Societatea comerciala - subiect colectiv de drepturi

Societatea comerciala - subiect colectiv de drepturi

Am vazut ca subiectele raportului de drept comercial pot fi atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice. Trebuie insa facuta o subliniere si anume ca nu toate societatile comerciale au personalitate juridica, existand si societati comer­ciale lipsite de subiectivitate proprie (in aceasta categorie intrand societatile comer­ciale carmuite de dispozitiile art. 251-263 ramase in vigoare din Codul comercial si, unele asociatii infiintate conform Decretului-Lege nr. 54/1990, daca reunesc conditi­ile comercialitatii).

In literatura juridica, societatea comerciala este definita ca o intreprindere pe care una sau mai multe persoane o organizeaza prin actul constitutiv, in vederea realizarii de beneficii (ca subiect de drept autonom sau si fara aceasta insusire), afectandu-i bunurile necesare pentru indeplinirea de fapte de comert corespunzator obiectului statutar de activitate.

Prototipul originar al societatii comerciale 1-a constituit societatea civila fara personalitate juridica consacrata de dreptul roman. Ea a fost stramoasa societatii in nume colectiv de mai tarziu (care, de altfel, a si pastrat multe din caracteristicile acesteia).

Cele dintai societati in comandita sunt cunoscute in perioada prerenascentista, ele servind, initial, ca instrumente prin intermediul carora detinatorii de fonduri banesti puteau sa eludeze dispozitiile prohibite referitoare la imprumutul cu do­banda (existente in acea epoca), acestia putand sa-si valorifice banii, cu profitul co­respunzator, pe aceasta cale ocolita, punandu-i la dispozitia unor comercianti cons­tituiti in societati, in felul acesta s-a nascut acest tip de societate "in comandita' cu doua grupe de asociati: pe de o parte, imprumutatorii (comanditarii) iar pe de alta Parte, comerciantii debitori (comanditatii) care gestionau propriu-zis afacerile, pla­tind comanditarilor, sub forma de cota-parte din castiguri, dobanzi camuflate, pen­tru fondurile banesti ce le erau puse la dispozitie de acestia.

Cand, mai tarziu, in epoca expansiunii comertului colonial, s-a ajuns la acu­mularea de capitaluri considerabile s-au constituit si primele societati pe actiuni (inca din secolul XVlI-lea), adevarata creatiune a timpurilor moderne. Cu aceasta ocazie a fost statuat principiul raspunderii marginite la valoarea aportului individual, desavarsindu-se, totodata, regimul personalitatii juridice (ca fiind o concesiune acor­data de stat).

Evolutia ulterioara, in aceasta materie, se caracterizeaza prin instituirea unor forme mixte de societati comerciale, inca din secolul XVII societatea in comandita s-a scindat, vechea forma care s-a mai pastrat avand denumirea de "comandita sim­pla', in timp ce noua forma care a luat nastere (prin scindare) a capatat trasaturile societatii pe actiuni, devenind "societate in comandita pe actiuni'.

Tot asa, si "societatea in nume colectiv' nu a ramas in forma sa originara ci a evoluat, capatand, de asemenea, caracteristici ale societatii pe actiuni, devenind, mai tarziu, "societatea cu raspundere limitata'.

In epoca contemporana sunt intalnite mai multe tipuri de societate care insa, in functie de atractivitatea de care se bucura in randul agentilor economici, prezinta grade diferite de proliferare, in tarile industrializate, frecventa maxima o detin soci­etatile in nume colectiv care s-au bucurat de o mare raspandire in trecut. Societatile in comandita se afla in declin.

Aceste fluctuatii in ceea ce priveste frecventa isi au explicatii de ordin eco­nomic, intemeiate pe gradul de functionalitate a diferitelor tipuri de societati. De exemplu, societatile cu raspundere limitata au luat locul societatilor in nume colec­tiv deoarece acestea din urma ii expuneau pe asociati Ia riscuri prea mari, obligan-du-i sa raspunda solidar si nelimitat fata de creditori. Iar, societatea pe actiuni a pro­liferat in dauna societatii in comandita pe actiuni fiindca, spre deosebire de aceasta, a generalizat restrangerea raspunderii asociatilor la valoarea actiunilor pe care le de­tin, iar, pe de alta parte, a facilitat colectarea de capitaluri mari.