QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Operatiunile de Piata ale Societatii de Servicii de Investitii Financiare








Operatiunile de Piata ale Societatii de Servicii de Investitii Financiare

Investitorii isi bazeaza motivatia investitiei lor pe asteptarile proprii privind evolutia pretului pietei in viitor estimand: o crestere, o scadere, o constanta, sau o schimbare a volatilitatii fata de o referinta.

Atitudinile lor pe piata vor reflecta aceste pozitii prin aplicarea unor strategii care, la randul lor, sunt clasificate ca fiind de tip: bullish, bearish, neutre, sau bazate pe volatilitate.

In economia de piata complexitatea emisiunii, miscarii si a exersarii drepturilor aferente investitorilor in instrumentele financiare depaseste cadrul reglementativ, operativ si de control al pietei de capital. In mod constant orice referire la piata de capital ne poarta gandul catre institutia sa cea mai reprezentativa care este bursa.




Considerand investitorii ca fiind principalii agenti ai dezvoltarii economice prin plasamentele lor in valorile mobiliare, iar bursa locul principal de manifestare a pozitiilor si intereselor acestora, atunci putem considera ca rezultatele si calitatea activitatii bursiere sunt mijlocul principal de masura a intensitatii si diversitatii miscarii economice prezente si viitoare.



1. Evidenta operatiunilor cu valori mobiliare

In sensul lor general, toate instrumentele financiare si valorile mobiliare sunt privite ca fiind contracte cu clauze, obligatii si drepturi multiple, care atunci cand sunt exersate, sau cand aceste instrumente circula, creeaza profit sau pierderi participantilor.          

Participarea individuala sau asociata la investitiile financiare,   prin care circula capitalul in societate este negociata intre emitenti si investitori sau numai intre investitori.

In legatura cu calitatile instrumentelor financiare existente, operatiunea de transfer a proprietatii prin vanzare-cumparare constituie numai o latura a procesului de tranzactie, deoarece orice investitor, poate exploata si alte calitati ale valorilor mobiliare detinute, tranzactionand si alte drepturi ale lor pe piata de capital prin operatiuni de inchiriere, imprumut, gajare sau garantare cu titluri financiare.

Pe piata de capital, operatiunile de emisiune si miscare a instrumentelor financiare provoaca transmitere partiala, totala, temporara sau definitiva, a unor drepturi si obligatii care sunt insotite de asumarea de riscuri, rezultand avantaje cuantificate fie sub forma profitului din investitii sau de capital, pierderi partiale sau totale si poarta denumirea generica de tranzactie.


1.1. Conduita agentului de invetitii financiare

Agentul trebuie sa acorde clientilor suportul sau profesional, fara discriminare. Sfaturile date investitorului de catre agent, cu privire la vanzarea, cumpararea sau schimbarea de titluri financiare trebuie sa fie obiective, complet dezinteresate, fara intentie de manipulare a clientului.

Agentul de investitii trebuie sa construiasca profilul fiecarui client - investitor, profil care include in mod necesar obiectivele investitorului: obtinerea de venit prin investitii sau prin cresterea de capital, sau mixt, pe termen scurt sau lung, conservarea capitalului propriu, avantaje fiscale, diversificarea portofoliului sau speculatii, asigurarea de lichiditate.

Agentul are obligatia de a pune la dispozitia investitorului, instructiuni scrise privind tranzactiile cu optiuni, contracte futures si in contul de siguranta, inainte ca acesta sa efectueze primele sale tranzactii de acest tip.

Nici un agent de investitii nu este indreptatit sa promita unui investitor obtinerea certa de profit prin tranzactii la bursa cu titluri financiare sau marfuri.

Periodic, agentul trebuie sa raporteze clientilor-investitori situatia contului lor. Situatia contului trebuie sa cuprinda: pozitiile acoperite si neacoperite, balanta debitoare sau creditoare, dobanzi platite pentru imprumuturi si mentinerea contului, comisioane platite si incasate, dobanzi si dividende incasate, datele de tranzactii, numerar incasat si platit. Daca este cazul, situatia contului se transmite si partenerului sau, sau persoanei numite de client.

Daca agentul opereaza un cont discretionar, el trebuie sa aiba acordul scris al investitorului, cu specificatia gradului de discretie. Acordul presupune numai dreptul imputernicitului de a efectua tranzactii in cont pe raspunderea titularului, cu raportarea fiecarei miscari de pozitii, nu de a retrage bani din cont. In scopul prevenirii abuzului de tranzactii in contul discretionar in urma carora numai agentul este cel care incaseaza comision, se interzic tranzactiile care nu aduc titularului de cont profit in bani sau in calitatea titlurilor financiare.


1.2. Relatii care privesc comportamentul pe piata

Se considera a fi o practica anticomerciala a agentului care, desi ofera o cotatie ferma, nu se angajeaza sa execute tranzactia la acea cotatie.

Este interzis ca agentii de investitii sa participe la actiuni de manipulare a pietei, sa colporteze zvonuri privind piata, preturile, sau titlurile financiare.

Se considera activitati ilegale: efectuarea de tranzactii fictive care pot crea o piata falsa, transmiterea de cotatii incorecte, vanzarea “in absenta” a titlurilor financiare pentru care s-a facut o oferta de achizitionare a unei societati de catre o alta, rezervarea de titluri financiare din emisiunea primara sau vanzarea lor rudelor, a personalului bancar, sau rudelor acestora.

Nici un agent nu poate accepta a fi delegat sa voteze in adunarea actionarilor, daca votul clientilor sai nu este la unison (contest de vot).

Persoana afiliata - insider - care detine informatii sensibile privind activitatea financiara a unei societati, trebuie sa raporteze organului de stat toate tranzactiile in contul sau personal. O astfel de persoana nu are libertatea de a utiliza in mod personal informatiile confidentiale detinute sau de a le divulga persoanelor straine. Orice informatie care, in prealabil, nu a fost data publicitatii este considerata a fi confidentiala.

Societatile financiare ale caror angajati efectueaza tranzactii in cont personal, trebuie sa fie informate si sa informeze asupra tranzactiilor si asupra situatiei contului fiecarui angajat.

Membrii societatilor de servicii de investitii financiare nu au voie sa solicite sau sa-si acorde servicii reciproce numai spre a se indatora reciproc.

Societatile si agentii de servicii de investitii financiare recunosc oricarei persoane calitatea de investitor.

Titlurile financiare apartinand unui client, depozitate la sediul agentului, sunt clasate in conturi separate de cele apartinand altor clienti sau firmei respective; este interzis amestecul, societatile si agentii de servicii de investitii financiare sunt obligate de a mentine activa balanta titlurilor financiare.

Se recomanda stabilirea unor relatii oficiale agent - client - investitor, sau agent – agent, orice persoana straina de societatea de investitii este considerata si tratata ca avand statut de client.

Societatile si agentii de servicii de investitii financiare nu pot regaja titlurile financiare ale unui client peste o anumita limita a datoriei acestuia.

Contractul reciproc de gajare si regajare a titlurilor financiare nu presupune in mod necesar transportul si livrarea lor la sediul furnizorului de credit, dar presupune clasarea si evidenta obligatorie in mod separat a titlurilor.

Titlurile financiare aflate in custodia agentului, care depasesc limita maxima care poate fi gajata, sunt obligatoriu clasate separat. Societatile de servicii de investitii financiare sunt obligate sa raporteze periodic organului de stat, marimea si tipurile de titluri financiare proprii si pe cele detinute in “street name”.

Retinerea de catre membrii sindicatului de plasament a unei cantitati de titluri financiare incredintate spre vanzare, in vederea comercializarii lor ulterioare, este interzisa; titlurile financiare care fac obiectul unei emisiuni primare se vand numai publicului investitor.

Dovezile de detinere sau titlurile financiare mutilate, necesita autentificarea de catre agentul de transfer, de catre registrator sau de catre emitent

Orice ordin de tranzactii trebuie sa contina numarul de identificare al agentului si numarul de cont al clientului. Este interzisa tinerea ordinelor la piata.

Pozitia ocupata de executantul tranzactiei, pozitie de agent sau de comerciant, trebuie dezvaluita clientului pentru a preveni incasarea ambelor forme de remunerare, comision si adaos de comercial.

Indiferent de forma adaosului la pretul de tranzactie - comision, marja, concesiune, alocatie - acesta trebuie sa fie onest si rezonabil, bazat pe intelegerea intre comerciantii care tranzactioneaza titluri financiare si marfuri de aceeasi clasa, iar marimea adaosului trebuie dezvaluita in scris la confirmarea tranzactiei.

