si nesigure apare frecvent in analizele complexe.

Metodele de optimizare variaza de la caz la caz si, de aceea, nu se poate formula un cadru metodologic general pentru efectuarea analizei de optimizare.

Una dintre metodele cele mai utilizate in analiza de optimizare este cea a lui Kepner si Tregoe, prin care se stabilesc calitativ prioritatile masurilor de optimizare.

Primul pas consta in stabilirea unui punctaj functie de importanta solutiei masurii respective ( de exemplu in tabelul 1 )


Tabelul 1

Punctaj

Prioritate


Extrem de importanta


Foarte importanta


Importanta


Mai putin importanta


Foarte putin importanta


Neimportanta


Dupa stabilirea prioritatilor, pentru solutia ce a intrunit punctajul mai mare se definesc (tabelul 2):

  • categoriile de efecte pe care le produce asupra mediului;

punctajul prin care se apreciaza importanta masurii, respectiv categorii de efecte asupra mediului (10 fara efect asupra mediului; 0 cu efect extrem de important asupra mediului);

alternativele de realizare a masurii de optimizare;

punctajul fiecarei alternative pe categoriile de efecte a mediului



Tabelul 2

In felul acesta, rezulta o matrice de comparatie a alternativelor analizate, din care se alege alternativa cu punctajul maxim, ca in exemplul de mai jos, unde Pm este punctajul solutiei / masurii, iar Pa - punctajul alternativei. Categorii de efecte mediu

Solutia

Alternativa 1

Alternativa 2

Pm

Pa


Total

(Pm·Pa)

Pa


Total

(Pm·Pa)



















Punctaj total





S-au considerat trei categorii de efecte asupra mediului si anume:

  • 1 - poluare atmosferica;
  • 2 - distrugere strat ozon;
  • 3 - poluare ape de suprafata.

Fata de categoriile de efecte considerate, masura de optimizare aplicata prezinta: cu efect mai putin important pentru categoria 1 (punctaj 6); fara efect pentru categoria 2 (punctaj 10); cu efect important pentru categoria 3 (punctaj 4).

Masura de optimizare se poate realiza in doua alternative, 1 si 2, fiecare din aceasta avand o anumita importanta asupra categoriilor de efecte considerate, punctate de la 0 la 10, asa cum s-a prezentat mai sus. Dupa cum se observa, alternativa 1 intruneste punctajul maxim, fiind astfel selectata ca masura de optimizare.

Aceasta metoda calitativa poate fi ulterior completata cu alte metode, care combina procedee calitative si cantitative (cum ar fi metoda de ierarhizare analitica), marindu-se astfel gradul de acuratete al analizei.

Analiza de optimizare conduce la luarea unor decizii privind reducerea poluarii, atat prin metode de tratare in vederea reciclarii, cat si prin masuri de prevenire a poluarii, care sunt mai indicate din punct de vedere al eficientei ecologice si economice.


6. Aplicatiile Analizei Ciclului de Viata


Analiza ciclului de viata, ca un instrument complex de evaluare si optimizare, este utilizat curent in:

  • optimizarea proceselor;
  • dezvoltarea produselor;
  • planificarea strategica;
  • politica de mediu;
  • marketing;
  • selectare indicatori de performanta;
  • SMM;

evaluarea performantelor de mediu;

  • eco-marcare.








Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }