QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Pietele de capitalin economiade tranzitie



PIETELE DE CAPITALIN ECONOMIADE TRANZITIE


Indiferent de sistemul economic aplicat, de planificare sau de economie de piata, analizele efectuate din punctul de vedere al costurilor de oportunitate in vederea alocarii resurselor au ajuns la concluzia ca tranzactia schimba locul fiecarei tari in cadrul frontierei posibilitatilor de productie in raport cu nivelul de eficienta realizat,



Sistemele deschise cum este si cel socio-economic, functioneaza la parametrii de performanta maxima, fara sa fie riscant entropice, doar daca au o functie-obiectiv suficient de nuantata pentru a fi inteleasa pe un palier social cat mai larg. in cazul tranzitiei tocmai functia-obiectiv nu este clara, sau cel putin la fel de transparenta, chiar si in ceea ce priveste perceperea sa ca ideal.

Tranzactia fara tinta precisa isi anuleaza de fapt o consistenta de proces social-istoric de sine statator.

In plan economic, ceea ce numim tranzitie trebuie sa fie centrata pe privatizare, iar in plan social general, adica tranzactia ca atare, sa aiba esentialmente ca finalitate o societate noncolectiva. Proprietatea privata si societatea noncolectiva sunt obiectivele cheie care dau un sens tranzitiei si asigura in acelasi timp, sansa de a se intrevedea iesirea din tunelul crizelor,

Tranzitia12 la economia de piata, ca notiune si nu reforma, reda expresiv continutul schimbarilor ca si finalitatea lor.

In literatura anglo-saxona termenul care desemneaza cel mai des tranzitia economica este cel de transformare. Atat tranzitia cat si transformarea fac parte din aceeasi clasa semantica si sunt percepute chiar ca sinonime. Totusi, tranzitia pare sa acopere un fenomen sau proces trecator, o etapa de transformare deosebita. Termenul de transformare are un grad de generalizare ridicat, surprinde ceva permanent, progresiv sau regresiv. O transformare sau schimbare radicala, pe termen limitat, poate sa fie luata drept tranzitie.

Tranzitia este o fractura, incepe cu un moment de discontinuitate si presupune evolutie ce are ceva cu totul nou. Tranzitia nu poate fi continua pentru ca ar fi in acest caz schimbare sau transformare,

Tranzitia romaneasca, defavorizata de o strategie mai putin coerenta si consistenta aduce la vedere sau chiar lasa sa se manifeste toate tendintele negative ale schimbarii. O tranzitie prost gestionata inhiba fortele progresului mai mult decat un regim totalitar.

Tranzitia este un proces istoric recuperatorii, o refacere a unui circuit gresit facut de unele tari.

Tranzitia postcomunista este procesul transformational de depasire a modului de organizare de tip comunist a economiei si societatii, inspirat de liberalism isi cauta o finalitate organizationala superioara ca randament.

Tranzitia este un proces istoric recuperatorii, o refacere a unui circuit gresit facut de unele tari. Procesele sociale nu au consistenta mecanica, ele nu contin reactii intre elemente pure, dezvoltarea sociala fiind un amestec al unor reziduuri de sisteme. Tranzitia pleaca de la comunism, pe care nu-1 poate anula imediat si total in toate detaliile sale si tinde sa ajunga la capitalism.

Tranzitia risca sa introduca un sistem a carei performanta capitalista este dijmuita de obisnuintele paternaliste si egalitare ale comunismului. Ea are toate conditiile preliminare de a propune un sistem care poate sa fie capitalist doar in masura in care asimileaza functiile social-protectioniste ale comunismului.

Dupa schema metodologica a lui Heidi si Alvin Toffler tranzitia postcomunista are misiunea de a face un dublu salt o data de a consuma performantele dezvoltarii industriale, si a doua oara de a constitui societatea informationala. Tranzitia postcomunista trebuie sa fie in egala masura si tranzitie postcapitalista, prin postcapitalism intelegand acel tip de societate care se afla in postindustrialism.

Managementul tranzitiei economice prezinta multa complexitate pentru ca are functia de a grabi distrugerea vechii economii, ca si constructia noii economii pentru ca sa nu se insinueze in societate subdezvoltarea care este saracia. Constructia noii economii are de facut fata competitivitatii crescande specifice globalizarii, cat si presiunii sociale ca schimbarea sa se rezerve la nivel de individ drept scopuri de bunastare.

