Politicile financiare si bugetare

1 Concepte si idei

Cuvantul « politica » poate avea diferite sensuri: un curent filozofic sau ideologic, un plan, o exprimare a directiei de viitor, o definire a unei actiuni curente, o propunere specifica, concreta, o cale de a anunta deciziile guvernului, o autorizare oficiala, o pozitie negociata intre doua sau mai multe parti, o declaratie de intentie.

Cadrul politic este un sistem sau o structura de politici care asigura o orientare in luarea deciziilor.

Politica financiara este un ansamblu de masuri elaborate de catre conducere, prin care aceasta isi defineste filozofia, idea de baza a managementului financiar. Ea poate fi definita ca pozitia oficiala adoptata de o autoritate pentru a sprijini implementarea obiectivelor sale financiare. 

Politica financiara are abordari diferite la nivel macroeconomic si la nivelul administratiilor publice locale.

La nivel macroeconomic componentele politicii financiare ale statului constau in metodele si mijloacele concrete privind procurarea si dirijarea resurselor financiare, precum si instrumentele, institutiile si reglementarile financiare utilizate pentru influentarea proceselor economice si a relatiilor sociale, intr-o etapa determinata.

La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale cresterea competentelor si responsabilitatilor organelor deliberative si executive din administratia publica locala implica stabilirea unor strategii financiare complexe care sa creeze si sa mentina o viziune de ansamblu a intregii activitati financiare. Aceste strategii si orientari care au un impact puternic asupra colectivitatii locale sunt consemnate in declaratii de politica financiara.

Principalele conditii ale politicii financiare sunt: sa fie realista, sa aiba o larga baza de sustinere, sa fie transparenta, sa fie permanent actualizata si adaptata la conditiile concrete existente si sa fie elaborata sub forma scrisa in mod cat mai explicit.

2 Relatia politicii financiare cu celelalte componente ale politicilor publice ale statului

Relatia cu politica economica

Politica financiara, impreuna cu politica economica, sociala si monetara contribuie la realizarea unor obiective de mare importanta economico - sociala, de interes national, cu profunde implicatii internationale, cu un orizont imediat sau mai indepartat. Politica financiara reprezinta cadrul strategiei financiare a statului, iar instrumentele si actele administrative de planificare (bugetul), tin de domeniul tacticii de realizare a acestei strategii. In principiu, politica financiara poate stimula evolutia economiei in directia dorita, prin modificarea cheltuielilor publice sau a impozitelor si taxelor. Alegerea uneia sau alteia dintre modalitatile de actiune practica depinde de decizia factorilor politici.

Relatia dintre politica financiara si politicile fiscale si bugetare

Politica fiscala, ca parte integranta a politicii financiare, prin care se stabilesc sursele, metodele de prelevare si veniturile fondurilor publice, se interfereaza si actioneaza corelativ cu alte componente ale acesteia, cum sunt: politica bugetara si politica monetara. Politica bugetara este expresia dimensionarii si ierarhizarii cheltuielilor publice prin actiuni si instrumente specifice, iar politica monetara reprezinta ansamblul actiunilor si instrumentelor prin care banca centrala, utilizand volumul (oferta) si costul (rata dobanzii) monedei, influenteaza nivelul activitatii economice (produsul intern brut) si al preturilor (rata inflatiei). Atat politica financiara, cat si cea monetara conditioneaza in mod direct echilibrul financiar la nivel macroeconomic. Echilibrul financiar reprezinta o stare optima a finantelor publice si exprima concordanta dintre necesarul de resurse financiare, pe de o parte si resursele posibil de mobilizat, pe de alta parte.

