Rolul trezoreriei in finantarea deficitului bugetar

Rolul trezoreriei in finantarea deficitului bugetar

Instrumentele si mecanismele de finantare a deficitului bugetar

Asa cum s-a aratat, pe langa functia de casier public, trezoreria are misiunea de a asigura echilibrul dintre lichiditatile provenite din incasarile de venituri ale statului si platile exigibile.

Confruntandu-se deseori cu situatia de gol de resurse, trezoreria apeleaza la imprumuturi. O data stabilita nevoia de finantare a deficitului, se apeleaza la instrumentele adaptate, care sa poata fi utilizate intr-o maniera compatibila cu orientarile politicii financiare. Categoriile de instrumente se grupeaza in termeni reali in: instrumente nenegociabile si instrumente negociabile.

Instrumente nenegociabile Pe langa depozitele corespondentilor trezoreriei, din aceasta categorie fac parte:

a) Bonurile de trezorerie garantate. Acestea sunt la purtator, au o scadenta unica (3, , 7 ani); rata dobanzii este garantata, fiind, de regula, fixa; pot dispune de facilitati fiscale;

b Fondurile particulare, rezultate din depozitele deschise particularilor, folosite in unele tari occidentale, din motive de garantare suplimentara a securitatii acestora;

c Finantarile de la Banca Centrala. Trezoreria pote apela la ajutoare" de la

Banca Centrala sub forma imprumuturilor renumerate sau nu.

Instrumente negociabile Din aceasta categorie fac parte:

a) Emisiunea de bonuri de trezorerie in contul curent. Trezoreria emite pe piata monetara efecte pe termen scurt in cont curent, conform procedurilor de adjudecare, la care  participa bancile si marile institutii financiare, care fac oferte de subscriere,

indicand volumul si ratele de dobanda propuse.

b Imprumuturi obligatare pe piata financiara. Acestea constau in realizarea unor operatii cu caracter exceptional, bazate pe reglementari speciale, pentru emisiuni si plasamente de titluri de stat, denumite obligatiuni, pe termene medii si lungi.

Imprumuturile externe Acestea sunt folosite mai ales in perioada de criza, de refacere si constructie economica; sunt contractate, in general, pe termene lungi, fiind destinate  investitiilor. Rambursarea lor este legata de obtinerea de excedente ale resurselor in  perioade de expansiune si crestere economica ca rezultat al efectelor utilizarii acestor imprumuturi. Daca asemenea efecte pozitive nu se produc, cresterea datoriei externe reprezinta o componenta importanta a dobanzii ulterioare a bugetului, cand statul trebuie sa gaseasca solutii de rambursare, de reamenajare a platilor in contul datoriei externe. Apelul la alte imprumuturi pentru refinantarea datoriei genereaza fenomenul consolidarii datoriei publice.