Tranzactia si livrarea de titluri financiare in alte cantitati decat stocuri standard, se face numai in diviziuni ale acestuia, astfel ca prin consolidare sa se poata constitui alt stoc standard.

In cadrul tranzactiilor, nici un agent sau companie financiara nu are voie sa intercaleze o a treia parte, decat in cazul in care investitorul obtine avantaje evident mai mari decat printr-o tranzactie directa.

Reclama privind tranzactiile si operatiunile cu titluri financiare sau marfuri trebuie sa fie clara, directa, sa nu cuprinda informatii si date deliberat distorsionate sau sa ofenseze in vreun mod concurenta; deoarece textul reclamei angajeaza intreaga firma, trebuie aprobat de un functionar superior al societatii; originalul textului - reclama, trebuie pastrat in arhiva societatii.

Orice reclamatie trebuie inregistrata de institutia financiara careia ii este adresata, rezolvata si tinuta in evidenta pe o perioada stabilita de lege.

In lipsa altei cai de rezolvare, diferendele dintre institutiile financiare se rezolva prin arbitraj, a carui decizie este obligatorie si inatacabila. Arbitrajul intre o societate financiara si client este posibil numai daca, in prealabil, la deschiderea contului, agentul si partenerul au cazut de acord asupra acestui mod de rezolvare a unui eventual diferend.

Reglementarile prevad masurile pecuniare si administrative impotriva membrilor care au comis fapte ilicite sau de contraventii care uneori nu sunt prevazute si sanctionate prin lege, din aceasta cauza reglementarile bursei apar si sunt mai restrictive decat cerintelele comerciale ordinare.

Astfel utilizarea datelor si a informatiilor se face numai in legatura cu indeplinirea sarcinilor de serviciu, iar persoanele care detin informatii confidentiale, se abtin de la a transmite astfel de informatii sau de a efectua tranzactii pe baza lor.

Din aplicarea in totalitate a acestor reguli de comportament si de tranzactionare –bursa stabileste sanctiuni pentru abaterile de la reglementarile sale cum sunt:

Ignorarea de reglementari si decizii ale organelor bursei;

Transmiterea de informatii false si nerespectarea prevederilor referitoare la informatiile confidentiale;

Tranzactionarea in conditiile unui conflict de interese si operatiuni care afecteaza pretul, cum sunt: manipularea, conspiratia, urmarirea tranzactiilor, piata artificiala, tranzactii in avans, etc;

Nealimentarea conturilor de decontare pentru stingerea obligatiilor rezultate din tranzactii sau neactualizarea cerintelor privind disponibilitatile contului de garantare;

Calcularea eronata a capitalului minim net, sau a limitei de tranzactionare si neglijarea controlului intern;

Incadrarea conturilor de investitii in alta categorie decat cea potrivita clientului, modificarea datelor privind clientii, sau ale contului de investitii fara consimtamantul clientului;

Executarea ordinelor de tranzactie in alte conditii decat cele prevazute sau solicitate de clienti;

Incalcarea prioritatii in defavoarea clientilor, sau modificarea ordinului de tranzactionare fortata, garantarea pentru clienti;

Incasarea comisionului in afara procedurilor stabilite;



2. Contul de investitii – instrumentul de operare al investitorilor

Deoarece instrumentele si valorile mobiliare sunt de regula inscrise in cont, iar piata acestora este reglementata si intermediata, evidenta si miscarea acestora este inregistrata si dirijata in primul rand, prin intermediul operatiunilor ce au loc prin conturile si contractele de investitii.

Contul de investitii este un instrument juridic general, un contract cu caracter permanent si repetabil dintre investitor si agentul de investitii, care stabileste conditiile generale de tranzactionare a valorilor mobiliare, a platilor si incasarilor, prin care se recunoaste legal ca investitorul dispune liber de activele inregistrate in contul sau, si ca riscul pierderii si profitul obtinut prin tranzactiile cu instrumentele financiare ii revin in totalitate.

Structura contului de investitie si procedurile de lucru in cont sunt uniformizate si aprobate de organul de stat specializat; clauzele conturilor de investitii sunt diferite pentru a raspunde eterogenitatii investitorilor si intereselor lor.

Din punct de vedere al clauzei efectuarii platii tranzactiilor, sunt urmatoarele tipuri de cont:

Contul general in numerar sau cu plata integrala a tranzactiei, este acel contract prin care investitorul, in urma unei tranzactii, este obligat sa efectueze plata integrala, intr-un timp prestabilit (T+3) de la data executarii ordinului. Deoarece contul general nu permite existenta soldului debitor, orice intarziere peste aceasta limita de timp da dreptul agentului de a proceda la executarea tranzactiei fortate pe raspunderea investitorului.

Cont cumulativ este specific numai anumitor categorii de investitii pasive; acesta permite investitorului sa efectueze plati partiale si sa intre partial in posesia unei investitii nenominalizate sau colective. In unele tari acest tip de cont se intrebuinteaza in cazul unor tipuri de investitii in societati pe actiuni in comandita care prevad posibilitatea de plati partiale sau de aporturi viitoare la capital, sau unele planuri de investitii deschise salariatilor sau in cazul investitiilor in anumite fonduri mutuale.

Contul de siguranta sau in marja - in marja sau cu plata partiala a tranzactiei este acel tip de contract care permite investitorului obtinerea automata a unui credit din partea agentului, pe baza unei garantii - colateral formata din pozitiile detinute in acelasi cont.

Investitorul dispune oricand de orice pozitie din contul sau de siguranta, dupa primirea confirmarii executarii acesteia, indiferent daca a efectuat sau nu plata pentru toata tranzactia ordonata.

Pentru fiecare operatiune investitorul are responsabilitatea sa efectueze o plata initiala, partiala si sa raspunda oricarei solicitari de echilibrare (apel in marja) a contului intr-un termen stabilit (o zi). In functie de tranzactia de deschidere a pozitiei, acest cont poate fi: (long) deschidere prin cumparare si (short) deschidere prin vanzare in absenta.

Functionarea contului de siguranta este determinata si de rolul pe care il indeplineste marja initiala, care poate fi parte din pretul de tranzactie in cazul vanzarii/cumpararii, sau poate fi depozit de buna credinta, in cazul contractelor futures si cu optiuni.

In functie de dreptul legal de efectuare a tranzactiilor de investitii in cont, exista:

Conturi individuale - pe numele titularului in care investitorul este o persoana fizica, care de regula ia decizii de investitii in nume propriu.

Conturi administrate - sunt acele tipuri de conturi inregistrate de persoane juridice sau asociatii de persoane fizice si juridice, in care dreptul de operare in cont este stabilit si atribuit fie printr-o hotarare judecatoreasca, fie printr-o intelegere aditionala intre parteneri, unei persoane nominalizate, numita administratorul contului. Intelegerea sau contractul de administrare stabilesc domeniile de tranzactii si limitele raspunderii administratorului. Daca aceste limite nu sunt stabilite, contul functioneaza dupa regula prudentei maxime sau a omului prudent, in sensul ca administratorul trebuie sa opereze activele incredintate cu diligenta cu care ar opera bunurile proprii. In cazul unui cont de siguranta administrat, trebuie sa se specifice limita maxima pana la care pot avea loc astfel de tranzactii, precum si numele persoanelor autorizate sa le controleze sau sa le aprobe in prealabil.

Contul de investitii pentru persoane juridice necesita aprobarea din partea conducerii legale a persoanei juridice care deschide contul; aprobarea trebuie insotita de o copie a statutului sau a regulamentului de functionare a persoanei juridice, in care se mentioneaza acordul de deschidere a unui cont de investitii; daca este vorba de un cont de siguranta, trebuie sa se specifice limita maxima pana la care pot avea loc astfel de tranzactii, precum si numele persoanelor autorizate sa le efectueze. Apropierea in scop personal a unei parti din activele contului de catre administratorul lui, se pedepseste de lege.


Contul de investitii anonim este acel contract in care numele titularului investitor nu este cunoscut publicului. Acest tip de cont se deschide numai cu permisiunea organelor fiscale ale tarii, care sunt detinatoare ale identitatii proprietarului de cont. Titularul unui astfel de cont poate fi o singura persoana sau mai multe; conturile anonime comporta cheltuieli suplimentare, deoarece tranzactiile sunt executate numai de catre un singur agent pe baza verificarii codului sau a unei parole.

Contul de investitii colectiv este un tip de cont administrat specific numai persoanelor fizice. Orice cont colectiv trebuie sa specifice intelegerea partenerilor asupra activelor din cont si metoda de rezolvare a situatiei contului, in cazul in care unul dintre membri intra in incapacitate juridica, fizica sau decedeaza. Administratorul contului este obligat ca in termen de o zi sa anunte agentul ori de cate ori au loc asemenea evenimente cu unul dintre membrii contului colectiv. Contul colectiv are doua variante:

Contul colectiv cu drepturi acordate supravietuitorilor;

Contul colectiv cu drepturi acordate mostenitorilor;

Conturile fiduciare si custode sunt conturi administrate de catre o persoana in favoarea titularului de cont din motive operationale, de siguranta, sau in cazul in care titularul fiind in incapacitate juridica, nu isi poate exercita legal drepturile asupra activelor contului, sau in cazul in care proprietarul de drept este minor.

Contul discretionar - este acel cont prin care proprietarul incredinteaza unui agent de investitii drepturi limitate sau nelimitate, sa efectueze tranzactii in cont, pe riscul si raspunderea titularului.

Notiunea de discretie limitata sau nelimitata acordata agentului se refera numai la tranzactiile cu valori mobiliare si nu la posibilitatea de lichidare sau retragere de numerar din cont, acesta constituind un atribut exclusiv al investitorului titular. De regula, tranzactiile intr-un cont discretionar au loc numai cu informarea unuia dintre conducatorii societatii de investitii in care activeaza agentul, acesta fiind raspunzator de securitatea activului din cont si avand sarcina de a elimina posibilitatea abuzului de tranzactii (Churning).

Contul de grup este un cont cu functie operativa care cumuleaza temporar mai multe ordine de tranzactii, aproximativ omogene, de aceeasi parte a tranzactiei care este executata unitar in vederea obtinerii de avantaje oferite fie de piata, fie de costuri de utilizare a sistemului de tranzactionare.


2.1. Informatii cuprinse in contul de investitii

La deschiderea oricarui tip de cont, investitorul trebuie sa furnizeze o serie de informatii pe care acesta este obligat sa le amendeze ori de cate ori apar modificari. Intr-un cont de investitii trebuiesc cuprinse cel putin urmatoarele informatii:

Datele de identificare numele, data nasterii, adresa, cetatenia si rezidenta, starea civila si familiala, numarul persoanelor dependente.

Date privind profilul si capacitatea financiara - legala a investitorului, profesia si ocupatia, daca investitorul este sau nu in legatura cu activitatea financiar - bancara sau a valorilor mobiliare, surse de venituri, impozite, lichiditatea si solvabilitatea clientului, alte conturi de investitie, depozite si referinte bancare;

Experienta in piata financiara si in tranzactiile cu valorile mobiliare, tipuri de investitii practicate de investitor;

Obiectivele investitorului, consevare de valoare, venit, castig de capital, speculatie,etc.

Tipul de cont deschis de investitor: general, cumulativ sau de siguranta:

Mentiuni privind drepturile asupra proprietatii si tranzactiilor din contul de investitii;

Clauza exonerarii societatii de servicii de investitii financiare privind datoria fiscala a investitorului;

Documente auxiliare la contract, declaratii speciale privind intelegerea clauzelor specifice privind contul de siguranta, tranzactia fortata, options, decizia investitorului privind livrarea valorilor mobiliare, alte detalii mentionate mai jos.

Clauza de imputernicire, daca investitorul permite unei alte persoane sa opereze in contul sau, permisiunea trebuie data in scris, insotita de informatii amanuntite referitoare la persoanele in cauza.



Locul de detinere al titlurilor, investitorul decide daca lasa titluri financiare posedate in custodia agentului, in “street name”, sau daca doreste ca acestea sa-i fie livrate la alta desatinatie. Agentul trebuie sa execute prompt, oricand, livrarea titlurilor financiare, la cererea investitorului.

Clauze speciale, in cazul deschiderii unui cont de siguranta, investitorul declara in scris ca se va conforma regulilor de functionare a acestui tip de cont. In plus, el semneaza contractul de gajare a titlurilor sale financiare, precum si contractul de imprumut pentru orice tranzactii efectuate in cont. Daca investitorul deschide un cont de siguranta si este angajatul unei societati financiare, el trebuie sa furnizeze acordul locului de munca unde se trimit duplicate ale tranzactiilor efectuate de el.

Adrese speciale investitorii care doresc sa utilizeze casute postale pentru corespondenta, trebuie sa dea si adresa unde pot fi contactati direct in caz de nevoie.

Compatibilitatea investitorului premergator primei tranzactii cu optiuni, investitorului i se cer relatii privind experienta sa in domeniul investitiilor. In functie de experienta si starea financiara a investitorului, agentul sau institutia financiara decid asupra tipului de tranzacti - acoperite sau descoperite - pe care acesta le poate efectua in cont.

Formularul de evidenta a pozitiilor din cont este un document standardizat care face parte din contul investitorului si in care sunt inscrise principalele date privind fiecare tranzactie in functie de specificul valorii mobiliare, pentru fiecare pozitie el cuprinde pentru:

Actiuni comune / unitati de investitii, fonduri mutuale, numarul de titluri tranzactionate, codul si identificarea titlului, dividendul anual pe actiune, total venit, data, pretul si costul total al cumpararii, data, pretul si costul total al vanzarii, castigul si pierderea de capital;

Actiuni preferentiale: numarul de titluri, codul si identificarea, rata dividendului prestabilit, data si pretul rascumpararii, data retragerii si pretul, profitul, pretul si costul total de cumparare, pretul si venitul total din vanzare, castigul si pierderea de capital.

Obligatiuni, bonuri, bilete de tezaur si alte titluri de credit, suma titlului, codul si identificarea titlului, dobanda sau dobanda nominala, data maturitatii, pretul si data rascumpararii, profitul la maturitate, pretul si costul total al cumpararii, pretul si castigul total al vanzarii, castigul si pierderea de capital;

Drepturi numarul de titluri, codul si identificarea titlului, valoarea teoretica in perioada ex drept, pretul la data exersarii, pretul si castigul total al vanzarii, castigul si pierderea de capital;

Garantii: numarul de titluri, codul si identificarea titlului, pretul si costul total al cumpararii, pretul si data exersarii, pretul si castigul total al vanzarii, castigul si pierderea de capital;

Contracte options si futures: numarul de contracte, codul si identificarea contractului, data, pretul si costul total al cumpararii, data, pretul si castigul total al vanzarii, castigul si pierderea de capital.

Rubrici de evidenta operativa, contul mai cuprinde rubrici ale evidentei profitului lunar pe fiecare titlu financiar si cheltuielilor de tranzactie, iar in cazul contului de siguranta evidenta titlurilor gajate, imprumutate, marcarea la piata a valorilor, de declansare a apelului de echilibrare.

Pe langa aceste formulare, pentru evidenta tranzactiilor agentul de investitii financiare trebuie sa mentina la zi un centralizator operativ de evidenta a tranzactiilor pe clienti, care cuprinde urmatoarele informatii: data tranzactiei, data decontarii/compensarii, data receptionarii platii sau a livrarii, contul si numarul clientului, numarul de titluri tranzactionate, codul si identificarea titlurilor, pretul de executare a tranzactiei, comisionul agentului, valoarea totala a tranzactiei, valoarea totala a comisionului.


3. Ordinul de tranzactie - mijloc de actiune al investitorilor pe piata

Ordinul de tranzactie este mijlocul de operare al contului de investitii si cuprinde conditiile concrete de executie ale unei singure tranzactii, prin care investitorul instruieste agentul sa efectueze operatiunile de vanzare, cumparare, gajare, imprumut, plati si transfer de active.

Ordinele se diversifica in functie de clauzele lor privind durata de valabilitate, conditiile de fixare a pretului si de valoarea titlurilor financiare sau cantitatea de marfuri tranzactionate, de maniera de executie si plata.

Pe oricare piata reglementata de tip bursier sau OTC a valorilor mobiliare, tranzactiile sunt executate dupa proceduri standardizate si de aceea ordinele au aceleasi clauze, continut si sunt tipizate pana la nivel international.

In functie de intervalul de timp in care un ordin isi pastreaza valabilitatea, acestea pot fi:


Ordin de tranzactie la zi - care trebuie executat numai in cursul zilei in care a fost lansat; la incheierea zilei de lucru, ordinul neexecutat se anuleaza automat. In absenta unei mentiuni exprese, toate ordinele din piata de capital sunt ordine de tranzactie la zi.