Domeniile de manifestare a politicii financiare

Politicile financiare se aplica in domeniul cheltuielilor publice, a resurselor financiare publice, precum si in domeniul creditului bancar si a asigurarilor de bunuri, persoane si a raspunderii civile. Resursele financiare publice vizeaza: veniturile ordinare, cu caracter fiscal si nefiscal, resursele financiare extraordinare procurate pe calea imprumuturilor contractate de stat, a emisiunii monetare, a privatizarii si alte bunuri proprietate de stat. Aceste domenii sunt strans legate intre ele, se intrepatrund si se completeaza reciproc.

3 Componentele politicii fiscale si bugetare

n       Natura si cuantumul impozitelor si taxelor;

n       Gradul de descentralizare fiscala ;

n       Parghiile fiscale ce vor fi utilizate pentru corectarea unor fenomene si tendinte din economie;

n       Repartizarea sarcinii fiscale intre contribuabili;

n       Stabilirea facilitatilor fiscale ce se pot acorda contribuabililor ;

n       Stabilirea structurii, competentelor si a responsabilitatilor aparatului fiscal.

4 Factorii care influenteaza politica bugetara

n   Starea economiei ;

n   Raportul dintre sectorul public si cel privat ;

n   Nivelul veniturilor cetatenilor ;

n   Nivelul deficitului bugetar existent ;

n   Nevoile bugetare si posibilitatile de acoperire ;

n   Acordurile internationale pentru evitarea dublei impuneri .

Presiunea fiscala este determinata de rata fiscalitatii si este egala cu raportul dintre marimea impozitelor incasate si produsul intern brut.

Conform profesorului american Arthur Laffer o rata micsorata de impozitare poate atrage la buget venituri cel putin egale cu o rata mai ridicata, prin efectul de antrenare pe care l-ar avea asupra activitatii economice generale.

5 Abordarea politicilor financiare la nivelul unitatilor administrativ- teritoriale

Cine elaboreaza politicile financiare?

Politicile financiare sunt importante deoarece prin ele administratia locala face cunoscute comunitatii cele mai importante obiective financiare.

Adesea exista ideea ca politicile sunt rezultatul unui proces deliberativ de luare a deciziei din partea autoritatilor politice urmarind un obiectiv prin analizarea tuturor conditiilor, rezultand variante alternative posibile. In realitate, procesul realizarii politicilor este foarte dezordonat.

Politicile se traseaza sau se redefinesc prin procesul de elaborare a bugetului, dar mai ales atunci cand consiliile locale aproba bugetul si aloca resurse pentru noul an financiar.   

Elaborarea unei politici financiare reprezinta un proces complex si dificil la care participa mai multi actori, respectiv :

cetatenii, care fie direct, fie prin sesizari, adunari publice, audiente, fac propuneri sau sesizeaza o serie de nereguli si disfunctionalitati in legatura cu functionarea si dezvoltarea serviciilor publice sau realizarea unor programe si activitati de interes public;

consilierii locali sau judeteni, care incearca sa promoveze idei si solutii din platformele lor electorale sau din intalnirile cu cetatenii;

sefii departamentelor de buget-finante din consiliile locale care furnizeaza elemente de fundamentare privind nivelul veniturilor si cheltuielilor, sau acorda asistenta de specialitate in redactarea declaratiei de politica financiara;

mas-media, prin aspectele critice semnalate referitoare la utilizarea fondurilor publice.

Cui servesc declaratiile de politica financiara?

Politicile financiare trebuie sa ia forma unor declaratii de intentie coerente, corelate intre ele, care sa fie usor de inteles. Din pacate nu intotdeauna politicile iau o forma scrisa, ori sunt incomplete, inconsistente sau in conflict unele cu altele. In principiu, politicile financiare trebuie sa contina o suma de declaratii prezentate in forma scrisa, coerente si usor de inteles care sa acopere toate domeniile managementului financiar si ale metodelor de contabilitate aplicate de administratia publica locala.

La elaborarea declaratiilor de politica financiara se mai au in vedere legislatia nationala, politica de dezvoltare locala si regionala promovata de Guvern si prin programele finantate de organismele internationale.