Un om politic american crede ca: 'Nu exista un limbaj pentru comunicarea problemelor de rezolvat, nici o viziune care sa contureze viitorul sere care ar trebui sa ne straduim, si nici un program de accelerare si usurare a tranzitiei.

Lumea capitalista13 dezvoltata se afla in fata unei tranzitii a propriilor valori si experiente. Aceasta miscare interesanta spre un alt tip de organizare sociala, care pare sa fi cuprins tarile capitaliste cele mai dezvoltate nu poate sa nu aduca noi perspective in tranzactia post comunista .

Complicatiile tranzitiei postcomuniste tin de faptul ca ea se petrece in acelasi timp cu o alta tranzitie, cea postcapitalista, cum rezulta din opiniile celor mai eruditi analisti occidentali.


Tranzitia postcomunista este in mod necesar un proces accelerat de transformare a modului de organizare sociala care sa ia forma finalitatii tranzitiei postcapitaliste.

Tranzitia, introduce un sistem a carui performanta capitalista este dijmuita de obisnuintele paternaliste si egalitare ale comunismului.

Tranzitia propune un sistem care poate sa fie capitalist doar in masura in care asimileaza functiile social-protectioniste ale comunismului.

Finalitatea combinata a tranzitiilor postcomunista si postcapitalista este o generalizare a capitalismului de tip renan. Modelul este unul european, ceea ce sporeste sansa ca Romania, viitoare membra a Uniunii Europene, sa se apropie mai repede de acest capitalism performant economic si tensionat social.

In mod paradoxal, tranzitia la economia de piata concurentiala isi are originea in postcomunism, adica in faza in care structurile sistemelor14 comuniste au intrat pe panta descompunerii.

In postcomunism s-au preformat doua elemente cheie pentru reusita pe termen scurt a tranzitiei: experienta managementului schimbarii si nucleele de initiativa privata

Cazul Poloniei este clasic in privinta conturarii in plin postcomunism a premizelor schimbarii. Din anii 1980 au aparut forte politice alternative la partidul comunist, mai intai in "Solidaritatea' sustinut de clerul catolic, mai apoi in partidele de diferite orientari. Transferul de putere s-a facut in timp, dupa ce fortele alternative si-au consolidat programele si au realizat o coerenta de actiune.

In toate tarile central-europene a existat o faza distincta a postcomunismului, adica asa cum precizeaza Zbigniew Brzezinski, acea perioada cand incepe sa se realizeze "dizolvarea comunismului pana in punctul in care nici teoria marxista, nici practica trecuta comunista nu vor mai dicta linia politica'.

Cazul Romaniei este aparte, intru-cat mana de fier a liderului comunist si slaba reactie a dizidentei, nu a permis aparitia fortelor alternative, decat dupa revolutia din decembrie 1989. Intr-un fel postcomunismul romanesc s-a consumat cu intensitate, frizand adeseori violenta, in primele luni ale noii puteri, pana la alegerile din mai 1990.Incheierea postcomunismului este marcata de aparitia pluralismului politic, alegeri libere si afirmarea initiativei private.

Tocmai aceasta intarziere a postcomunismului in Romania explica si intarzierile in parcurgerea fazelor tranzitiei in economia de piata.

Originea tranzitiei in postcomunism ridica numeroase probleme legate de paternitatea revolutiilor in mai toate tarile, dar sigur in cele care au rupt cu comunismul prin violenta cum este cazul Romaniei.

Originea tranzitiei in postcomunism a creat numeroase centre de conturbare a schimbarii radicale, forma de organizare socialǎ luand adesea trasaturi combinate irational si din comunism si din capitalism. De altfel s-a programat ideea ca tranzitia merge catre o societate mixt, nici socialista si nici capitalista.

Obsesia privind componenta sociala a tranzitiei tine de o astfel de viziune. Ea a zadarnicit restructurarea economiei, a aruncat peste bord corelatii economice fundamentale cum ar fi cea dintre productivitatea muncii si cresterea salariilor a exacerbat rolul masurilor administrative in realizarea macrostabilizarii.