Ordin de tranzactie cu valabilitate prestabilita - este acel tip de ordin prin care investitorul stabileste o durata de timp in care accepta executarea tranzactiei. Expresia specifica acestor ordine este “bun/valabil pana la . . .” urmata de data, numarul de zile, saptamani, etc. cand ia sfarsit perioada de valabilitate a ordinului, care este de pana la 6 luni, investitorul avand dreptul de a-l anula oricand, inaintea executarii lui.

Luand drept criteriu de ordonare pretul de tranzactie, exista doua mari categorii de ordine la pretul pietei sau la un pret prestabilit:


Ordine executate la pretul pietei - market orders – este ordinul prin care investitorul impune tranzactionarea imediata a unei cantitati sau valori de instrumente financiare, sau de marfuri la pretul pietei.

Logica “ordinului la piata” este aceea ca oricand exista un cumparator si un vanzator de titluri financiare, daca se pune problema tranzactiei in sine si nu a pretului. Investitorul nu specifica pretul, ci numai cantitatea, ordinul trebuie executat imediat, adica in cateva minute de la lansare.

Lansand acest tip de ordin, investitorul pune accent pe tranzactie, el cunoaste pretul pietei in momentul lansarii ordinului (Tl) si este constient ca ordinul sau se va executa imediat, (Te) desi la un pret nedeterminat inca, pe care se obliga sa-l accepte.

Tinerea sau intarzierea ordinelor la piata constituie o incalcare a practicilor din piata de capital si poate atrage dupa sine compensarea investitorului de catre vinovat. Exista doua mari grupe de ordine de tranzactie la piata:

Ordin “cumpara la piata”, prin care investitorul solicita cumpararea imediata a unui numar de titluri financiare la pretul pietei.

Ordin vinde la piata prin care investitorul solicita vinderea imediata a unor titluri financiare la pretul pietei.

Ordine de tranzactie executate in conditiile unui pret de referinta mentionat de investitor, dar cu respectarea practicilor pietei de capital, este cazul ordinelor “la limita” si “stop limita”

Ordinul de tranzactie fata de o limita - limit order – este un ordin prin care investitorul pune accentul pe pret, in sensul ca acesta solicita ca tranzactionarea sa aiba loc la un anumit pret, numit limita sau la unul mai avantajos. Investitorul estimeaza ca pretul va evolua atingand marimea vizata pentru incheierea tranzactiei.

Ordinul are doi timpi: unul de asteptare de la momentul lansarii (T0) pana cand piata atinge pretul limita (Td) cand acest ordin se declanseaza pentru executie si un timp de executie (EC) pentru cumparare si (EV) pentru vanzare, daca sunt intrunite conditiile solicitate de investitor.

Text Box: 		    EV
	Td
		  
     EC
To




Schema ordinului de tranzactie limita la.


Riscul este ca limita stabilita de el sa nu fie atinsa, deci ordinul sa nu poata fi executat, de asemenea atingerea pretului limita vizat nu inseamna ca tranzactia are loc imediat. Se poate intampla ca la acelasi pret sa fie licitate alte ordine cu prioritate de timp. Este cazul “tranzactiei in avans”, care nu este altceva decat un ordin identic, dar lansat anterior, deci care are prioritate de executie. Tot asa, se poate intampla ca intre timp, pretul sa ia valori in afara limitei ordinului, drept pentru care investitorul este nevoit sa astepte o alta ocazie, cand pretul titlurilor financiare sau al marfii vizate atinge din nou valoarea limita.

Acest tip de ordin de tranzactie cunoaste doua forme:

Ordinul “vinde la limita la . ”, prin care investitorul specifica pretul minim, limita, de la care agentul poate incepe vanzarea titlurilor sale financiare.


Plv                   

A



A B C



Functionarea ordinului “ vinde limita”

Ordinul “cumpara la limita la . ” investitorul specifica pretul maxim la care se angajeaza sa cumpere titlul financiar vizat.





Functionarea ordinului ”cumpara limita”

In care:

AC = linia generala a pretului pietei;

A = momentul lansarii ordinului limita (AA’B zona de asteptare)

B = momentul declansarii ordinului (zona BC de executare)

AA’ = cat trebuie sa creasca sau sa scada pretul pietei pentru a atinge pretul limita.

Plv si Plc = linia preturilor limita de la care are loc declansarea ordinelor limita.


Ordinul de tranzactie . stop – stop order – consta din instructiunea data de investitor ca o tranzactie sa se execute imediat dupa ce pretul pietei atinge o anumita valoare numita “stop”.

Ordinul de tranzactie stop are si el doua faze: o perioada de asteptare, pana cand pretul atinge valoarea stop, cand se declanseaza si intra in faza a doua de executie, devenind ordin “la piata” in suspensie; ele se executa respectandu-se procedurile de timp ale pietei. Logica ordinului stop consta in credinta investitorului intr-o piata, in care fata de pozitia sa de deschidere, evolutia curenta a pretului pietei ii este favorabila pana in prezent si doreste continuitatea acestei miscari a pretului, dar nu este sigur cat va dura. Deoarece exista si posibilitatea ca pretul sa-si schimbe directia, fapt care-i va aduce neajunsuri, pentru a se asigura in acest caz, investitorul lanseaza un ordin stop de inchidere a pozitiei la o oarecare diferenta dintre pretul stop si cel de deschidere al pozitiei, sau cel curent, care este acceptabil, sau care corespunde asteptarilor sale. In functie de starea pietei si a situatiei din contul investitorului, daca diferenta dintre cele doua preturi este pozitiva, ordinul indeplineste functia de conservare a profitului potential, iar daca aceasta este negativa, el reprezinta acceptarea unei eventuale pierderi potentiale limitate.



Ordinul “vinde stop la . ” este dat de un investitor care prevede o scadere a pretului pietei si are menirea de a proteja un castig potential, sau a limita o pierdere, in eventualitatea ca pretul in miscarea sa atinge valoarea specificata prin comanda stop.

Text Box:

Pvs



Functionarea ordinului “vinde stop”


Procedura prin care investitorul aflat in pozitie long, urmareste cresterea pretului pe piata, prin lansarea succesiva de ordine “vinde stop” la preturi din ce in ce mai mari si care au ca scop conservarea profitului potential, se numeste “glisarea ordinelor stop




Pcs


B C





Functionarea ordinului “ cumpara stop”

in care:

AC = linia generala a pietei

A = momentul lansarii ordinului stop (AA’B zona de asteptare)

B = momentul declansarii ordinului (BC zona de executie)

AA’ = cat trebuie sa creasca, sau sa scada pretul pietei pentru a atinge pretul stop.

Psv si Psc = linia preturilor stop de vanzare si de cumparare

In cazul in care dupa executare pretul continua sa scada sub valoarea executata, investitorul va trebui sa ia masuri de limitarea pierderii printr-un ordin de vinde stop lansat imediat dupa executarea primului ordin de cumpara stop.

Ordinul “cumpara stop la . ” arata limita maxima a pretului la care sunt dispusi investitorii de a intra in tranzactia de cumparare.

Investitorul urmarind evolutia in scadere a pretului considera ca aceasta va temporara pana la o valoare determinata de el numita stop, dupa care isi va schimba directia de evolutie si va creste peste valoarea stop aducandu-i profit.


Ordin alternativ este intalnit mai rar si cuprinde instructiuni sau combinatii de ordine de tipul vinde sau cumpara. Lansarea lui impune agentului sa aleaga intre doua valori de evolutie a pretului dar pe acelasi sens.

Asemenea ordine sunt de acelasi fel, fie numai de cumparare fie numai de vanzare Ex. (daca pretul creste la ..vinde . daca pretul scade la .. vinde . .)


Ordinul de tranzactie stop limita - stop limit – este un tip dre ordin alternativ, acel ordin de tranzactie stop care, la declansare, devine ordin “limita”, in loc de ordin “la piata

O ordonare pe criteriul cantitate – maniera de tranzactie a instrumentelor financiare sau marfuri, diferentiaza ordinele astfel:

Ordin a carui cantitate tranzactionata este acceptata numai integral de investitor; toate ordinele de tranzactii trebuie executate integral, in absenta unei instructiuni contrare date de catre investitor;

Ordin a carui tranzactie este acceptata si partial de investitor, de exemplu ordinul “imediat si anuleaza” admite o tranzactie imediata partiala, daca nu se poate efectua in totalitate.