Politica financiara serveste :

primarilor si presedintilor consiliilor judetene pentru a-si face cunoscute obiectivele stabilite si modul lor de realizare, asigurand transparenta strategiilor financiare atat fata de populatie (electorat) cat si fata de organele deliberative si executive ale administratiei publice locale. Cu cat declaratiile de politica fiscala vor fi mai coerente, cuprinzatoare si usor de inteles, cu atat adeziunea factorilor implicati si interesati va fi mai mare, sporind sansele de implementare a obiectivelor si masurilor propuse;

organelor deliberative (consilierilor) in adoptarea bugetului si in dezvoltarea unor strategii de dezvoltare locala pe termen scurt, mediu si lung;

managementului financiar - pentru orientarea directorilor financiari in activitatea de conducere a activitatilor financiare a administratiei publice locale.

Sfera de cuprindere a politicii financiare

Declaratiile de politica financiara ar trebui sa acopere toate activitatile financiare majore desfasurate de administratia locala. In acest mod se asigura dezvoltarea unui cadru politic care sa duca la realizarea legaturii dintre intentia politica si practica existenta.

Principalele activitati in care pregatirea si adoptarea de declaratii scrise de politica financiara ar contribui la uniformizarea tranzactiilor financiare si ar reduce incertitudinile, sunt: contabilitate, auditare, raportari financiare, bugetul operational (curent), venituri, rezerve financiare, program si buget de investitii, credite si obligatiuni municipale, gestionarea lichiditatilor, achizitii, managementul riscurilor, gestionarea mijloacelor fixe, ajutoare financiare si fonduri de dezvoltare incluzind donatiile, subventiile, imprumuturile si politica de impozitare

Avantajele unei politici financiare prezentate in scris.

Politica financiara prezentata in scris ajuta la dezvoltarea unui cadru strategic larg care favorizeaza relatia dintre intentia financiara si transpunerea ei in practica, avand o serie de avantaje ca :

Faciliteaza procesul de planificare financiara.

Unul din beneficiile stabilirii politicilor financiare este incurajarea celor ce au realizat politicile financiare sa abordeze managementul financiar intr-un context pe termen lung. Dezvoltarea unui cadru al politicilor financiare implica examinarea implicatiilor fiecarei politici atat pe termen scurt cat si pe termen lung. De asemenea, implica identificarea legaturilor, conditionarilor dintre politici. In final, implica o analiza a conditiilor financiare existente si viitoare si de asemenea, corelarea lor cu nevoile de noi politici sau modificarea celor existente.

Evita improvizatiile facute sub presiunea urgentelor financiare

Politicile financiare asigura o baza pentru prevenirea urgentelor financiare. Golurile de incasari, diminuarea aprecierilor de rating, terminarea finantarilor prin granturi, sau subventii de la bugetul de stat, limitarea veniturilor legale sau a cheltuielilor pot avea implicatii importante daca nu exista puse la punct planuri si politici care sa anticipeze si sa asigure solutionarea situatiei aparute.

Altfel spus, politicile financiare ajuta la prevenirea situatiilor neasteptate, nenormale care pot impiedica mersul normal al operatiilor financiare. In procesul formularii politicilor financiare este inerenta evaluarea posibilelor probleme financiare si creionarea strategiei de prevenire, diminuare si control al acestora.

Atrage atentia asupra conditiilor financiare precare.

Pregatirea cadrului politicilor financiare focalizeaza atentia pe conditiile financiare de ansamblu ale administratiei locale.

Formularea politicilor presupune o abordare ca intreg a activitatii financiare. Nu se pot formula politici eficiente fara identificarea si analizarea conditiilor existente si a celor potentiale precum si a evolutiilor viitoare.

Asigura o baza pentru stabilirea si evaluarea managementului financiar.