In Romania s-a ajuns asa de departe cu conditionarea externa a tranzitiei incat programele succesive ale guvernelor a fost pur si simplu forme restranse ale memorandurilor cu fondul Monetar International.

In tari cum este Romania poate este recomandat sa se implice in ,mersul tranzitiei instante suprastatale, avand in vedere deficitul de experienta a managementului schimbarii cu care am inceput tranzitia

Occidentul are mai multe unitati de masura pentru ajutorul dat tarilor din tranzitia postcomunista. Ezitarea continua in ceea ce o priveste pe Romania demonstreaza acest lucru. Ezitarea este o reactie la oscilatiile managementului15 nostru politic, dar in oarecare masura este imposibil sa nu observam ca Occidentul nu prea stie ce sa faca cu tranzactia in care se afla, ca apoi sa aiba o atitudine coerenta fata de tranzitia noastra.

Esenta actualei tranzitii romanesti consta in restructurarea relatiilor de proprietate. Cu alte cuvinte, prin aceasta definitie concentrata plonjam direct in malaxorul tranzitiei.

Vitregita de o teorie care sa contina paradigmele necesare structurarii strategiilor, tranzitia a cunoscut o varietate de inlantuiri de momente diferite de la o tara la alta.

Absenta unei teorii consistente a tranzitiei a afectat coerenta schimbarilor si a diminuat consistenta rezultatelor. Observarea evolutiei tranzitiei in fiecare tara scoate la iveala o disimetrie a inlantuirii momentelor si o eterogenitate a apelului la instrumente, metode si tehnici de operare. Chiar daca tranzitia parea sa fie una si invariabila, modalitatea ei de desfasurare s-a inscris in lege

diversitatii Motivele sunt si politice, dar deasupra tuturor cazurilor care au facut ca tranzitia sa devina un proces cu diversificare pe scara nationala au fost chiar datele constitutive ale contextului istoric, social si national in care s-a desfasurat.

Proiectul de a avea o economie globala inclusiv prin tranzitia la economia de piata din tarile postcomuniste are nevoie de un sistem globalizat al procesului decizional politic in care suveranitatea statelor trebuie sa fie subordonata legii si institutiilor internationale.

Esenta tranzitiei este restructurarea relatiilor de proprietate dar are un context in care este greu sa se precizeze in folosul cui se face aceasta restructurare.

Componenta economica a integrarii este deficitara pentru Romania, in perioada de pana acum a tranzitiei masurile de transformare economica vizand mai de graba excluderea economiei romanesti din angrenajele economiei europene. Tranzitia are in principal doua componente cea politica si cea economica.Tranzitia in latura sa politica presupune trecerea la democratie, la pluralism politic, alegeri libere, stat de drept. Primele rezultate ale revolutiilor din in tarile Europei centrale si de est au fost de natura politica. Se poate spune ca politiceste tranzitia a inregistrat succese imediate, noile regimuri declarandu-se fara echivoc pentru democratie.

Avansul tranzitiei politice a fost evident fata de cealalta componenta, cea economica, in materie de economie tranzitia a comportat numeroase discutii, de la ritmul schimbator de tip big bang, al terapiei de soc sau de tip gradual, la cele privind inlantuirea etapelor si la rolul statului in schimbare.In realitate tranzitia este si constienta si spontana pentru ca ea se implanteaza dupa o reteta prefabricata si accepta regulile pietei care admit spontaneitatea aparitiei factorilor specifici pentru capitalist, in genul initiativei private.

Piata concurentiala nu poate fi lasata sa se manifeste la modul absolut spontan, nici macar in economi mature precum cea a S.U.A. in fond ea este o institutie care trebuie construita.

Piata este supravegheata de institutii de reglementare, cel putin in directia mentinerii unor restrictii antimonopoliste.

Piata este cu adevarat libera si functioneaza cu randament scontat acolo unde re4glementarile sunt existente, sunt flexibile si se respecta de catre agentii economici.Tranzitia s-a dovedit si un proces recuperatoriu al unor experiente social-economice verificate ca functionale si intr-o societate, si in alta.In linii generale, ideile lui Sachs au caracterizat strategiile de tranzitie puse in aplicare de F.M.I si B.M. Acestea au presupus liberalizarea imediata si neconditionata a pietelor, in fond a preturilor, controlul deficitului bugetar16 si al balantei comerciale prin masuri de tip monetarist, subsumate ideii de macrostabilizare si privatizare accelerata de monopolizarea economiei si deschiderea neconditionata a acesteia pentru pietele externe consolidate, ceea ce reclama ca imediata convertibilitate interna.