Un alt criteriu de separare a modului de executie consta in numarul incercarilor de executie a unui ordin pe piata. Dat fiind caracterul de mozaic al operatiunilor cu valori mobiliare, este evident ca ordinul de tranzactie are numeroase variante sau maniere de executie exprimate astfel:

totul sau nimic - all or none - cere tranzactionarea unui stoc de titluri financiare in totalitate sau deloc;

dintr-odata sau deloc - fill or kill - necesita executarea imediata intr-o singura etapa a tranzactiei, la pretul stabilit; in caz contrar, ordinul se anuleaza;

imediat sau anuleaza - immediate or cancel - cere agentului sa execute tranzactia imediat, total sau partial; iar partea neexecutata a ordinului se anuleaza;

ordin la deschidere - at the opening - cere agentului efectuarea tranzactiei la pretul aplicabil deschiderii pietei, sau se anuleaza automat daca nu se executa la momentul indicat.

ordin la inchidere - at the close - cere agentului efectuarea unei tranzactii in ultimele 30 de secunde ale zilei de lucru, de obicei agentii nu pot garanta executarea unui astfel de ordin din cauza limitei tehnice a sistemului de tranzactionare.


3.1. Fazele derularii ordinului de tranzactie

Inregistrarea operatiunilor in contul de investitii are loc in momentul confirmarii executarii acesteia. Procesul de tranzactionare cuprinde mai multe faze executate in urmatoarea ordine:

- lansarea ordinului de tranzactie consta in initiativa investitorului care solicita efectuarea unei operatiuni in contul sau. Pe baza discutiilor cu agentul de valori mobiliare, acesta fixeaza conditiile in care doreste sa aiba loc tranzactia, utilizand o anumita categorie de ordin la piata, limita sau stop.

completarea formularului de ordin acesta este un document standardizat care cuprinde datele necesare privind valoarea mobiliara ce urmeaza a fi tranzactionata, cantitatea, pretul limita sau stop; investitorul sau agentul completeaza acest formular cu numele si contul investitorului, numarul si codul sau si al societatii de valori mobiliare.

confirmarea lansarii tranzactiei este operatia prin care agentul de valori mobiliare verifica daca sunt indeplinite de catre investitor conditiile de solvabilitate privind raspunderea asumata, informandu-l pe acesta ori de cate ori sunt discrepante intre raspunderea asumata de investitor si scopul investitiei mentionate anterior cu ocazia deschiderii contului. Dupa rezolvarea acestor probleme agentul confirma angajarea sa in executarea ordinului lansat de investitor.

transmiterea ordinului spre executie este operatiunea prin care agentul in functie de organizarea interna a societatii si a pietei pe care urmeaza sa aiba loc acea tranzactie, transmite ordinul depersonificat la piata respectiva.


- confirmarea executarii ordinului - imediat dupa executia fiecarui ordin, agentul de valori mobiliare contacteaza clientul si raporteaza verbal acestuia de executarea ordinului, amintind investitorului conditiile in care s-a executat tranzactia si respectiv obligatia de plata, data limita a platii daca este cazul. Societatea de valori mobiliare procedeaza apoi la transmiterea scrisa a confirmarii tranzactiei pe adresa indicata de investitor.

- inregistrarea tranzactiei in contul investitorului are loc imediat ce a fost verificata executarea tranzactiei respective. Fiecare tranzactie se inregistreaza cronologic, separat, chiar daca in contul investitorului sunt deja tranzactii cu acelasi obiect de contract, la acelasi pret dupa principiul FIFO. Datele privind orice tranzactie sunt accesibile numai agentului , superiorului sau/si serviciului de evidenta si contabilitate din societate. Este bine sa existe inregistrari ale tranzactiilor, atat electronic cat si pe suport material .

- decontarea , compensarea si transferul de proprietate au loc prin institutiile specializate care deservesc piata in acest scop urmand procedurile stabilite de catre aceasta. Odata cu deschiderea contului de investitii este bine sa se informeze fiecare investitor despre procedurile de tranzactii, raspunderea si riscul neindeplinirii la timp a obligatiilor contractate prin orice tranzactie si este bine ca acesta sa semneze uneori chiar separat un acord al executiei de tranzactie fortata.

In cazul in care una dintre parti nu isi poate onora obligatia fie de livrare fie de plata, dupa trecerea perioadei fixate de reglementari, agentul de valori mobiliare al carui client nu onoreaza tranzactia este obligat sa efectueze o tranzactie fortata pentru a clarifica situatia contului clientului sau astfel :


Tranzactia fortata de cumparare (buy in) are loc cand investitorul a avut in tranzactie pozitia de vanzator si nu poate executa livrarea catre cealalta parte a contractului . In aceasta situatie agentul executa o cumparare in contul si pe cheltuiala clientului a aceluiasi obiect de contract pentru a acoperi lipsa livrarii. Operatiunea are loc prin vanzarea unor pozitii alese de catre agent din contul investitorului si cu banii astfel obtinuti se cumpara de la piata valorile mobiliare care nu au fost furnizate la timp pentru a se inchide pozitia de livrare.



Tranzactia fortata de vanzare (sell out) are loc atunci cand investitorul avand pozitia de cumparator intarzie plata. In aceasta situatie agentul de valori mobiliare vinde oricare alte pozitii din contul investitorului cu care achita ultima tranzactie.


4. Bursa – relatie principala a pietei de capital

In conditiile economiei de piata, prin produsele sale derivate, bursa ofera singurele solutii reale de planificare si control a riscului de pret si de aceea negarea, neglijarea si ignorarea activitatii bursiere constituie sursa principala a ineficientei, a instabilitatii in alegerea cailor de conducere economica.

Prin starea si dinamica sa, bursa reprezinta latura vie a pietei de capital, iar prin indicatorii sai, sintetizeaza starea si perspectivele economice; ea ofera posibilitatea de a organiza tranzactionarea oricarei valori mobiliare specifice pietei de capital, precum si oricarui produs derivat constituit pe baza instrumentelor financiare, al produselor sau al valorilor economice care intereseaza investitorii si emitentii.

Dezvoltarea economica, nevoile finantarii intensive si ordonate in societate au determinat in timp limitarea relatiilor de piata aleatorie cu valori mobiliare, accentuand dezvoltarea relatiilor de piata intermediata, comerciale, care au culminat cu organizarea pietelor centralizate, reglementate sub forma burselor.

Avand in vedere interesul manifestat de toate partile implicate in activitatea economica stabilirea relatiilor de tip bursier reprezinta solutia conlucrarii intermediarilor financiari cu agentii economici, pentru satisfacerea nevoilor de finantare a dezvoltarii economice, prin atragerea sistematica a capitalului de la mai multi investitori, participanti. Astfel ca prin relatiile stabilite de bursa:

- agentii economici au gasit o alta sursa de finantare a dezvoltarii lor practic nelimitata, care este mai ieftina, alternativa la cea bancara;

- relatiile de emisiune si schimb a valorilor mobiliare fiind centralizate si tipizate in cadrul institutiei bursiere, intermediarii si-au extins mai usor posibilitatile de conlucrare interna si internationala, standardizand operatiunile efectuate pe aceasta piata;

- datorita conditiilor de tranzactionare, obligatiile de informare si transparenta impuse de catre piata prin institutia sa bursa emitentilor, comportamentul si corectitudinea acestora si al agentilor, creeaza mai multa siguranta investitorilor care gasesc ca plasamentele lor prin bursa sunt mai sigure si mai lichide, decit in cazul unei piete a plasamentelor private, inchise cu reguli personalizate si foarte diversificate;

Din punct de vedere tehnic, pe bursa se pot desfasura atat distributii primare cat si secundare, aceasta avand capacitatea de segmentare a sistemelor sale de tranzactionare pentru toate categoriile de cantitati: disparate, standard, multiple si speciale.

Diversitatea tipurilor de valori mobiliare cu specificul lor a diversificat relatiile pietei primare in functie de aspectul continuu sau discontinuu si de cel determinat sau nedeterminat al emisiunii instrumentelor.

Piata secundara reprezinta ansamblul relatiilor dintre investitorii care isi transfera in mod continuu drepturile si riscurile lor asupra valorilor mobiliare aflate pe piata si dintre investitori, stat si emitenti cu privire la exersarea si redistribuirea drepturilor ce izvorasc din detinerea valorilor mobiliare.

Distributia secundara, relatia investitor-investitor, are caracter permanent, continuu pe intreaga durata de existenta a valorilor mobiliare, pe cand distributia primara are loc o singura data.


4.1. Bursa institutie reprezentativa a pietei. Forme de organizare

Fata de cele expuse, bursa apare ca un cadru instututional, loc stabilit de catre intermediarii financiari, in care respecand anumite reguli, emitentii pot gasi surse competitive de finantare a functionarii si dezvoltarii lor, iar investitorii au acces simultan la un numar mare de oferte de plasament, in conditii nediscriminatorii si informare transparenta.

Tranzactiile bursiere prezinta particularitatea desfasurarii lor dupa regulile prestabilite, ale licitatiei de bursa, denumite si principii sau prioritati, in urma carora mai multi vanzatori si mai multi cumparatori, tranzactioneaza simultan mai multe obiecte de contract.

Daca la inceput bursa a aparut ca un loc de intalnire, apoi de tranzactionare, cu timpul, dezvoltarea sistemelor de comunicatii, a sigurantei transportului de date si informatii a schimbat aspectul procesului initial.

Persoanele interesate au organizat bursele fie sub forma multiinstitutionala sau uniinstitutionala in functie de conditiile concrete existente pe plan national, a implicarii statului in activitatea bursiera, a posibilitatilor de aplicare a regimului juridic bursier, luand in calcul eficientizarea operatiunilor derulate prin aceasta institutie.

Beneficiarii pietei de capital sunt in general agentii economici care prin emisiunea de instrumente financiare, utilizeaza capitalul publicului investitor comasat, centralizat si distribuit pe baza raportului risc si eficienta a sa.

In cadrul pietei, evidenta emisiunilor si miscarii instrumentelor financiare este de regula tinuta de catre o institutie independenta numita depozitar care indeplineste urmatoarele functii:

- detine evidenta permanenta a instrumentelor financiare si a proprietatii asupra lor;

- efectueaza transferul de proprietate asupra instrumentelor ca urmare a tranzactiilor din piata;

- casa de compensatie a miscarilor de numerar datorat tranzactiilor cu instrumente financiare.

Depozitarul nu lucreaza de regula cu publicul investitor si de aceea confirmarile curente privind drepturile de detinere a proprietatii asupra instrumentelor financiare sunt eliberate catre institutiile pietei care sunt in relatie cu depozitarul, acestea fiind intermediarii financiari autorizati prin care sunt efectuate tranzactiile din piata si care detin conturile la zi ale investitorilor si custozii care au rolul numai de depozit de siguranta individuala a investitorului.

Exersare a drepturilor rezultate din detinerea instrumentelor financiare, revine proprietarului de moment, miscarea continua a valorilor mobiliare din cadrul pietei secundare necesita o raportare a distributiei valorilor mobiliare pe detinatori pentru acel moment, care se realizeaza de catre o alta institutie numita registru.

O bursa uniinstitutionala indeplineste toate functiile legate de evidenta, tranzactionarea si transferul de proprietate asupra valorilor mobiliare.



4.2. Principii si reguli de functionare ale bursei

Indiferent de forma juridica de organizare ca societate comerciala sau ca asociere non profit, bursele indeplinind aceleasi functii, prezinta similitudini privind organizarea functionala a lor.

Bursele acorda urmatoarele facilitati in favoarea emitentilor de valori mobiliare care sunt cotati: prelucrarea de documente si informatii care privesc procedura de inscriere, mentinere si promovare a valorilor mobiliare; operatiuni de depozitar, registru si agent de transfer de proprietate si custode la care se adauga cele care privesc tranzactiile cu valori mobiliare clasice sau derivate cu respectarea principiilor activitatii bursiere, acestea fiind ale:

participarii nediscriminatorii - a membrilor si investitorilor- nu exista persoane favorizate in procesul tranzactiilor;

corectitudinii executarii operatiunilor - conditiile de operare, clauzele contractelor stabilite de catre bursa sunt obligatorii pentru toti participantii , indiferent de pozitia lor economica, financiara sau politica;

sigurantei executarii - a tuturor tranzactiilor derulate prin bursa este asigurata de sistemul de decontare si transfer de proprietate, a garantiilor si fondurilor stabilite de catre bursa;

transparentei – prin bursa nu se pot stabili intelegeri bi sau multilaterale in dauna altor participanti, deoarece toate tranzactiile sunt publice;

formarii corecte a pretului de piata – procesul si procedura de formare a pretului sunt prestabilite si cunoscute de catre toti participantii, ea avand un caracter deschis.

Asociatii bursei stabilesc conditii profesionale si financiare de admitere a tipurilor de membri, daca toti membrii sunt egali sau nu si daca accesul la facilitatile bursei se pot acorda si altor persoane sub forma de membrii asociati, onorifici, temporari.

Reglementarile statutare, de organizare si functionare ale bursei si procedurile de lucru depasesc prin exactitate, echilibru, echidistanta, minutiozitate si operativitate in aplicare multe din legile si reglementarile altor activitati.

Structurile de conducere sunt profesional independente raspunzand adunarii membrilor care pot forma comisii de indrumare si control a diferitelor activitati.

Compartimentele operationale ale unei burse cuprind: servicii sau departamente care faciliteaza servicii membrilor, emitentilor si valorilor mobiliare listate, optimizarea relatiilor curente si viitoare printr-o activitate de cercetare-dezvoltare economica.

Cea mai importanta activitate o constituie cea de evidenta si tranzactionare, care este de regula organizata in primul rand pe tipuri de valori mobiliare si pe segmente de piata in functie de volumele tranzactionate in mod curent.

Activitatile de registru, compensare-decontare, transfer de propietate se fac prin departamente specializate in cadrul bursei uniinstitutionale sau de institutii specializate in cadrul relatiilor multiinstitutionale.

Deoarece regimul juridic al bursei este in cele mai multe cazuri mai exigent decat cel comun, trebuie obtinut un angajament al mebmrilor privind respectarea statutului bursei si a codului de etica, practica onesta, la care se adauga obligatii de informare privind starea financiara si juridica a membrului, evenimentele ce trebuie raportate in timp, confidentialitatea si acceptarea controlului din partea asociatiei bursei.

Reglementarile bursei stabilesc conditiile de operare pe piata si comportamentul membrilor privind asumarea responsabilitatii privind tranzactionarea, publicitatea si reclama; de aici rezulta consimtamantul membrilor ca asociatia bursei sa poata interzice anumite operatiuni, materiale publicitare, si sa impuna obligatia membrului de raportare la solicitarea acesteia de catre asociatie si reprezentantii bursei.


4.3. Reguli privind conduita membrilor bursei

Activitatea tranzactiilor cu valori mobiliare presupune o angajare responsabila, de un inalt grad de pregatire profesionala din partea tuturor participantilor la actiunea de intermediere a valorilor mobiliare.

Practica si specificul tranzactiilor cu valori mobiliare a determinat stabilirea unor reguli generale cuprinse in asa numitul cod de etica profesionala care este aplicat de catre toti agentii si de catre membrii unei burse din toate tarile din care rezumam:

Agentul de investitii este o persoana fizica ce poseda o calificare corespunzatoare si este autorizat pentru a executa intermederea tranzactiilor cu titluri de marfuri sau cu valori mobiliare la ordinul si in favoarea clientilor investitori.


5. Forme de organizare a tranzactiilor pe bursa

Standardizarea si tipizarea instrumentelor financiare prin intermediul carora circula capitalul in cadrul unei economii de piata, a determinat ca procesul de organizare, conducere si executare a tranzactiilor cu valori mobiliare sa se desfasoare in mod similar in orice cadru national.

Daca avem in vedere intregul proces tipizat al emisiunii si miscarii valorilor mobiliare, desfasurate in orice economie nationala prin intermediul pietei de capital, si a functiilor pe care aceasta piata trebuie sa le indeplineasca, atunci in orice asemenea piata intalnim aceleasi nevoi, probleme si oportunitati, al caror grad de rezolvare, satisfacere si eficienta sunt in functie de capacitate oamenilor de a-si organiza aceasta activitate, de a imbunatati calita tea si intensitatea serviciilor si operatiunilor executate de catre persoanele si institutiile implicate.

Reteaua nationala a societatilor de servicii de investitii financiare de comercializare a valorilor mobiliare este constituita pentru a servi procesul investitiilor si circulatiei valorilor mobiliare emise in intreaga tara.

In orice piata, ansamblul facilitatilor organizatorice si reglementative, tehnice si institutionale, care apartin societatilor de servicii de investitii financiare, sau altor persoane interesate, fac posibil executarea operatiunilor de emisiune, circulatie si exercitarea drepturilor rezultate din detinerea, transferul, inchirierea, imprumutul, gajarea si garantarea cu instrumente si valori mobiliare.

Practic, in cadrul retelei nationale a societatilor de servicii de investitii financiare, se pot tranzactiona in mod organizat toate tipurile de valori mobiliare emise in cadrul unei economi nationale, bursele de valori fiind doar o parte a acestui sistem general.

Cel mai important tip de tranzactii cu valori mobiliare efectuat prin reteaua nationala, care atrage capitalul necesar dezvoltarii si finantarii societatilor pe actiuni, a statului si unitatilor administrative ale statului este cel al emisiunilor primare.

Referitor la tranzactiile din piata secundara cu valori mobiliare, practica a dezvoltat doua sisteme generale:

Tranzactionarea cu reprezentare fizica a partilor implicate in operatiune fiind acel sistem in care reprezentantii vinzatorilor si cumparatorilor, agentii de investitii specializati, se intalnesc si dupa anumite proceduri prestabilite efectueaza tranzactiile pentru clientii lor.

Acest sistem, desi este cel mai vechi, se intalneste, si functioneaza inca la cele mai importante burse de valori sau marfuri din lume si pe baza prioritatilor licitatiei bursiere foloseste trei metode concrete de operare a tranzactiilor, in functie de specificul instrumentelor existente in piata: prin post (booth), in ring si sectorizat pe timp (pit).

Tranzactionarea prin post este specifica urmatoarelor tipuri de valori mobiliare: actiuni, drepturi, garantii si se caracterizeaza prin aceea ca:

intreaga piata este divizata pe sectoare de emitenti;

Fiecare sector de tranzactionare este coordonat de catre o persoana numita specialist de bursa, care are rolul de a face piata, indeplinind si functia de broker al brokerilor pentru sectrorul ce-i este incredintat. Specialistul, avand rol si functia asemanatoare cu creatorul de piata ia pozitii contrare pietei, participa la initierea tranzactiilor prin micsorarea marjei pretului si vinde short in bursele de tip saxon.

In cadrul burselor de tip continental, secialistul fiind salariat al bursei nu poate indeplini decat functia de broker al brokerilor, instrumentul de coordonare a tranzactiilor este registru specialistului, in care se tin evidenta centralizata a ordinelor limita si stop, pe cerere si oferta (bid si ask) ;

Tranzactionarea in ring prezinta este specific tranzactiilor de marfuri, titluri de stat tranzactionate prin licitatie olandeza, sindicalizare deschisa si unele tranzactii la termen. Ringul este un sector de piata care functioneaza fara specialist, nu are o evidenta centralizata a ordinelor stop si limita, fiecare agent operandu-si individual aceste tipuri de ordine;

Fiecare participant raspunde solidar fata de tranzactiile derulate si de regula toti au depuse garantii de buna executie la bursa si tranzactioneaza fie din pozitie de agent sau de comerciant, efectuand transferul de proprietate fie ca membrii de clearing, fie pe baza unor contracte cu acestia.

Tranzactionarea in sistemul sectorizat pe timp este aplicat contractelor cu optiuni.

Pitul sau groapa este o constructie poligonala, neregulata (optogon) in trepte concentrice, in cadrul careia fiecare luna de contract este deservita de catre un sector al optogonului, agentii au aceleasi atributiuni ca in cazul tranzactiilor din ring.


Tranzactionarea fara reprezentare fizica a partilor implicate este acel sistem prin in care operatiunile de tranzactiilor sunt efectuate dupa reguli si proceduri care nu necesita intalnirea fizica a agentilor de valori mobiliare, acestia utilizand metode de executie si evidenta simultan conventionala, fie prin sisteme de comunicatii clasice, fie facilitata de legaturi computerizate.

Dupa procedurile tehnice utilizate in derularea operatiunilor de vanzare - cumparare a valorilor mobiliare, a intalnirii cererei cu oferta sunt doua sisteme de organizare clasica a tranzactiilor: bazat pe cotatii (cote driven) si bazat pe ordine (order driven), care in anumite burse au fost combinate.

Sistemul “cote driven” consta in posibilitatea fiecarui operator de a transmite sau sa afiseze cotatii ferme sau negociabile intr-un loc centralizat in care au acces toti ceilalti parteneri. Acest sistem da posibilitatea ca fiecare membru al sistemului de tranzactionare sa poata actiona ca agent, executand tranzactii in favoarea clientilor cu o alta contraparte, sau sa-si expuna propriile cotatii, indeplinind functia de comerciant, fiind parte in procesul de tranzactie.

Ori de cate ori un comerciant inscrie cotatii simultan atat pe cumparare cat si pe vanzare, el indeplineste rolul de creator, sau formator de piata.

Avantajul acestui sistem consta in aceea ca permite ca fiecare membru al sistemului sa-si dirijeze in mod individual politica de preturi in comparatie cu ceilalti participanti si sa-si creeze o piata proprie si prin tranzactiile de tip incrucisat (cross).

Datorita acestui fapt pe o piata cote driven pretul de tranzactie este mai diversificat, mai liber, el poate sa fluctueze de la un participant la altul, pe oricare din tranzactiile executate.

Sisemul “order driven” centralizeaza ordinele de vanzare si pe cele de cumparare stabilind pe baza unui algoritm (fixing) care este pretul optim ce satisface solicitarile celor mai multi participanti pentru un anumit moment. Regulile de fixing au la baza principiile licitatiei bursiere cu prioritatile sale de timp, cantitate, egalitate si transparenta, care sunt integrate in softul programului de tranzactionare.



5.1. Tranzactionare prin evidenta simultan-conventionala

Sistemul tranzactiilor prin evidenta conventionala cuprinde procedurile de informare, lucru si comunicatie, etapele de derulare si evidenta a tranzactiilor, convenite in prealabil si respectate de toti participantii la piata valorilor mobiliare.

In derularea activitatii, participantii utilizeaza orice metoda de informare si comunicatie (telefon, fax, retea computerizata sau publicatii interne, un limbaj conventional de comunicare, precum si proceduri standardizate de evidenta a existentei tranzactiilor, si transferului de bani si valori mobiliare.

Sistemul tranzactionarii prin evidenta simultan conventionala constituie baza dezvoltarii tuturor celorlalte sisteme, fie ele intrebuintate pe piata primara sau secundara, la bursa sau in afara ei.

Agentii si societatile de valori mobiliare urmeaza reguli si proceduri stricte de tranzactie si dialog, elaborand simultan anumite documente de evidenta a activitatii lor, in asa fel incat se pot inregistra, reconstitui si controla gestiunea miscarea si tranzactiile cu valori mobiliare.

Datorita unei flexibilitati mari, precum si a modernizarii prin computerizarea pe care o prezinta acest sistem, in unele tari, toate titlurile pot fi tranzactionate prin reteaua inter-comercianti-investitori.

Mentionam ca orice piata de valori mobiliare poate functiona fara bursa, dar nu si fara reteaua inter-comercianti-investitori.


5.1.1. Raportul creator de piata – comerciant- agent

Ca urmare a acumularii de catre societatile de valori mobiliare a unor cantitati de valori mobiliare de acelasi fel, rolul de conducere a pietei inter-comercianti-investitori este indeplinit in mod voluntar de catre o parte din ele, facind posibil o implicare directa a acestora pe piata.

Prin creator de piata se intelege orice societate de investitii financiare care se angajeaza voluntar pentru un timp determinat, sa faca piata a cel putin unei valori mobiliare prin difuzarea simultana a unor oferte de vanzare si cumparare ferme a unei cantitati minime stabilite din acea valoare mobiliara, pe care se obliga sa le onoreze.

Pretul cererii este acel pret la care creatorul de piata este dispus sa cumpere, iar pretul ofertei este cel la care acesta se ofera sa vanda acea valoare mobiliara.

Diferenta dintre cele doua preturi se numeste desfasurare, marja, concesie comercializarii sau adaos de comercializare. Marimea marjei depinde de lichiditatea si intensitatea tranzactiilor cu titlul financiar respectiv si de cumulul cheltuielilor de tranzactie.

Specific tranzactiilor cu valori mobiliare in reteaua inter-comercianti-investitori este posibilitatea negocierii directe a pretului de tranzactie intre comercianti, agenti si clientii investitori sau emitenti.

Toate tranzactiile efectuate in cadrul retelei sunt supuse reglementarilor organelor de stat, care impun respectarea unor proceduri stricte a manierelor de comercializare, evidenta si plata a titlurilor astfel tranzactionate.

Tranzactia ordonata de un investitor are loc la un pret de tranzactie care include pretul titlului financiar si o suma destinata acoperirii cheltuielilor de tranzactie; daca este platita direct comerciantului, suma se numeste adaos de comercializare, fiind parte din pret; platita agentului, este denumita comision si nu face parte din pret.

Pe piata, fiecare tip de titluri financiare este comercializat de cel putin un formator de piata. Existenta mai multor creatori de piata determina existenta simultana a mai multor segmente de piata cu acelasi obiect de contract, cu cerei si oferte multiple pentru acelasi titlu in functie de politica individuala a participantilor.

Pentru a-si proteja pozitiile pe piata, creatorii de piata utilizeaza intre ei un pret intern inter-comercianti si un pret extern, atunci cand solicitarea de tranzactie vine din partea unui participant care nu este membru al asociatiei societatilor de servicii de investitii financiare. (outsider)

Oferta de preturi publicata de catre comercianti este ferma, adica un pret odata oferit, sau acceptat, devine obligatie de executare din partea celui care l-a inregistrat in sistem, pentru obtinerea unor preturi mai bune se intrebuinteaza negocierea pe marja dintre pretul intern si cel extern.

Reglementarile generale ale tranzactiilor cu titluri financiare nu permit agentilor sau comerciantilor sa indeplineasca simultan functia de agent sau comerciant, sau sa se foloseasca de pozitia lor pentru a profita de pe urma investitorilor. De aceea, pretul unei tranzactii nu poate cuprinde in acelasi timp adaosul de comercializare si comisionul; cel care executa tranzactia este obligat sa-si dezvaluie marimea adaugata pretului afisat al momentului de negociere (de adaos sau comision) cotatie si in acest mod pozitia pe care a detinut-o in tranzactie.

Premergator lansarii ordinului de tranzactie, investitorul poate primi din partea agentului o cotatie informativa, medie, vizand pretul. Daca societatea de valori mobiliare are in stoc tipul, subclasa, seria de instrument sau valoare mobiliara solicitat de investitor, tranzactia poate avea loc la un pret care, desi prezentat ca o cotatie informativa, devine ferma pentru ambele parti.

Daca nu poseda titlurile financiare, agentul se adreseaza unuia din creatorii de piata afisati ca detinand astfel de titluri.

Clientul decide numai daca lanseaza sau nu ordinul de tranzactie, el nu-si poate alege contrapartenerul tranzactiei, care este sarcina agentului.

Din punct de vedere al inregistrarii contabile a tranzactiilor cu valori mobiliare, aceasta depinde nu numai de pozitia societatii in tranzactie, fie de agent, fie de comerciant, cat si de relatia juridica dintre societatea de valori mobiliare si agentul (persoana fizica) ce efectueaza tranzactia.


5.1.2.Tranzactia din pozitia de comerciant

Indiferent de gradul dotarii societati de valori mobiliare, agentul de valori mobiliare care activeaza in societate intra intr-o relatie speciala, de o maniera deosebit, cu investitorul si simultan, emite documente ce cuprind informatii care angajeaza si raspunderea sa si a societatii, referitor la derularea tranzactiilor cu valori mobiliare.

In cazul in care agentul de valori mobiliare actioneaza ca independent, societatea de servicii de investitii financiare acorda sprijin tehnic, organizatoric, legal si logistic agentului, care se obliga sa imparta veniturile sale din comisione cu societatea.

5.2. Sisteme de conducere si executare a tranzactiilor

Dezvoltarea volumului si complexitatii tranzactiilor cu valori mobiliare paralel cu aparitia si dezvoltarea calculatoarelor, a impus inlocuirea unor activitati de tranzactie in care actionau fizic agentii prin programe executate de catre sisteme computerizate.

Datorita faptului ca organizarea sistemului de tranzactionare se poate face fie centralizat, fie descentralizat, cu cotatie sau ordine continue sau discontinue, sistemele computerizate au fost adaptate sa raspunda tocmai acestor cerinte ale pietei de capital.


5.3. Tranzactionare computerizata

Este o aplicatie computerizata a tranzactiilor prin reteaua inter-comercianti-investitori ce poate opera atat in piata primara, cat si in cea secundara si care este deja folosit in peste 40 de tari. Sistemul este de regula conceput pe patru nivele de acces in care serviciile si informatiile sunt oferite in functie de pozitia utilizatorului de sistem.

Pozitia de comerciant (dealer) faciliteaza accesul la toate operatiunile oferite de sistem, fie in pozitia simpla de comerciant sau in cea de creator de piata.

Sistemul permite societatii de valori mobiliare, care este in pozitia de administrator, sponsor sau manager al unei emisiuni primare, sa introduca toate datele privind inregistrarea valorii mobiliare ce face obiectul distributiei primare, coduri de identificare, clauze, pretul emisiunii, forma de inregistrare la distributie si cea de retragere, data de decontare, transfer si incheiere si invita ceilalti utilizatori din sistem sa participe la distributia primara a unei noi valori mobiliare.

Managerul emisiunii poate sa intocmeasca, revizuiasca si sa modifice lista participantilor la sistem, a participantilor la o distributie primara, sa execute o alocare de valori mobiliare conform listei de participare si sa urmareasca incasarile de la participanti.

In cadrul pietei secundare, creatorul de piata isi poate introduce si actualiza cotatiile proprii, sistemul atentionand utilizatorul cand are loc introducera unei cotatii care depaseste prin marime cea mai mare oferta deja existenta pe piata (piata incrucisata/blocata).

Referitor la cotatiile din piata secundara, pot fi solicitate sistemului, fie preturi de vanzare, fie preturi de cumparare, atat separate, cat si combinate. Cotatiile sunt acompaniate si de alte indicatii, cum ar fi “F” pentru cotatia ferma, “C” pentru cotatia inchisa si “*” pentru a informa utilizatorul ca aceasta cotatie nu a fost modificata in ultima ora. Sistemul accepta ordonarea cotatiilor in functie de urmatoarele criterii de prioritate:

cotatiile ferme au prioritate fata de cotatiile non-ferme;

cotatiile ferme sunt ordonate in functie de pret, in ordine crescatoare    si de timpul inregistrarii; cotatiile non-ferme sunt ordonate numai in functie de timpul inregistrarii;

cotatiile deschise au prioritate fata de cele inchise;

Functia rapoarte de tranzactionare, permite accesul la informatii concise sau in detaliu asupra tranzactiilor. Rapoartele concise cuprind: informatiile privind activitatea de cumparare, vanzare sau tranzactie incrucisata ce impune transfer dintr-un cont in alt cont al aceluiasi participant, incluzand cantitatea tranzactionata, pretul, contrapartida in tranzactie, fie prin indicativul acestuia, utilizand coduri precum: “C” depozitarul central insotit de contul participantului, “CS” clienti care nu executa operatiuni de compensare (clearing), data decontarii/compensarii a transferului de proprietate, pozitia in tranzactie de formator (principal), agent sau comerciant cu clientii in ambele pozitii (riskless principal), codul tranzactiei si alte informatii (livrarea).

In varianta detaliata a raportului cuprinde si informatii suplimentare despre: data si ora tranzactiei, data si locul decontarii/compensarii, transferului de proprietate, precum si unele informatii optionale, ca valoarea nominala a obligatiunilor, cheltuielile de inregistrare sau transport, impozite, comisioane, valoarea decontarilor, rata de schimb valutar, prioritati de decontare, numele bancii care va deconta tranzactia, utilizandu-se expresia “in contul . ..plus numele” (for account of) cand participantul nu este membru al depozitarului sau expresia “in numele . .”(in favor of . .) cand contrapartida nu este membru al casei de compensare.

Dupa ce s-au executat tranzactiile, acestea intra in procesul de compensare/decontare, iar statutul tranzactiilor se poate incadra in una din urmatoarele situatii:

tranzactii comparate in cazul in care volumul celor doua tranzactii este identic “acceptat si comparat” ;

daca sistemul nu gaseste tranzactiile corespondente “acceptat necomparat” - de exemplu, in cazul cand un ordin este efectuat din mai multe tranzactii;

“acceptat unilateral”, cand tranzactia are loc cu un partener care nu este membru al asociatiei.


Ultima facilitate a sistemului consta in transmiterea de mesaje de la un anumit participant la intregul sistem. Ele pot fi selectate pe emitenti de mesaje.




loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







loading...


Cauta referat