Odata dezvoltat, cadrul politicilor financiare poate fi utilizat la monitorizarea performantelor managementului financiar. Utilizarea sistemului politicilor implica realizarea unei auditari anuale, a controlului intern si a situatiilor financiare destinate sa satisfaca nevoile de informare a diferitilor utilizatori si duce la monitorizarea performantelor managerilor financiari.

Asigura o baza pentru evitarea improvizatiilor financiare

Existenta unor politici financiare sanatoase asigura o constientizare a pericolelor apelarii la improvizatii financiare si impune un control in utilizarea lor.Improvizatiile se considera ca apar daca administratia locala schimba metodele contabile, prezinta eronat veniturile, deturneaza diferite fonduri, transforma cheltuieli ale exercitiului curent in cheltuieli ale exercitiului viitor, utilizeaza transferurile intre fonduri pentru a acoperi anumite goluri de venituri si diminueaza credibilitatea oficialilor locali prin proiectarea unui buget slab fundamentat.

Ajuta la imbunatatirea procesului de elaborare a deciziilor financiare.

Politicile financiare ajuta la realizarea unui consens si a unei consistente a procesului de luare a deciziei.

O data adoptate, politicile financiare ajuta la clarificarea scopurilor si obiectivelor intregii planificari financiare. Un rezultat practic al adoptarii politicilor financiare este reducerea dezbaterilor si discutiilor exhaustive de fiecare data cand se iau decizii, daca acel aspect este abordat de catre o politica financiara ce este deja adoptata.

Stabilirea politicilor asigura de asemenea o continuitate in conducerea activitatii financiare, mai ales daca acestea implica o serie de oficiali alesi si personal executiv.

Existenta politicilor financiare contribuie la reducerea conflictelor si intelegerii gresite prin furnizarea catre angajati a liniei directoare in domeniul aspectelor financiare si reducerea incertitudinilor si confuziilor.

Dezvoltarea politicilor financiare duce la crearea unui climat de colaborare in luarea deciziilor.

Contribuie la mentinerea unei stabilitati financiare.

Anticiparea dificultatilor financiare si dezvoltarea politicilor ce sa contribuie la evitarea sau depasirea lor este necesara pentru mentinerea stabilitatii financiare.

Politicile ce necesita venituri multianuale si o planificare a cheltuielilor, a investitiilor, o acoperire a costurilor si o ajustare la inflatie ajuta la minimizarea fluctuatiilor mari de la an la an in nivelul taxelor si impozitelor. Ele arata clar publicului si utilizatorilor de informatii financiare ca administratia locala acorda o prioritate maxima stabilitatii financiare.

Utilizarea constanta a politicilor financiare asigura o stabilitate financiara continua chiar daca mediul economic in care actioneaza administratia locala este fluctuant.

Sporesc sansele in obtinerea de credite

Existand politici financiare scrise, credibilitatea administratiei locale creste. Contabilitatea, auditarea, raportarile financiare bine definite prin politicile financiare ale administratiei, asigura o imagine mai buna in fata bancilor, investitorilor , agentiilor de rating. Se demonstreaza un ridicat nivel al competentei financiare si a profesionalismului, aspecte foarte importante pentru institutiile ce activeaza in domeniul creditarii.

Inlesnesc intelegerea situatiei managementului financiar, asigura transparenta acestuia sporind credibilitatea autoritatilor locale in fata populatiei

Procesul de formulare a politicilor financiare serveste efectiv la educarea oficialilor publici si a publicului cu privire la managementul financiar la nivel local care se sprijina pe acordarea increderii si a sustinerii din partea publicului pentru administratia locala.

Politicile financiare scrise sunt un excelent instrument de invatare pentru noii alesi locali. Dezvoltarea politicilor asigura oportunitatea pentru departamentul financiar sa-i familiarizeze pe cei ce elaboreaza politicile cu conceptele financiare, terminologia, practica si standardele internationale in domeniu. Acest lucru este foarte important mai ales avand in vedere cresterea in complexitate a operatiilor financiare realizate de catre o administratie publica locala.