Se observa faptul ca schema Sachs privind tranzitia decurge din convingerea ca politica tip lassez-faire este miraculoasa pentru schimbare, simpla liberalizare sperandu-se faca deodata si complet operationala piata ca expresie a concurentei dintre agentii economici si a tensiunilor moderatoare dintre cerere si oferta.

Jeffrey Sachs, intr-un studiu publicat in octombrie de revista Central European Economic Review, isi permite sa vorbeasca, dupa 10 ani de tranzitie, de cateva lectii, avand in vedere atat succesele, cat si esecurile observate in toate tarile postcomuniste. Spre deosebire de miza absoluta pe liberalizare Sachs constata ca "pietele functioneaza dar au nevoie de un cadru legal solid pentru a merge bine' adica de institutii17 ce pareau sa fie neglijate de liberalismul primilor ani.Mai aproape de realitatile tarilor din Europa centrala si de est s-a dovedit a fi conceptia privind tranzitia exprimata de Grupul Agenda de la Viena in lucrarea "Socul pietei'.

In opinia Grupului Agenda etapele tranzitiei trebuie sa urmareasca:  crearea contextului social-economic;

- crearea pietei;

- trecere de la distrugere la productie;

- depasirea crizei economice si favorizarea proceselor de crestere economica;

- crearea contextului international;

Un rol esential reglator i se atribuie statului, care trebuie sa evite haosul

economic si dezordinile politice cauzate de faptul ca fortele pietei nu ar fi controlate.

Tranzitia economiei est-germane reprezinta un exemplu de exces al interventiei statului si multe din rateurile comentate de analisti tin de acest specific.

Economia est-europeana a intrat brusc in regulile de reglementarii si a fost marcata de o politica financiara economica si sociala haotica.Joseph Stiglitz subliniaza faptul ca tranzitia ofera un paradox intre conceptia sa teoretica, oarecum croita sa asigure asteptarile privind cresterea bunastarii si practica din fiecare sara la nivelul careia se repereaza cotidian descresteri ale productiei si ale nivelului de trai.Tranzitia este, in fapt, un proces complex, de natura istorica si tocmai de aceea simplificarea modelelor ti mai ales neglijarea contextelor sunt premize ale esecului.

Strategiile de tranzitie aplicate nu au dat satisfactie acolo unde se spera cel mai mult, iar in opinia celebrului economist explicatia consta in faptul ca terapia de soc axata pe privatizarea rapida nu a creat conditiile pentru concurenta, ceea ce a insemnat un recul serios de eficiensa.

Pe langa modelul tranzitiei, un rol important il au institutiile si mediul concurential creat.Tranzitia trebuie sa se desfasoare pe doua dimensiuni, restructurarea inteprinderilor de stat si simularea aparitiei de noi inteprinderi ca efect al initiativei private.

Joseph Stiglitz avertizeaza ca sensul tranzitiei poate fi si succesul si esecul, daca programele de privatizare sunt prost concepute, calitatea managementului administrativ este slaba, intentiile statului nu-si indeplinesc functiile18, iar legislatia este instabila.

In privinta Romaniei, Joseph Stiglitz crede ca un rol negativ il are politica fiscala, prea restrictiva, legislatia care se schimba mereu si absenta unor programe pentru crearea oportunitatilor pentru oameni de afaceri. El recomanda pentru Romania drept o urgenta, imbunatatirea mediului de afaceri pentru intreprinderile mici si mijlocii si atragerea investitorilor straini pentru eliminarea subventiilor ineficiente.

Stoparea declinului si relansarea economica, drept sens al tranzitiei la capitalism sau la oricare alta societate capabila sa genereze si sa sustina prosperitatea, ca si intreg setul de valori perene ale poporului roman care 1-au individualizat si motivat in istorie, justifica o actiune transpolitica sub regim de urgenta, astfel prabusirea economiei este iremediabila si periferizarea Romaniei, de neevitat.



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }